Sursă: The New York Times

A purta ceas la mână poate fi un anacronism în ziua de azi. Ai nevoie să ştii cât este ceasul? Te uiţi la telefon.

Dar încă mai sunt destul de mulţi oameni care preferă să privească limbile care arată către cifrele înscrise pe un cadran sub care un mecanism extrem de complicat bate delicat precum inima unei mici păsări colibri.

Pentru ei, şi în special pentru cei care trebuie să îşi repare bijuteriile precum Rolex sau Patek Philippe, există atelierul meticulos aranjat al lui Dimitrie Vicovanu din cartierul diamantelor din Manhattan.

Aşa îşi începe cotidianul The New York Times povestea despre ceasornicarul român în vârstă de 73 de ani care a învăţat secretele reparării ceasurilor de epocă în Elveţia. Vicovanu, continuă cotidianul american, este un gentleman din Lumea Veche care a intrat în breasla ceasornicarilor târziu, dar care nu doar repară ceasuri, ci le şi restaurează.

El se asigură că geamul de cristal, cadranul, carcasa, rotiţele, arcurile şi pinioanele din interior sunt înlocuite cu piese originale, iar dacă nu mai pot fi găsite sunt făcute de mână, lipite sau construite astfel încât să arate identic cu originalul. Un ceas de marcă poate avea până la 400 de piese, iar repararea acestora este foarte dificilă. “Mecanismul unui ceas are 12 dimensiuni şi dacă una este pusă greşit atunci nu se va potrivi”, spune românul Vicovanu.

Itzhak Perlman şi Bill Cosby şi-au dus ceasurile de epocă la Vicovanu, putem spune un adevărat chirurg. Când văduva uneia dintre cele 27 de persoane ucise într-un accident de avion din 1992 ce a avut loc în Flushing Bay, lângă aeroportul La Guardia, i-a dat ceasul din aur plin de apă Omega al soţului decedat, Vicovanu a reuşit să îl facă din nou să funcţioneze.

Chiar şi alţi ceasornicari îl consultă căutând fie piese greu de găsit sau un simplu sfat. Iar atunci când Sotheby’s a vrut să repare un ceas de aur Patek Philippe din anii ’30 ce nu a mai funcţionat de zeci de ani, l-au sunat pe Vicovanu.

“Unii ceasornicari sunt măcelari”, spune John Reardon, directorul diviziei de ceasuri de la Sotheby’s. “Fac ceasurile să valoreze mai puţini bani”.

Sotheby’s scoate la licitaţie peste 600 de ceasuri pe an, unele costând milioane de dolari. “Dacă avem un ceas cu probleme”, spune Reardon, “Dimitrie este prima persoană pe care o luăm în calcul. Există o mică dar entuziastă subcultură a colecţionarilor şi clienţilor care cumpără şi vând ceasuri din pasiune şi care apreciază operele de artă ale micromecanicii. Ei au nevoie de ceasornicari talentaţi pentru a-şi conserva colecţiile”.

New Yorkul are nenumăraţi ceasornicari, dar numai câţiva pot face un ceas vechi să arate şi să funcţioneze ca şi cum ar fi nou. Printre secretele lui Vicovanu se numără o carte cu 14.000 de funcţii ale pieselor pe care a cumpărat-o acum un deceniu de la un bijutier ai cărui clienţi din timpul Marii Recesiuni dezasamblau ceasurile pentru a scoate aurul din el şi a-l vinde pentru a face rost de bani. Un alt bun de preţ: ochiul ager. “Nimeni nu poate lucra toată ziua folosind lupa”, spune Vicovanu. “Te doare capul”.

Reprararea ceasurilor a devenit un hobby al lui Vicovanu încă din anii adolescenţei, atunci când era încă în România. El era curios cum funcţiona ceasul de masă al bunicului său şi se întreba dacă îl poate desface. Deşi mulţi tineri au aceeaşi tendinţă, Vicovanu a reuşit să îl monteze la loc. Mai târziu a reparat ceasuri pentru colegii şi profesorii de la facultate, hobby-ul ajutându-l să îşi plătească studiile.

Cariera şi-a început-o în arheologie ca restaurator, orice de la vase de lut de acum 2.000 de ani la decoraţiuni antice, la un complex muzeal din Iaşi. El a învăţat să restaureze ceasuri de epocă din ordinul guvernului comunist al lui Nicolae Ceauşescu, care l-a trimis la Lausanne, Elveţia, la studii. Nu s-a mai întors în România, defectând în 1977 şi reuşind să îşi ia şi fiica Daniela.Ei au imigrat în SUA în 1979, fiind urmaţi de soţia sa la doi ani după. Soţia a murit anul trecut.

Vicovanu poate schimba şi o baterie a unui ceas Longines de serie. Dar majoritatea oamenilor îl caută pentru că reparaţiile făcute de producătorul ceasului sunt scumpe şi pot dura luni întregi. Vicovanu cere 175 de dolari pentru o simplă curăţare, în timp ce reparaţiile complicate ce necesită desfacerea mecanismului costă până la 2.000 de dolari.

Atelierul său de pe strada 47, aflat printre magazine de coliere, brăţări şi cercei de diamante, vinde şi ceasuri vechi, o afacere numită Master of Time de care se ocupă Daniela. Vicovanu repară ceasuri cel mai des în atelierul din Queens. Acolo, 20.000 de piese sunt organizate şi etichetate în dulapuri cu multe sertare.

Atât la magazin, cât şi la atelier el are un set de instrumente de lucru fine – pile acoperite cu praf de diamant, şurubelniţe cu capete extrem de mici, un mic ferăstrău de diamant – şi uleiuri şi vaseline diferite pe care le aplică cu un ac. Pentru a confirma că ceasul funcţionează corect, o maşinărie face echivalentul unei electrocardiograme, înscriind pe hârtie bătăile mecanismului.

“Orice ceas trebuie să fie curăţat şi uns după câţiva ani pentru că altfel nu va mai funcţiona bine”, spune Vicovanu. Cauza: uleiul devine ca un lipici.

Este ceva special pentru Vicovanu când este rugat să meargă la Sotheby’s pentru a analiza, să spunem un ceas de aur Cartier din 1885 pe care nu l-a mai deschis nimeni (el a descoperit cheia, un şurub aflat sub un ornament de aur). Dar el are şi motive de nemulţumire. Ceasurile din ziua de azi, se plânge el, sunt magnetizate şi uneori sunt stricate de aparatele cu raze X din aeroporturi.

Ceasul său este un Bulova Accutron din 1969, în valoare de 400 de dolari, cu care se laudă pentru că nu este afectat de gravitate. “Trebuie să pun ora exactă atunci când dau înapoi un ceas”, spune el.

Vitrina magazinului său are câteva ceasuri speciale, precum un Patek Philippe din 1917 făcut special pentru şoferi şi care are ora 12 în poziţia orei 3 pe un ceas obişnuit, fiind mai uşor de văzut atunci când mâinile sunt pe volan. Mai este şi un ceas de buzunar Tiffany din 1934 din aur de 18 karate ce poate fi folosit pe întuneric pentru că semnalizează orele şi minutele cu ajutorul unui gong. Cel mai scump ceas este un Patek Philippe din platină din 1966 ce valorează 19.000 de dolari.

“Este o investiţie”, spune el. “Valoarea îi va creşte în timp”.

Iar pentru afacerea sa, bineînţeles, timpul este esenţial.

Sursa: ziarul financiar

Autor: Alexandru Matei

Fizicianul rus de origine romana, Piotr Capita, a fost o personalitate marcanta a cercetarii in domeniul temperaturilor joase, pentru care a primit Premiul Nobel in 1978. Un om de stiinta remarcabil si un intelectual cu coloana vertebrala, Capita a trait doua razboaie mondiale si exilul impus de comunisti in laboratoarele in care a dezvoltat tehnologii moderne cu echipament limitat. Desi a primit o serie de distinctii si a facut parte din cele mai inalte organizatii stiintifice sovietice, Capita nu a fost niciodata membru de partid si chiar a pledat pentru eliberarea colegilor sai din inchisoare.Putini dintre romani au auzit, probabil, de laureatul Premiului Nobel, fizicianul sovietic Piotr Capita, mai bine cunoscut, probabil, de catre basarabeni, din randul carora se trage. Acesta intra in galeria laureatilor de origine romana ai prestigiosului premiu, alaturi de George Palade (Premiul Nobel pentru Medicina, 1974), Elie Wiesel (Premiul Nobel pentru Pace, 1986) si Herta Muller (Premiul Nobel pentru Literatura, 2009). Capita fost fiul generalului de origine basarabeana Leonid Petrovici Capita, inginerul si constructorul fortificatiilor de la Kronstadt si al Olgai Ieronimovna, de profesie filolog, specialist in domeniul folclorului si literaturii pentru copii, care a adus o mare contributie in cultura rusa.

Piotr Capita s-a nascut la 9 iulie 1894, in orasul Kronstadt, iar in 1905 a inceput gimnaziul, unde, desi cunostea foarte bine limba romana, a intampinat greutati la invatarea limbii latine si a ales sa se retraga pentru a studia la liceul real Kronstadt, pe care l-a absolvit cu succes in 1912. Insa, la Facultatea de fizica si matematica a Universitatii din Petrograd nu ii acceptau pe absolventii liceului real si, de aceea, Capita a intrat la facultatea de electromecanica a institutului politehnic Petrograd (IPP). Inca de la primele ore de curs a fost remarcat de catre profesorul sau de fizica, A.F. Ioffe, care i-a propus sa participe la cercetari in laboratorul sau.

In 1914, pe cand Piotr Capita era in Scotia pe perioada vacantei de vara pentru a invata limba engleza, a izbucnit Primul Razboi Mondial, care i-a intarziat intoarcerea acasa cu cateva luni. In 1915 pleaca pe frontul de Vest, ca voluntar, si a fost sofer de masina de infirmierie in cadrul detasamentului infirmier al Uniunii oraselor pana in luna mai a aceluiasi an, transportand raniti cu autocamionul pe frontul polonez.

Debutul in fizica experimentala

Dupa demobilizare, doi ani mai tarziu, Capita s-a intors la universitate, unde profesorul Ioffe il va implica in munca sa experimentala din laboratorul de fizica, precum si intr-o colaborare la seminarul sau – unul din primele seminarii de fizica din Rusia. In acelasi an, in „Revista Societatii Fizico-Chimice Rusesti”, a aparut primul articol semnat de Piotr Capita.1916 a fost un an foarte plin pentru acesta, fiind si anul in care s-a casatorit cu Cernosvitova Nadejda Kirillovna, fiica lui K.K. Cernosvitov – membru al Comitetului Central al Partidului Cadetilor.

In 1918, Ioffe, in conditii foarte grele, a infiintat la Petrograd unul din primele institute fizice de stiinta si cercetare din Rusia, Capita fiind printre primii colaboratori ai acestui institut. In acelasi an, el a devenit profesor la Facultatea de fizica si mecanica, dupa ce a absolvit Institutul Politehnic. Mai tarziu, acest institut a contribuit mult la dezvoltarea fizicii experimentale, teoretice si tehnice din URSS, iar in prezent este cea mai mare institutie tehnica si de cercetare din domeniul fizicii din Federatia Rusa.

In perioada de dupa Revolutia din Octombrie, Ioffe a insistat ca Piotr Capita sa plece in strainatate, dar autoritatea formata dupa revolutie nu le permitea, pina cind nu a intervenit Maxim Gorki, cel mai influent scriitor rus din aceea perioada, care a obtinut permisiunea pentru ca acesta sa plece in Anglia. Cu putin timp inainte de plecare, Piotr Capita a trecut printr-o tragedie personala, epidemia de gripa “spaniola” luand viata tatalui, sotiei, fiului si fiicei sale nou-nascute.

Anglia, leaganul formarii lui Capita

Piotr Capita a ajuns in Anglia in 1921 in calitate de membru al comisiei Academiei Ruse de Stiinta, trimis in tarile vest-europene pentru restabilirea relatiilor stiintifice suspendate din cauza razboiului si a Revolutiei. Capita a lucrat in laboratorul din Cavendish, unde conducatorul acestuia, Ernest Rutherford, l-a acceptat pentru un stagiu de scurta durata, fiind ulterior impresionat de maiestria si entuziasmul tinarului fizician rus cu care a lucrat pana la urma mai bine de 10 ani.

Fizicianul de origine romana a sustinut in 1922, la Cambridge, o lucrare de dizertatie cu tema „Trecerea alfa-particulelor prin substante si metodele obtinerii campurilor magnetice”. Un an mai tarziu a devenit doctor in stiinta si a obtinut prestigioasa bursa Maxwell. In 1924 a fost numit in functia de adjunct al directorului laboratorului din Cavendish, unde aveau loc cercetarile magnetice, iar peste un an Capita a devenit membru al Colegiului Trinity.

Si viata personala a lui Capita s-a schimbat in primul deceniu petrecut in afara URSS-ului, unde era invitat in permanenta sa se intoarca. In 1925, la Paris, academicianul Aleksei Nikolaevici Krilov ii face cunostinta lui Capita cu propria fiica, Anna, care locuia cu mama ei in capitala Frantei. Aceasta a devenit sotia sa doi ani mai tarziu, iar impreuna au avut doi baieti, Andrei si Serghei, care au devenit si ei, la randul lor, cercetatori.

In anii 30, Capita a inceput sa faca cercetari asupra temperaturilor joase, dezvoltand noi metode pentru obtinerea acestora. In anul 1934 a elaborat un aparat cu ajutorul caruia putea produce cantitati considerabile de heliu lichid. In vara aceluiasi an, Capita a mers in vizita in URSS impreuna cu sotia sa, dar nu li s-a mai dat voie sa se intoarca in Anglia. Anna Alekseevna primeste permisiunea de a face o scurta vizita in Anglia pentru a-i aduce si pe copii la Moscova.

Activist pentru libertatea oamenilor de stiinta

In 1935, lui Piotr Capita i s-a propus functia de director al Institutului pe Probleme Fizice recreat in cadrul Academiei de Stiinte din URSS. Acesta a conditionat acceptarea pozitiei in schimbul achizitionarii utilajelor cu care lucrase in Anglia, iar Rutherford a fost, intr-un final, de acord ca sovieticii sa-i cumpere lui Capita utilajele din fostul lui laborator. Intoarcerea lui Capita in URSS a avut loc intr-o perioada grea, cind Stalin incepuse “curatarea de intelegenta”. Piotr Capita, avind o autoritate insemnata, a inceput sa poarte un dialog direct si deschis cu inalta conducere a tarii. Astfel, din 1934 pina in 1983, savantul a trimis mai mult de 300 de scrisori la Kremlin (lui Stalin- 50, lui Molotov – 71, lui Malencov – 63, lui Hrusciov – 26), iar multumita interventiei lui, multi oameni de stiinta au fost salvati de la moarte in inchisori si lagare in timpul terorii staliniste. In 1972, cind autoritatile din Kremlin au propus excluderea lui Andrei Dimitrievici Saharov din cadrul Academiei de Stiinte, Capita a fost unicul care s-a opus, subliniind ca „avem deja un rusinos precedent anolog – in 1933 fascistii l-au exclus pe Albert Einstein din Academia de Stiinte de la Berlin”.

La inceputul razboiului, Institutul pe Probleme Fizice a fost evacuat in Kazan, unde a functionat in incaperile Universitatii din Kazan. Aici, Capita a creat cea mai puternica instalatie cu turbina din lume, folosita pentru obtinerea in cantitati mari a oxigenului lichid necesar in industrie. In 1937, Capita descopera hiperfluiditatea heliului lichid, despre care a scris intr-o serie de lucrari, pentru care a primit, ani mai tarziu, Premiul Nobel in Fizica “pentru descoperiri si inventii in domeniul fizicii temperaturilor joase”. In 1939 a dezvoltat o noua metoda pentru lichefierea aerului printr-un ciclu de presiune scazuta folosind o turbina de inalta eficienta.

Refuzul de a colabora cu sovieticii

In 1945, cand Uniunea Sovietica a inceput lucrarile pentru crearea armelor atomice, refuzul sau de a participa la crearea armelor nucleare a dus la demisia si inlaturarea sa din cadrul cercetarilor stiintifice. Capita a fost destituit din functia de director al institutului si, timp de 8 ani, s-a aflat in arest la domiciliu, lipsit de posibilitatea de a comunica in vreun fel cu colegii sai din alte institute de stiinta si cercetare.

In casa sa de vacanta, fizicianul a utilat un mic laborator si si-a continuat cercetarile, punand bazele noii directii a electronicii de mare putere, considerat primul pas in calea spre dobindirea energiei termonucleare. Dar sa continue lucrarile sale la nivel maxim in acest domeniu omul de stiinta a putut doar dupa ce s-a intors la institutul sau in 1955. Acolo s-a si ocupat cu cercetarea plasmei la temperaturi ridicate, iar descoperirile facute de Capita au stat la baza crearii schemei reactorului termonuclear cu functionare neintrerupta. Cercetarile stiintifice de dupa razboi ale lui Capita cuprind cele mai diverse domenii ale fizicii, incluzind hidrodinamica straturilor lichide subtiri si natura fulgerului globular, dar interesul sau se concentra asupra generatoarelor de microunde si studiului diverselor proprietati ale plasmei.
Imediat dupa razboi, un grup de oameni de stiinta sovietici, alaturi de Capita, a insistat pe langa Guvern sa creeze o noua universitate tehnica, Institutul pentru Fizica si Tehnologie din Moscova. Capita a predat aici o perioada lunga de timp, iar din 1957 a facut parte si din prezidiul Academiei Sovietice de Stiinta, singurul membru al acesteia care nu a fost niciodata membru de partid.

Medalia Niels Bohr si Premiul Nobel

In 1965, pentru prima data dupa o intrerupere mai mare de treizeci de ani, Capita a primit permisiunea de a iesi din Uniunea Sovietica, in Danemarca, pentru a primi medalia internationala de aur “Niels Bohr”. La 17 octombrie 1978, Academia Suedeza de Stiinte i-a trimis, din Stockholm, lui Piotr Leonidovici Capita, o telegrama prin care il instiinteaza ca a primit Premiul Nobel pentru fizica, pentru cercetarile fundamentale in domeniul fizicii temperaturilor joase, alaturi de Arno Allan Penzias si Robert Woodrow Wilson.

Capita a primit aceasta veste fiind la Sanatoriul “Barviha”, din apropierea Moscovei, la odihna cu sotia sa. Printre intrebarile pe care i le-au pus jurnalistii, se afla si urmatoarea: “Pe care dintre realizarile stiintifice o considerati cea mai importanta?” Capita a raspuns ca, pentru un om de stiinta, cel mai important studiu este acela la care lucreaza in acel moment. “Munca mea actuala are ca obiect sinteza termonucleara”, a mai adaugat el.
Capita a murit la 8 aprilie 1984, cu putin inainte de a implini virsta de 90 de ani.

Fiul lui Piotr Capita este academicianul rus Serghei Capita, vorbitor si acesta al limbii romane. Sergei Petrovici Capita s-a nascut la 14 februarie 1928, la Cambridge, Marea Britanie si a crescut in URSS, unde s-a mutat in 1935 alaturi de parintii sai. Acesta a absolvit Institutul de Aviatie din Moscova, a lucrat la Institutul de Aerohidrodinamica, la Institutul de Geofizica si, pina in prezent, la Institutul de Fizica al Academiei de Stiinta a Federatiei Ruse. Timp de 35 de ani a condus catedra de Fizica a Institutului fizico-tehnic din Moscova. Este vice-presedinte al Academiei Stiintelor Naturale a Federatiei Ruse, membru al Academiei Europene, Laureat al Premiului de Stat din URSS si al Premiului UNESCO pentru activitatea de popularizare a stiintei. Fratele sau, Andrei Petrovici Capita, este savant-geograf, profesor la Universitatea de Stat „M.V.Lomonosov” din Moscova.

Serghei Capita despre tatal sau si mostenirea limbii romane

(Sursa: Magazin Bibliologic, Chisinau)

“Reporter: (…) Si a doua surpriza este ca vorbiti atat de bine limba noastra…
Serghei Capita: Iata ca si dvs., cand va referiti la aceasta limba, recurgeti la exprimarea eufemistica. Academicianul Piotrovski, un mare romanist si un foarte bun prieten al familiei noastre, a tot vorbit despre situatia lingvistica din Basarabia, inclusiv despre maniera al multor intelectuali, iscata din ratiuni de circumspectie politica, desigur, de a ocoli numele ei cel adevarat. Dar ea este limba romana si n-ai ce-i face. Bovarismul politicienilor de la Chisinau, care poate fi numit cu un cuvant mult mai dur, numai ca nu-mi pot permite sa ma cobor atat de jos, intretinut, ba nu – generat de o seama de politicieni chiar de aici, de la Moscova, este o mostra de ignoranta agresiva. Eu nu cred ca, in conditiile cresterii nivelului de instruire si ale democratizarii, opacitatea obscura a acestor grupari sovine nu va fi dezamorsata definitiv. Lucrul acesta, insa, depinde de vorbitorii acestei limbi, in primul rand de intelectualii de la voi, care trebuie sa spuna adevarul. Iar daca „a spune adevarul” vi se pare o expresie cam bombastica, atunci tineti-va de ceea ce se numeste demnitate intelectuala. Eu, fiind departe de locurile de bastina ale strabunicilor mei, tin la aceasta limba tocmai din acest sentiment de demnitate care include pentru un intelectual si datoria de a cunoaste si de a vorbi limba mamei care i-a dat viata si l-a crescut.

Daca bunicul si bunica erau basarabeni vorbitori de limba romana, daca tatal meu si mama mea au fost la fel, chiar daca, in virtutea situatiei lor, nu au prea avut conditii sa se si afirme in aceasta limba, cum puteam eu sa fiu altfel? Mai mult chiar, desi m-am nascut si am crescut departe de Basarabia, am mers pe urmele tatei si mi-am luat si eu o sotie basarabeanca, de prin partile Sorocii, asa incat, atunci cand ne retragem in caminul nostru familial, mai vorbim si romaneste. Am si mers impreuna, de cateva ori, cand eram mai tineri, in ospetie la parintii si la rudele sotiei mele…

R.: La conferinta de astazi ati produs o mare senzatie prezentand o viziune neasteptata asupra trecutului, prezentului si viitorului societatii, surpriza fiind amplificata si de faptul ca un fizician face revolutie in sociologie…

S.C.: Cel de-al doilea aspect al surprizei nu este, de fapt, o surpriza, ci e vorba de continuarea unei traditii de familie. Tatal meu, mai cu seama in perioada de dupa decernarea premiului Nobel, a fost o prezenta remarcabila a vietii publice ruse si internationale. Eu nu am facut decat sa-i urmez exemplul. Impreuna cu cativa colegi savanti din SUA si Danemarca, am incercat sa aplicam modelarea matematica pentru a afla -nu la nivelul presupozitiilor, dar mai mult sau mai putin exact- cum a fost comunitatea umana pana acum si ce ne asteapta in viitor.

Comunicatul de presa al Academiei Regale Suedeze de Stiinte din 1978

(Sursa: nobelprize.org)

“Toate obiectele si materia sunt constiuite din particule mici – atomi si molecule – care sunt in mod constant in miscare. Temperatura materiei sau corpului este dependenta de asa-numita “caldura de miscare”. Cand miscarea este oprita, temperatura scade la punctul de zero absolut, si anume -273o C.
Fizica temperaturilor joase lucreaza cu proprietatile materialelor la temperaturi imediat superioare punctului de zero absolut. S-a demonstrat ca, la aceste temperaturi, multe feluri de materiale au proprietati complet diferite, care reprezinta un interes pentru fizicieni si au o valoare tehnica notabila. Multe metale si aliaje, de exemplu, devin superconductive.
(…) In 1934, Capita a construit un nou dispozitiv pentru producerea heliului lichid, care racea gazul prin expansiune periodica. Pentru prima data a fost inventata o masinarie care putea produce heliu lichid fara racirea prealabila a hidrogenului lichid, ceea ce a reprezentat inceputul unei noi epoci in fizica temperaturilor joase.

In anii 1920 s-a constat ca, atunci cand heliul lichid este expus la temperaturi mai mici de 2,3 grade deasupra lui zero absolut, se transforma intr-o forma neobisnuita, cunoscuta sub numele de He II. In 1938, Capita a aratat ca He II are o mobilitate interna atat de mare si vascozitate atat de neglijabila, incat poate fi mai bine caracterizat prin termenul de superfluid.

(…) Ca rezultat al abilitatilor sale experimentale si tehnice remarcabile, Capita a jucat un rol de frunte in fizica temperaturilor joase timp de mai multe decenii. De asemenea, a aratat o capacitate impresionanta de a organiza si de a conduce munca de cercetare. A infiintat laboratoare pentru studiul temperaturilor joase in Cambridge si Moscova. (…) Descoperirile lui Capita, ideile sale si noile tehnici pe care le-a dezvoltat au fost fundamentale pentru expansiunea moderna a fizicii temperaturilor joase.”

Sursa: http://www.gazetadebistrita.ro

Anul 2012 nu este sfarsitul lumii, asa cum se vehiculeaza peste tot, chiar si in paginile revistelor care se doresc de tinuta. Este vorba doar despre sincronicitatea dintre sfarsitul a trei calendare fundamentale pentru spiritualitatea umana a acestor timpuri, si anumite aspecte planetare, toate indicand finalul unei ere ceresti, al unei varste din dezvoltarea civilizatiilor terestre, si, totodata, inceputul unei noi etape de evolutie. In acest sens, inclusiv termenul “apocalipsa” trebuie inteles asa cum se cuvine, deoarece el inseamna “transformare”. Evenimentele pe care le asteptam cu sufletul la gura, in speranta ca “cineva” ne va scuti peste noapte de propriile lectii la nivel planetar, se vor desfasura ceva mai lent, intervalul rezervat lor fiind cel dintre 2010 si 2030.

Stiind aceasta, si din anumite puncte de vedere, am putea spune ca anul 2012 este un an in care va trebui sa facem ceea ce este necesar si nevoie sa facem, si nu ceea ce ne place sau ce vrem noi sa facem, deoarece este un an in care vom constata elevarea frecventei de vibratie a fiintelor noastre, ridicarea nivelului nostru de constiinta si aducerea lui Dumnezeu pe primul loc in viata noastra. Ne place sau nu – Dumnezeu exista cu adevarat si evenimentele care sa ne confirme aceasta vor deveni de acum incolo de domeniul evidentei.

Anul profetic 2012 este “administrat” de receptia mutuala Saturn-Venus, la momentul magic al Anului Nou Saturn fiind in Balanta, domiciliul diurn al lui Venus, iar Venus fiind in Varsator, domiciliul diurn al lui Saturn. Prezenta acestor doua planete in Semne de expresie a Elementului Aer, precum si in Semne de polaritate energetica yang indica un an relational in care vom avea pretentii mari si de la noi si de la ceilalti si in care vom manifesta mai multa maturitate sociala.

Financiar – Din punct de vedere financiar, anul ne va obliga sa facem foarte multe economii si sa diminuam sever nevoia de a oferi celor dragi absolut totul. Cei care au facut din obtinerea banilor scopul major al vietii lor vor privi neputinciosi cum banii se duc precum apa, iar cei care sufera ca nu-i au vor fi ajutati intotdeauna de cei pe care ii au aproape. Taxele, impozitele, si cheltuielile vietii zilnice vor atinge praguri inimaginabile si e posibil ca “mamaliga sa faca explozie” cand nici cu gandul nu gandim. In astfel de conditii, poate ca este bine sa tinem cont si de bogatia noastra interioara, care ne va da multe solutii benefice de a depasi orice fel de impas si sa ne ajutam tot mai mult unii pe altii, redescoperind omenia, compasiunea, bunatatea si daruirea neconditionata.

Profesional – Situatia profesionala este un domeniu sensibil al zilelor noastre, intr-o tara in care este foarte mult de muncit dar din care romanii pleaca pe capete sa caute de munca in alte zari. Poate ca asta ne va face sa regandim viitorul si sa ne intrebam daca pentru aceasta am iesit sa murim cu totii in strada acum 22 de ani. Realitatea prezenta ne va obliga sa ne reorientam si, in cele din urma, sa asistam la nasterea si acceptarea de catre societate a noi domenii profesionale, in care inventivitatea, spiritualitatea si toate formele de terapii complementare vor constitui baza refacerii societatii. Se vor inmulti firmele mici si mijlocii, iar marile afaceri se vor confrunta cu falimente de neimaginat in clipa de fata, multi dintre noi fiind martorii unor falimente de poveste.

Medical – Sanatatea noastra este afectata grav de stres, de o alimentatie deja agresiva pentru fiinta umana si de violenta tratamentelor medicamentoase. Posibilele vindecari eficiente vor avea in vedere curele de purificare, nutritionismul, dietele terapeutice care vor integra diferite forme de post negru, kinetoterapia, terapia bowtech, sacro-terapia si, inainte de toate, vindecarea sufletului. Cata vreme sufletul este bolnav, tratam aproape zadarnic trupul, deoarece ne focalizam asupra efectelor si nu asupra cauzei reale a bolii. Rugaciunile spuse inainte de masa, binecuvantarea mancarii si inchinarea alimentelor pot transforma instantaneu frecventa lor de la vibratia unor otravuri la vibratia unei hrane binefacatoare. Foarte multe fiinte umane vor constata pe propria piele dificultatea tot mai mare a corpului omenesc de a mai raspunde la medicamente si vor lua in calcul modalitati de vindecare mult mai apropiate de natura, leacurile “babesti” si ceaiurile din plante medicinale.

Afectiv – Asa cum am mai spus de multe ori, societatea umana traverseaza in momentul de fata o criza relationala fara precedent. Din acest punct de vedere, la modul general ea isi continua starea de criza, deoarece se pare ca nimeni nu doreste cu adevarat s-o rezolve. Incet-incet, se vor structura doua mari categorii umane: una alcatuita din cuplurile caracterizate de o iubire stabila, sincera si profunda, si una alcatuita din cei care cauta fara sa gaseasca si aleg pana cand ajung sa fie alesi. Indiferent insa in care categorie vom descoperi ca suntem, vom experimenta, fiecare in felul lui si in conformitate cu puterea sa de intelegere, lectia iubirii libere, daruite neconditionat, lectia iubirii datatoare de forta si speranta, SINGURA CAPABILA SA MOBILIZEZE SOCIETATEA sa faca ceva pentru a putea merge spre viitor plina de incredere in sansa binelui.

Spiritual – Din punct de vedere spiritual vom asista la afirmarea mai multor cai spirituale, si anume, a acelora care sunt cu adevarat descendentele marilor traditii spirituale ale lumii, in vreme ce acelea incropite peste noapte din bucatele luate din diverse traditii autentice este posibil sa-si consemneze esecul sau suficienta. Un numar tot mai mare de oameni va incepe sa observe diferenta dintre crestinismul dogmatic si crestinismul autentic, constatand ca adevarurile divine ale crestinismului autentic sunt, de fapt, baza acestor mari traditii spirituale ale omenirii, devenite deja actuale de cativa ani buni. Este posibil ca ortodoxia si catolicismul sa inceapa in mod secret demersurile pentru unificare, ceea ce ar face ca, dupa un mileniu de la Marea Schisma din 1045, misiunea spirituala a lui Iisus Christos sa inceapa sa iasa cu adevarat la lumina.

Cel mai important este insa ca fiecare dintre noi va incepe sa se intrebe cu adevarat care este relatia sa directa cu Dumnezeu, daca aceasta relatie chiar exista si daca, intr-adevar, Dumnezeu ocupa primul loc in viata noastra.

Sursa: http://www.armonianaturii.ro/

Factori importanţi

• Fus orar: GMT +2
• Limba oficială: Ebraica (oficiala), Araba (oficiala), Engleza
• Monedă: Shekelul; 1 shekel=100 agorozi
• Prefix telefonic: +972
• GPD: 189 miliarde $ (estimãri 2008), 26.140 US$/loc. (estimãri sept. 2008)

Introducere

• Israelul este una din principalele piete din Orientul Mijlociu pentru marfurile romanesti. Principalele ramuri ale economiei sunt: industria high-tech, productia de energia electrica si industria chimica, pentru care se importa: masini, aparate si materiale electrice, masini si dispozitive mecanice, echipamente automatizate sau semiautomatizate de inalt nivel tehnic, materii prime pentru industria chimica. De asemenea pot aduce beneficii Romaniei atragerea de investitii, importul de tehnologie şi implementarea unor metode avansate de conducere a intreprinderilor.

Fiscalitate. Potrivit directorilor celor mai mari companii străine statul ar trebui să înteţească controalele împotriva firmelor care prezintă un risc ridicat de evaziune fiscală. În acest sens multinaţionalele sunt dispuse să plătească firme de securitate care să-i ajute pe vameşi la controalele de la graniţă.

Macroeconomie. Un Program Prima Casă 3 poate revitaliza sectorul imobiliar. Dacă ar fi lansat înccepând cu anul viitor ar putea să genereze credite cumulate de 1,4 miliarde de euro în următorii cinci ani, respectiv o creştere de 0,6% a PIB

Infrastructură. Reprezentanţii multinaţionalelor nu spun nimic despre construcţia de autostrăzi În schimb consideră că România împreună cu Bulgaria ar trebui să candideze pentru organizarea Campionatului European de Fotbal 2020. Dacă vor fi şi alese drept gazde aceasta ar genera o infuzie de 10 miliarde de euro direcţionată către infrastructura României, în 10 ani. Totodată numărul de turişti care ar vizita ţara noastră ar creşte cu un milion în timpul Campionatului şi cu jumătate de milion în perioada de după.

În altă ordine de idei investitorii străini ar fi dispuşi să finanţeze iniţierea unui proiect de infrastructură lansat de Guvern cu o singură condiţie, şi anume ca acesta să fie de amploare.

Agricultură. Prima măsură pe care o propunere CIS este ameliorarea rapidă a absorţiei fondurilor UE în agricultură. E adevărat că s-au făcut nişte paşi, dar mare parte din banii alocaţi nu sunt folosiţi, spune Jean Valvis.

Guvernanţă. CIS propune înfiinţarea unui consiliu Economic pentru Dezvoltare Eeconomică, care să ajute la proiectarea de politici economice sănătoase. Organismul ar fi constituit din oameni din mediul privat, profesori şi cercetători şi ar oferi expertiză pentru implementarea măsurilor de reformă.

Introducerea unui registru de creanţe. CIS dorelşte implementarea unui registru de creanţe prin care statul să notifice transparent plăţile pe care le are de făcut, astfel încât băncile să nu oprească creditarea. Acest lucru, spune Steven van Groningen, preşedinte Raiffeisen Bank, ar face ca multe faliment să fie evitate, după doi ani de zile în care companiile au avut mult de suferit.

Potrivit acestuia, dintre toate măsurile propuse, crearea unui Registru al Creanţelor ar putea fi aplicată în cel mai scurt termen.

Sistemul juridic – ajustarea legislaţiei muncii. Companiile vor o mobilitate mai mare a forţei de muncă, lucru ce ar putea fi obţinut prin simplificarea procedurilor de angajare, relocare sau concediere.

De asemenea, această măsură ar trebui însoţită şi de reducerea costului cu forţa de muncă, prin reducerea şi plafonarea contribuţiilor sociale, consideră Şerban Toader, senior partner KPMG.

Vrem TVA sa scadă la loc. Eventual şi impozitul pe profit

Investitorii străini nu sunt mulţumiţi de TVA de 24%. Ei cer Guvernului să revină la vechea cotă de 19%. În plus s ar fi foarte mulţumiţi dacă ar scădea şi impozitul pe profit. “Măsurile pe care le propunem au în vedere menţinerea unui sistem competitiv. În acest sens, avem în vedere menţinerea cotei unice sau chiar scăderea ei, dacă este posibil. De asemenea, credem că TVA ar trebui să scadă la nivelul anterior de 19%”, spune Şerban Toader.

Lansarea măsurilor anti-criză a fost susţinută printre alţii de : Dominic Bruynseels – BCR , Patrice Lespagnol – Carrefour România, Claudia Pendred – BERD,  Claudio Zito –  Enel  România, Markus Wirth – Holcim România,  Serban Toader – KPMG, Mariana Gheorghe -OMV Petrom,  Wilhelm Simons – PwC, Yilmaz Yildirimlar – Radisson Blu Hotel  Bucharest,  Steven van Groningen – Raiffeisen România, Jean Valvis -Valvis Holding şi Liliana Solomon, Vodafone România.

Sursa: Money.ro | Publicat: 07 oct 2010, 12:30 | Actualizat: 11 oct 2010, 13:50

Until now, Dr. Filipescu and Dr. Popa had 76 cases in which they used the fixator. “Severe cases, people run over by train, car accidents and they come with their legs destroyed, you’ll be terrified if you look at the photos,” Dr. Popa recalls. After the device is fixed, in about 20 minutes, the leg is restored into position with the help of the Roenghen, which allows full view of leg fractures.

Nicolae Filipescu and Dan Popa explained that their device is used only on skin and bone and requires only one anesthetic, being a more cost effective option and limiting patients’ suffering.

The two doctors constantly improved the fixator. They noticed that it could be used not only on an open fracture but also on an inside fracture of high energy or big circulatory problems.

The device is currently used only to the benefit of Bacau County Hospital patients. “We cannot sell it. In Romania there are no producers of such medical equipment. The 15 devices we have in the hospital are made with our own personal incomes, without any help,” Filipescu said.

“Last year, we went to the international Barcelona congress,” Filipescu adds. “It was a real show of strength… When I saw Romania’s flag near the projector that was showing images of our interventions I felt so proud. Over the years, I received many job offers abroad. But I could never leave. Because I love seeing the Romanian flag applauded in a foreign country.”

 

 

Doi medici romani au inventat un aparat unic în lume care salvează oasele fărâmiţate

Doi medici din Bacău au inventat o maşinărie care salvează oasele fărâmiţate. Cu invenţia lor România a deschis, la Barcelona, cel mai important congres de fixare externă. Aparatul inventat de medicul Filipescu salvează oasele fărâmiţate fără bisturiu, fără şuruburi sau tije metalice, scrie Jurnalul National.

Până acum, doctorul Filipescu împreună cu doctorul Popa au avut 76 de cazuri în care au folosit fixatorul. “Cazuri grele, oameni călcaţi de tren, accident de maşină, care vin cu picioarele distruse, dacă vedeţi pozele făcute, vă îngroziţi”, rememorează doctorul Popa pacienţii trataţi. După ce aparatul este fixat, cam în 20 de minute, piciorul este pus în poziţia dorită cu ajutorul aparatului Roenghen, care permite vizualizarea completă a fracturilor piciorului.

“Noi, prin mişcările pe care le facem cu ajutorul coloanelor de ghidare, aducem osul în poziţia corectă. Cele patru semicercuri sunt fixate două în partea de sus, sub genunchi, şi în partea de jos a piciorului prin nişte broşe, un fel de andrele cu diametrul de 3 mm, ele fiind singura invazie în picior. Rezistă până la 500 de kilograme forţă. Ancorarea dispozitivului se face milimetric, matematic, din această cauză riscul de a întâlni vase de sânge, muşchi sau nervi este exclus. Practic, noi lucrăm numai în aşa numita zonă verde, unde nu sunt vase de sânge, ci numai piele şi os. Asta este şi una dintre diferenţele majore faţă de zecile de modele de fixatoare existente pe piaţă”, explică întregul mecanism de funcţionare a aparatului doctorul Neculai Filipescu, inventatorul maşinăriei.

“Fixatorul obişnuit este folosit la început, este doar o parte a tratamentului. O chestiune provizorie, până se liniştesc marile tulburări care apar. După aceea, se suspendă această fixare şi se continuă cu una internă, cu o nouă anestezie, operaţie, tijă, şuruburi etc. În cazul dispozitivului nostru, nu este nevoie decât de o anestezie, atunci când se fixează broşele. La suspendarea lui nu este nevoie de anestezie, se poate face într-un cabinet de ambulatoriu, fără internare. Aici putem vorbi şi despre limitarea costurilor, dincolo de suferinţa minimă a pacientului”, completează doctorul Dan Popa, partenerul de lucru şi de cercetare al doctorului Filipescu.

Un mare plus însă îl constituie şi faptul că fixatoarele care sunt pe piaţă acum nu pot să rezolve o fractură deschisă la nivelul tibiei decât folosind mai multe dispozitive de acest gen. “În cazul fixatorului nostru, extern universal minim invaziv, indiferent unde este focarul, că e sus la platou, că e la nivelul diafizei, se foloseşte doar el”, arată unicitatea aparatului doctorul Popa.

Cei doi medici au îmbunătăţit în permanenţă fixatorul. Din practică, au constatat că aparatul poate fi folosit nu numai pe fractură deschisă, cum sunt folosite toate celelalte, ci şi pe fractură închisă de înaltă energie (radiografia arată că “piciorul este făcut ţăndări”) sau tulburări circulatorii mari (pielea este plină cu băşici cu sânge sau cu ser). ” Pacientul se vindecă în câteva zile şi pleacă acasă. Într-un mod spectaculos se reduc tulburările, pentru că focarul este fixat. Necesitatea de a fi folosit şi la fracturi închise a apărut mai ales din cauza complicaţiile care urmau la intervenţiile clasice: deschizi rana, pui fragmentele cap la cap, tot felul de şuruburi, de plăci care duceau la complicaţii dramatice”, explică doctorul Popa.
Acum, de aparat beneficiază, din păcate, doar pacienţii Spitalului Judeţean din Bacău. Motivul? “Nu putem să-l comercializăm. În România nu există producător de astfel de aparatură medicală. Cele 15 aparate pe care le avem în spital sunt făcute efectiv din venituri personale, fără nici un ajutor”, enumeră doctorul Filipescu greutăţile întâmpinate.
Profesorul Filipescu caută astăzi firme care să-l ajute să găsească producători străini dornici să producă aparatul. ” Acest aparat poate fi folosit la nesfârşit, nu este consumabil. Doar broşele trebuie schimbate, în rest, nimic. “, spune doctorul Popa.

“Am fost anul trecut la Congresul internaţional de la Barcelona”, povesteşte doctorul Filipescu. “A fost o adevărată desfăşurare de forţe… Când am văzut steagul României în colţul proiectorului pe care se derulau imaginile din timpul intervenţiilor pe care noi le-am realizat pe pacienţi, mi-a crescut inima în piept. Am primit de-a lungul timpului oferte de muncă în străinătate. Dar nu aş putea să plec. Pentru că iubesc să văd steagul României arborat pe un colţ de perete şi aplaudat într-o ţară străină.”

Sursa: http://bucharestherald.com