Maestrul Gică Petrescu, în 2000
Foto: (c) Andrei POPA / Arhiva AGERPRES

Proaspăt absolvent al Liceului ”Gh. Șincai” din București, a debutat, la 18 ani, într-o formație studențească, la început cântând la baluri și concerte de estradă. Primul contract propriu-zis în calitate de solist l-a avut la grădina restaurant ”Princiar” din București, alături de maestrul Fănică Luca, potrivit muzicapopulararomaneasca.ro.

Între 1937-1939, s-a afirmat profesional alături de orchestrele ”Radu Ghindă” sau ”Dinu Șerbănescu”, la Cazinoul din Sinaia. Perioadei începuturilor, marcată de turnee concertistice, îi urmează recunoașterea ca profesionist: angajamente la teatrele ”Alhambra”, ”Gioconda” și ”Boema” (din 1940) sau la ”Savoy”, sub conducerea lui Ion Vasilescu, și la ”C. Tănase” (din 1944).

Mai târziu debutează și ca actor pe scena Teatrului Comic, realizând un turneu de 70 de zile prin țară cu spectacole precum: “Frate cu dracul” și “Luna știe, dar nu spune”, turneu care îi crește popularitatea. În 1946, cu cântecele “La margine de București”, “Suflet candriu de papugiu” și “Costică, Costică” a reușit să-l impresioneze pe marele violonist Yehudi Menuhin, informează muzicapopulararomaneasca.ro.

În 1960, apare în emisiuni tv iar în anii următori are două turnee importante, unul de două luni la Paris, alături de Stela Popescu și Mircea Crișan, iar celălalt în Israel, alături de Florin Piersic și Doina Badea. Șlagărele “Căsuța noastră”, “Uite-așa aș vrea să mor” sau “Du-mă acasă măi tramvai” au fost înregistrate la Electrecord între anii 1966 și 1971.

Maestrul Gică Petrescu la Festivalul Mamaia, 1969
Foto: (c) Mihai ALEXE / Arhiva AGERPRES

A avut mii de concerte în întreaga lume, zeci de albume scoase, sute de emisiuni de radio și televiziune. A susținut spectacole la cele mai celebre restaurante și teatre de revistă ale Bucureștiului, la Cazinoul din Sinaia și a cântat în fața unor personalități precum Regele Mihai sau Louis Armstrong. În afara numeroaselor turnee internaționale întreprinse de-a lungul carierei, a deținut un record în privința numărului de piese compuse și interpretate (peste 1.500), înregistrate într-o impresionantă discografie, multe dintre ele devenind în timp șlagăre — piese preluate în repertoriul lor de mulți interpreți ai genului.

Despre viața cântărețului s-a scris o carte, ”Viața și cântecele lui Gică Petrescu”, semnată de George Sbârcea, și s-a făcut un film, ”Muzica e viața mea” (singurul în care maestrul a jucat). Se numără printre puținii din lume care și-au imprimat muzica de la discuri de patefon, de pick-up, casete până la CD-uri.

Cu puțin înainte de a împlini 70 de ani, maestrul Gică Petrescu a jucat în spectacolul ”Nimic despre elefanți” pus în scenă la Teatrul ”Constantin Tănase”, unde l-a avut partener pe Nicu Constantin, acest show jucându-se doi ani consecutiv cu casa închisă.

La 84 de ani, a semnat un contract de înregistrare a 3 CD-uri cu cele mai dragi melodii cântate în cariera sa, care s-au vândut în zeci de mii de exemplare, fiecare.

În perioada 1982-1987, a participat în fiecare an la Festivalul ”Crizantema de aur”, de la Târgoviște.

Artistul în 1986
Foto: (c) Armand ROSENTHAL / Arhiva AGERPRES

Timp de 34 de ani a fost căsătorit cu Cezarina Moldoveanu, poetă și scriitoare, care a contribuit la succesul său. După moartea soției sale, în august 1989, Gică Petrescu a refuzat mult timp să susțină spectacole.

Printre șlagărele cântate de Gică Petrescu se numără: ”Fetițe dulci ca-n București”, ”Costică, Costică”, ”Ia mai toarnă un păhărel”, ”Uite-așa aș vrea să mor”, ”Du-mă acasă, măi, tramvai”, ”Zi-i una mai săltăreață”, ”Cel mai frumos tangou”, ”Astăzi e ziua ta”, ”Să-mi cânți cobzar”, ”Iubesc femeia”, ”Bucureștiul meu iubit”, cântece fredonate de generații întregi. Talentul său vocal și componistic, vocația pentru un anumit gen al muzicii ușoare, i-au conferit un statut aparte în peisajul muzical autohton.

Gică Petrescu la Festivalul Cerbul de Aur din Brașov, 1993
Foto: (c) Sorin LUPȘA / Arhiva AGERPRES

Artistul în 1998
Foto: (c) Arhiva AGERPRES

A primit numeroase premii și distincții de-a lungul timpului — Artist Emerit al Republicii Populare Române (1964) ”pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”; Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1968); Premiul discului — Electrecord (1968); ”Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III” — Radiodifuziunea Română (2001); Life Time Award — MTV Romanian Music Awards (2004); Premiul special ”Cântecul e viața mea” — Radiodifuziunea Română (2005).

La 5 mai 2003, i-a fost acordat Ordinul Național ”Steaua României” în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică.

Decorarea de către președintele Ion Iliescu a artistului Gică Petrescu, cu Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler, 2003
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

A murit la vârsta de 91 de ani, la 18 iunie 2006.

În memoria marelui artist, în perioada 4-6 mai 2015, la Sala Palatului se va desfășura Festivalul Național ”In memoriam: Gică Petrescu”, care ”are menirea de a celebra solemn amintirea marelui Maestru cât și misiunea de a promova cultura românească”, potrivitfestivalulnationalgicapetrescu.blogspot.ro.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, redactor Arhiva foto: Elena Bălan, editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) anastasialazariuc.ro

A urmat Școala muzicală ”Ștefan Neaga”, secția dirijat — coral, iar în 1987 a absolvit Facultatea de Regie la Institutul de Arte din Chișinău “Gavril Musicescu”.

S-a lansat cu piesele lui Ion Aldea-Teodorovici “Până la lacrimi mi-e dragă viața”, “Seară albastră”, “Fuga, fuga”.

În anul 1972, a devenit solista formației Sonor cu care a efectuat turnee internaționale. În anul 1973, a câștigat premiul al II-lea la Festivalul Cântecului de la Liepaja, Lituania.

A fost angajată ca solistă a Filarmonicii din Cernăuți timp de doi ani (1975-1977), apoi, timp de 16 ani, a fost solista Radiodifuziunii din Chișinău. În paralel a colaborat cu televiziunile din orașe ale fostei Uniuni Sovietice ca Moscova, Leningrad, Kiev, Minsc și altele. A lansat mai multe albume cu muzică românească la casa de discuri “Melodia” din Moscova, potrivit site-ului oficial al artistei.

Laureată a multor concursuri și festivaluri din fosta Uniune Sovietică, Anastasia a realizat numeroase turnee în țară și străinătate. A colaborat cu televiziunea rusă, dar și cu televiziunile și radiourile din România. A susținut numeroase turnee în străinătate, în țări ca SUA, India, Belgia, Germania, Franța, Austria etc.

Colaborarea cu cei mai talentați compozitori și poeți, ca Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Petre Teodorovici, Eujen Doga, Ion-Aldea Teodorovici, Iurie Sadovnic Gutu, Paria Radu, Anatol Dumitraș, Ian Raiburg și alții, i-a adus mult succes în activitatea artistică.

În anul 1985, împreună cu formația Amor, a efectuat primul său turneu în România, având câte trei spectacole pe zi timp de o lună. Publicul din România a cunoscut-o cu adevărat în 1990, la Festivalul de la Mamaia, unde a fost invitată să susțină un recital. În anul 1992, s-a stabilit în România unde a devine cunoscută mai ales pentru duetele cu Mihai Constantinescu, care s-au bucurat de un real succes.

cu Mihai Constantinescu, 2000
Foto: (c) Viorel LĂZARESCU / Arhiva AGERPRES

A lansat mai multe albume cu muzică românească la casa de discuri Melodia din Moscova. Dintre discurile semnate de Anastasia Lazariuc, ca interpretă, menționăm: ”Ochii mei” (1987), ”La est și la vest de Prut” (cu Mihai Constantinescu, 1991), ”Maria” (cu Mihai Constantinescu, 1994), ”Anastasia” (single), ”Cine poate ști” (1997), ”Cu tine” (2000), ”Destin” (2003), ”Sinceritate” (2008). Cele mai recente albume — “Nostalgie” și “Dor de mamă” — au apărut pe piață în 2010-2011, în colaborare cu compozitori basarabeni, informează site-ul artistei.

Anastasia Lazariuc și Trupa Millenium la Festivalul Internațional “Cerbul de Aur”, 2005
Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

În 1982, a primit titlul de Artista Emerită a Republicii Moldova.

În mai 2010, Anastasia Lazariuc a susținut, la Chișinău, spectacolul ”Orice femeie este frumoasă”’, în care l-a avut invitat pe Mihai Trăistariu. Cu acest prilej, i-au fost conferite titlurile de ”Cetățean de onoare” al orașului, dar și cel de ”Artist al poporului Republicii Moldova”, cea mai înaltă distincție a artiștilor.

Anastasia Lazariuc la prima ediție a Galei Ovo Music, 2011
Foto: (c) Sorin LUPȘA /Arhiva AGERPRES

În mai 2014, Anastasia Lazariuc a lansat două albume cu 40 cele mai bune piese ale sale, CD-urile fiind încadrate într-o carte ce conține biografia interpretei.

În prezent Anastasia realizează spectacole atât în țară, cât și peste hotare. În continuare ține o strânsă legătură cu locurile natale, continuând să realizeze spectacole și piese cu compozitori și textieri din Republica Moldova.

Artista este mamă și bunică. Fiul ei, Andrei, are două fiice — Beatrice și Anastasia, iar fiica artistei, Ileana, are doi băieți — Alex și Nicolas.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Mircea Gogoncea este un tânăr chitarist român din București, în vârstă de 23 de ani. Până în 2015, i-au fost acordate 151 de premii în chitară clasică și în alte domenii de activitate, a participat la peste 250 de concerte și emisiuni de televiziune și radio din Europa, Asia, Africa și America, și a fost numit de către doi miniștri ai educației “elevul român cu cele mai multe premii”.

Foto: (c) Silviu MATEI / AGERPRES FOTO

În 1972, cântă alături de Vocal Jazz Quartet la chitară bas. Participă la mai multe festivaluri internaționale de jazz atât în România, cât și în străinătate.

În 1973, înființează la Sibiu grupul rock Stereo, an în care apare pentru prima oară la TVR, în emisiunea ”Steaua fără nume”. În 1974, are prima apariție discografică și prima compoziție, cu piesa ”Copii ai vieții”, pe primul LP — ”Formații rock românești”, alături de mari trupe din țară.

Între 1975-1978 participă la multe spectacole și turnee alături de Ricky Dandel, Victor Socaciu și mulți alții. În 1979 înființează, alături de Florin Grigoraș grupul Riff. Compune muzica și versurile trupei.

În perioada 1980 — 1988 face parte din grupul Roșu și Negru, unde începe să compună multe piese, printre care și celebra ”Pseudofabulă”, pe care puțini știu că a și interpretat-o vocal. Are trei apariții discografice alături de acest grup. Tot în această perioadă începe să compună pentru Dida Drăgan.

Din 1988 până în 1996 face parte din trupa Compact (în formula Leo Iorga — vocal, Adi Ordean — chitară, Emil Laghia — chitară, Teo Peter — bass, Aurel ”Leluț” Vasilescu — tobe, Vlady Cnejevici — clape), cu care lansează hit după hit. Compune toate piesele trupei și scrie versurile la majoritatea dintre ele. Părăsește grupul Compact și în 1996 înființează un super grup, ”botezat” de prietenul său Florian Pittiș, Schimbul 3, a cărui componență era Leo Iorga — solist vocal, Adi Ordean — chitară, George Pătrănoiu — chitară, Marius Țiclea — chitară, Andi Savastre — bass, Paul ”Pampon” Neacșu — tobe.

Alături de colegii din Compact — Emil Laghia, Leo Iorga, Teo Peter, în 1998
Foto: (c) Mihai TAPLIGA / Arhiva AGERPRES

În aceeași perioadă începe să compună muzica pentru o mulțime de soliști și soliste: Andreea Antonescu, Nadine, Adrian Enache, Daniela Gyorfi, Școala Vedetelor, Cătălina Toma și mulți alții, orchestrează peste 500 de piese.

Spre finele anului 1990, înființează, alături de Gheorghe Beleanu, cumpărând aparatură profesională, cea mai puternică companie de lumini și sunet din România (Migas Real Compact), dar și primul studio profesional din țară în care vor înregistra în următorii 6 ani aproape toți marii artiști români.

Cu Leo Iorga și Emil Laghia, în perioada Compact, 1993
Foto: (c) Sorin LUPȘA / Arhiva AGERPRES

În 1999, înființează grupul ASIA, care a fost catalogat de specialiști drept cel mai important grup de fete — ”girls-band” — din România, unde, de asemenea, compune piese pentru șapte materiale discografice.

Foto: (c) facebook.com/Adrian Ordean

Un an mai târziu, în 2000, înființează grupul Amadeus. Compune muzica instrumentală pentru cinci CD-uri ale grupului, combinând muzica clasică cu muzica pop. Compune, de asemenea, muzică pentru film și desene animate. Compune muzică și se ocupă de trupe ca Pops, Bordo, Allyx, Chik-go și multe altele.

În 2011, alături de Alexandru Albiter și Nik Bocaciu înființează grupul Ordean, iar în toamna anului 2012 ia ființă proiectul Leo Iorga & Ordean, care îi reunește pe Leo Iorga (vocal), Adi Ordean (chitară), Alex Ardelean (chitară), Dan Stesco ”Polimoog” (clape), Cristi Iorga (tobe) și Marian ”Lacke” Mihăilescu (bass). În decembrie 2012, trupa ia denumirea PACT by Leo Iorga & Adi Ordean, iar în aprilie 2014 lansează albumul ”Numărul Unu”.

În formula Leo Iorga & Ordean, 2012
Foto: (c) Arhiva AGERPRES

Alături de Leo Iorga și Alex Ardelean, colegii săi din trupa PACT by Leo Iorga & Adi Ordean, în concert, 2015
Foto: (c) Silviu MATEI / AGERPRES FOTO

“Dacă atunci când am început eu să compun aveai nevoie de ceva știință în ale muzicii, multă inspirație și niște colegi instrumentiști și vocaliști, acum e de ajuns un calculator. Cu el faci rost de orice… mai ales de niște ‘inspirație’ (…) Am avut noroc. Am fost mai norocos decât alții doar și pentru simplul motiv că mi-am văzut țara de la un capăt la altul. Am văzut și o treime din globul pământesc. Lumea trebuie să vadă artistul pe scenă. Cel mai important factor din tot mecanismul care angrenează viața unui artist este spectatorul”, declara Adi Ordean într-un interviu, în 2010.

Foto: (c) facebook.com/Adrian Ordean

El susține că trupe precum Stereo, Riff, Roșu și Negru, Compact, Schimbul 3, în care a cântat și pentru care a compus muzică și versuri, ”au existat datorită celor pe care i-am convins să vină la spectacolele noastre, să plătească bilet, iar din acest motiv spectatorii sunt, în ceea ce mă privește, pe primul loc în topul celor mai mari împliniri profesionale. Am spus lucrul ăsta și trupelor pe care le-am înființat și le-am ajutat în carieră — ASIA, Pops, Bordo etc”.

Foto: (c) facebook.com/Adrian Ordean

Adrian Ordean a declarat în repetate rânduri că e prea mult de vorbit despre ce a făcut, despre bucurii, dezamăgiri. ”Aș putea scrie o carte. E o idee. Așa că, ajutat de respectul pe care mi-l poartă unii și de veninul celor care nu mă suportă, încă merg înainte”, mai spunea compozitorul în interviu.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) TUDOR MARTALOGU / AGERPRES ARHIVA

Debutul în televiziune a fost, în 1964, cu melodia ”Vreau să știu”. A scris melodii de muzică ușoară și muzică de film. A participat în calitate de dirijor la Festivalul internațional de la Atena, în 1969, și la ”Festivalul cântecului”, unde și-a prezentat piesa proprie ”Mediterana”.

Este autorul a peste 700 de piese de muzică ușoară și a peste 3.000 de orchestrații. Între marile șlagăre care poartă semnătura lui se numără: ”Cheamă-mă”, ”Te-așteaptă un om”, ”Încrederea”, ”Mediterana”, ”Melodiile dragostei”, ”N-am noroc”, ”Pânza bărcii”, ”Nicio lacrimă”, ”Uită nostalgia”, ”Taina nopții”, ”Casa mea”, ”De singurătate”, ”Ce mică-i vacanța mare”, ”Să crezi în dragostea mea”, ”Dacă n-ai fi existat”, ”Ne mai vedem și mâine”, ”Iartă”, ”De n-ai să vii”, ”Raiul pe pământ”.

A scris muzică pentru cinci spectacole de revistă: ”Dragoste și aventură” (1973), ”Corăbii pentru dumneavoastră” (1976), ”Nu sunt turnul Eiffel” (1978), după piesa omonimă de Ecaterina Oproiu, la Teatrul Mic, ”Trei fetițe poștărițe și-un poștaș mai poznaș” (1983), la Teatrul Muzical din Brașov, ”Trecere în revistă” (1983), la Cluj-Napoca, Ansamblul ”Doina” al Armatei.

Compozitorul în 1992
Foto: (c) MIHAI SAVU / AGERPRES ARHIVA

Între anii 1963-1969 a fost instrumentist al formației de estradă a Radioteleviziunii (dirijor Sile Dinicu).

Membru al Uniunii Compozitorilor din 1969 și membru GEMA, în Germania, din 1962.

Dirijorul orchestrei de muzică ușoară a RTV în perioada 1989-1995.

Președinte sau membru al unor jurii la festivaluri și concursuri interne sau internaționale.

A efectuat turnee cu formația Perpetuum Mobile în Germania, Suedia, Norvegia, URSS, Ungaria, Polonia, Danemarca, în calitate de instrumentist.

Primul șlagăr a fost ”Te-așteaptă un om” — versuri: Mihai Dumbravă, interpret: Dan Spătaru, 1966, iar șlagărul consacrării sale — ”Nicio lacrimă” — versuri: Mihai Dumbravă, melodie interpretată de 17 concurenți străini, în primele trei ediții ale Festivalului Internațional Cerbului de Aur, în perioada 1968-1971.

A scris muzica pentru 7 filme de lung metraj, dintre care: ”Brigada Diverse intră în acțiune” (1970); ”Brigada Diverse în alertă!” (1971); ”Brigada diverse la munte și la mare” (1972), în regia lui Mircea Drăgan, ”Brațele Afroditei” (1978), regia Mircea Drăgan.

A primit Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compoziție în anii 1978, 1979, 1982, 1984, 1995 și Premiul pentru orchestrație la Festivalul internațional al șlagărului din Dresda, 1982.

A avut cele mai multe participări (16) la Festivalul Mamaia, unde a obținut 5 Trofee Mamaia — 1984 ”De n-ai să vii” (text: Ovidiu Dumitru, solist: Angela Similea), 1988 ”Dacă într-o zi mă vei iubi” (text: Ovidiu Dumitru, solist: Daniel Iordăchioaie) și ”Deschid fereastra” (text: Aurel Storin, solist: Corina Chiriac), 1992 ”Lasă-mi pe cer o stea” (text: Dan V. Dimitriu, solist: Gabriel Cotabiță), 1995 ”Raiul pe pământ” (text: Mihai Dumbravă, solist: Gabriel Cotabiță), 1997 ”Dacă n-ai pleca” (text: Roxana Popescu, solist: Monica Anghel).

Tot la Mamaia a obținut un titlu de laureat, un premiu I, două premii II, două premii III, un premiu al criticii, un premiu al publicului, patru mențiuni.

A concurat la toate manifestările de gen, unde a obținut: nouă premii I, patru premii II, patru premii III, cinci mențiuni ale publicului, două premii speciale ale juriului.

La Festivalul “Crizantema de Aur” a obținut, în 1986, Premiul Uniunii Compozitorilor și, în 1987, premiul I.

La 8 ani după decesul său, i-a fost conferit premiul I pentru piesa ”Să ne-amintim de ziua asta”, în interpretarea Corinei Chiriac. Versurile aparțin tot compozitorului.

Angela Similea declara despre Ion Cristinoiu: ”Este unul dintre cei mai mari melodiști ai Europei. Nici el nu știe, nu mai știe câte șlagăre a lansat, câte premii, mari premii, a luat” (”Angela — Cântec și rugă” de Smaranda Jelescu).

Cele mai multe colaborări le-a avut cu Corina Chiriac (21 de piese) și Angela Similea (18 piese).

Compozitorul Ion Cristinoiu a murit la 21 noiembrie 2001.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) CONSTANTIN CIOBOATA/AGERPRES ARHIVĂ

La doar 16 ani, solista câștigă Festivalul Național de Muzică Mamaia, la secțiunea Interpretare, unde a cucerit spectatorii și juriul cu melodiile ”Dă Doamne Cântec”, compusă de Viorel Gavrilă și ”Putem clădi o lume”, compusă de George Natsis.

În palmaresul cântăreței se află și premii câștigate la festivalurile de muzica pop din străinătate, precum trofeul câștigat la Festivalul Internațional de Muzică ”Orfeul de Aur” din Bulgaria.

În 1993, lansează pe piața muzicală în colaborare cu casa de discuri ”Electrecord” un material discografic intitulat ”Micul Meu Univers” (compozitor George Natsis), urmat, în 1996, de un ”Best of”, intitulat ”Vino iubire, nu mă ocoli”.

Repertoriul lui Carmen Trandafir este alcătuit din melodii de dragoste pline de emoție, care au fost incluse pe compilații, selecții și topuri discografice: ”Vreau inima ta” (Marius Țeicu), ”Mai târziu sau mai devreme” (Marius Țeicu), ”Uitate străzi” (Eugen Mihăescu), ”Nu privi în urma ta” (Mihai Alexandru), ”Vreau să te iubesc”, ”Așa ești tu” (Andrei Tudor), ”Fericire cu suspine” (Cornel Meraru), etc.

În 2004, revine pe scena Festivalului de la Mamaia, la Secțiunea Creație, alături de fratele său, Răzvan, cu melodia ”Tot ce simt”.

Carmen Trandafir la Festivalul de la Mamaia din 2004
Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI/AGERPRES ARHIVĂ

Carmen Trandafir susține concerte și în străinătate, în Japonia, Finlanda, Danemarca, Suedia, Germania, Turcia, Bulgaria.

La 17 februarie 2011, Carmen Trandafir susține un recital în vederea promovării unui nou album ”Best of” lansat de Ovo Music, Casa de producție condusă de Ovidiu Komornyik. Pe acest album se regăsesc câteva dintre cele mai cunoscute refrene ale sale, dar și unele noi precum ”Move your body” feat Mister M (Bogdan Marian Tăscău, autorul piesei) sau duetul ”Să crezi în destin” alături de fratele său Răzvan.

În august 2011, s-a căsătorit cu Emil Grădinescu, cunoscut comentator sportiv (GSP TV), după o relație de șase ani. Cei doi au o fetiță, Ana, născută în octombrie 2008.

Carmen Trandafir la Gala aniversară prilejuită de împlinirea a 100 de ani de la inființarea Federației Societăților Sportive din România (2012)
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES ARHIVĂ

Chiar dacă pentru o perioadă, Carmen Trandafir s-a dedicat în întregime familiei sale, cântăreața a reușit să participe, când timpul îi permitea, la o serie de concerte și emisiuni TV.

În noiembrie 2013, s-a alăturat evenimentului muzical ”Ziua muzicii românești de altădată”, ediția a IV-a, desfășurat la Sibiu, concert în care au mai cântat Marina Voica, Alexandru Jula, Stela Enache, Gabriel Dorobanțu, Marina Florea, Mihai Constantinescu, Adrian Daminescu și Daniel Iordăchioaie.

AGERPRES/ (Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) LUCIAN TUDOSE / Arhiva AGERPRES

Din anul 1996 este angajata Teatrului ”Toma Caragiu” din Ploiești, fiind rapid apreciată prin premiul pentru “Cea mai bună solistă vocală a Festivalului Național al teatrelor de estradă de la Constanța”, distincție pe care o obține patru ani consecutiv (1996, 1997, 1998, 1999).

Nico la un eveniment monden, 2012
Foto: (c) EMIL BADEA / Arhiva AGERPRES

Prima apariție în televiziune a avut loc în anul 1998, alături de Horia Brenciu, în cadrul emisiunii ”Sarabanda”, iar în 1999 participă la Festivalul Mamaia, secțiunea Creație, cu piesa “Și dacă viața mea”, compusă de Viorel Gavrilă și obține Locul II. Debutul pe scena muzicii are loc în anul 2001, când interpretează refrenul piesei “Cine e cu noi”, lansată de B.U.G. Mafia.

În 2003 lansează albumul hip-hop/R&B “Gând pentru ei”, cel mai bine vândut album semnat Nico, pentru care a colaborat cu Laurențiu Matei, Don Baxter, Puya și Cabron. Urmează numeroase colaborări cu artiști hip-hop, printre care Puya și trupa Codu’ Penal.

În 2003 reprezintă România în finala Concursului Internațional “Cerbul de Aur”, cu piesele “Heaven Knows” și “Rămâi cu bine”, obținând locul II. În 2004 a obținut marele premiu al Festivalului “Discovery Fest” din Varna, Bulgaria, marele premiu și Trofeul “Vocea Asiei” (Kazahstan), locul II la secțiunea “Creație” în cadrul Festivalului “Mamaia”.

Nico, câștigătoarea premiului II; la Festivalul Internațional Cerbul de Aur.
Foto: (c) Sorin LUPȘA / Arhiva AGERPRES

În 2005, lansează albumul “Așa cum vrei”, iar în 2007 lansează albumul “Cast Away”.

Nico împreună cu Vlad Miriță reprezintă România în Finala Eurovision 2008 de la Belgrad, Serbia. Piesa “Pe o margine de lume” obține premiul pentru “Cel mai bun cântec” din concurs, distincție oferită de membrii juriului de specialitate prezenți la Belgrad. De asemenea, “Pe o margine de lume” primește premiul pentru “Cel mai bun cântec pop al anului” la Gala decernării Premiilor Radio România Actualități 2009.

Nico și Vlad Miriță, reprezentanții României la concursul Eurovision 2008
Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

Piesa “Love Mail”, lansată în primăvara anului 2009, dă și titlul celui mai recent material discografic din cariera solistei, albumul “Love Mail”, lansat în primăvara anului 2010. Nico reprezintă România la “The International Competition Of Istanbul Songs” (2010), câștigând trofeul festivalului.

Nico a susținut un concert cu prilejul lansării albumului ”Love mail”, în Club Tribute, 2010
Foto: (c) Liviu ȘOVA / Arhiva AGERPRES

La Premiile Radio România Actualități 2011, Nico a fost desemnată câștigătoarea categoriei “Cea mai bună interpretă a anului”. Tot în 2011, Nico lansează piesa “Mai dă-mi o șansă”, votată “Piesa Anului 2011” la Top Românesc Radio România Actualități.

Nico este invitată pe albumul “Beautiful Jazz Duets” lansat de Direcția 5, cu care înregistrează piesa “Îmi amintesc”. La Gala de decernare a premiilor Radio România Actualități 2012, Nico a câștigat categoriile “Cea mai bună piesă pop a anului” pentru “Mai dă-mi o șansă” și “Cea mai bună interpretă a anului”.

În 2012, a colaborat cu Vanotek și Kristina (Ex Impact) pentru piesa “Sweetie”, iar în noiembrie același an, a revenit cu un nou single intitulat “100 De Zile”. Un an mai târziu, în noiembrie 2013, lansează single-ul “9”, unde colaborează cu F. Charm. Nico este căsătorită cu compozitorul Laurențiu Matei și este mama unei fete.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)