Facebook Twitter Email

Gutuile aurii care au adunat în coaja lor toată strălucirea soarelui de peste vară le îmbie acum, la sosirea toamnei, pe cele mai vrednice gospodine din comuna Frătești, județul Giurgiu, la prepararea dulcețurilor și a compoturilor. O rețetă preferată de acestea – și mai ales de nepoții sosiți în vizită – este pelteaua de gutui.

‘Eu am patru nepoți și îmi place să gătesc pentru ei, dar și să le prepar produse mai deosebite. Una dintre preferatele nepoțeilor mei este pelteaua de gutui, pe care o pregătesc după o rețetă păstrată de la bunica mea, Ecaterina. Îmi amintesc că eram copil și în serile târzii de toamnă, bunica ne îmbia cu gutui coapte în cuptor sau cu peltea de gutui, care era preferata mea. Mă amuza mereu cum tremură ca o piftie — cred că era aceeași plăcere pe care o au copiii de astăzi în fața jeleurilor — și îmi plăcea gustul ei dulce-acrișor. De aceea i-am cerut această rețetă, am pregătit-o pentru copiii mei și acum o pregătesc cu plăcere și pentru nepoți’, povestește pentru AGERPRES doamna Veronica din comuna Frătești.

Pentru a prepara pelteaua de gutui avem nevoie de gutui foarte bine coapte, două kilograme, potrivit gospodinei din Frătești, și tot atâtea kilograme de zahăr.

Gutuile se spală bine și se șterg de puful care le protejează, apoi se taie felii, păstrând atât coaja cât și sâmburii. Acestea este secretul preparării de peltea, dezvăluie doamna Veronica, coaja, dar mai ales cotoarele și sâmburii de gutui fac ca pelteaua să se lege.

‘Într-o oală încăpătoare se pun gutuile astfel tăiate, peste care se adaugă apă atât cât să fie acoperite, să depășească cu o palmă stratul de fructe. Preparatul astfel pregătit se pune la fiert la foc moale și se lasă la fiert până când gutuile se înmoaie. În acest timp, nu se amestecă în oală pentru a nu tulbura zeama, ca de compot’, completează bunica Veronica.

Lichidul astfel obținut se strecoară printr-o sită foarte fină pentru că trebuie să fie limpede și se amestecă în proporții egale cu zahărul.

Acest amestec se pune la fiert la foc moale și se amestecă până când se obține o consistență ca de miere, care să nu cadă de pe lingură când se ia din cratiță.

Aceasta este pelteaua “tare” care, pusă în borcan, are o consistență ca de piftie. Se poate fierbe însă mai puțin și atunci se obține o peltea de o consistență mai slabă, care curge și care poate fi folosită la prepararea prăjiturilor de casă, a tartelor și a savarinelor sau pentru budinci.

‘Acest jeleu obținut se toarnă fierbinte în borcane ( n.r.—aveți grijă ca acestea să nu se spargă atunci când turnați lichidul fierbinte și puneți sub ele lama unui cuțit) și eu prefer să le pun capacele tot atunci când preparatul este fierbinte, alte gospodine mai lasă să se răcească puțin. Bunica mea lega borcanele cu foi de celofan prinse cu elastic sau cu șnururi colorate, care te îmbiau să le desfaci numaidecât. Odată i-am desfăcut bunicii toate borcanele de dulceață pentru a gusta câte puțin din fiecare și le-am legat la loc, crezând că fapta mea va rămâne nedescoperită, dar asta este o altă poveste’, mărturisește gospodina din Frătești.

Unele gospodine folosesc la peltea doar cotoarele și coaja rămasă de la gutui atunci când au preparat dulceața de gutui.

‘Un secret al bunicii mele era acela de a fierbe în această compoziție și cotoare de pere și coajă de măr roșu pentru ca pelteaua să aibă o consistență mai tare (dată de cotoare) și o culoare mai roșiatică, împrumutată din coaja de măr și astfel să fie mai atractivă pentru copii și pentru musafiri’, a mai spus experta în peltea de gutui.

AGERPRES/(AS-autor: Camelia Bigan, editor: Diana Dumitru)

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva