Un mare secret  despre istoria Romania a fost ascuns vreme indelungata, astfel ca dupa aceste constatari, multi dintre noi vom privi cu alti ochi istoria tarii noastre.

In zona Olteniei se inregistreaza cea mai veche locuire in bordeie din lume(18,000 ani inainte de Christos), cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi tarnacop de miner descoperit vreo data, cea mai veche activitate metalurgica a aramei din lume (8,000 ani inainte de Christos).

Tot aici s-a inventat arcul, au aparut primele furnale din Europa, si tot de aici au plecat si s-au format celelalte popoare indo-europene si nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, scitii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmatii, elenii(ahei si dorieni), fenicienii, etc.

Traco-dacii reprezinta cea mai veche si mai inalta cultura de pe Pamant, anterioara civilizatiei Sumeriene, si totodata cea mai numeroasa (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi gasiti in intreaga Europa (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franta, Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa, chiar si Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care facea parte insusi Burebista.

Scrisul si odata cu el istoria, au aparut mai intai in spatiul tracic si abia mai tarziu in spatiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) si printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de masurare a timpului.

Incepand cu anul 1995, dupa studii indelungate, insa intentionat tinute la subsol, o serie de savanti americani de prestigiu au ajuns la concluzia ca Potopul descris in Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populatie neasteptat de dezvoltata, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greaca (ULIMP- Lumina sau Splendoare, in limba traco-daca), nu era altceva decat muntele Bucegi pe care nu intamplator dainuie al doilea Sfinx de pe Pamant. Istoricul Homer spunea ca numai tracii stiau sa lupte calare si cu arcul incepand cu mileniul cinci inainte de Christos.

Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desavarsita, toate conventiile fiind incheiate verbal si apoi pastrate cu sfintenie. Lipsa de acasa era semnalata printr-un bat lasat la poarta, fiind mai mult decat suficient.

Traco-dacii erau singura civilizatie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o forma a sa.

In jurul anului 1400 I.C, se construieste in Tracia nord-Dunareana, cea dintai scoala cu local de sine statator de pe Terra, numita Androniconul, unde preotii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare incepand cu teologia (cultul Zeului Soare si al celor 12 constelatii).

Confom marturiilor ramase posteritatii ale lui Platon si Socrate, insusi Pitagora si-a completat studiile la scoala Zamolxiana, si tot ei afirmau ca in acea vreme in Dacia existau cei mai de seama medici ai timpului.

Istoricul Herodot, ii considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpatilor,(Moldova de astazi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, in Anatolia, unde au fost cunoscuti ca Cimiry. Migrati ulterior catre Italia, Spania, Anglia si Irlanda au fost cunoscuti sub denumirea de celti.

Zona Nord-Dunareana (Romania de astazi), a fost considerata din vechime drept un paradis terestru. Un teren bogat in aproape toate bogatiile pamantului, cu terenuri agricole(Granarul Europei de mai tarziu), pasuni intinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zona bine aparata contra majoritatii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungati din vatra stramoseasca si nici deznationalizati.

Romanii pastreaza in continuare limba, portul, obiceiurile, traditiile stramosilor de acum 7.000 de ani. Analizele minutioase de sange, demonstreaza un alt miracol : in ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionata ocupatie romana, ne-am pastrat puritatea genetica, specifica stramosilor nostri.

Romania ramane un miracol, caruia i s-a prevazut un viitor mesianic. Profetul indian Sundhar Singh scria in 1922, ca romanii vor deveni un popor indragit si respectat de toate popoarele lumii.

“Domnul Raţiu este o persoană cu care se poate discuta foarte deschis şi foarte sincer şi este întotdeauna flexibil la sugestiile noastre. Îi datorăm destul de multe şi domanei Pamela Raţiu. Dumneaei a iniţiat foarte multe dintre proiectele Centrul Raţiu pentru Democraţie, de exemplu cel care viza compaterea traficului de fiinţe umane”, a spus Alis Costescu, director executiv al Centrului Raţiu pentru Democraţie.

Pamela Raţiu, renumită pentru cariera de fotomodel, s-a născut în America şi a călătorit până acum în aproape toată lumea. După ce s-a căsătorit cu Indrei Raţiu, a decis să se stabilească la Turda, acolo unde se află şi vechea casă a familiei, devenită astăzi sediu al fundaţiei.

“Trebuie să recunosc că nu am fost niciodată într-o ţară care are atât de mulţi tineri talentaţi şi care reuşesc în viaţă, dacă sunt susţinuţi. Aşa că văd potenţialul acestui loc”, a afirmat Pamela Raţiu, director executiv al Fundaţiei Raţiu România.

Pamela Raţiu împreună cu echipa ei din Turda este cea care a înaintat reginei Elisabeta a II-a propunerea de acordare a distincţiei de Membru al Ordinului Imperiului Britanic lui Nicolae Raţiu. Ea şi-a dorit ca lumea să cunoască eforturile lui pentru consolidarea democraţiei din România.

“Am fost îngrijoraţi de posibilitatea românilor din afara ţării de a-şi exprima dreptul de vot (n.r. la alegerile prezidenţiale din 2014). Spre exemplu, membrii echipei lui Nicolae au mers în rândul votanţilor şi au împărţit ceai celor care au stat la coadă. S-a numit ceai pentru democraţie“, a mai spus Pamela Raţiu.

“Eu văd acest titlu de Membru al Ordinului Imperiului Britanic ca pe o recunoaștere a principiilor reprezentate de Ion Rațiu. A dorinței sale de a crea o societate normală și decentă, în care există respect pentru celelalte ființe umane și pentru drepturile lor chiar înaintea legii și libertate absolută de a-ți exprima opinia”, a declarat Nicolae Raţiu, conform Centrului Raţiu pentru Democraţie.

Părinţii lui Nicolae Raţiu, Ion şi Elisabeta, au înfiinţat la Londra, în 1979, The Ratiu Family Charitable Foundation, o organizaţie menită să promoveze şi să sprijine proiectele pentru continuarea educaţiei şi cercetării în cultura şi istoria României.

Printre acţiunile care i-au adus lui Nicolae Raţiu distincţia oferită de Casa Regală Britanică se numără facilitarea accesului jurnaliştilor BBC care au dezvăluit realitatea din orfelinatele româneşti în anii ’90, dar şi primului zbor umanitar de după Revoluţia din 1989 care a adus în ţară medicamente şi alimente.

sursa: digi

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES ARHIVA

În această săptămână vă propunem ”Piept de vițel umplut (rece)” și ”Baghete cu brânză dulce de vacă și stafide” rețete care au fost publicate în volumul ”Bufet rece și cofetărie” (1936) scrisă de doamna Lucreția Dr. Opreanu, profesoară de gospodărie la Liceul ”Regina Maria” din Cluj, licențiată în științe.

Piept de vițel umplut (rece) 
Cantități: 1 kg piept de vițel curățit de oase, 150 gr. ficat de vițel fript și trecut prin mașina de tocat, 3 ouă răscoapte și tăiate în bucăți pătrate, 2 ouă crude, 1 linguriță ceapă tocată și prăjită, 1 linguriță pătrunjel verde tocat, miezul dela 1 franzelă a 4-5 lei, înmuiat în lapte și trecut prin sită, sare, piper. Pieptul de vițel format pungă (la măcelărie i se dă această formă bineînțeles la cererea noastră), se sărează bine înăuntru, se umple cu cantitățile de mai sus amestecate bine, iar părțile dela margine pe unde s ‘a pus umplătura se coase cu ac și ață albă.

Se pune în tavă, se unge bine cu untură fierbinte, se adaugă o jumătate de pahar apă caldă și se frige în cuptor la foc potrivit. Cu sosul lui se udă mereu. Când e fript și rumenit, se pune pe farfurie să se răcească. Când s ‘a răcit, se scoate ața. Rece, se taie în bucăți, se pune pe farfuria de servit, se garnisește cu aspic tocat mărunt, felii de lămâie, ridichi de lună tăiate în rozetă, sau după gustul gospodinei.

Foto: (c) PAULA NEAMTU / AGERPRES ARHIVA

Baghete cu brânză dulce de vacă și stafide
Cantități: 200 gr. unt, 280 gr. făină, 40 gr. zahăr praf, 1 lingură smântână, 1 gălbenuș de ou. Ingredientele se pun pe planșetă, se amestecă, se frământă bine, se împart în două și se întind două foi egale dându-le mărimea unei tăvi potrivit de mare.

O foaie se pune în tavă, iar deasupra ei compoziția următoare: 1 kg. brânză dulce de vacă se învelește într ‘un șervet curat și se apasă bine, ca să se scoată zărul care-l mai are. Se trece prin sită de păr, se pune într ‘un castron de porțelan în care am frecat 5 gălbenușe de ou cu 200 gr. zahăr praf. Se mai adaugă 1 lingură de pesmet fin, coaja rasă dela jumătate de lămâie, 1 praf vanilat, 100 gr. stafide și albușele dela cele 6 ouă, bătute spumă tare.

Peste compoziția aceasta pusă în tavă punem a doua foaie și dăm tava la cuptor să se coacă la foc potrivit. Recomandăm a nu deschide ușa dela cuptor cel puțin o jumătate de oră. Rece se taie în baghete. Cantitățile se pot reduce la jumătate.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

În a doua jumătate a deceniului 3 al secolului trecut, când tangoul, slowfoxul, foxtrotul, valsul, rumba și alte ritmuri și stiluri muzicale occidentale sau de peste ocean erau demult la ordinea zilei în restaurantele și localurile citadine din România, compozitorii români de muzică ușoară, voind să cultive o muzică originală și autohtonă, lansau un nou gen numit„cântec românesc” (chiar așa scria în continuarea titlurilor cântecelor pe discurile, cataloagele și partiturile epocii) sau ulterior „melodie în stil popular”. Inspirația erau, desigur, melosul și ritmurile populare, în special cele valahe. În general, pentru a da mai conturat senzația de stil popular, se cânta și înregistra cu orchestrele populare ale localurilor bucureștene care aveau în componența lor și țambal de concert: Victor Predescu, Frații Stănescu, Vasile Julea, Costică Tandin, Ionel Cristea. Primii cântăreți ai acestui gen au fost Cristian Vasile, duetul Petre Alexandru și Mia Braia, Ion Luican, Dorel Livianu, Silvian Florin și Gică Petrescu.

Câteva din aceste cântece sunt arhicunoscutele:

• Ionel, Ionelule (C. Romano / N. Constantinescu, N. Vlădoianu)
• Dar-ar naiba-n tine, dragoste (C. Romano / C. Romano, N. Boldur)
• Mi-am pus busuioc în păr (I. Vasilescu / N. Vlădoianu)
• Crâșmăriță din Buzău (P. Popescu-Peppo)
• Țărăncuță, țărăncuță (I. Vasilescu / N. Vlădoianu, P. Maximilian)
• Țac-țac-țac sau Morărița (V. Vasilache / P. Maximilian, N. Stroe)

Un astfel de cântec este și celebrul Sanie cu zurgălăi, compus în interbelic, dar ajuns un hit abia la începutul anilor ‘50, deseori socotit drept cântec popular, cu o poveste fascinantă și destul de întortocheată. Acest Jingle Bells românesc (vorba unui prieten) a fost creat în 1936 de compozitorul evreu Richard Stein (n. 1909, Roman, jud. Neamț – d. 1992, Israel), fratele traducătoarei Antoaneta Ralian, special pentru Maria Tănase, care l-a refuzat pentru că îi considera inferior textul scris de Liviu Deleanu, poet și dramaturg tot evreu. Luând în considerare naționalitatea autorilor, am putea spune fără rezerve că este de fapt o creație evreiască.

Ulterior, cântecul i-a fost încredințat diseurului Silvian Florin, care l-a lansat pe disc de gramofon His Master’s Voice (nr. cat. JB 163) și la Radio România. Se mai știe de un alt cântăreț, Ionel Pascu, care l-a înregistrat în același an la mai puțin cunoscuta casă de discuri Pan (fostă Lifa, nr. cat. P 9). Pe coperta partiturii originale, apărută cu întârziere în 1937 la Editura Țicu I. Eșanu, piesa avea subtitlul Cling, cling, cling și era etichetată dreptcel mai formidabil succes. Numele compozitorului era scris cu sau fără intenție incomplet și inversat: S. Richard.

Coperta partiturii Sanie cu zurgălăi (1937)

Nu este de găsit deocamdată înregistrarea cu Silvian Florin, nici cea cu Ionel Pascu, în schimb există o interpretare din 1960, apropiată de originalul uitat demult al lui Stein și Deleanu, cu Bela Chitaristul (pe numele real Bernard Dulzer, n. 1908, București – d. 1993, Tel Aviv), muzicant evreu stabilit în Israel în 1950. De observat că Sania lui Bela aveazurgălăi la propriu și că subtitlul Cling, cling, cling de pe coperta partiturii nu se regăsește în niciun vers. Un adevărat vestigiu!

Cântecul capătă o altă formă – cea pe care o știm cu toții – în 1949, când Maria Lătărețu, renumita cântăreață de muzică tradițională și populară din Gorj, îl folclorizează, renunțând la refren și schimbându-i textul cu versuri mai apropiate de lirica populară. Mai jos avem primele trei variante înregistrate de Maria Lătărețu, în ordine cronologică:

1. Columbia, 1949, cu taraful soțului ei, Mihai (zis Tică) Lătărețu
2. Supraphon, 1950, cu Orchestra „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor, dirijor Ionel Budișteanu
3. Electrecord, 1956, cu Orchestra de muzică populară Electrecord, dirijor Ionel Budișteanu

Eticheta discului Columbia nr. cat. DR 435 (1949). De remarcat că Richard Stein nu era menționat.

Începând cu anul 1949, Maria Lătărețu devenea cântăreața curentului muzical impus de culturnicii noului regim: muzica populară (de ansamblu), un hibrid între muzica tradițională (țărănească, rurală, sau ceea ce am vrea să numim folclor muzical autentic) și muzica de larg consum. Observăm în înregistrarea din 1949 prezența țambalului de concert, care nu era specific deloc tarafurilor gorjenești (ele fiind compuse de regulă din viori, braci, bas și chitară), dar pe gustul muzical al capitalei. În același an se angaja solistă vocală la nou înființata Orchestră „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor (transferată în 1953 la Filarmonica „George Enescu” și desființată în 1970), ansamblu imens de 80-100 instrumentiști populari alcătuit după modelul orchestrelor populare sovietice. Înregistrarea din 1950 a fost realizată la Praga, în timpul unui turneu cu această orchestră.

Varianta din 1956 este probabil cea mai cunoscută în România – a fost editată, reeditată și paraeditată pe albumele proprii antume și postume ale cântăreței (viniluri, CD-uri) și pe compilațiile de ieri și de azi. Putem spune că Maria Lătărețu i-a asigurat piesei adevăratul succes, odată cu impresia că ar fi cântec de sorginte populară. Cântăreții de muzică populară și ușoară de ieri și de azi varianta ei au cântat-o și o cântă.

Temă anticomunistă. Ajutat de actrița Elvira Popescu, cântărețul interbelic Jean Moscopol părăsea pentru totdeauna România în 1947 din cauza noului sistem politic răsăritean, pe care-l critica cu mult curaj prin recitalurile sale. Pentru că suferea de laringită, a ajuns prima oară la Paris pentru a se trata, apoi în München, unde s-a angajat la Radio Europa Liberă în anii ‘50, ca într-un final să stabilească în New York. Tot în anii ‘50 a scris și a înregistrat în exil multe cuplete anticomuniste pe teme populare, în care îi insulta pe mai marii comunismului românesc și sovietic: Gheorghiu-Dej, Groza, Iosif și Liuba Chișinevschi, Sadoveanu, Stalin, Hrușciov, Gheorghi Malenkov. Două dintre acestea, Foaie verde de cartelă și Falsă amnistie, au ca linie melodică Sanie cu zurgălăi. Tot în această perioadă a înregistrat și Tot ce-i românesc nu piere. Comuniștii l-au cenzurat și au încercat să-l șteargă din conștiința națională pentru aceste împotriviri, dar oare au reușit? Când îi enumeri pe cântăreții interbelici chiar nu-l poți omite pe Jean Moscopol. În 1993, la 13 ani de la moartea lui Moscopol, aceste cuplete au fost editate prima oară în România pe un album (LP, casetă) produs de Eurostar. Acum mai toate se găsesc pe YouTube. Căutați Jean Moscopol anticomunist.

Popularitatea piesei a provocat și o atracție pentru plagiat, astfel că, în 1953, chitaristul american de jazz, country și blues Les Paul (1915-2009) preia și își însușește melodia, dar nu după forma originală a lui Stein, ci mai degrabă după varianta fără refren a Mariei Lătărețu. Nu putem ști exact la cine a auzit cântecul. Textul, Johnny is the boy for me, care nu are nicio legătură cu sania și cu zurgălăii, a fost scris de Paddy Roberts (textier și cântăreț englez, n. 1910, Durban, Africa de Sud – d. 1975, Regatul Unit) și Marcel Stellman (producător și textier belgian trecut greșit pe disc Spellman). Cântăreața care i-a dat glas a fost Mary Ford (1924-1977), soția lui Les Paul până în 1963.

Ediția din 6 iunie 1953 a revistei săptămânale americane Billboard anunța apariția proaspătului disc cu Johnny (Is The Boy For Me), produs de casa de discuri Capitol (nr. cat. 2486). La următorul număr al Billboard-ului (13 iunie ‘53), discul deja apărea la rubrica Top Sellers, ajungând peste două săptămâni pe locul 1, dar nu pentru Johnny, cum ne-ar plăcea să credem, ci pentru piesa de pe cealaltă față a discului, Vaya Con Dios, care a fost hitul nr. 2 al anului 1953 în S.U.A.

Eticheta discului Capitol nr. cat. 2486 (1953)

Peste câteva luni, Johnny ajunge la urechile lui Édith Piaf, pe care îl preia de la Les Paul și îl înregistrează 24 decembrie 1953 la casa de discuri Columbia cu textul în francezăJohnny, tu n’es pas un ange scris de Francis Lemarque (1917-2002). Desigur, pe eticheta discului (nr. cat. BF 596) la autorul muzicii apărea Les Paul.

Eticheta discului Columbia nr. cat. BF 596 (1954)

Se pare că Stein devenise între timp avocat și l-a dat în judecată pe Les Paul pentru plagiat încă din anii ‘50. Este unul din primele procese juridice pentru plagiat în muzică, dacă nu chiar primul. Avem mai jos un inedit și valoros document: o declarație manuscrisă de Maria Tănase din 23 februarie 1957 în care susținea că în perioada 1934-1936, când înregistra la casa de discuri Lifa, autorul a compus special pentru ea 3 piese, din care una a fost Sanie cu zurgălăi, pe care a refuzat-o. Mai mult, indica și nume care puteau confirma cele declarate: Tudor Mușatescu (alintat Tudorică în declarație) și Vasile Negru, care amândoi au fost directorii casei de discuri Lifa. În articolele de pe net se spune că Stein a câștigat procesul, dar nu și când. Probabil că tot în anii ‘50.

Declarația manuscrisă a Mariei Tănase în care susținea că Sanie cu zurgălăi a fost compusă de Richard Stein (23.02.1957)

În 1988, trupa belgiană Vaya con Dios face un cover al lui Johnny cel care nu era un înger. Pe albumul produs de Ariola pe diverse suporturi (LP, casetă, CD) erau transcriși autorii de pe discurile lui Édith Piaf: Les Paul și Francis Lemarque. Abia în iulie 2001, la 9 ani de la decesul lui Stein, UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor Români – Asociația Drepturilor de Autor) se sesizează din oficiu pentru a face dreptate, intentând un proces pentru plagiat. Trupa plătea drepturi de autor lui Les Paul și nu pentru urmașii lui Stein, adevăratul compozitor.

Cu siguranță, preluări, prelucrări și reinterpretări românești și străine au mai fost, dar nu atât de notabile ca cele prezentate.

Posted on vineri, 26 decembrie 2014by Sergiu S.Sursa: folclor muzical

Ca urmare a difuzării în cadrul emisiunii “Lumea şi noi” a patru documentare despre românii din Bulgaria, Editura Academiei Române a decis să facă o donaţie de 41 de titluri de carte Bibliotecii Albotina din Vidin. Astfel, cărţile vor putea ajunge la etnicii români din Bulgaria, care luptă să îşi păstreze limba şi tradiţiile.

Donaţia se desfăşoară cu sprijinul Muzeului de Artă Calafat “Palatul Marincu”, al Fundaţiei “Aplomb” şi al TVR Internaţional în cadrul unui eveniment cultural organizat de Primăria şi Casa de Cultură din Calafat, oraş înfrăţit cu Vidinul, şi Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria.

Descoperiţi mai jos cele patru poveşti cu români aflaţi la sud de Dunăre, care fără bani şi fără sprijin din partea autorităţilor, hărţuiţi de controale şi ameninţări, supravieţuiesc prin solidaritate şi dragostea de limbă română.

• Ivo Gheorghiev, medic, este preşedintele Asociaţiei AVE a românilor din Bulgaria.
• Olga Nicova și Simeon Nicov trăiesc în satul Gâmzova din sud vestul Bulgariei şi predau limba română copiilor.
• Poetul Milan Anghelov Cosoveanu s-a născut în satul Cosova, pe malul Timocului, în regiunea Vidin din Bulgaria.
• Nicolai Pacev duce o lupte a românității la Kozlodui.

In anul 2006 a existat o donatie similara dar atunci s-a intamplat ca rechizitele si cartile donate au ajuns sa fie confiscate de catre securitatea bulgara. Romanilor din Bulgaria le este tot mai greu sa-si pastreze limba, traditiile si identitatea. Satele locuite de romani sunt scurse de taxe dar investitiile lipsesc cu desavarsire, satele romanilor fiind intr-o stare jalnica, fara infrastructura, fara drumuri, fara electricitate in scolile romanesti! Romanii care fac eforturi sa-si educe copiii pe cont propriu in scoli particulare sunt amenintati cu pierderea locurilor de munca! Bulgaria adopta aceeasi atitudine fata de romani exact ca si Serbia sau Ucraina!

Romanii din Bulgaria se lupta sa-si pastreze limba si traditiile , sursa foto: facebook.com/romanii.dinbulgaria

Sursa:

[1] http://tvri.tvr.ro/carti-pentru-romanii-din-bulgaria-sambata-la-reportajele-tvr-i_10436.html

[2] sursa foto: facebook.com/romanii.dinbulgaria

sursa: glasul.info

Foto: (c) NICOLAE BADEA / AGERPRES ARHIVA

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

Ziua Sfântului Ion Botezătorul reprezintăîncheierea oficială a sărbătorilor de iarnă deschise la Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie.

Sărbătoarea de Sfântul Ion mai este cunoscută și sub numele de “Sânt-Ion”,“Înaintemergătorul Domnului” sau“Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.

Se știe din tradiția populară că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor și se mai ține pentru ca pruncii să se nască sănătoși, fără malformații sau diformi. Totodată, ziua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului.

Unii oameni serbează ziua de Sfânt Ion pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.

În ziua de Sfânt Ion există obiceiul “Iordănitul femeilor”,  care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare alimente și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se “iordănesc”.

Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion este “Iordăneala”. Mai mulți tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ion, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineața zilei de Sfântul Ion la biserică și după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii “iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc.

Tradiția ne spune că în dimineața zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriți de boli în decursul anului.

Sursa: traditii si superstitii

Se spune conform tradiției populare că după Sfânt-Ion se botează gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se facă mai cald.

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES ARHIVA

Adunarea (soborul) credincioșilor sărbătorește pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul Domnului, care proorocește venirea lui Iisus Hristos, îl botează și îl descoperă lumii ca Mesia: ”Și a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-se din cer ca un porumbel și a rămas peste El. Și eu nu-l știam pe El, dar cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste (cel) care vei vedea Duhul coborându-se și rămânând peste El, Acesta este cel ce se botează cu Duhul Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 32-34). Sfântul Ioan este considerat cel mai important profet și cel care face legătura dintre Vechiul și Noul Testament.

Fiul preotului Zaharia și al Elisabetei (verișoara Sfintei Fecioare Maria), a cărui naștere fusese anunțată de îngerul Gavriil, Ioan duce din tinerețe o viață ascetică (purta o haină confecționată din păr de cămilă și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică), retrăgându-se în deșertul Bethabara unde petrece în rugăciune și meditație. În anul 26 d.Hr începe să propovăduiască și să boteze, vestind venirea lui Mesia-Iisus (Izbăvitorul), fapt pentru care este numit Înaintemergător.

Momentul cel mai important al activității sale este întâlnirea cu Iisus. La botezul Mântuitorului în râul Iordan, Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul asistă la prezența Duhului Sfânt sub înfățișarea unui porumbel și are revelația împlinirii profeției sale privind venirea adevăratului Mesia. În predicile sale, care au un pronunțat caracter moral și social, polemizează cu partidele religioase (saducheii și fariseii) propunând îndreptarea moravurilor, dreptatea, cinstea, buna conviețuire. Îl acuză de incest pe Irod Antipa, regele Iudeii, fapt pentru care este încarcerat și decapitat, la cererea soției lui Irod, Irodiada și a fiicei vitrege a acestuia, Salomeea.

Biserica Creștină a fixat mai multe sărbători în amintirea sa: zămislirea (23 sep, în Răsărit), ca botezător (7 ian, în Răsărit), ziua nașterii (24 iun, în Răsărit și în Apus) și ziua morții sale (29 aug, în Răsărit și în Apus).

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVA

“În zilele noastre cetățenii chinezi pot gusta la ei acasă Feteasca Neagră, vinul românesc, și apa minerală Borsec. Aceasta demonstrează interconexiunile dintre piața românească și cea chineză la toate nivelurile. Invităm și mai multe produse românești să intre pe piața chineză”, a afirmat diplomatul chinez la recepția de rămas bun pe care a organizat-o la sediul Ambasadei.

Huo Yuzhen a arătat că efortul bilateral a făcut ca “edificiul relațiilor chino-române” să fie unul “mai stabil și mai spectaculos”.

“Încrederea politică este precum un acoperiș al acestui edificiu, fiind pilotul pentru ca relațiile bilaterale să meargă pe un drum de dezvoltare sănătoasă. (…) Funcționarea fără probleme a mecanismului de cooperare, înțelegerea celor două state și încrederea reciprocă se adâncește pe zi ce trece, impulsul bun al relațiilor chino-române ne inspiră. Cooperarea economico-comercială poate fi numită coloana acestui edificiu care a adus un sprijin susținut pentru dezvoltarea continuă a relațiilor bilaterale”, a adăugat oficialul chinez.

AGERPRES/(AS — autor: Cătălin Alexandru, editor: Mihai Simionescu)