Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Se poate să te simţi împlinit „la capătul lumii” şi nu în România, ţara natală. Medicul pediatru Alina Beyer şi-a găsit mulţumirea tocmai în Africa de Sud, într-un sistem de sănătate în care contează, după cum spune ea, competenţa, şi nu relaţiile. Alina Beyer este şi avocat şi lector al Universităţii din Cape Town.
Alina Beyer este o mamă cu o carieră de renume. A plecat din România în aventura vieţii sale, învinsă de un sistem pentru care, spune ea, nu era dispusă să facă nici un fel de compromis. De-a lungul timpului a simţit recunoaştere pentru munca sa şi după 24 de ani în care a lucrat în Cape Town, recunoaşterea i-a venit de peste ocean. A fost ofertată de o universitate de prestigiu din Statele Unite pentru a le preda medicină studenţilor de acolo.
sursa: digi24
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Dennis Lennox, un cunoscut jurnalist de călătorii din SUA, recomandă ţara noastră şi în special Transilvania ca destinaţia numarul unu pentru turism în 2015.

foto: Dennis Lennox (stânga) – Facebook

  • Într-un articol publicat pe blogul său, dincolo de România, jurnalistul recomandă şi Hong Kong, dar şi Wiliamsburg, o regiune din Virginia sălbatică.

Jurnalistul a venit în România la invitaţia Asociaţiei de Promovare şi Dezvoltare turistică a judeţului Braşov. El a vizitat Bucureştiul, Vulcanii Noroioşi de la Buzău, Braşovul, Râşnovul, Branul şi bisericile fortificate din Sibiu şi Braşov.

Potrivit acestuia, în România, valorile tradiţionale sunt foarte respectate. Dennis Lennox recomandă şi vizitarea Castelului Bran, înconjurat în aura de mister a legendei Contelui Dracula.

Jurnalistul de călătorii precizează că un bilet de avion pe ruta Flint (Michigan) (oraşul natal al lui Dennis Lennox) – Bucureşti costă undeva la 976 de dolari.

Articolele lui Dennis Lennox pe teme diverse – politică, afaceri internaţionale şi turism – au fost publicate în Toronto Sun, Financial Times, Detroit Free Press, Detroit News, Independent (Marea Britanie), The Wall Street Journal şi Washington Times. De asemenea, jurnalistul a avut intervenţii la BBC, CBC, CNN, MTV, National Public Radio şi Fox News Channel.

Sursa: gandulinfo

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Republica Dominicană sărbătorește la 27 februarie ziua națională – aniversarea obținerii independenței, în 1844.

Foto: (c) escapadesamana.com


Capitala țării, Santo Domingo (oficial, Santo Domingo de Guzman), are o populație ce depășește 3,3 milioane de locuitori, fiind primul oraș ca număr de locuitori din Caraibe.

Primul oraș fondat de europeni pe pământul Americilor a fost ”Nueva Isabela”, întemeiat de spanioli în 1496, care mai târziu se va numi Santo Domingo, în onoarea Sfântului Dominic. În perioada care a urmat sosirii lui Cristofor Columb pe insula Hispaniola (La Espańola), în 1492, așezarea a ajuns să găzduiască prima catedrală, primul spital, prima clădire administrativă și prima universitate de pe teritoriul Americilor.

Orașul colonial, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, a fost construit după un plan urban asemănător unei table de șah, care a devenit un model pentru proiectanții din Lumea Nouă. ”Prima așezare permanentă a ‘Lumii Noi’ și capitala Indiilor Occidentale, orașul colonial Santo Domingo a reprezentat punctul de plecare pentru răspândirea culturii europene și pentru cucerirea continentului. Din porturile sale, cuceritori precum Ponce de Leon, Juan de Esquivel, Herman Cortes, Vasco Núńez de Balboa, Alonso de Ojeda și mulți alții au plecat în căutarea de noi teritorii”, evidențiază reprezentanții UNESCO.

Localizat la gura de vărsare a râului Ozama în Marea Caraibilor, pe coasta sudică a insulei, orașul colonial Santo Domingo reprezintă nucleul din care s-a dezvoltat capitala Santo Domingo de Guzman. Fondat inițial pe partea de est a râului Ozama, în 1496, orașul a fost întemeiat de Bartholomeu Columb (Bartolomeo Colombo), în 1498, din ordinul regilor catolici. În 1502, guvernatorul Nicolas de Ovando a transferat instituțiile pe țărmul vestic și a decis să construiască orașul după modelul marilor piețe, mai exact după Plaza Mayor, din Madrid.

Orașul colonial Santo Domingo, înconjurat de ziduri, s-a conservat aproape fără schimbări, păstrându-și mărimea tradițională, lărgimea străzilor, înfățișarea clădirilor. De-a lungul evoluției urbane, a înglobat arhitectura diferitelor ere și și-a perfecționat modul de abordare a dezvoltării economice, sociale și culturale în acord cu statutul de oraș istoric locuit.

În topul celor mai impresionante clădiri din nucleul istoric al capitalei se află Catedrala Sfânta Maria, construită între 1514 și 1542, cea mai veche din America și una dintre minunile arhitecturale ale orașului colonial. Principala intrare în catedrală se află lângă Columbus Plaza, unde veghează impunătoare o statuie gigantică a marelui navigator Cristofor Columb. Fortăreața Ozama (Fortaleza Ozama) și Turnul Omagiului (Torre del Homenaje), construite în 1503, formează un ansamblu considerat cel mai vechi avanpost militar încă în picioare din America.

Metropola Santo Domingo iese în evidență prin viața urbană specifică, asupra căreia turiștii pot contempla în Plaza de Espańa sau Av. Gustavo Mejia Ricart. Localnicii mai recomandă între obiectivele din oraș: grădinile botanice cu vegetație luxuriantă sau promenada pe Malecón, unde pot fi admirate peisaje marine.

AGERPRES/(Documentare — Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

In 1992 a avut sansa sa lucreze cu arhitectii Nicolae Goga si Anghel Marcu, iar aceasta colaborare avea sa ii schimbe intregul traseu profesional. A fost momentul in care a deprins tainele arhitecturii romanesti, “o arhitectura care te ajuta sa te regasesti pe tine insuti, te odihneste, te bucura“. Liliana Chiaburu demostreaza, prin proiectele sale, ca locuintele traditionale au suflet si reflecta, prin fiecare detaliu, istoria si cultura locului. Intr-un peisaj in care periferiile oraselor si chiar zonele rurale profunde, sunt intesate de cladiri moderne, lipsite de orice simt estetic, casele proiectate de arh. Liliana Chiaburu pastreaza o noblete aparte, fiind parca desprinse dintr-o epoca in care atentia pentru detaliu era ridicata la rang de arta. Considera ca mai avem mult de invatat de la tarile occidentale care au un respect deosebit pentru arhitectura traditionala. In Franta, Germania, Olanda sau Anglia, se fac eforturi deosebite pentru a conserva aspectul traditional al caselor, mai ales in zona rurala. „La fel ca in intreaga istorie moderna, romanul se dovedeste foarte cosmopolit. Foarte deschis fata de ceea ce vine din afara si complexat fata de radacinile noastre. Motivatiile acestui tip de comportament cred ca sunt foarte complexe. Un argument ar putea fi acela ca in perioada Imperiului Otoman, in timpul invaziilor turcilor, romanul a fost obligat sa isi abandoneze totul si sa se refugieze in paduri ca sa-si salveze viata. Si de multe ori, la intoarcere isi gasea incendiat tot avutul. S-a obisnuit probabil sa nu puna prea mult pret pe trecut… Cine stie?”, motiveaza Liliana Chiaburu dezinteresul romanilor pentru acest tip de arhitectura. Exista, din fericire, si exemple care ne dau sperante. Interesul strainilor pentru casele traditionale romanesti, a facut ca si noi sa le privim cu alti ochi. In ultimii ani, foarte multe conace si case vechi au fost restaurate, pastrandu-li-se farmecul de odinioara.

Casa traditionalaCasa la Dudu, comuna Chiajna – arh Liliana Chiaburu

Elemente traditionale, adaptate vremurilor noastre

Prima casa realizata integral de Liliana Chiaburu in stilul arhitecturii romanesti a fost construita pentru un prieten apropiat. Si acum o considera cel mai reusit proiect al sau. ”Atunci am experimentat pentru prima data relatia speciala in care trebuie sa te pui cu beneficiarul astfel incat casa pe care i-o faci, pe langa stilul placut al arhitecturii noastre traditionale, sa fie lucrul nespus si chiar necunoscut pe care si-l doreste”. Si daca multi se feresc de casele romanesti, considerandu-le neincapatoare sau intunecoase, Liliana Chiaburu a reusit sa rezolve aceasta problema, pastrand elementele traditionale, dar modificand suprafetele, in functie de cerintele clientilor. ”Trebuie spus ca eu nu sunt un arhitect propriu-zis traditionalist, ci incerc sa fac o arhitectura romaneasca contemporana care porneste de la elementele de arhitectura romaneasca traditionala. Prin urmare, inaltimea camerelor este undeva in jur de 2,60 m, inaltimea standard a camerelor de bloc, iarsuprafetele camerelor, la fel. Incalzirea este facuta ca la orice casa contemporana, cu incalzire prin pardoseala sau calorifere, insa de multe ori clientii doresc adauge si sobe cu lemne cu un aspect decorativ, dar functionale. In situatiile cand feresterele sunt mai mari, pentru ca si mie si multor persoane ne plac camerele luminoase, impart sticla in ochiuri mai mici care umanizeaza putin scara. Insa, nu exista solutii generale, ci de la caz la caz. Important este ca totul sa fie armonios si sa nu zgarie la ochi”, explica Liliana Chiaburu.

casa GogeascaCasa la Gogeasca, Prahova – arh. Liliana Chiaburu
Proiect de casa cu arhitectura traditionala romaneasca arh. Liliana Chiaburu notariatul din Peris, 11 septembrie 2007 036Notariatul din Periș, Ilfov – arh Liliana Chiaburu

Pridvorul, semn al generozitatii si ospitalitatii

Unul dintre cele mai importante elemente ale caselor traditionale romanestieste, fara indoiala, pridvorul, ”acel spatiu important din punct de vedere estetic, care ne caracterizeaza cel mai bine firea”. Majoritatea caselor proiectate de Liliana Chiaburu includ acest element arhitectural. ”Pridvorul este un spatiu acoperit, dar deschis, marginit de stalpi, in general, de lemn si cu un parmalac traforat de lemn, care acopera in general, daca nu toata fatada, macar partea cea mai mare. Pridvorul face ca zidul casei sa nu fie cel mai important in fatada, ci deschiderea. Deschiderea catre lume, catre vecini, catre prieteni. Am putea spune ca pridvorul este un semn al generozitatii si ospitalitatii. Si este din aceeasi familie cu loggia caselor nobiliare, conferadistinctie unei case oricat de mici ar fi ea. Stand in pridvor, omul poate stapani lumea: stand mai sus de pamant si cuprinzand cu privirea intreaga perspectiva”, explica arhitecta.

pridvor

Acest spatiu are insa si un rol functional, la fel de important. ”Pridvorul se aseaza in general spre sud si umbreste zidul casei astfel incat in timpul verii in casa este racoare si lumina nu este cruda, nu bate direct in ferestre, ci este reflectata de toata lemnaria pridvorului. Intr-o camera cu privor in fata, atmosfera este una deosebit de intima si placuta, te simti aparat, simti ca potiiesi din casa fara sa fii obligat sa infrunti dintr-o data agresivitatea naturii”.

pridvor 2

”Locul in care urmeaza sa se construiasca ulterior casa ma inspira foarte mult”

Casele proiectate de Liliana Chiaburu sunt construite dupa o tehnica, mai degraba contemporana. Zidul, fundatia, partea de rezistenta sunt realizate ca la orice alta casa construita recent. Se poate face chiar si o izolatie exterioara, daca proprietarul solicita acest lucru. Aspectul de traditional este dat, insa, de partea de lemnarie, acoperis si pridvor.

acoperisDetaliu acoperis

Acestea sunt elementele care dau identitate casei. Bineinteles, se poate folosi tehnica traditionala si la restul constructiei, depinde foarte mult de bugetul in care se incadreaza clientul. Cand vine vorba de inspiratie, Liliana Chiaburu sustine ca ”beneficiarul, cu toata sumedenia lui de dorinte despre casa” este cel de la care porneste, in primul rand, proiectul. ”In afara de asta, si locul in care urmeaza sa se construiasca ulterior casa ma inspira foarte mult, in special lumina care este acolo”, explica arhitecta. Liliana Chiaburu ne arata, prin munca sa, ca trebuie sa invatam sa pretuim mai mult ceea ce avem si sa pastram aceste minunatii care ne-au fost lasate mostenire. Iar daca nu mai avem ce sa restauram, putem cladi din nou, dupa aceleasi tipare, ducând mai departe frumusetea acestor locuinte de poveste. ”Casele romanesti vechi sunt cuatat mai frumoase cu cat exista coerenta de stil. Si astfel aratam si altora ca am avut parinti demni de care suntem mandri”.

branestiCasa la Branesti – arh. Liliana Chiaburu

Sursa foto: caseromanestilacomanda.blogspot.ro

Sursa: fabrika de case 

 

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O inedită expoziție de păianjeni și scorpioni vii, intitulată “Țesături Periculoase”, va fi deschisă în perioada 26 februarie – 5 iulie la Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”, informează un comunicat al instituției remis miercuri AGERPRES.

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Printre speciile care vor fi prezentate în cadrul expoziției se numără “Latrodectus mactans”, cunoscută și sub numele de “Văduva neagră”, întâlnită în SUA, Mexic — America Centrală, este un specimen puternic veninos, care trăiește în medie 1-2 ani și se hrănește cu insecte; “Theraphosa blondi”, cel mai mare păianjen din lume, un specimen agresiv, ușor veninos. Îl putem întâlni în Guyana Franceză, Brazilia, Surinam, Venezuela; se hrănește cu insecte, rozătoare și reptile mici, trăind între 12 și 14 ani; “Acanthoscurria geniculata”, o tarantulă de culoare neagră, cu încheieturile picioarelor albe, pe care o întâlnim în Brazilia. Se hrănește cu greieri, șoareci, șopârle; “Androctonus australis”, întâlnit în Algeria, Ciad, Egipt, Libia, Mauritania, Somalia, Sudan, Tunisia, Arabia Saudită, Mali. Este un specimen agresiv, foarte veninos, cu o constituție masivă, activ în timpul nopții; “Brachypelma albopilosa” (specie periclitată, protejată prin convenția internațională CITES care reglementează comerțul cu specii de floră și faună periclitate), întâlnit în Costa Rica, Brazilia, Venezuela, Nicaragua, Mexic, Honduras, Panama și Guatemala. Este un specimen blând, lent, ușor de înmulțit, activ noaptea.

Cu ajutorul terariilor din sticlă, care permit o expunere în condiții de siguranță, “Țesături periculoase” oferă o fascinantă incursiune în lumea acestor misterioase viețuitoare, punând la dispoziția vizitatorilor informații despre obiceiurile și principalele lor caracteristici, cum se adaptează ele la mediul înconjurător, rolul pe care-l joacă în ecosistem, precum și modul în care specialiștii le studiază.

Doar 200 dintre cele 44.000 de specii de păianjeni cunoscute în prezent sunt considerate a fi periculoase. Aversiunea sau frică de păianjeni, alimentate de literatură și filmele comerciale, determină oamenii să aibă uneori reacții exagerate față de ei, generând frici patologice de tipul arahnofobiei. Intenția acestui proiect este să ofere o nouă perspectivă asupra comportamentului păianjenilor și să schimbe modul de raportare al publicului fată de aceste specii destul de puțin cunoscute, se arată în comunicatul citat.

Expoziția poate fi vizitată de marți până vineri între orele 10,00 — 18,00 (ultimul vizitator intră la ora 17,00) iar sâmbăta și duminica între 10,00 — 19,00 (ultimul vizitator intră la ora 18,00).

Prețurile biletelor sunt de 10 lei pentru copii, studenți și pensionari și 15 lei pentru adulți. Copiii cu vârste mai mici de 3 ani au gratuitate.

AGERPRES/(AS — autor: Petronius Craiu, editor: Mihai Simionescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

george betianuUn om de afaceri originar din Suceava, milionar în lire sterline, promovează turismul românesc la Londra. George Beţianu a iniţiat un proiect care presupune crearea unei platforme care să agrege pachete turistice deja existente din unele dintre cele mai reprezentative și frumoase zone geografice din România, dar și crearea unora noi, care să accelereze dezvoltarea și susținerea micilor întreprinzători. Aproape 50 de oameni de afaceri români din diverse domenii de activitate s-au întâlnit la Londra pentru a demara acest proiect.

Trebuie să fim solidari pentru a genera o schimbare cu adevărat importantă în România, iar turismul românesc poate fi un instrument major. Dacă interesul turiștilor străini în România crește, apare și interesul investitorilor, iar asta înseamnă nu doar locuri de muncă, dar și dezvoltarea micilor producători, a agriculturii, creșterea exporturilor, etc. Baza principală este participarea în număr cât mai mare a romanilor pentru vinderea de pachete turistice personal la prietenii sau amatorii de-a vizita Romania de orice naționalitate . Nu trebuie să uităm că o mare parte dintre romanii din străinătate lucrează în serviciile ospitaliere și avem o experiență unică”, a declarat George Bețianu.

george betianu1Născut  în  Vatra  Dornei în urmă cu jumătate de secol,  George Betianu a copilărit apoi în comuna Vama, iar după aceea a plecat la București.
Potrivit jurnaliştilor de la Cancan, suceveanul a plecat din România cu 50 de dolari în buzunar și a ajuns miliardar. În România, pe vremea când era sportiv de performanță, între două antrenamente, cel de dimineață și cel de seară, confecționa mărțișoare.

Începeam din luna aprilie și lucram până în anul următor în februarie. Concuram cot la cot cu toți artiștii plastici de la Universitate din București. Apoi le vindeam la metrou în pasaj, locul acela știut de toți cu astfel de produse. Făceam ceva unicat, găseam tematici la modă în acea perioadă. Îmi aduc aminte că am confecționat odată peștișori de sticlă cu pene de fazan și bibilică. Pe timpul ăla câștigam și 70-80.000 de lei, valoarea unei mașini într-un an”, a spus suceveanul.george betianu4

like-facebookFost pugilist la Steaua, George a decis ca la doi ani după Revoluţie să plece definitiv din țară din cauza situației financiare proaste. El povesteşte că atunci când a ajuns în UK ştia să spună în engleză doar „Bună ziua” şi „Mulţumesc”. În România şi-a lăsat soţia şi copilul de cinci ani. Când a ajuns în Anglia, a lucrat prima dată la curăţat curtea unui vecin. Apoi, a lucrat ca taximetrist şi a început să strângă bani. Şi-a cumpărat o casă şi şi-a adus soţia şi copilul lângă el. După un timp, George şi-a deschis propria sa companie de taxi.

„Compania de taxi am inceput-o singur, eu eram dispecer si sofer, intre timp au venit si alti soferi, am facut cam 20 de soferi. Eu am condus pentru un doctor important, de la cel mai mare spital din centrul Londrei, el m-a simpatizat iar la un moment dat l-am intrebat de ce circula numai cu mine si el mi-a spus ca soferii de taxi pun tot felul de intrebari, dar eu am fost singurul care nu am pus multe. De atunci el m-a folosit ca sofer pentru familia sa. I-am spus la un moment dat ca am deschis o companie de taxi, daca in caz nu ajung eu trimit un alt sofer la fel de bun ca si mine, iar atunci mi-a spus ca ma va recomanda la directorul spitalului. A doua zi directorul spitalului m-a chemat”, a spus afaceristul.

george betianu3După aceea, i-a venit în minte să înfiinţeze o companie de rezervări de hoteluri, lucru pe care l-a şi pus în practică, iar în prezent lucrează cu firme din toată lumea.

Deține și un depozit de alimente românești, care va fi urmat în scurt timp de un lanț de magazine alimentare. El încearcă, astfel, să promoveze gustul românesc.
Afaceristul a făcut primul milion de lire la 35 de ani, iar în 2013 a avut o cifră de afaceri de aproximativ nouă milioane de lire.

„Acum sunt pe lista de contracte pentru toate spitalele din Londra, este un sistem de licitatii, din toate companiile au ales 10 care sa fie furnizori de ambulante, motociclete pentru serviciul de curier rapid. La ora actuală am 239 de masini taxi si 35 de ambulante. Chiar luni am aflat ca sunt pe locul doi ca pozitie sa iau acest contract in valoare de circa 100 de milioane de lire sterline”, a povestea suceveanul.

sursa: suceavanews

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

stefan pop pe scena operei din tel aviv

Tenorul român Ștefan Popva fi pe scena Operei din Tel Aviv, în rolul Nemorino din opera „Elixirul Dragostei” de Gaetano Donizetti, din distribuția căreia mai fac parte artiști din Israel, Rusia, Ucraina și Italia. Spectacolul va avea 10 reprezentații în perioada 11-22 martie. Tenorul Ștefan Pop s-a născut la Bistrița în 1987. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca. A debutat în România în stagiunea 2008-2009 pe scena Operei Maghiare din Cluj Napoca și pe scena Operei din Timișoara, iar în decembrie 2009 a apărut pentru prima dată pe o scenă internațională la Opera din Roma, în spectacolul cu opera Traviata, regizat de Franco Zefirelli.

 Palmaresul său mai cuprinde roluri de operă în spectacole montate pe scene internaționale ca: Opera de Stat din Viena, Opera Națională Greacă din Atena, Opera de Stat din Hamburg, Teatrul „Carlo Felice din Genova, Opera din Frankfurt, Opera Națională din București și altele.

SURSA: TIMPromanesc

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Curtea de Conturi Europeană (European Court of Auditors – ECA) este instituția Uniunii Europene creată prin Tratatul de la Bruxelles, din 1975, cu scopul de a efectua auditul extern al finanțelor UE și de a contribui la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE, jucând rolul de ”conștiință financiară” a UE și ”gardian independent” al intereselor financiare ale cetățenilor europeni.

Foto: (c) Eca.europa.eu

De la crearea Comunității Economice Europene, în 1958, atribuțiile preluate de ECA fuseseră îndeplinite de o comisie de audit de mici dimensiuni, care nu dispunea de competențe și resurse necesare pentru a asigura un audit adecvat al bugetului aflat în creștere progresivă. Comisia pentru control bugetar a Parlamentului European a militat, începând cu 1973, pentru înființarea unui organism de audit extern la nivel comunitar.

Punctul de plecare pentru activitatea de audit îl reprezintă bugetul și politicile UE, în principal în domenii legate de creșterea economică și ocuparea forței de muncă, finanțele publice, mediu și combaterea schimbărilor climatice. Auditul cu privire la execuția bugetului privește atât veniturile, cât și cheltuielile. Încă de la început, Curtea de Conturi Europeană a urmărit să îmbunătățească gestiunea finanțelor UE și să contribuie la asigurarea răspunderii publice pentru colectarea și cheltuirea bugetului Uniunii, oferind asigurări și consiliere.

Limbile utilizate în cadrul instituției sunt cele 28 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, iar sediul Curții se află la Luxemburg.

Curtea de Conturi Europeană a devenit treptat o instituție europeană de sine stătătoare, iar de la 1 noiembrie 1993, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, independența și autoritatea Curții au fost consolidate prin declarația de asigurare anuală (DAS). Curtea de Conturi Europeană a fost recunoscută ca una dintre cele cinci instituții fundamentale ale Comunității Europene alături de Parlamentul European, Consiliul Europei, Comisia Europeană și Curtea de Justiție.

Începând cu 1999, rolul Curții de Conturi Europene a devenit și mai important, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, care a reafirmat independența Curții, i-a extins competențele în lupta împotriva fraudei și i-a creat cadrul juridic pentru formularea acțiunilor în fața Curții de Justiție pentru a-și proteja prerogativele față de celelalte instituții ale UE.

În exercitarea mandatului său, Curtea de Conturi Europeană adoptă decizii în colegiu, cu majoritate de voturi. În 2003, Tratatul de la Nisa a consolidat principiul, conform căruia colegiul Curții trebuie să fie format din câte un membru din fiecare stat al Uniunii Europene. Modificările aduse de Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare în 2009), în gestiunea și controlul fondurilor UE, vizează consolidarea competențelor bugetare ale Parlamentului European și subliniază responsabilitatea statelor membre pentru execuția bugetului.

Curtea de Conturi Europeană funcționează ca o autoritate colegială formată din cei 28 de reprezentanți ai fiecărui stat membru, numiți de Consiliul UE cu unanimitate de voturi, după consultarea Parlamentului European, pentru un mandat de șase ani, care poate fi reînnoit. Aceștia, alături de personalul de audit, sunt organizați în cinci camere, dintre care patru au competențe legate de audit, iar cea de-a cincea, denumită Camera CEAD, are un caracter orizontal.

Președintele Curții de Conturi Europene este ales de cei 28 de membri din rândul lor, pentru un mandat de trei ani, care poate fi reînnoit, iar decanul fiecărei camere este ales de membrii ei pentru un mandat de doi ani. La data de 16 ianuarie 2008, portughezul Vítor Manuel da Silva Caldeira a fost ales președinte al Curții, devenind astfel cel de-al zecelea președinte al instituției. Mandatul său a fost reînnoit pentru prima oară la 12 ianuarie 2011 și pentru a doua oară la 23 ianuarie 2014.

Secretarul general este funcționarul cu cel mai înalt grad în instituție și este numit în această funcție de Curte, pentru un mandat, ce se poate reînnoi, de șase ani. Secretarul general este responsabil de secretariatul Curții, gestionarea personalului și de administrare, inclusiv de finanțe și asistență, resurse umane, tehnologia informației și traduceri. Funcția este ocupată, în prezent, de Eduardo Ruíz García, care a fost numit secretar general al Curții, la 16 martie 2009.

Structura Curții de Conturi Europene s-a dezvoltat în paralel cu evoluția Uniunii Europene. De la nouă membri și 120 de angajați, în 1977, organizația internațională a ajuns să numere, în prezent, 28 de membri — repartizați în cinci camere — și aproximativ 900 de angajați, cu sarcini de natură profesională sau administrativă, care provin din toate statele membre.

ECA publică rapoarte și avize bazate pe proceduri independente de analiză și de audit, care contribuie la supravegherea publică a execuției bugetului UE, la luarea de decizii cu privire la mecanismele de guvernanță, elaborarea politicilor și a programelor, precum și la alocarea bugetului UE. În plus, Curtea de Conturi Europeană colaborează cu celelalte instituții supreme de audit în vederea elaborării de standarde profesionale și de bune practici.

Până la 80% din bugetul UE face obiectul gestiunii partajate cu statele membre. Acestea cooperează cu Comisia Europeană în vederea instituirii de mecanisme de supraveghere și de control intern, pentru a se asigura că fondurile UE sunt cheltuite în mod corespunzător și în conformitate cu normele. Prin urmare, controlul exercitat are atât o dimensiune la nivelul UE, cât și o dimensiune națională.

Începând cu 2007, Curtea de Conturi a României este reprezentată la Curtea de Conturi Europeană, inițial prin intermediul lui Ovidiu Ispir (2007-2013), fost consilier de conturi al Curții de Conturi a României, care a îndeplinit un mandat de șase ani în cadrul Camerei a IV-a. Din 2013, reprezentantul României este George Pufan, fost secretar general al Curții de Conturi a României, care este membru al Camerei a II-a, pentru un mandat de șase ani.

AGERPRES/ (Documentare — Roxana Mihordescu, editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Aparatul lui Uriel in Dacia

In cartea „Aparatul lui Uriel”, doi cercetatori britanici au reconstituit „computerul ceresc” din Cartea lui Enoh si au obtinut calendarul solar de la Sarmisegetuza.
1 sarmisegetuza 2 copy 300x199 Aparatul lui Uriel in Dacia„Aparatul lui Uriel” de la Sarmisegetusa era mai mobil, cu elemente din lemn

Christopher Knight si Robert Lomas au respectat exact indicatiile din „Cartea astrilor cerestri” a patriarhului antediluvian Enoh.

„Cartea astrilor ceresti” a lui Enoh cuprinde invatamintele pe care ingerii le-au lasat unor  oameni, alesi de ei, ca sa masoare „traseele astrilor si relatiile dintre acestia, potrivit claselor lor, teritoriului si anotimpului (…) precum si legile lor”.

O „cale in dar”…

2 aparatul lui uriel copy 201x300 Aparatul lui Uriel in Dacia„Aparatul lui Uriel”, de Christopher Knight si Robert Lomas, reconstituie sactuarele circulare cu rol astrologic si astronomic

Este vorba despre un aparat de calcul astronomic, un calendar (”cale in dar”), ale carui elemente erau „stalpi, portaluri si ferestre”, dispuse in cercuri concentrice, cu o „potcoava” din 21 de stalpi in centru – locul de observare. Cu ajutorul acestuia se studiau miscarile Soarelui si Lunii, eclipsele de Soare si Luna, pozitiile nodurilor Lunare, schimbarile de solstitiu si echinoctiu e.t.c. Conform ”Cartii lui Enoh”, ingerul Uriel i-a dat patriarhului secretul construirii acestui aparat, ale carui elemente difereau de la zona la zona, in functie de latitudinea de la care se faceau masuratorile. De ”aparatul lui Uriel” depindea agricultura, deci viata sedentara si dezvoltarea societatilor. Cine erau acesti ”mesageri ai lui Dumnezeu”?

… data de mesagerii lui Dumnezeu

3 reconstituire lomas copy 300x255 Aparatul lui Uriel in DaciaLomas si Knight au respectat indicatiile din Cartea lui Enoh si le-a iesit calendarul de la Sarmisegetusa

Misterioasa „Carte a lui Enoh” nu a fost niciodata inclusa in invataturile religioase pentru popor, pe motiv ca ea nu putea fi inteleasa cu mintea omeneasca. In aceasta sunt descrise faptele ”ingerilor”, sau ale ”mesagerilor lui Dumnezeu”, niste fiinte foarte speciale, foarte inalte, care au incalcat multe porunci divine, ba chiar si-au luat de soate pamantence, fapta pentru care nu au fost iertati, mai ales cand li s-au nascut copii uriasi. Aceasta este si singura referire la ei ramasa in cartile Vechiului Testament. “Uriasi erau pe Pamant in vremurile acelea, dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau uriasii care au fost in vechime”. Din “Dictionarul de mitologie generala” al lui V. Kernbach, aflam ca Enoh a fost un patriarh care a trait inainte de Potop. El era pe placul “mesagerilor lui Dumnezeu”, care l-au luat cu ei 200 de ani, timp in care acestia l-au invatat toate tainele Pamantului si Cerului, pe care l-au pus sa le scrie, sa le lase mostenire omenirii.

Impreunarea mesagerilor cu pamantencele

4 avebury copy 300x225 Aparatul lui Uriel in DaciaCercurile de piatra de la Avebury sunt mai vechi decat cele de la Stonehenge

Enoh a lasat marturie scrisa ca mesagerii lui Dumnezeu pe Pamant erau 200 si aveau 18 sefi, iar cel care ii conducea pe toti se numea Samiza. Citam cateva paragrafe din traducerea lui Kernbach : “1. Cand oamenii s-au inmultit in acele zile, au inceput ca fiicele lor sa se nasca gratioase si frumoase; 2. Si cand ingerii, copiii cerului, le-au vazut, ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei dintre cele ale oamenilor si sa avem copii cu ele; 3. Atunci Samiza, seful lor, le-a spus: eu ma tem mult ca voi nu va veti atinge scopul; 4. Si daca asa veti face, ma tem ca eu voi suporta singur pedeapsa crimei voastre; 5. Insa ei au jurat ca n-or sa renunte; 6. Si s-au jurat intre ei cu blesteme reciproce (…) 10.  Si ei si-au ales fiecare cite o femeie si s-au apropiat si au trait cu ele si ei le-au invatat magia, toate incantarile si proprietatile radacinilor si ale arborilor; 11. Si aceste femei au ramas grele si au nascut uriasi”. Mai departe, se povesteste cum mesagerii lui Dumnezeu i-au invatat pe fiii lor toate tainele Cerului si Pamantului, ”iar acest fapt s-a aflat in Ceruri si ei si-au patat renumele”, aducand asupra lor si a progeniturilor mania divina.

Invatatura pentru oameni

Se poate presupune ca Enoh era fiul unui ”mesager”, astfel s-ar explica de ce s-a bucurat de simpatia lor si mai ales de ce era atat de longeviv. ”Mesagerii” l-au luat in calatorii timp de 200 de ani, unele spatiale, atat de departe, incat “Pamantul nici nu se mai vedea si domnea un intuneric deplin” ( “Cartea lui Enoh”, dupa V. Kernbach ). L-au dus si intr-un tinut indepartat, unde Uriel si ceilalti s-au straduit sa-l faca sa priceapa cum se construieste ”computerul” astronomic, cercetat in detaliu de britanicii Lomas si Knight.  Apoi, l-au pus sa scrie – in 366 de manuscrise, cate unul pe an – tot ce-i aratasera si-l invatasera, apoi l-au mai lasat un an printre ai lui, sa-i instruiasca in citirea operei, dupa care l-au luat cu ei.

Locul secret unde a fost instruit Enoh

Enoh a fost dus de ingeri intr-un loc secret, unde ingerul Uriel i-a aratat un ”aparat” cu care se putea masura ”traseele astrilor si legile lor”, precum si „ce se intampla in toti anii din lume pana cand se va termina noua creatie”. Refacand aparatul lui Uriel, dupa ”Cartea lui Enoh”, Knight si Lomas si-au dat seama ca acesta corespunde megalitilor de la Stonehenge si au concluzionat ca acolo, in Campia Salisbury, isi avusesera observatorul ingerii si acolo fusese dus Enoh. Cum Enoh era un patriarh antediluvian, ori Stonehenge este mai vechi decat spun istoricii (3.000 – 1.600 i.C), ori nu acolo a fost dus! Insa cei doi britanici mai pierd din vedere un element de localizare din povestirea patriarhului: „ la vest, se ridica un munte mare si impunator, de cremene”! Ceea ce nu se afla la Stonehenge! Mai interesant decat locatia initierii este insa ”computerul” reconstituit de ei si inclus in cartea lor ”Aparatul lui Uriel”. Acesta arata exact ca… sanctuarul de la Sarmisegetuza, mai precis, ”calendarul solar”, cu tot cu observatia orientarii lui pe directia N-S si E-V si cu calcularea aproape moderna a anului! Paul Lazar Tonciulescu, in “Impactul Romei asupra dacilor”, scria ca ”dacii cunosteau si foloseau un calendar solar considerat cel mai precis din antichitate. Anul dacic avea 365,242197 zile, fata de 365,242198 la care a ajuns astronomia moderna. Calendarul dacic de la Sarmisegetuza permitea numararea zilelor unui an cu ajutorul unor stalpi dispusi in forma de cerc, asa cum le-a iesit lui Knight si Lomas. Insa, complexul megalitic de la Stonehenge avea o eroare fata de „aparatul lui Uriel”: anul iesea cu 366 de zile! Deci, modelul trebuia cautat la alta latitudine! Spre deosebire de ”anul megalitic”, anul dacic era uimitor de precis, mai degraba acesta parand a fi inspirat din ”aparatul lui Uriel”.

Cunostintele astronomice si astrologice ale dacilor

5 gobekli tepe artist rendition copy 300x246 Aparatul lui Uriel in DaciaSanctuarul de la Gobekli Tepe, Turcia, este cel mai vechi sanctuar solar, cu 7000 de ani mai vechi decat Stonehenge

Iordanes, care i-a cunoscut pe daci prin sec.VI e.n., consemna ca: „ in timpul marelui preot Deceneu, dacii stiau teoria celor 12 semne zodiacale, cum creste si scade orbita Lunii, cu cat globul de aur al Soarelui intrece globul pamantesc, sub ce nume si sub ce semne cele 346 de stele trec de la rasarit la apus, eclipsele, rotatia cerului, regulile prestabilite ale astrelor…”. Adica, exact ce il invatase ingerul Uriel si pe Enoh. Nicolae Popa, autorul unei analize comparative asupra  complexului de la Sarmisegetuza si de Stonehenge, a observat ca aliniamentele celor doua sanctuare sunt similare. Axul care sectioneaza vatra de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale din punct de vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori 34 de pozitii. Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la Sarmisegetuza, prezinta un numar identic de pozitii: 21. Dispunerea pe grupuri a pozitiilor lespezilor ce sustin stalpii este identica. Nicolae Popa considera ca ambele monumente tin de aceeasi traditie cultural-religioasa a unor populatii neolitice si au servit atat la masurarea timpului, cat si pentru o destinatie ritualica. Constructia de la Sarmisegetuza ar dovedi in plus, fata de cea de la Stonehenge, un grad inalt de perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii timpului. Modelul ”computerului ceresc” pe care ingerul Uriel i l-a aratat lui Enoh se regaseste in toate sanctuarele dacilor. Poate in muntii Daciei a avut loc initierea patriarhului antediluvian. In plus, sanctuarele circulare sunt atribuite de istorici getilor si masagetilor. De catre istoricii straini, ca cei autohtoni nu le atribuie nimic, decat, poate, ”branza”, ”miel”, ”ied”… Sanctuarele circulare abunda pe teritoriul Romaniei, la Adamclisi, Sarmisegetuza, Cetatuia, Racos- 3 sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 2005), de la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc! Acest sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai complex decat cel de la Sarmisegetuza.

Bun loc, la paralela 45!

„Aparatele ingerilor” de pe teritoriul Marii Britanii si Irlandei au fost durate in piatra, ca ele sa ramana in picioare pentru posteritate. Ale dacilor erau mai „flexibile”, cu stalpi de lemn pentru elementele variabile ale ”computerului” si din andezit pentru cele fixe. Se poate trage concluzia ca preotii daci stapaneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare „ cu stalpi, portaluri si ferestre”. I-a ajutat la calcule si „locul bun” pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formula de calcul astronomic se simplifica pentru ca tangenta si cotangenta de latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc. Cu alte cuvinte, nu-si scranteau mintea in calcule! De aceea si ”calea in dar” era atat de precisa, in timp ce altii, avand acelasi model astronomic, nu reuseau sa ajunga la precizia ”anului dacic”.

Predictii astrologice

6 stonehenge copy 300x217 Aparatul lui Uriel in DaciaSanctuarul de la Stonehenge are aceleasi elemente constitutive ca cel de la Sarmisegetuza, numai ca este mult mai masiv

Asa cum au observat astronomii britanici legat de complexul de la Stonehenge, atat  Sanctuarul Mare de la Sarmisegetuza, cat si celelalte descoperite pana in prezent, nu numai ca au o orientare exacta Nord-Sud si respectiv Est-Vest, ci sunt astfel aliniate, incat razele Soarelui care rasare il strabat de la un capat la celalalt doar intr-o singura zi pe an, pe 22 decembrie, atunci cand declinatia Soarelui este maxima si incepe iarna astronomica. La acea data, pe intreg globul unde se celebrau cultele Soarelui si al Lunii, aveau loc ceremonii ale focului, ca Soarele sa nu ”inghete” sau sa dispara. Cu acest prilej se faceau si prorociri generale. S-a observat la sanctuarele dacice pozitionarea ”nodurilor Lunare”, puncte care au mare insemnatate pentru astrologi. Includerea lor in ”aparatele” lui Uriel se justifica prin faptul ca ”mesagerii” i-au invatat pe fiii lor si cum sa prevada ”ce se intampla in toti anii”, sub aspect zodiacal. Toti astrologii care se respecta tin cont de ”nodurile Lunare”, pentru ca Nodul Sud arata bagajul interior cu care ne nastem, iar Nodul Nord este calea pe care omul o are de parcurs. Din perspectiva geocentrica, Nodurile Lunare rezulta direct din miscarile Lunii si Soarelui in jurul Pamantului, care influenteaza dimensiunea spirituala a vietii. Soarele simbolizeaza Spiritul, masculinitatea, actiunea. Luna este exponenta Sufletului, feminitatii, receptivitatii.

Multumesc autorului, eroina mea: 

Sursa: enational

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Spitalul “Grigore Alexandrescu” din București, reprezentat de prof. dr. Dan Mircea Enescu, în calitate de manager, a fost nominalizat pentru premiul “Cel mai bun spital” din partea Europe Bussines Assembly (EBA) din Marea Britanie, decernarea premiilor urmând a avea loc la 21 aprilie, la Londra, în cadrul Forumului Realizărilor.

Foto: (c) Ioan Adrian MECHNO / Arhiva AGERPRES

“Spitalul nostru a fost ales în urma unor sondaje statistice — media de specialitate, date de la conferințe și corporații, expoziții medicale. La selecție s-a ținut seama de înalta calificare a personalului, dotarea instituției cu echipamente moderne, declarații pozitive ale pacienților, acreditări naționale și internaționale. Dl. prof. dr. Dan Mircea Enescu a fost nominalizat de către Comitetul Socrate pentru premiul internațional “Cel mai bun manager” din domeniul sanitar. Aceasta este o recunoaștere a excelentei reputații, a experienței profesionale deosebite și a managementului de succes”, se arată într-un comunicat de presă al unității medicale remis miercuri AGERPRES.

Potrivit sursei citate, la forum vor fi premiați cei mai buni reprezentați ai medicinei, științei și economiei.

Personalitățile medicale nominalizate vor figura pe site-ul oficial al EBA, într-o secțiune specială a Almanahului Socrate.

AGERPRES/(AS — autor: Roberto Stan, editor: Florin Marin)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva