Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Emiratele Arabe Unite, cu o suprafață de 84.600 km pătrați (dintre care insule 6.300 km pătrați) și cu o populație de 4.975.593 locuitori, marchează, la 2 decembrie, Ziua națională. În 1972, a fost proclamat statul Emiratele Arabe Unite.

Fotografii: (c) turistik.ro

Stat situat în Peninsula Arabă. Se învecinează cu Omanul la sud-est, Qatarul la nord, Arabia Saudită la vest și sud-vest și Golful Arab la est (pe o lungime de cca. 700 km).

Deși aproximativ 65% din suprafața țării este acoperită de deșert, statul are are un relief variat reprezentat de câmpii fertile, văi și munți (Hajar și Jebel Hazif). Sudul și vestul țării sunt acoperite de deșert, cele mai mari oaze fiind Al-Ain, situată la 160 km spre est de Abu Dhabi și Liwa în sud-vest. Cel mai înalt punct este Jabal Zibir — 1.527 m. Clima este tropicală și deșertică, cu precipitații puține și temperaturi cuprinse între 10°C și 48°C.


Secolele XVI-XVIII au reprezentat o perioadă de profunde rivalități comerciale și politice între portughezi, olandezi și englezi, pentru controlul asupra regiunii.

Către sfârșitul secolului al XIX-lea, Franța, Germania și Rusia au început să manifeste un interes crescut pentru zona Golfului, ceea ce a determinat Anglia să încheie, în 1882, tratate separate și “exclusive” cu fiecare dintre șeici, prin care aceștia se angajau că nu vor ceda nimănui vreo parte din teritoriile lor, iar Anglia se obliga să asigure protecția șeicatelor împotriva oricărui atac din afară.

Acest acord a rămas în vigoare până la 1 decembrie 1971, când Marea Britanie s-a retras oficial din Golf. La 2 decembrie 1971 a fost proclamat statul Emiratele Arabe Unite, prin federalizarea a șase emirate, la 10 februarie 1972 alăturându-li-se și Ras Al-Khaima.

Emiratele Arabe Unite sunt o federație de emirate monarhii, condusă de un președinte. Cele șapte emirate (Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ras al-Khaimah, Ajman, Fujairah și Umm al-Qaiwain), care compun federația, sunt conduse de câte un conducător, în calitate de șef al emiratului. Potrivit Constituției, adoptate în 1971, funcția de președinte al statului federal este deținută de conducătorul Emiratului Abu Dhabi, iar cea de vicepreședinte și prim-ministru de conducătorul Emiratului Dubai.

Președintele Emiratelor este șeicul Khalifa Bin Zayed Al Nahyan. Este ales pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reînnoit. Președintele statului deține și funcția de președinte al Consiliului Suprem, care este constituit din conducătorii celor șapte emirate componente ale federației.

Vicepreședinte și prim-ministru este șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum.

Emiratele au constituit, dintotdeauna, o legătură între Europa și subcontinentul Indian, Orientul Îndepărtat și Africa. Astăzi, Abu Dhabi și Dubai sunt printre cele mai moderne orașe din lume și țara însăși a devenit una dintre cele mai dezvoltate destinații turistice.

Prima dată locuit, în 1761, de către membrii unui trib care au găsit aici apă dulce, de aici și numele Abu Dhabi, care înseamnă “fiul gazelei”. Astăzi, Abu Dhabi este capitala Emiratelor Arabe. S-a schimbat mult în ultimele decade, devenind mai degrabă un oraș cosmopolit, cu o arhitectură urbană îndrăzneață și grădini luxuriante.

Abu Dhabi este locul în care se află guvernul Emiratelor, sediul președintelui statului, sediul cabinetului și a celor mai multe ministere, instituții federale, ambasade, televiziuni, portul Zayed, aeroportul, dar și cele mai multe companii petroliere.

Cele mai interesante destinații din țară se afla în emiratul Abu Dhabi: oaza Liwa și orașul-oază Al-Ain.

Dubai este capitala nedisputată a sporturilor din Orientul Mijlociu, găzduind evenimente de talie mondială care atrag printre cele mai mari nume împreună cu sportul respectiv, fie că e vorbe de golf, tenis, curse de cai sau de navigație.

Vizibil de la intrarea vestică în oraș, faimosul Bujr al Arab este un hotel impresionant cotat la 7 stele, construit pe o insulă artificială. Un alt loc ce merită vizitat, în Dubai, este bazarul de aur.

Moschee și forturi istorice se găsesc din abundență în centrele istorice ale orașelor Abu Dhabi și Dubai. Se remarcă Marea Moschee, Fortul Alb și fortul Al-Fahidi din Dubai, care adăpostește Muzeul Dubai.

Gastronomia din Emirate este un amestec de influențe libaneze, egiptene, marocane și indiene. Felurile de mâncare au la bază orezul, carnea de miel, oaie sau vită și peștele. Cele mai utilizate condimente sunt coriandrul, cuișoarele și șofranul. Un fel favorit este ”machbous”, din orez și carne asezonate cu ceapă, roșii și lămâie uscată. Deserturile preferate includ al-halwa, din zahăr, ouă, amidon, apă și ulei, și ”kul wiskut”, un amestec de alune și zahăr. Cafeaua și ceaiul sunt adesea amestecate cu condimente (cuișoare pentru cafea și șofran pentru ceai).

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Grâul are o istorie milenară constituind baza alimentației. Bobul de grâu este considerat un adevărat “ou” vegetal, datorită conținutului său bogat nutritiv. Condiția pentru a ne putea bucura de această bogăție este de a consuma grâul sub forma sa integrală.

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES ARHIVĂ

Grâu este un termen generic, care desemnează mai multe specii aparținând genului Triticum. Acestea sunt plante anuale din familia gramineelor (Poaceae), cultivate în aproape întreaga lume. Grâul este cea mai cultivată plantă în lume și a doua cultură mondială ca producție după porumb. Fructul grâului este o cariopsă de culoare brună și formă ovală.

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES ARHIVĂ

Există mai multe tipuri de grâu, dintre care menționăm grâul de iarnă, fiind cultivat mai ales în regiunile mediteraneene și în cele temperate; grâul de vară care suportă cu greu temperaturile scăzute; grâul dur, cultivat mai ales în zonele calde și uscate (Italia, sudul Franței); grâul comun, cea mai importantă varietate de grâu, fiind cultivat la latitudini mai ridicate (Canada, Ucraina), fiind principala sursă de făină de panificație.

Cele mai vechi dovezi arheologice referitoare la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al Abundenței (regiune fertilă în vestul Asiei, care cuprinde teritoriul Siriei, Iordaniei, Turciei, Armeniei și Irakului de astăzi).

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

La începuturi, boabele de grâu se pare că erau consumate crude, mai apoi fiind prăjite sau fierte în apă, sau sub formă de turte, făcute din făina grosieră rezultată prin măcinarea lor între două pietre. Având în vedere că grâul în forma lui naturală era nepotrivit pentru consum, omul primitiv a descoperit repede modul de măcinare a acestuia în făină, utilizând mojare, pistile și alte unelte manuale, în cele din urmă inventând mori puse în funcțiune de mâna omului sau animale de povară, apoi de energie generată de apă, vânt și, în final, electricitate. Primele mori în Europa datează de pe vremea Imperiului Roman, trecând printr-o perioadă remarcabilă de dezvoltare în Evul Mediu.

În țara noastră, suprafața cultivată cu grâu reprezintă aproximativ 25% din suprafața arabilă și 40% din suprafața semănată cu cereale. Grâul, cea mai importantă plantă cultivată, cu mare pondere alimentară, este semănat în peste 100 de țări și reprezintă o importantă sursă de schimburi comerciale.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Grâul se impune ca aliment de bază în cultura occidentală, fiind prezent în mesele zilnice sub formă de pâine, griș, paste făinoase, produse de patiserie, biscuiți, etc. Grâul este cultivat mai ales ca aliment, dar și ca plantă medicinală.

Grâul conține o paletă largă de nutrienți: fosfor, magneziu, fier, zinc, cupru, seleniu, potasiu, complexul de vitamine B (B1, B2, B3, B5, B6), vitaminele E și K. Asemenea fructelor și legumelor, grâul contribuie semnificativ la aportul zilnic de antioxidanți, compușii care ne protejează celulele de acțiunea negativă a radicalilor liberi. Scade riscul de boli cardiovasculare, diabet și obezitate. Grâul și produsele pe bază de grâu sunt și o importantă sursă de fibre alimentare. Grâul conține, în principal, fibre insolubile, esențiale pentru buna funcționare a tranzitului intestinal. Se știe că, în general, o dietă bogată în fibre poate contribui la prevenirea bolilor cardiovasculare și la controlul diabetului de tip 2. În același timp, se pare ca un aport ridicat de fibre ar fi asociat cu un risc diminuat de cancer de colon și cu o mai mare senzație de sațietate. Planta are și calități mineralizante, tonice, diuretice, antiinflamatorii.

Doctorul francez Jean Valnet în lucrarea sa, “Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale”, scria: “[…] excepționala bogăție a constituenților lui (a grâului — n.r.) autorizează cercetătorii care s-au aplecat asupra problemelor sănătății să afirme că ar da o grea lovitură dezvoltării tot mai accentuate a diabetului, a asteniilor, a nevrozelor, a nevritelor, a bolilor cardiovasculare, a cazurilor de cancer’.

Cei mai mulți dintre nutriționiști consideră grâul încolțit ca fiind un “ou” natural, care poate vindeca numeroase afecțiuni. Încă din cele mai vechi timpuri, grâul germinat a fost folosit în terapia naturistă, fiind privit și, în prezent, ca un leac miraculos pentru renașterea organismului. Boabele de grâu încolțit fac minuni pentru sănătate, adunând în ele cele mai bune substanțe folositoare organismului uman.

Cura cu grâu germinat și-a câștigat reputația de terapie cu efecte excepționale în vindecarea bolilor și revitalizarea organismului. Vitaminele, mineralele și substanțele nutritive conținute de acest aliment minune ajută la dezvoltarea celulară și menținea unui tonus de viață ridicat. Consumul grâului încolțit este indicat și în curele de slăbire. Proteinele se transformă în amino-acizi, grăsimile în acizi grași esențiali. Proteinele, vitaminele, enzimele și urmele de minerale se multiplica de la 300% pana la 1200%. Bobul încolțit conține maximum de ingrediente vitale. 100 grame germeni de grâu conțin fosfor (1.050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%). La aceste minerale se adaugă vitaminele: A, B, E, K, D, PP, enzime și anumiți hormoni vegetali, cu structura foarte puțin cunoscută, dar care au efecte terapeutice extraordinare. În coaja lui există aminoacizi esențiali, proteine ce nu pot fi sintetizate de organism și ar trebui consumate ca atare. Ele dispar în urma procesului de fabricare a făinii albe. Germinarea dublează cantitatea de calciu, magneziu și fosfor conținut în bobul de grâu.

Grâul încolțit poate fi folosit și fără a urma o cură propriu-zisă. Boabele germinate se pot adăuga în salate de legume, au un gust foarte bun alături de roșii, ciuperci, salată verde, ceapă.

Datorită conținutului ridicat de vitamine, acest aliment devine un stimulator important al numeroaselor procese din corpul uman. În cele mai multe dintre cazuri, după doar două săptămâni de consum al boabelor încolțite cele mai multe dintre boli încep să prezinte ameliorări importante.

Grâul încolțit este indicat în: tratamentul întârzierilor de creștere la copii, boli de piele (acnee, eczeme, afecțiuni infecțioase recidivante), îmbătrânire sau îmbătrânire prematură, afecțiuni hepatice, subponderalitate, tromboflebită, arterită, tumori ale stomacului, tumori în general, cancer, afecțiuni oculare, afecțiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm și bronșită), impotența și sterilitatea masculină, amenoree, dismenoree, anemie, lipsa de calciu și magneziu, dureri de cap, migrene, insomnie. Femeilor însărcinate sau care alăptează, le asigură o mai bună vitalitate, la fel și celor care se refac după o boală, accidente, tăieturi, arsuri.

Germenii de grâu sunt indicați și în curele de slăbire. Se poate face pâine în casă, folosind apă, făină integrală și germeni de grâu, din care se mănâncă două felii la fiecare masă. Pentru a slăbi cu ajutorul fibrelor, va trebui să consumați și foarte multă apă pentru a le activa, altfel, ar putea să aibă un efect contrar.

Totuși, există câteva contraindicații pentru aceasta cură. Nu e bine să aplice această terapie persoanele care se confruntă cu dezechilibre cauzate de excesul de hormoni estrogeni. Bărbații cu tendință de îngrășare sau efeminare este bine să evite acest remediu.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Romania is, without a doubt, one of the most beautiful countries in the world. Romania is located in the southeast-central point of Europe, bordering Hungary, Ukraine, Moldova, Serbia, and Bulgaria. The scenic landscapes and mythical castles give Romania a distinctive look, which distinguishes it apart from other European countries.
You won’t believe the beauty of these spacious mountains, legendary castles, eye-catching forests, and romantic landscapes that make up this ideal tourist destination spot. If you’re ever planning a trip to Europe, begin with Romania first!
These 22 breathtaking photos will surely convince you to book a flight:
1) The Morning Mist in The Moss Swamp
The Moss Swamp

source
This moss swamp differs from anything you have ever seen before. The thick blankets of rich green moss completely swallows the rocks beneath them, giving this vivacious swamp its unique appearance.
2) Sunrise Over The Ceahlău Massif
Ceahlau

source
The Ceahlău Massif belongs to the Bistriţa Mountains of the Eastern Carpathians, and fall into the Moldova region. The Ceahlău Massif is often referred to as the mountain of many legends, involving gods and worship. The elevation at the top is approximately 6,257 feet or (1,907 meters).
3) Sundown at The Sunflower Fields
Sunflower Fields

source
This magnificent image of a sunflower field, captures a breathtaking view of the sun slowly setting into place. Sunflowers are responsible for producing sunflower seeds, which make for a very healthy snack. Sunflowers can grow taller than six feet as well.
4) Natural Shower at Bigar Waterfall
Bigar Waterfall
source
The Bigar Waterfall, also known as the Izvorul Bigăr, is based in the southwestern Romanian territory of Bozovici. It is approximately 176.60 hectares or (436.4 acres). The Bigar Waterfall is ranked first among eight unique waterfalls around the world.
5) The Long and Winding Transfăgărășan Roads
The Transfagarasan, Transylvania
source
The Transfăgărășan was built in 1974, and originally constructed as a strategic military route. The road begins near the village of Bascov, and extends to the utmost peaks of the Southern Carpathians, stretching for 60 miles or (90 kilometers). The roads are also crossed by flocks of sheep, which can be seen below.
source
6) Magical Sunrise Over The Rodna Mountains
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
The Rodna Mountains are based in Maramureş region of Northern Romanian, near the village of Rodna Veche. The mountains make for perfect hiking trips and ideal skiing resorts. The thick golden smog in the image below adds a mystical touch to the gorgeous Rodna Mountains.
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
7) Summer Afternoon in The Village Biertan
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Biertan is a small commune based just north of the Sibiu County, and renowned for its fortified church, which dates as far back as to the 13th century. The church belongs to the UNESCO World Heritage Sites, and hosts The “Luna Plină” Horror and Fantasy Film Festival.
8) The Contrast of Darkness and Light At Bucegi Mountains
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
The Bucegi Mountains are located in the central Romanian city of Brașov. The mountains are divided into three ranges, which includes the Bucegi Mountains, Piatra Craiului Mountains, and the Leaota Mountains. It was even rumored that the God Zalmoxis once lived in a cave on the Bucegi Mountains. Judging by the views, who could blame him!
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
9) A New Day At Corvin Castle
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
This legendary Gothic-Renaissance castle once held the notorious Vlad the Impaler as prisoner, under the direct supervision of John Hunyad, who was Voivode of Transylvania or (highest-ranking official in Transylvania). The castle was built in 1446, and is also known as Hunyad Castle or Hunedoara Castle.
10) Wintertime Bliss at Peleș Castle 
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Peleș Castle was completed in 1914, and has an enormous floor plan with over 170 rooms, and 34,000 square feet or (3,200 square meters). Guided tours of the castle allow visitors to view the incredible museum, which hosts one of the finest art collections in Eastern Europe. Each room offers a treasured set of Romanian history to admire.
11) The Romanian Tunnel of Love
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
The Tunnel of Love is an abandoned railway that is found between the cities of Otelu Rosu and Caransebe. Access to the tunnel is through a dirt road located between the two villages. The Tunnel of Love is a must-see place for couples.
12) Rock Sculpture of Decebalus
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
This magnificent rock sculpture is located near the city of Orşova, and was built as tribute to Decebalus, the last king of Dacia. The sculpture is significant because it marked a huge victory of independence for Romania against the Roman Empire.
13) Snow Covered Mountains of Bran Castle
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Bran Castle is the eery castle more infamously referred to as Dracula’s Castle. Despite the grim name, Bran Castle was not frequented very often by Vlad The Impaler, contrary to popular belief. Bran Castle is situated near Braşov, and offers a spectacular view of the countryside. Bran Castle is used as a popular museum attraction for tourists today.
14) Rising Fog Over The Maramureș
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
The Maramureș is a vast geographical region that is located by the upper Tisa River, and extends all the way into western Ukraine. The Maramureș is famous for its wooden churches and historical museums. The forests are home to many protected species of animals and plants.
15) Thin Fog Traveling Through The Apuseni Mountains
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
The Apuseni Mountains are located in Western Romanian Carpathians region of Transylvania. The Romanian translation for Apuseni means “of the sunset”. The highest peak is Bihorul Peak or Cucurbăta Mare, which stands over 6,066 feet or (1,849 meters).
16) The Picturesque Hills of Holbav Village
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
A sheepherder is seen gathering up his flock for a daily journey through the stunning hills of Holbov Village. Holbav Village is situated in Braşov County. It was once part of the Vulcan Commune until its separation in 2004.
17) Picture Perfect Day At Retezat National Park
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Retezat National Park belongs to the Seven Natural Wonders of Romania. The colorful scenery here is something straight out of a canvas painting. The park is a protected area, and was once featured in the Man and Biosphere Program of UNESCO.
18) The Wide Green Countryside of Brașov
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Brașov is home to the black church, which is a famous Romanian landmark, and considered to be the largest Gothic style church in Southeastern Europe. Brașov also hosts the Golden Stag International Music Festival, and is the birthplace for the Romanian national anthem.
19) A Snowy Day in Burzenland
22 Stunning Images That Convinced Me to Visit Romania

source
Burzenland is more commonly referred to as Țara Bârsei, was named after the Bârsa stream. Burzenland is based in the southeastern region of Transylvania, with a rich history that dates back to the early 12th century.
(H/T: boredpanda.com)Source: ba-bamail
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Municipiul Sighetu Marmației este situat în extremitatea nordică a României, la frontiera cu Republica Ucraina și aparține județului Maramureș. Se află în nord-vestul Depresiunii Maramureș, la 274 metri altitudine, la convergența celor cinci văi principale din regiune: Valea Izei, Valea Marei, Valea Cosăului, Valea Tisei și Valea Vișeului. Orașul este înconjurat aproape, în totalitate, de râurile Iza, Ronișoara și Tisa, cel din urmă reprezentând chiar linia de delimitare a teritoriului național.

Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă — Sighetu Marmației — 2009
Foto: (c) MIRCEA ROSCA / AGERPRES ARHIVA

Pe suprafața actualului municipiu au fost descoperite urme de locuire datând încă din paleolitic și neolitic, iar din epoca bronzului târziu au fost identificate vestigiile unei așezări fortificate.

Sighetu Marmației este consemnat documentar, pentru prima dată, în anul 1326, iar în 1346 este menționat cu numele de ”Zygeth”. Prin diploma dată de regele Ungariei, Ludovic I, în 1352, Sighetul primește privilegii orășenești. În 1394, a devenit reședință voievodală a Comitatului Maramureș, în 1397 apare în documente ca oppidum (târg), iar în 1459 — civitas (oraș), pentru ca, mai târziu, să primească toponimul Marmația (Satum Marmatiis). De altfel, numele orașului a suferit câteva modificări de-a lungul timpului: Zygeth, Sihet, Sziget, Maramorosszighet, Sighet, Marmatia, Sighetu Marmației. În 1551, Sighetul a primit dreptul de a ține târguri.

În 1556, biserica romano-catolică a fost preluată de reformați, cu majoritatea credincioșilor. Tot în secolul al XVI-lea, s-a deschis, la Sighetu Marmației, o școală calvină, care a funcționat timp de un secol. În 1717, Sighetul a căzut pradă tătarilor, care au jefuit orașul. Ulterior, respectiv în 1730, aici se pun bazele bisericii romano-catolice și ale școlii piariste, care s-a inaugurat în 1775 și la care au avut acces și copiii români. În 1802, a început construirea liceului reformat, care la 1836 a devenit Academie de Drept. În prezent, în această clădire funcționează Liceul Pedagogic. În 1816, însă, pe toate clădirile publice au fost afișate însemnele imperiale, iar germana a devenit limbă oficială.

Un moment important în istoria culturală a orașului îl reprezintă înființarea, în 1861, a ”Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș”, una dintre cele mai vechi instituții de cultură, care a funcționat doar până în anul 1867.

În urma Dictatului de la Viena din 1940, Maramureșul a fost încorporat Ungariei, iar în 1945, pentru o scurtă perioadă, Ucrainei. Județul Maramureș, care avea reședința la Sighet, s-a desființat în 1948, fiind încorporat regiunii Baia Mare. În 1968 a fost declarat municipiu.

În municipiul Sighetu Marmației se află astăzi Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, deschis în fostul penitenciar de la Sighet, unde au fost întemnițați, după 1950, principalii opozanți ai regimului comunist, de la elevi, studenți și țărani din Maramureș până la elitele intelectuale, politice și religioase ale țării, care prezentau un pericol pentru autoritățile comuniste. Transformată într-un memorial al durerii, închisoarea a ajuns, în 1995, sub egida Consiliului Europei, fiind inaugurată pentru publicul larg în 1997.

Tot la Sighetu Marmației se află și Muzeul Satului Maramureșan, în aer liber, constituit din monumente de arhitectură țărănească; Muzeul Etnografic al Maramureșului; Muzeul culturii evreiești și Casa Muzeu ”Elie Wiesel”; Casa Muzeu ”Dr. Ioan Mihaliy de Apșa”.

Printre principalele monumente din municipiu se numără: biserica reformată (secolul XIV), Clădirea Comitatului Maramureș, în prezent Palatul Prefecturii (1691-1697), biserica fostei mănăstiri a piariștilor (1730-1775); biserica romano-catolică (1736), biserica ortodoxă ucraineană cu hramul ”Înălțarea Sfintei Cruci” (aprox. 1791-1807), biserica ortodoxă cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (1892).

Un eveniment specific organizat anual la Sighet, în jurul datei de 27 decembrie, este Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă ”Marmatia”, în cadrul căruia grupuri și ansamblurilor folclorice defilează pe străzile orașului îmbrăcate în porturi populare specifice zonei din care provin.

Municipiul Sighetu Marmației număra, la Recensământul populației și al locuințelor din 2011, 37.640 de locuitori.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; redactor Arhiva foto: Elena Bălan; editor: Anca Pandea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Republica Centrafricană, cu o suprafață de 622.984 km pătrați și o populație de 4.844.927 (est. iulie 2010), sărbătorește la 1 decembrie Ziua națională – Ziua republicii. Stat situat în Africa Centrală, Republica Centrafricană se învecinează cu Camerun la vest, Ciad la nord, Sudan la est, R. Congo și R.D. Congo la sud.

Foto: (c) www.turistik.ro

Republica Centrafricană este un stat fără ieșire la mare, situat în inima Africii. Se întinde pe cca. 1.400 km pe direcția est-vest și până la 750 km pe direcția nord-sud. Relieful este dat de un podiș înalt, Ubangi-Chari, cu altitudini de 600-900 m, depășind 1.000 m spre marginile sale estice (1.388 m în Mont Binga din masivul Bongo) și vestice (1.420 m în Mont Gaou din Munții Karre). Râurile curg atât spre nord (mai important fiind Chari), către Lacul Ciad, având cursuri liniștite, cât mai ales spre sud, culese de Ubangi, principalul afluent al fluviului Congo, și tăind văi adânci, bine împădurite, cu numeroase cascade. Clima este tropicală, cu două anotimpuri distincte: unul ploios (martie-octombrie) și altul secetos (februarie-martie). Vegetația caracteristică o formează savana cu ierburi înalte și presărată cu arbori; în sud-vest se dezvoltă pădurea tropicală umedă.

În secolele I-II, teritoriul Republicii Centrafricane este populat de triburi de pigmei și triburi bantu, iar în zonele de graniță se stabilesc grupuri de nomazi. Începând cu secolul al XVIII-lea, înflorește comerțul cu sclavi, fapt ce determină diminuarea numărului populației.

Foto: (c) www.turistik.ro

Congresul de la Berlin din 1885 stabilește criteriile de împărțire a Africii. Între 1887-1894, teritoriul Republicii Centrafricane este ocupat de trupe franceze. În 1889 este întemeiat orașul Bangui. Francezii își consolidează dominația colonială (1896-1898), în teritoriul care se numește Ubangi-Schari (Oubangi-Chari).

Se formează federația colonială Africa Ecuatorială Franceză (AEF) (1908-1910), din care va face parte, până în 1958, și Ubangi-Schari. În 1946, Ubangi-Schari devine parte componentă a Uniunii Franceze, fiind reprezentată în Adunarea Națională Franceză de preotul Barthelemy Boganda.

La 1 decembrie 1958, Ubangi-Schari obține autonomia în cadrul Comunității Franceze, sub denumirea de ”Republica Centrafricană” (prim-ministru: Boganda).

Republica Centrafricană își proclamă independența la 13 august 1960, sub președinția lui David Dacko. La 4 decembrie 1976, Republica Centrafricană devine o monarhie constituțională, președintele Bokassa autoproclamându-se regele Bokassa I. Cu sprijin francez, la 20/21 septembrie 1979, J.B. Bokassa este înlăturat de la putere de David Dacko și este restaurată republica.

Statul este condus de regimuri militare, până în 1993. În 2003, în urma unei lovituri de stat, puterea a fost preluată de generalul Francois Bozize, fiind format un guvern de tranziție. În 2005, s-au organizat alegeri locale, parlamentare și prezidențiale. Generalul Bozize a rămas la conducerea țării.

Capitala este Bangui, iar principalele orașe: Berberati, Bouar, Bambari, Bangassou, Bossangoa, Carnot. Din punct de vedere administrativ, statul este împărțit în 16 prefecturi și o comună. Limba oficială este franceza, iar limba națională este Sangho. Etniile ce alcătuiesc populația sunt: Baya — 33%, Banda — 27%, Mandjia — 13%, Sara — 10%, Mboum — 7%, M’Baka — 4%, Yakoma — 4%, altele — 2%.

Foto: (c) www.turistik.ro

Capitala Bangui, cel mai important oraș din țară, este situat pe malul fluviului Oubangi. Este centrul cultural, economic și industrial al țării. Orașul mai păstrează, încă, sub aspect arhitectural, influențele coloniștilor francezi. Alături de unica universitate din țară, în Bangui, se mai pot admira Palatul Bokassa, Muzeul Boganda.

Printre atracțiile turistice importante se numără cele patru parcuri naționale. Parcul Național Dzanga-Sangha este singurul parc național din țară deschis turiștilor. Aici se pot întâlni antilope, elefanți și gorile, dar și populații de pigmei baka.

Alimentul principal este cassava sau manioc. Maniocul este considerat cartoful continentului negru, rădăcinile fiind foarte bogate în hidrați de carbon, în principal amidon. Planta se ține la scurs trei zile, rădăcinile se cojesc și se sfărâmă în bucățele, care se lasă să se usuce la soare. Înainte de a se consuma, cassava se macină, devenind făină numită gozo. Din făină și apă se face o pastă tare. Majoritatea meselor constă în gozo cu sos. Majoritatea sosurilor sunt îngroșate cu unt de arahide, care adaugă proteine și savoare. În mod tradițional, toată lumea mănâncă din același vas, cu mâna.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua de 1 Decembrie are o însemnătate aparte pentru actorul Victor Yila. Născut în Congo, dar devenit cetățean român, Victor Yila spune că în România a renăscut. Aici se simte împlinit, având o familie frumoasă, dar și o carieră de succes.

Căsătoria lui Victor Yila cu Oana Morar; cununia civilă — 2007
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES ARHIVA

Actor, cântăreț și profesor la Facultatea de Construcții din București, Victor Yila se declară mândru de tot ceea ce a realizat, fie pe scenă, fie la catedră.

Pentru el, România reprezintă o mare șansă. ”De fapt, aici m-am descoperit ca om matur, aici am învățat tainele vieții. (…) Cred că am prins ultimul tren din viața mea — România”, afirmă Victor Yila, într-un interviu acordat AGERPRES.

AGERPRES: Când ați avut dumneavoastră prima întâlnire cu România? Care a fost prima impresie?
Victor Yila: Prima întâlnire cu România a fost mai de multișor, în preajma anilor ’90, și impresia a fost cam ciudată, pentru că am întâlnit o Românie care era deșirată de comunism și mi-a lăsat o impresie proastă pentru că pe stradă nu vedeam decât o singură mașină, Dacia. Nu vedeam decât Dacia peste tot, toată lumea avea aceeași mașină. Asta mi-a adus aminte de copilăria mea când tatăl meu ne ducea cu mașina la grădiniță și acela era un Renault care era foarte asemănător cu Dacia 1310.

AGERPRES: Ce v-a plăcut în acea perioadă cel mai mult în România?
Victor Yila: Ce mi-a plăcut în România a fost felul de a fi al oamenilor, românii, prin căldura lor sufletească, și cum te primesc.

AGERPRES: Dar ce nu v-a plăcut?
Victor Yila: Nu mi-au plăcut deloc gropile din București, de exemplu. Primul contact a fost Bucureștiul și era un oraș cu multe gropi și în unele zone era și o mizerie de nedescris, de câteodată mă gândeam că sunt tot în Africa.

AGERPRES: Ce v-a determinat să luați hotărârea de a vă muta în România?
Victor Yila: Familia. După ce am cunoscut o fată, mi-am întemeiat o familie, am făcut un copil și m-am gândit că cel mai bine era să mă mut aici pentru că România îmi oferea mai multe perspective de afirmare.

AGERPRES: Cât de greu a fost să vă adaptați în România?
Victor Yila: Primul factor care mi-a îngreunat existența, între ghilimele, în România, a fost factorul climatic — și anume iarna — și când spun iarna înțeleg inclusiv frigul. Eu, fiind născut și crescut la temperaturi de peste 30 de grade, cam tot timpul anului, îmi era foarte greu să mă acomodez aici la minus 10, minus 15 grade.

AGERPRES: Cum v-ați acomodat în România cu meseria de actor? 

Victor Yila: Cum spunem noi, românii, “Cine știe cunoaște!”. Știi meserie, te descurci. La teatru mi-a fost foarte ușor, pentru că am avut parte de niște actori mari, de mare talent, care m-au primit foarte bine la Teatrul de Comedie din București, și i-aș numi pe regretatul actor și prietenul meu Iurie Darie, Cornel Vulpe, Marian Râlea, Ștefan Iordache — cu care am colaborat când a avut și el colaborări la Teatrul de Comedie—, adică m-au ajutat foarte mulți ca să intru în această meserie cu profesionalism.

AGERPRES: Sunteți și profesor. Cum vă descurcați cu elevii?
Victor Yila: Eu mă descurc destul de bine în calitatea mea de profesor la Facultatea de Construcții. De fapt, meseria mea de profesor și cea de actor se cam potrivesc. Sunt meserii care, dacă pot să spun așa, se mărită, pentru că eu, când sunt la facultate, de abia aștept să ajung seara pe scândură, la teatru, în fața publicului, iar când termin de jucat teatru pe scenă, abia aștept a doua zi să mă reîntâlnesc cu studenții mei. Deci, este o mișcare continuă, ceea ce îmi dă sentimentul că nu mă pot plictisi niciodată.

În weekend de abia aștept să mă produc pe scenă, pentru că, nu-i așa, am devenit de vreo zece ani și cântăreț. Și acolo am publicul meu mai ales când cânt muzică populară românească, folclor autentic, cu diverse melodii super cunoscute, cum ar fi “M-a făcut mama oltean”, “M-am născut la Moldova”, “Au pornit olteni la coasă”, “Zi-i Vasile, zi-i”, “Mărie și Mărioară”, “Mărioară de la Gorj”, deci e un public și acolo minunat care mă îndrăgește și mă simt minunat când sunt cu ei. Este o meserie frumoasă.

La mine la ore vin studenți care nu fac parte din grupa cu care sunt la intervalul de timp respectiv. De regulă sunt vreo 20-25 de studenți, dar când mă uit în sală sunt vreo 40-50. Vin din afară studenți care nu sunt ai mei, vin să vadă cum predau, pentru că eu combin, când simt că studenții se plictisesc, mai trântesc un banc, mai fac o glumiță și asta îi amuză foarte tare, și se duce vorba și oamenii vin să mă vadă. Cei care m-au văzut cu o zi înainte la televizor cu grupul Vouă, unde am interpretat un rol, vin a doua zi să mă vadă cum sunt la catedră, cu cravată, cu sacou. Oamenii nu înțeleg, sunt curioși să mă vadă și se întreabă: Cum e? La televizor e glumeț, la teatru face asta, iar a doua zi e la facultate. Cum e? Și oamenii vin să mă cunoască, să vadă cum mă desfășor și pot să spun fără modestie că mă descurc de minune și sunt foarte mândru de ceea ce fac și ceea ce realizez atât pe scena teatrului, cât și la catedra din sala de curs.

AGERPRES: Cât de greu v-a fost să învățați limba română?
Victor Yila: Limba română e o comoară, e o limbă frumoasă. Tot ce e frumos foarte ușor se învață. Pe mine m-a ajutat foarte mult o altă limbă, limbă latină, și anume limba franceză care îmi este limbă maternă. E adevărat — limba franceză ca și limba română sunt cele două limbi cu gramatică dată dracului. Eee, am reușit să prind sau să deslușesc tainele gramaticii limbii române. Această limbă, pe care o vorbim acum, am învățat-o la Pitești timp de un an academic, concret 8-9 luni, fiind o școală foarte bună iată că pot vorbi fără să am nicio problemă această limbă.

AGERPRES: Cum și când v-ați hotărât să cereți cetățenia română?
Victor Yila: Cetățenia română am luat-o în 2007, când, după o așteptare de 5-6 ani, am fost nevoit, între ghilimele, pentru că hotărându-mă să mă stabilesc în România era musai să iau și cetățenia română pentru că altă formă de ședere în România pentru mine nu prea mai exista. Drept urmare, am făcut un dosar care a fost examinat și admis, după care am fost convocat să dau examen, un examen chiar în toată legea românească, cu de toate — geografia țării, imnul, istoria, Constituția țării și așa mai departe. Am fost ascultat de șapte judecători, deci un examen foarte, foarte greu. Cred că mai ușor luam cetățenia americană. (râde — n.r.) Vorbesc foarte serios!

AGERPRES: Ce mai țineți minte din tot ce ați învățat pentru acel examen?
Victor Yila: Mai țin mine, spre exemplu, evenimentul (…) 1 Decembrie, când s-a făcut ultima unire, 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, Ziua Unirii. Bine, pe timpul comunismului, pe timpul lui Ceaușescu, era altă dată, nu era 1 Decembrie Ziua României, era 23 August, care a fost altă poveste. Mai țin minte că la cetățenia română m-am contrazis cu judecătorii când am ajuns la capitolul intonării imnului României. A fost întrebarea: Cum se numește imnul? Am zis: ”Deșteaptă-te, române!”. De cine e scris? E, aici ne-am împotmolit. Eu spuneam că două persoane au participat, ei spuneau o singură persoană. Eu spuneam: Nu, unul a scris și unul a compus muzica, respectiv Mureșan și Anton Pann, ceea ce se pare că ei, cei șapte judecători, nu știau, din păcate. Nu eram eu mai deștept, eram mai pregătit pentru examen. Și la articolul 1 din Constituția României, unde scria că “statul român este un stat unitar, indivizibil”, și eu am intrat la mai multe, cu cererea maghiarilor care vor autonomie, și aici ne-am încontrat, pentru că eu eram de partea Constituției, că nu aveau dreptul să ceară autonomie într-un stat care este protejat de articolul 1 din Constituție. Eu știam că singura limbă este limba națională, și anume limba română. Aici maghiarii cereau predarea la instituțiile de stat de studii superioare în limba maghiară, care nu este limbă națională. Este limba lor, mă rog, problemele etnice sunt cu totul altceva, dar să nu le confundăm cu problema națională, iar limba națională, din punctul meu de vedere, este și rămâne limba română. Și aici mi-a rămas în minte discuția cu judecătorii.

AGERPRES: De ce vă este cel mai dor din țara natală?
Victor Yila: Îmi e dor de pământul meu, de pământul nostru, de pământul negru. Cea mai bună pâine vine din pământ negru. D-aia se și spune că cea mai bună pâine vine din pământ negru. Dar, mai în glumă, mai în serios, noi spunem că eu nu o pot mânca fiindcă risc să-mi mușc degetele. Îmi e dor și de prietenii din copilărie, îmi este dor de pomul ăla uriaș pe care l-am plantat eu când eram mic. Avem în curtea noastră un mare avocado, un pom de avocado, care produce și acum o grămadă de avocado, și îmi este dor de toată copilăria asta. Dar m-am obișnuit și m-am acomodat în România.

AGERPRES: Ce înseamnă pentru dumneavoastră România?
Victor Yila: România pentru mine este o a doua țară, pentru că eu în România am renăscut. De fapt, aici m-am descoperit ca om matur, aici am învățat tainele vieții, pentru că România mi-a oferit un acoperiș, undeva unde pot să stau, să nu mă plouă, să nu mă ningă. România mi-a oferit niște copii frumoși, o nevastă moldoveancă frumoasă. România pentru mine este o mare șansă. Cred că am prins ultimul tren din viața mea — România.

AGERPRES/(AS — autor: Petronius Craiu, editor: Georgiana Tănăsescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Counter Statistik

Month of the year 2014.

 
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Anul acesta, Ziua Națională a României se va sărbători și cu “pomana porcului” la Muzeul Astra din Pădurea Dumbrava, au anunțat organizatorii.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

“Este vorba despre un obicei întâlnit de secole prin satele din România, iar acesta surprinde toți pașii pregătirii bucatelor din carne de porc în prag de Crăciun. Datina va fi repusă în scenă la 96 de ani de la Marea Unire cu ajutorul unor bucătari inimoși. Ei vor folosi pentru asta rețete tradiționale, păstrate cu sfințenie de-a lungul timpului și transmise apoi din generație în generație”, se arată într-un comunicat remis AGERPRES.

De 1 Decembrie, festinul culinar va începe la ora 11,00, la Cârciuma din bătrâni (Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului). Aici bucătarii îi vor întâmpina pe localnici și turiști cu porții zdravene de tochitură de porc cu mămăliguță, adică “pomana porcului”, asezonate (la cerere) cu murături din noua producție a hanului.

Special pentru acest eveniment, bucătarii au sacrificat un porc care cântărește în jur de 200 de kilograme, iar “pomana porcului” este pregătită în două ceaune de câte 50 de kilograme fiecare. Prețul unei porții va fi de 15 lei, spun bucătarii.

Cei interesați vor putea totodată să se aprovizioneze pentru sărbători și pentru lunile friguroase de iarnă cu slănină, cârnați, tobă și caltaboș, pregătite pentru cele mai rafinate gusturi după rețete țărănești vechi.

AGERPRES / (AS — autor: Isabela Paulescu, editor: Marius Frățilă)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Mănăstirea Bârsana
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES ARHIVA

Suprafața: 6.304 kmp
Numărul orașelor și municipiilor: 13, din care două municipii: Baia Mare și Sighetu Marmației
Numărul comunelor: 63
Numărul satelor: 226

Situat în nordul țării, județul Maramureș se învecinează la nord cu Ucraina, râul Tisa formând granița naturală pe o lungime de 62 km, în est cu județul Suceava, în vest cu Satu Mare, iar la sud cu județele Cluj, Sălaj și Bistrița Năsăud. Suprafața județului reprezintă 2,64% din teritoriul României.

În județ sunt operaționale punctele de trecere a frontierei Sighetu Marmației (România) — Solotvino (Ucraina), în regim de trafic rutier și Valea Vișeului (România) — Delovoe (Ucraina), în regim de trafic feroviar.

Conform Recensământului Populației și Locuințelor din 2011, populația stabilă a județului este de 478.659 persoane. În municipii și orașe locuiesc 275.286 persoane, care reprezintă 57% din totalul populației. Populația stabilă a celei mai mari localități din județ este: municipiul Baia Mare 123.738 persoane, municipiul Sighetu Marmației 37.640 persoane, orașul Borșa 27.611 persoane. Celelalte orașe (Baia Sprie, Cavnic, Dragomirești, Săliștea de Sud, Seini, Șomcuta Mare, Târgu Lăpuș, Tăuții Măgherăuș, Ulmeni, Vișeu de Sus) au populații sub 20.000 de locuitori. Informația privind etnia a fost disponibilă pentru un număr de 451.536 persoane, dintre care s-au declarat români 374.488 persoane (83%), de etnie maghiară 32.618, de etnie romă 12.211, ucraineni 30.786, germani 1.054 și alte etnii sub 100 de persoane.

Din suprafața totală a județului, zona montană ocupă 43%, cu Munții Rodnei și Masivul Pietrosul, cel mai înalt din Carpații Orientali (Vârful Pietrosul Mare 2.303 m) și zona vulcanică, cu Munții Gutâi și Țibleș (1.300-1.800 m). Lanțul vulcanic al grupei nordice a Carpaților Orientali și lanțul cristalin format din Munții Maramureșului și Munții Rodnei înconjoară marea depresiune a Maramureșului. Dealurile și platourile (Dealurile Codrului, Dealurile Chioarului), ce aparțin fie de Subcarpații Transilvăneni, fie de Podișul Transilvaniei, ocupă 30% din suprafață, iar depresiunile, luncile și terasele 27%.

Principalele cursuri de apă sunt: Someș, Lăpuș, Iza, Vișeu, Vaser, Mara. În județ se află 14 lacuri naturale situate în zonele montane și depresionare, precum și 14 acumulări de interes local, piscicol și pentru agrement (lacurile glaciare Iezerul Pietrosului, Taurile (Iezerele) Buhăescu, Izvorul Bistriței Aurii, Gropilor). Alte lacuri sunt cele de dizolvare și prăbușire ale unor ocne cu exploatări de sare, precum Ocna Șugatag și Coștui, apele acestora foarte sărate fiind utilizate în tratamentul balnear. Lacurile de acumulare au o suprafață totală de 162,3 hectare, cel mai important fiind Lacul Strâmtorii Firiza, care asigură alimentarea cu apă a orașelor Baia Mare și Baia Sprie.

Clima Maramureșului este de tip temperat continental, prezentând diferențe de temperaturi și precipitații între zona înaltă a munților și depresiuni; iernile sunt reci și cu zăpadă abundentă, stațiunea Borșa fiind renumită pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Lista ariilor protejate din județ cuprinde: Parcul Natural Munții Maramureșului (148.850 ha), Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare (Baia Mare, 500 ha), Arcer — Țibleș Bran (tip mixt, 150 ha), Cheile Babei, Cheile Tătarului, Cheile Lăpușului, Coloanele de la Limpedea, Cornu Nedeii — Ciungii Bălăsinii (tip faunistic, 800 ha), Creasta Cocoșului (tip mixt, 50 ha), Izvorul Bătrâna, Lacul Albastru, Lacul Morărenilor, Mlaștinile Vlășinescu, Mlaștina Tăul Negru, Mlaștina Iezerul Mare, Mlaștina Poiana Brazilor, Poiana cu narcise Tomnatec — Sehleanu (100 ha), Pădurea Bavna, Pădurea Crăiasa, Pădurea de larice Coștui, Pădurea cu pini Comja, Pădurea Ronișoara (62 ha), Peștera și izbucul Izvorul Albastru al Izei (100 ha), Peștera Boiu Mare, Peștera cu Oase de la Poiana Botizii, Peștera din Dealul Solovan, Peștera Vălenii Șomcutei, Pietrosul Mare (3.300 ha), Piatra Rea (tip mixt, 50 ha), Rezervația fosiliferă Chiuzbaia (50 ha), Rozeta de piatră de la Ilba, Stâncăriile Sâlhoi — Zâmbroslavele, Tăul lui Dumitru (tip botanic, zonă umedă), Vârful Fărcău — Lacul Vinderelu — Vârful Mihăilecu (100 ha).

Județul Maramureș dispune de resurse naturale variate: minereuri polimetalice (Ilba, Nistru, Băița, Herja, Baia Sprie, Șuior, Cavnic, Băiuț, Țibleș, Baia Borșa, Vișeu), minereuri cuprifere (Nistru, Poiana Botizii, Baia Borșa, Vișeu), minereuri aurifere (Săsar, Valea Roșie, Dealu Crucii, Șuior, Băița), minereuri de fier și mangan (Răzoare), depozite de bentonită (Valea Chioarului și Răzoare); acumulări de șisturi bituminoase (Vișeu, Borșa, Săcel și Târgu Lăpuș), roci silicoase pentru abrazivi, pietriș și nisip în albiile râurilor Someș, Lăpuș, Tisa, Iza, Vișeu, Ruscova și altele.

Economia județului Maramureș se caracterizează printr-o diversitate pronunțată a activităților și deține o pondere semnificativă în economia națională. În cifra de afaceri a județului, locul principal este ocupat de comerț, urmat de industrie, iar în cadrul acesteia industria prelucrătoare, construcții, transport și depozitare sunt cele mai reprezentative ramuri.

AGERPRES/ (Documentare-Roxana Mihordescu; redactor Arhiva foto: Elena Bălan; editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La 1 decembrie 2014 se împlinesc 96 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.

Coperta legată în piele a cuvântării lui Vasile Goldiș, ținută la 1 decembrie 1918, în piața Unirii din Alba Iulia
Foto: (c) MIRCEA HUDEK / AGERPRES ARHIVA

Prima provincie românească care s-a unit cu România a fost Basarabia. În fața amenințărilor Rusiei și Ucrainei, Basarabia își proclamă independența (24 ianuarie/6 februarie 1918), iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, care cuprindea reprezentanți ai tuturor naționalităților, a adoptat, cu majoritate de de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.

Al doilea mare moment din procesul de reîntregire națională a statului unitar român a avut loc la 15/28 noiembrie 1918, când Congresul general al Bucovinei, format din reprezentanții aleși ai românilor și ai naționalităților din Bucovina, a hotărât, în unanimitate ‘unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu regatul României’.

În toamna anului 1918, în condițiile înfrângerii Puterilor Centrale și ale prăbușirii Austro-Ungariei, mișcarea națională a românilor din Transilvania s-a amplificat.

În acest context, la 29 septembrie /12 octombrie 1918 s-a întrunit la Oradea, Comitetul Executiv al Partidului Național Român și a adoptat în unanimitate o declarație privind hotărârea națiunii române din Transilvania de a se poziționa ,,printre națiunile libere’.

Vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria la Alba-Iulia, 30 mai 1919; alături de regele Ferdinand se află Iuliu Maniu.
Foto: (c) ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / AGERPRES

Actul, redactat de Vasile Goldiș, se intitula ‘Declarația de autodeterminare națională’ și făcea referire la cei aproximativ 3 500 000 români care trăiau în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Se sublinia necesitatea convocării unei adunări naționale, care să delege organele abilitate ‘să trateze și să hotărască în treburi care se referă la situația politică a națiunii române’. Totodată, se cerea ‘afirmarea și valorificarea drepturilor ei, nestrămutate și inalienabile, la deplina viață națională’. Documentul a fost prezentat de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta, în ședința din 5/18 octombrie 1918. Declarația de la Oradea, care afirma dreptul națiunii române la autodeterminare, precum și ideea convocării adunării naționale a reprezentat un act cu o semnificație istorică deosebită privind procesul de unificare națională.

La începutul lunii noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central (cunoscut și sub numele de Sfatul Național Românesc) și-a mutat sediul la Arad. Acesta fusese înființat la 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, și reunea câte șase reprezentanți ai Partidului Național Român (Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ștefan Cicio-Pop, Al. Vaida-Voevod, Aurel Vlad), respectiv ai socialiștilor (Tiron Albani, Ion Flueraș, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu, Basiliu Surdu). Președinte desemnat a fost Ștefan Cicio-Pop, iar secretar general, Gheorghe Crișan.

Pus în fața unei situații complexe, de organizare a administrației după alungarea pretorilor, primarilor, notarilor și jandarmilor maghiari, Consiliul a lansat, la 7/20 noiembrie 1918, un Manifest prin care îi chema pe toți românii să fie ‘mari la suflet în ceasurile acestea grele ale anarhiei’.

CNRC și-a înființat un Consiliu Militar, care avea în subordine consiliile militare și gărzile militare, numite legiuni. Activitatea Consiliului a fost susținută de numeroase organe de presă, precum ‘Adevărul’, ‘Drapelul’, ‘Glasul Ardealului’, ‘Gazeta Poporului’, ‘Telegraful Român’. Un rol deosebit în publicarea documentelor programatice ale Consiliului l-a avut ziarul ‘Românul’, suspendat de către autoritățile maghiare în martie 1916 și reapărut în octombrie 1918, sub conducerea lui Vasile Goldiș.

Vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria la Câmpia Turzii, 28 mai 1919; stând de vorbă cu sătenii. 
Foto: (c) ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI/AGERPRES

La 9/22 noiembrie 1918, CNRC a înaintat Consiliului Național Maghiar o Notă Ultimativă prin care cerea ‘puterea de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească’. Răspunsul era așteptat până la 12 noiembrie.

Tratativele între Consiliul Național Român Central și delegația Consiliului Național Maghiar, condusă de Jászi Oszkár au avut loc la Arad, între 13 și 15 noiembrie. Partea maghiară a propus ca Transilvania să rămână în continuare în cadrul Ungariei, sub forma unui guvernământ românesc autonom, reprezentat în guvernul maghiar. Datorită acestei poziții, tratativele au eșuat.

Vasile Goldiș a declarat că ‘națiunea română pretinde cu tot dreptul deplina sa independență de stat și nu admite ca acest drept să fie întinat prin rezolvări provizorii’. Consiliul Național Român Central a stabilit legături cu forurile politice de la Iași, unde se refugiase guvernul român și familia regală, și a trecut la organizarea adunării care să confirme voința de unire a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.

În manifestul de convocare a Marii Adunări Naționale se invoca dreptul popoarelor la autodeterminare: ‘În numele dreptății eterne și al principiului liberei dispozițiuni a națiunilor (…) națiunea română din Ungaria și Transilvania are să-și spună cuvântul său hotărâtor asupra sorții sale și acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă’.

Vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria la Turda, mai 1919; la mormântul lui Mihai Viteazul 
Foto: (c) ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / AGERPRES

Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru ‘unitatea națională a tuturor românilor’. Toate apelurile au subliniat importanța istorică a actului ce urma să se decidă la Alba Iulia: ‘Veniți cu miile, cu zecile de mii — se scria în apelul Consiliului național din Blaj. E ziua când se va hotărî asupra sorții noastre pentru o veșnicie. Veniți și jurați că nedespărțiți vom fi și uniți rămânem de aici înainte cu frații noștri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una și nedespărțită cârmuire’.

Pe lângă cei 1 228 de delegați, la Alba, au venit, după cum menționează contemporanii, peste 100 000 de români din toate colțurile Transilvaniei: ‘cât cuprindea ochiul numai om și om în continuă mișcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună’.

În timp ce, pe câmpul lui Horea, mulțimea aștepta cu înfrigurare, în sala cazinei ofițerilor din Alba Iulia delegații se adunaseră. Lucrările ședinței au început la ora 10.30.

Dintr-un colț al sălii izbucnește cu energie vechiul cântec patriotic ‘Pe-al nostru steag e scris unire’. Întreaga asistență îl cântă cu o însuflețire deosebită. El este practic lozinca sub care se va desfășura întreaga zi. Rând pe rând, își fac apariția membrii Consiliului Național Român Central primiți cu ropote de aplauze. Ultimul soșește George Pop de Băsești — președintele CNRC, ultimul în viață dintre memorandiști.

În sală se aflau 680 de delegați aleși în cele 130 de circumscripții electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului. Alături de ei participau reprezentanții episcopiilor românești, societăților culturale, institutelor de învățământ superior și școlilor medii, reuniunilor învățătorești, reuniunilor de meseriași și femei, delegații Partidului Social Democrat Român, gărzilor naționale și ai societăților studențești; în total 1 228 de delegați.

Vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria la Țebea, mai 1919; regina Maria la mormântul lui Avram Iancu. 
Foto: (c) ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI/AGERPRES

În discursul său, George Pop de Băsești a amintit marile momente ale luptei naționale a românilor conchizând: ‘Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit stat românesc’.

A urmat la cuvânt Vasile Goldiș care a spus: ‘Națiunile trebuiesc eliberate. Între aceste națiuni se află și națiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul națiunii române de a fi eliberată îl recunoaște lumea întreagă, îl recunosc acum și dușmanii noștri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în brațele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei națiuni înseamnă: Unirea ei cu Țara Românească’.

În finalul discursului său Vasile Goldiș a dat citire textului Rezoluției Marii Adunări Naționale:

‘I. Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea Națională proclamă următoarele:

1. Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2. Egală îndreptățire și deplină libertate confesională pentru toate confesiunile din stat.

3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambe sexe, în vârstă de 21 ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.

4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.

5. Reformă agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.

6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale.

V. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina scăpați din jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara-mamă România.

VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro—germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acestor națiuni.

VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.

VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumitei și admirațiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizațiunea de ghiarele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunii române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii’.

Vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria la Oradea, 21-23 mai 1919; mulțimea salutând familia regală. 
Foto: (c) ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI / AGERPRES

Votată, într-o atmosferă de un entuziasm de nedescris în cuvinte, Rezoluția a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare.

Pentru ca mulțimea să poată fi informată simultan de hotărârea luată s-au înălțat, ca și la 1848, în cele patru puncte cardinale ale platoului lui Horea, patru tribune. De aici au vorbit mulțimii liderii mișcării naționale.

‘În ziua aceasta poporul român din tot cuprinsul plaiurilor de dincoace de Carpați și-a rostit voința nestrămutată de a se uni cu frații lui de un sânge din România. Prin această rostire înțeleaptă unitatea neamului nostru e desăvârșită. Dacia lui Traian și România unită pe timp scurt de Mihai Viteazul și-a luat ființă pentru toate timpurile cât va trăi neamul românesc pe pământ’, scria ziarul ‘Libertatea’.

La 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu România.

În cursul anului 1919, regele Ferdinand și regina Maria au întreprins un lung turneu prin Transilvania.

Solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria a avut loc la 15 octombrie 1922 la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. Însemnele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei au fost adăugate coroanei regale de oțel a regelui Carol I, ce amintea de Plevna, fapt ce a simbolizat actul unirii tuturor provinciilor istorice românești sub sceptrul aceluiași monarh.

Încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria la Alba-Iulia, 15 octombrie 1922
Foto: (c) ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI/AGERPRES

În 1990, la 27 iulie, Parlamentul României hotărăște ca ziua de 1 Decembrie să devină Ziua Națională a României. Primul 1 Decembrie ca zi națională a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990.

Ziua Națională a României la Alba Iulia — 1990
Foto: (c) ILIE BUMBAC / AGERPRES ARHIVA

De altfel, în fiecare an la București, în Piața Arcului de Triumf, la Alba Iulia la Catedrala Reîntregirii sau Încoronării, dar și în toate orașele mari din întreaga țară au loc parade militare, manifestări culturale și ceremonii prilejuite de aniversarea zilei de 1 Decembrie, evenimente care îi reunesc pe românii de pretutindeni.

Piața Arcului de Triumf, București; 1 Decembrie 2002
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES ARHIVA

Manifestări prilejuite de Ziua Națională a României — 85 de ani de la Marea Unire; Te Deum la Catedrala Reîntregirii Neamului de la Alba Iulia; 1 Decembrie 2003
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES ARHIVA

Paradă militară, la Timișoara, organizată cu prilejul Zilei Naționale a României; 1 decembrie 2006.
Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES ARHIVA

Detașamentul de cavalerie al Jandarmeriei la Parada Militară organizată cu ocazia Zilei Naționale a României, în Piața Arcul de Triumf din Capitală; 1 decembrie 2009
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVA

Piața Arcului de Triumf din Capitală; 1 Decembrie 2010
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

Paradă militară organizată cu ocazia Zilei Naționale a României, la Craiova, 1 Decembrie 2011
Foto: (c) NICOLAE BADEA / AGERPRES ARHIVA

Detașamentul Jandarmeriei Române defilează în cadrul paradei militare organizate cu ocazia marcării Zilei Naționale a României, în Piața Arcului de Triumf; 1 Decembrie 2013
Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES ARHIVA

În 2014, pentru prima dată în ultimii 25 de ani, parada militară dedicată zilei naționale a României nu va avea loc la Arcul de Triumf. Monumentul este în renovare, așa că peste 2.000 de soldați vor defila de 1 Decembrie în Piața Constituției.

AGERPRES/ (Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Anca Pandea)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva