Palatul Gyeongbokgung
Sursa foto: freedigitalphotos.net / freedigitalphotos.net

Gojeoson, primul stat coreean constituit în jumătatea nordică a peninsulei, este cucerit în 108 î.Hr., temporar de Imperiul Chinez al dinastiei Han de Vest. În secolul I î.Hr. se constituie trei formațiuni statale independente: Regatul Koguryo în nord, Paekje (Paekche) în jumătatea apuseană și Regatul Silla, iar în sud-est, angrenate în secolele V-VII într-o aprigă luptă pentru hegemonie încheiată în 675, cu unificarea pentru două secole a întregii Corei de către Regatul Silla.

Situarea geo-politică a Coreei între cele două mari imperii, cel chinez și cel nipon, a marcat dramatic istoria țării. Statul Koguryo (de la care provine actualul nume) reunifică Coreea în secolul X, dar se prăbușește la jumătatea secolului al XIII-lea sub loviturile invaziei mongole. După înlăturarea dominației mongole, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, generalul Yi Song-gyo întemeiază dinastia Yi (1392-1910), statul coreean fiind obligat să recunoască între 1637 și 1895 suzeranitatea Imperiului chinez.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Coreea devine ținta tendințelor expansioniste ale Japoniei, Rusiei, dar și a anexionismului chinez. În urma Tratatului de la Shimonoseki (1895), care încheie războiul nipono-chinez din 1894-1895, Japonia își instaurează protectoratul asupra Coreei, pe care o anexează în 1910.

În august 1945, după înfrângerea Japoniei, Coreea a fost divizată în două zone de ocupație militară: trupele sovietice ocupă nordul țării până la paralela 38°; trupele americane debarcate în septembrie 1945 ocupă sudul peninsulei, potrivit www.mae.ro.

În mai 1948, în sudul Peninsulei Coreene, au avut loc alegeri în baza cărora la 15 august 1948, a fost proclamată Republica Coreea. Li Sân Man (Syngman Rhee) devine la 15 august 1948 primul președinte al Republicii Coreea și conduce în mod autoritar țara până în 1960.

La 25 iunie 1950, s-a declanșat războiul inter-coreean (1950-1953). Tratativele pentru încetarea războiului au început în 1951, iar Acordul de Armistițiu a fost semnat la 27 iulie 1953, la Panmunjom.

Strada comercială Myeongdong
Sursa foto: kittijaroon /freedigitalphotos.net

Republica Coreea este împărțită în 9 provincii (Cheju-do, Cholla-bukto-Nord, Cholla-namdo-Sud, Chungchong-bukto, Chungchong-namdo, Kangwon-do, Kyonggi-do, Kyongsang-bukto, Kyongsang-namdo) și 7 orașe metropolitane (Incheon, Gwangju, Busan, Seul, Daegu, Daejeon, Ulsan).

Principalele orașe ale țării sunt: Busan /Pusan (3.216.000 loc.); Incheon / Inch’on (2.685.000 loc.); Daegu / Taegu (2.244.000 loc.); Daejon / Taejon (1.564.000 loc.); Gwangju / Kwangju (1.536.000 loc.) (2015), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

Seul, capitala Republicii Coreea, este situat în nord-vestul țării, pe râul Han, în centrul peninsulei Coreea. Cu cei aproape 10 milioane de locuitori, Seul este astăzi al zecelea mare oraș al lumii, impresionând călătorul prin modul în care trecutul și prezentul coexistă.Palatele cu vechime de secole, templele sau zonele culturale tradiționale, sunt mărturii ale trecutului istoric și cultural al acestei țări, multe dintre ele fiind incluse pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Orașul este nu numai capitala administrativă a țării, ci și centrul său politic, economic, cultural și educațional, potrivit english.visitkorea.or.kr.

Contrast în Seul 
Sursa foto: J Frasse /freedigitalphotos.net

Din multitudinea de obiective istorice și culturale din Seul amintim: palatele Changdeokgung, Changgyeonggung, Deoksugung, Gyeongbokgung și Gyeonghuigung, Piața Namdaemun cea mai veche piață tradițională din Seul; Marea Poartă din Sud, una dintre vechile porți de acces în oraș; Biwon sau grădinile secrete ale palatului Chandeokgung; Altarul Jongmyo inclus în Patrimoniul UNESCO în 1995; Mormintele regale ale dinastiei Gojeoson; Muzeul Național al Republicii Coreea ce reflectă în colecțiile sale, cultura și istoria orașului Seul și a țării, deopotrivă, începând cu primele descoperiri arheologice și până în prezent, cu accent pe epoca dinastiei Gojeoson; Muzeul Național Popular; Institutul Național de Muzică Clasică, Centrul Cultural Sejong, Palatul Artelor Hoam; Hwagyesa și Bongeunsa cele mai mari temple budiste din Seul; Turnul Namsan (262 m), construit pe muntele în 1968 și deschis publicului în 1980; Podul-Fântână Banpo construit în 1982; Lotte World Seul — un complex de agrement și recreere; Strada comercială Insadong, unde se găsesc laolaltă produse tradiționale și moderne, pornind de la mâncare, haine și ajungând la obiecte de decorațiuni.

Orașul a găzduit ediția a 24-a a Jocurilor Olimpice de vară, care s-a desfășurat în perioada 17 septembrie — 2 octombrie 1988. Totodată, în perioada 31 mai — 30 iunie 2002, o serie de stadioane din Republica Coreea au fost gazdele competițiilor sportive din cadrul celei de-a 17-a ediții a Campionatului Mondial de Fotbal din 2002.

Festivalul de toamnă Yongsan, Festivalul Internațional al Florii de Cais Gwangyang, Festivalul Florii de Corn Gurye, Festivalul Jinhae Gunhangje, Festivalul Florii de Cireș se numără printre numeroasele festivaluri tradiționale care se organizează în fiecare an în Republica Coreea.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

‘Eu am patru nepoți și îmi place să gătesc pentru ei, dar și să le prepar produse mai deosebite. Una dintre preferatele nepoțeilor mei este pelteaua de gutui, pe care o pregătesc după o rețetă păstrată de la bunica mea, Ecaterina. Îmi amintesc că eram copil și în serile târzii de toamnă, bunica ne îmbia cu gutui coapte în cuptor sau cu peltea de gutui, care era preferata mea. Mă amuza mereu cum tremură ca o piftie — cred că era aceeași plăcere pe care o au copiii de astăzi în fața jeleurilor — și îmi plăcea gustul ei dulce-acrișor. De aceea i-am cerut această rețetă, am pregătit-o pentru copiii mei și acum o pregătesc cu plăcere și pentru nepoți’, povestește pentru AGERPRES doamna Veronica din comuna Frătești.

Pentru a prepara pelteaua de gutui avem nevoie de gutui foarte bine coapte, două kilograme, potrivit gospodinei din Frătești, și tot atâtea kilograme de zahăr.

Gutuile se spală bine și se șterg de puful care le protejează, apoi se taie felii, păstrând atât coaja cât și sâmburii. Acestea este secretul preparării de peltea, dezvăluie doamna Veronica, coaja, dar mai ales cotoarele și sâmburii de gutui fac ca pelteaua să se lege.

‘Într-o oală încăpătoare se pun gutuile astfel tăiate, peste care se adaugă apă atât cât să fie acoperite, să depășească cu o palmă stratul de fructe. Preparatul astfel pregătit se pune la fiert la foc moale și se lasă la fiert până când gutuile se înmoaie. În acest timp, nu se amestecă în oală pentru a nu tulbura zeama, ca de compot’, completează bunica Veronica.

Lichidul astfel obținut se strecoară printr-o sită foarte fină pentru că trebuie să fie limpede și se amestecă în proporții egale cu zahărul.

Acest amestec se pune la fiert la foc moale și se amestecă până când se obține o consistență ca de miere, care să nu cadă de pe lingură când se ia din cratiță.

Aceasta este pelteaua “tare” care, pusă în borcan, are o consistență ca de piftie. Se poate fierbe însă mai puțin și atunci se obține o peltea de o consistență mai slabă, care curge și care poate fi folosită la prepararea prăjiturilor de casă, a tartelor și a savarinelor sau pentru budinci.

‘Acest jeleu obținut se toarnă fierbinte în borcane ( n.r.—aveți grijă ca acestea să nu se spargă atunci când turnați lichidul fierbinte și puneți sub ele lama unui cuțit) și eu prefer să le pun capacele tot atunci când preparatul este fierbinte, alte gospodine mai lasă să se răcească puțin. Bunica mea lega borcanele cu foi de celofan prinse cu elastic sau cu șnururi colorate, care te îmbiau să le desfaci numaidecât. Odată i-am desfăcut bunicii toate borcanele de dulceață pentru a gusta câte puțin din fiecare și le-am legat la loc, crezând că fapta mea va rămâne nedescoperită, dar asta este o altă poveste’, mărturisește gospodina din Frătești.

Unele gospodine folosesc la peltea doar cotoarele și coaja rămasă de la gutui atunci când au preparat dulceața de gutui.

‘Un secret al bunicii mele era acela de a fierbe în această compoziție și cotoare de pere și coajă de măr roșu pentru ca pelteaua să aibă o consistență mai tare (dată de cotoare) și o culoare mai roșiatică, împrumutată din coaja de măr și astfel să fie mai atractivă pentru copii și pentru musafiri’, a mai spus experta în peltea de gutui.

AGERPRES/(AS-autor: Camelia Bigan, editor: Diana Dumitru)

Foto: (c) Daniel Remeș / frscrima.ro

În finală, Adrian Pop a dispus cu 12-7 cu Alexandru Nyisztor Csaki (CSU Târgu Mureș).

Locul trei a fost ocupat de către Otto Tardi (CSU Târgu Mureș), care l-a învins în finala mică pe Bogdan Negraia (CS Farul Constanța), cu scorul de 15-12.

Simona Pop a câștigat în 2015 titlul național și Cupa României la spadă, atât la individual, cât și la echipe.

Adrian Pop a câștigat anul acesta titlul național la echipe, medalia de argint la naționale, la individual, și Cupa României la individual, sâmbătă urmând să lupte pentru Cupa României pe echipe cu CSM Satu Mare. Pe 6 octombrie, Simona și Adrian vor serba trei ani de la căsătorie, precizează site-ul oficial al federației de specialitate.

”Joi, înainte de concursul lui, și după ce luasem eu cupa, am vorbit că ar fi cazul să câștigăm amândoi în același an aceeași competiție. Din a treia încercare ne-a ieșit. Anul trecut am pierdut eu finala în Cupă, în primăvară a cedat el în finala campionatului național, iar acum am reușit. M-a sunat imediat după concurs. Era foarte fericit. Cred că e mai mult bucuros pentru că am făcut ‘dubla’ decât pentru cupă în sine”, a spus Simona Pop.

”E cel mai important lucru pentru noi. E un sentiment superb să câștigăm amândoi, în același an, aceeași competiție. Am avut câteva tentative până acum, toate eșuate, dar într-un final ne-am sincronizat”, a completat Adrian Pop.

AGERPRES (AS/autor: Mihai Țenea, editor: Teodor Ciobanu)

Potrivit site-ului istoria.md, după cedarea Basarabiei fostei URSS, Paul Goma s-a mutat cu familia în România. Fiind elev la Liceul ”Gheorghe Lazăr” din Sibiu, a fost exmatriculat, pentru că susținuse în școală cauza unor persoane anchetate pentru anticomunism. A reușit totuși să termine Liceul ”Radu Negru” din Făgăraș, în 1953. În 1954 a început Institutul de Literatură și critică literară “Mihai Eminescu” din București. În perioada studenției a fost arestat și condamnat (martie 1957) la doi ani de închisoare corecțională, pentru ”tentativă de organizare de manifestație ostilă”, ca urmare a solidarizării cu evenimentele din Ungaria, din noiembrie 1956, și a protestelor împotriva impunerii limbii ruse ca limbă obligatorie în școli. A fost eliberat în 1958, după o perioadă de detenție la închisoarea Malmaison (București), Penitenciarul Jilava și Gherla.

După anii de închisoare, în 1958, a fost trimis în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu, în satul Lățești, raionul Fetești, unde a stat până în 1962.

O perioadă a fost muncitor necalificat, fotograf ambulant, trompetist, tehnician, iar în iunie 1965, și-a reluat studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care însă le-a abandonat.

În urma invadării Cehoslovaciei, în august 1968, fiind impresionat de politica României față de Moscova, a devenit membru al Partidului Comunist Român (PCR). În 1971 a fost însă exclus din PCR, ca urmare a publicării integrale a romanului ”Ostinato”, în RFG, după ce în țară fusese supus cenzurii.

În primăvara anului 1977, printr-o scrisoare deschisă, difuzată de postul de radio ”Europa liberă”, s-a solidarizat cu mișcarea ”Charta 77” a intelectualilor cehi. La 1 aprilie 1977 a fost acuzat de înaltă trădare și arestat, dar, în urma protestelor internaționale, a fost eliberat, la 6 mai. La 14 aprilie 1977 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România (USR), al cărei membru era din august 1968.

În noiembrie 1977, lui Paul Goma i-a fost retrasă cetățenia română, astfel încât scriitorul a plecat în Franța, unde s-a și stabilit definitiv împreună cu familia. Aflat în Franța, Goma a refuzat în 1980 oferta de a primi cetățenia franceză.

După Revoluția din 1989, a început să-și publice cărțile și în țară. A scris peste 40 de volume (romane, mărturii, dialoguri, jurnal, articole) în limba română, care au fost traduse și în limbile franceză, germană, olandeză, suedeză, italiană.

Ca scriitor, a debutat, în decembrie 1966, în revista ”Luceafărul”, cu povestirea ”Cum bate toba”, continuând să colaboreze la diferite reviste, precum ”Gazeta literară”, ”Viața românească”, ”Ateneu”. A debutat editorial, în august 1968, cu volumul de proză scurtă ”Camera de alături”.

Romanul următor, ”Ostinato” — mărturie ficțională despre închisorile din România—, refuzat de editurile românești, a fost publicat în Germania (1971) și în Franța. Volumul a fost receptat pozitiv, motiv pentru care Eugen Ionescu l-a numit pe Paul Goma ”Soljenițîn al României”. Și volumele ulterioare, ”Ușa” (”Die Tur”, 1972), ”Gherla” (1976), ”Dans le cercle” (1977), ”Garde inverse” (”Garda inversă”, 1979), ”Le tremblement des hommes” (1979), ”Les chiens de mort” (1981), ”Chassee-croise” (1983), ”Bonifacia” (1986), ”Le calidor” (1987), aveau să fie foarte bine primite.

Exilat la Paris, după ce i s-a retras cetățenia română, Paul Goma și-a publicat majoritatea volumelor, inițial, în franceză sau germană. Astfel, ”Le Tremblement… ”, cu titlul original în română, ”Culoarea curcubeului ’77 — Cutremurul oamenilor”, a fost republicat în iunie 1990, de Editura Humanitas. A continuat cu ”Patimile după Pitești” (1990), ”Ura noastră cea de toate zilele” (1992), ”Sabina” (1993), ”Roman intim” (1994), ”Scrisuri. 1972-1998” (2000), care cuprinde articole, scrisori, pagini inedite de jurnal, comentarii, dialoguri publicate în perioada menționată în subtitlu.

A colaborat și la numeroase reviste din străinătate (”Contrapunct”, ”Ethos”, ”Limite”) și din țară (”Orizont”, ”Viața românească”, ”Vatra”). Seria ”Jurnalelor” semnate de Paul Goma a început în 1997, când au apărut primele trei volume. A urmat apoi al patrulea volum, ”Jurnal de apocrif”, iar ultimele două, care acoperă perioada 1999-2003, au fost publicate în 2004. Tot în 2004, a fost publicată controversata lucrare ”Săptămâna roșie sau Basarabia și evreii”, iar la începutul anului 2005, ”Culoarea curcubeului ’77. Cod Bărbosul”, cuprinzând mai multe documente din dosarele sale de Securitate. Cartea ”Arta fugii. O copilărie în Transilvania”, în care povestește despre anii formării sale, i-a apărut, în Italia, în 2008.

Paul Goma a făcut parte pentru foarte puțin timp (opt zile) din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, înființată de Președinția României, în aprilie 2006.

Potrivit unui comunicat al USR, din 22 noiembrie 2011, publicat peuniuneascriitorilor.ro, Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor, conform unor hotărâri din 1990, reconfirmate de Consiliul USR, în noiembrie 2011.

Într-o adresă a Ministerului român de Interne, din 21 octombrie 2011, citată de site-ul vosganian.ro, Paul Goma figurează la această dată cu statutul de cetățean român. În aprilie 2013, scriitorul a primit și cetățenia Republicii Moldova.

La 24 septembrie 2015, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat simpozionul internațional “Paul Goma — 80 de ani”, care s-a centrat pe rolul jucat de scriitorul anticomunist în revitalizarea exilului românesc și a luptei pentru drepturile omului în timpul regimului comunist.

AGERPRES/ (Documentare — Ionela Gavril, redactor foto: Elena Bălan; editor: Marina Bădulescu)

Begu-Niculescu thus made up for their loss to the Hlavackova/Hradecka double in the 2012 final of the Luxemburg Open, 3-6, 4-6.

Begu-Niculescu won the women’s doubles title at the WTA Hobart International tournament in 2012.

The two Romanian tennis players won 65,930 US dollars and 585 WTA points for their current performance. In the final, they will meet either 1st seeded pairing Martina Hingis (SUI)/Sania Mirza (IND), or 4th seeded Taiwanese Hao-Ching Chan/Yung-Jan Chan. AGERPRES

Sursa foto: animest.ro

Gala de deschidere are loc vineri seară la Cinema Studio cu un recital extraordinar susținut de Alexander Bălănescu, cel care semnează muzica originală pentru “Muntele Magic”, docu-drama în regia Ancăi Damian, care va fi proiectată în deschiderea oficială.

“Anim’est e tradiție” este sloganul ediției 2015, prezentat în zece spoturi realizate în cadrul atelierului intensiv de animație Animation Worksheep.

Două dintre cele mai mari studiouri din lume — Pixar și Laika — vor fi prezente la festival pentru a oferi publicului acces în culisele animației la cel mai înalt nivel.

PUBLICITATE

La Cinema Elvire Popesco, joi, 8 octombrie, de la 20,00, fanii animației primesc acces în culisele unei producții majore în stop motion. Mark Shapiro, Head of Entertainment Brand Marketing la celebrul studio de animație Laika, se întoarce la Anim’est, după prezența din 2012.

Mark va vorbi publicului despre procesul complex care stă la baza celor trei filme Laika nominalizate la Oscar — ‘Coraline’, ‘ParaNorman’ și ‘Boxtroli’ — și va dezvălui secrete despre modul în care studioul creează universuri întregi de mână, piesă cu piesă, cu 24 de cadre pe secundă.

Vineri, 9 octombrie, de la ora 18,30, la Cinema Studio va fi proiectată cea mai recentă producție Pixar, lansată de Walt Disney Pictures: “Inside Out” (r. Pete Docter, Ronaldo Del Carmen). În continuarea proiecției, de la 20,30, art directorul și character designerul Albert Lozano, un veteran Pixar, va urca pe scena Anim’est pentru a prezenta detalii savuroase din making of-ul lungmetrajului animat.

În plus, sunt programate workshopuri, masterclass-uri, prezentări și proiecții speciale menite să deschidă apetitul pentru animație în rândul aspiranților de toate vârstele sau să îi răsplătească pe cei inițiați deja în tainele industriei.

Vor fi proiectate și cinci dintre cele mai reprezentative filme din istoria cinematografului de animație “Pink Floyd: Zidul” (1982), “Sita cântă blues” (2008), “American Pop” (1981), “Heavy Metal” (1981) și “The Point” sau “Oblio”, așa cum e cunoscut publicului autohton (1971).

Festivalul este găzduit la Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu, Re:Animation Hub și la Journey Pub. Biletul de acces la o proiecție costă 13 lei. Accesul la concertele de la Journey Pub este liber. Programul festivalului este disponibil online, pe site-ul festivalului, http://animest.ro/.

AGERPRES

Dezbaterile din acest an, care au ca temă centrală capacitatea științei de a contribui la definirea identitară a Europei, reunesc peste 40 de reprezentanți ai elitei culturale și științifice europene, din Franța, Belgia, Spania, Italia, Austria, Grecia, Serbia și România, dar și din Algeria și Israel.

Lucrările seminarului se vor desfășura în patru sesiuni tematice: “Europa culturii. Știință, învățământ, cercetare, șanse egale”, “Cultura științifică în Europa noastră”, “Identitate europeană — știință universală”, “Poate salva știința identitatea europeană?”.

Potrivit unui comunicat al Academiei Române transmis AGERRPES, deschiderea oficială a seminarului va avea loc vineri, de la ora 9,30, în aula prestigiosului for de cultură.

La eveniment vor fi prezenți președintele Academiei Române, acad. Ionel-Valentin Vlad, consilierul prezidențial Sergiu Nistor, ministrul Culturii, Ionuț Vulpescu, și ambasadorul Franței la București, François Saint-Paul. De asemenea, la deschidere vor participa prof. Thierry de Montbrial — fondator și președinte al Institutului Francez de Relații Internaționale, acad. Jaime Gil Aluja — președintele Academiei Regale de Științe Economice și Financiare din Barcelona, acad. Jacques de Decker — secretar permanent al Academiei Regale de Limbă și Literatură Franceză din Belgia, acad. Eugen Simion — președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă.

Alocuțiunile și intervențiile de la dezbateri vor fi tipărite în volumul “Penser l’Europe — 2015”.

Vineri, de la ora 19,30, la finalul primei zile de dezbateri, prof. Thierry de Montbrial își va prezenta cartea “La pensee et l’action”, în cadrul unui eveniment care va avea loc în Aula Bibliotecii Central-Universitare din București.

AGERPRES

Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara

Greco-catolice
Sf. ep. Ciprian; Sf. m. Iustina fecioara

Romano-catolice
Ss. Îngeri Păzitori

Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian și Sfânta Muceniță Iustina fecioara sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 2 octombrie.
Sfântul Ciprian s-a născut în vremea împăratului Deciu (către anul 250). Se făcuse filozof și vrăjitor vestit în Antiohia Siriei, de neam era din Cartagina, născut din părinți necredincioși, fiind dat din copilărie spre a sluji zeului Apolon.

A învățat magia în Atena, Egipt, Caldeea și dobândise o mare faimă printre închinătorii la idoli. În Antiohia a mers când era desăvârșit în toată răutatea: vrăjitor și fermecător, pierzător de suflete, mare prieten și credincioasă slugă a stăpânitorului iadului, cu care singur față în față a vorbit.

Despre acest lucru singur a mărturisit, spunând: “Să mă credeți pe mine că singur pe diavol l-am văzut, pentru că prin jertfe l-am rugat și l-am sărutat și am grăit cu dânsul și cu aceia care sunt la dânsul mai mari și m-au iubit și mi-au lăudat înțelegerea mea … Era chipul lui ca o floare de iarbă și capul îi era încununat cu o coroană prefăcută, nu adevărată, ci nălucire de aur și pietre luminoase, care lumina chipul acela și hainele lui erau minunate.

Iar când se întorcea încoace sau încolo se cutremura tot locul acela și mulți stăteau lângă scaunul lui cu fel de fel de rânduieli ale duhurilor răutății, întru mare supunere.

Eu cu totul pe mine mă dădusem atunci, supunându-mă la toată porunca lui”. Aceasta a spus-o singur Sfântul Ciprian despre sine după întoarcerea sa la Dumnezeu. (Viețile Sfinților)

A fost câștigat la credința creștină de către Iustina fecioară și creștină, care pe toate demonicele lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat.

Iustina era din Antiohia și pentru frumusețea ei un tânăr Aglaid a mers la vrăjitorul Ciprian pentru a-l ajuta să câștige atenția ei. Ciprian și-a pus tot meșteșugul în această acțiune, dar eforturile sale s-au dovedit zadarnice.

A renunțat atunci la magie s-a convertit la creștinism, devenind propovăduitor al noii credințe. A fost prins în timpul prigoanei împotriva creștinilor, de această soartă având parte și Iustina. Au fost împreună supuși la chinuri și apoi decapitați în Nicomidia, din ordinul lui Dioclețian (284-305).

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Sursa foto: worldsmileday.com

Artistul american Harvey Ball este creatorul imaginii “feței zâmbitoare” (smiley face), în 1963, care reprezintă un buton galben cu două puncte și o paranteză “închisă”. Astăzi oamenii din toată lumea îl folosesc cu scopul de a-și exterioriza emoțiile pozitive. El a realizat această imagine pornind de la considerația că toți oamenii ar trebui să acorde o zi dintr-un an pentru a zâmbi și a petrece cât mai mult timp în natură.

În numeroase orașe din Europa, Asia, America de Nord și America de Sud se organizează manifestări ce includ spectacole cu clovni, picturi pe față, prezentări de povești, teatru de păpuși, concursuri de baloane, manifestări care să stârnească zâmbete.

Preocupat de supra-comercializarea simbolului său și modul în care sensul original al acestuia risca să se piardă în repetarea constantă de pe piață, Harvey Ball a lansat ideea de a dedica o zi zâmbetului. El ales prima zi de vineri a lunii octombrie pentru a aniversa Ziua mondială a zâmbetului, potrivit www.worldsmileday.com.

Marcată pentru prima dată în 1999, în orașul natal al lui Smiley, din Worcester, ea a continuat să fie aniversată și în anii următori devenind cunoscută în întreaga lume. Fundația Harvey Ball World Smile, creată după decesul acestuia în 2001, a devenit sponsorul oficial al Zilei mondiale a zâmbetului.

Imaginea creată de Harvey Ball a devenit în decursul anilor simbolul cel mai ușor de recunoscut pe planetă, pentru stările de fericire, bucurie și voie bună.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Gheorghe Gruia a făcut parte din ”Generația de Aur” a handbalului românesc, câștigătoare a patru titluri mondiale.

A fost din tinerețe pasionat de sport, practicând atletismul, voleiul și, bineînțeles, handbalul.

A câștigat campionatul național de juniori la aruncarea suliței și la triplu salt, iar la 21 de ani era deja în prima ligă de volei din România. La aceeași vârstă, a decis să se dedice, în întregime, sportului preferat: handbalul.

În 1961, a ajuns la echipa de handbal a clubului Steaua București, alături de care a câștigat opt titluri naționale, între anii 1963 și 1973. Cu echipa militară a câștigat și Cupa Campionilor Europeni, în 1968.

A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României. A fost campion mondial în 1964, în Cehoslovacia. În finală, România a trecut, cu scorul de 25-22, de selecționata Suediei, iar Gheorghe Gruia a marcat unul din goluri. Astfel, devenea campion mondial la numai doi ani și jumătate după ce se apucase de jucat handbal.

Șase ani mai târziu, este din nou campion al lumii alături de tricolori, la Campionatul Mondial din Franța, 1970. În cadrul turneului, a marcat 30 de goluri, iar în finala disputată împotriva Germaniei de Est și câștigată de România cu 13-12 a punctat de patru ori.

A fost medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de Vară din Munchen 1972, fiind golgheter al competiției, cu 37 de goluri înscrise.

Meci al echipei naționale de handbal a României, desfășurat în cadrul Jocurilor Olimpice de Vară din 1972; în imagine, handbalistul Gheorghe Gruia (în atac nr. 10 pe tricou)

La Campionatul Mondial de Handbal din 1967, a câștigat bronzul, alături de reprezentativa României. Gheorghe Gruia a fost unul din principalii marcatori ai competiției, cu 34 de goluri, fiind considerat cel mai bun jucător al turneului.

În 1968, a făcut parte din echipa câștigătoare la Campionatele Mondiale Universitare, disputate în Germania.

Meci al echipei naționale de handbal a României, desfășurat în cadrul Jocurilor Olimpice de Vară din 1972; în imagine, handbalistul Gheorghe Gruia (în atac nr. 10 pe tricou)

Gheorghe Gruia nu a evoluat niciodată pentru echipele naționale de juniori sau de tineret ale României, fiind selecționat direct la echipa mare, la doar un tur de campionat de la debutul său în prima ligă de handbal. A jucat 127 de meciuri internaționale, în care a marcat 736 de goluri.

Din 1973 și până în 1978, Gheorghe Gruia a fost antrenor și profesor la Academia de Înalte Studii Militare, cu specialitatea handbal. Din 1978, el s-a mutat în Mexic, unde a fost director tehnic al echipei naționale de handbal a țării, director la departamentul sport al televiziunii Televisa, profesor universitar la Universitatea Nacional Autonoma de Mexico.

A XII-a ediție a Trofeului Carpați la handbal masculin, desfășurată la Galați. În imagine, echipa națională de handbal a României; handbalistul Gheorghe Gruia în plan secund, al cincilea de la stânga la dreapta.

În 1992, Federația Internațională de Handbal l-a numit ”cel mai mare jucător de handbal al tuturor timpurilor”.

Gheorghe Gruia s-a numărat printre invitații la Festivalul Handbalului Românesc, desfășurat în intervalul 11-14 iunie 2009, care a reunit, la București, campionii mondiali ai României la acest sport. Cu acest prilej, președintele Traian Băsescu l-a decorat, alături de alți mari campioni, pe handbalistul Gheorghe Gruia cu Ordinul “Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă.

La 14 aprilie 2014, Gheorghe Gruia a fost prezent, la București, la reuniunea care a marcat împlinirea a 50 de ani de la titlul mondial din 1964 și a 40 de ani de la cel din 1974. La eveniment au participat 25 de jucători, alături de antrenorul Niculae Nedeff.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, redactor Arhiva foto: Vlad Rușeanu, Elena Bălan, editor: Mariana Zbora-Ciurel)