Constantina Diță, la festivitatea de premiere a probei feminine de maraton din cadrul Jocurilor Olimpice de la Beijing 2008
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Performanța sportivă a avut loc la 17 august 2008, reprezentanta țării noastre fiind cronometrată pe distanța de 42,195 km cu timpul de 2h26min.44/100, reușind să o devanseze pe campioana mondială en titre, Catherine Ndereba din Kenya — 2h27min.06/100. Celelalte reprezentante ale României în această cursă, Lidia Șimon și Luminița Talpoș, s-au clasat pe locurile 8 (2h27min.51sec) și, respectiv, 18 (2h31min.41sec).

Atleta Constantina Diță, distinsă cu ”Premiul Național pentru Sport”, în cadrul ‘Galei sportului românesc’. Evenimentul a fost organizat de Comitetul Olimpic Roman în colaborare cu Ministerul Tineretului și Sportului, la Complexul Olimpic de la Izvorani. 31 ianuarie 2009
Foto: (c) Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

Realizarea Constantinei Diță a fost omologată de Academia Mondială a Recordurilor la 9 iunie 2009. Precedentul record fusese stabilit de portugheza Rosa Mota, câștigătoare la Seoul în 1988, pe când era cu opt ani mai tânără decât atleta din România.

Totodată, Valeriu Tomescu, antrenorul Constantinei Diță la Beijing, a fost înregistrat de către aceeași Academie Mondială a Recordurilor drept cel mai tânăr antrenor al unei campioane olimpice de maraton. Valeriu Tomescu avea doar 32 de ani, la momentul, în care ”Pușa” Diță, atleta și fosta sa soție, câștiga titlul olimpic la Beijing.

Constantina Diță s-a născut la 23 ianuarie 1970. Printre performanțele sale se mai numără locul 1 la maratonul din Chicago, 10 octombrie 2004 și locul al doilea la maratonul londonez din 17 aprilie 2005.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea)

Mădălina Seghete, o româncă plecată la studii în Statele Unite acum 14 ani, şi alţi trei asociaţi ai săi din firma Branch MetricsInc, din Palo Alto – California, au uimit recent lumea aplicaţiilor pentru telefoane inteligente cu o tehnologie „deep linking”. Printre altele, tehnologia permite accesul în documentele postate prin alte aplicaţii, chiar dacă acestea nu sunt instalate pe terminalele utilizatorilor finali. Curând, Branch Metrics îşi va propune expansiunea în Europa, cu care ocazie ar putea deschide un birou şi în România.

Autor: Adrian N. Ionescu

Foto: (c) Apă Minerală Vâlcele / Facebook.com

Este una dintre puținele ape minerale medicinale din țara noastră care se îmbuteliază manual și se vinde în magazine.

”Nu are adaosuri și nici îmbunătățiri. E îmbuteliată așa cum vine din pământ, fără nicio intervenție, fără a scoate sau a introduce ceva. Apa ajunge la consumator așa cum a fost făcută și echilibrată în cel mai performant laborator pe care îl cunosc — natura. (…) Sunt o sumedenie de specialiști care spun că apa structurată la pulsul Pământului, la 7,85 Hertz, este compatibilă energetic cu organismul uman, în timp ce apa destructurată molecular, bătută cu pompele, tratată, supusă la presiuni mari, pierde din calitatea și energia pe care ar trebui să o aducă organismului”, a declarat pentru AGERPRES Silviu Manole, patronul societății Wega Invest.

Mai mult decât atât, acesta are grijă ca oamenii care lucrează la îmbutelierea apei să fie ”pozitivi” și să aibă o stare fizică și psihică bună.

”În general avem grijă ca acei oameni care lucrează la îmbutelierea apei să aibă tot timpul un confort psihic și spiritual pozitiv, pentru că apa interacționează foarte mult cu oamenii în apropierea cărora se află și orice sentiment negativ generat de om influențează structurarea moleculară a apei în sens pozitiv sau negativ și atunci ar fi incorect să le dăm oamenilor care dau bani pe produsul nostru o apă minerală cu influențe energetice negative”, a mai spus Silviu Manole.

El a declarat că teoria sa se bazează pe cultura chineză, dar și pe numeroase studii și cercetări făcute de academicieni și oameni de știință, printre aceștia numărându-se japonezul Emoto Masaro, autorul bestseller-ului ”Messages from Water”.

”Filosofia vine din vechime, din cultura chineză (…), dar trecând prin istorie spre vremurile actuale, cele mai cunoscute, cred, sunt studiile profesorului Emoto Masaro, studiile de care puțină lume știe, ale unui pionier în studiul apei, anume Henri Coandă, și, de asemenea, ale regretatului profesor Mânzatu, care a ajuns la performanțe extraordinare în ce privește apa și influența dintre om și apă. (…) Și alți oameni mi-au confirmat acest lucru. Spre exemplu, am găsit o firmă în București care se ocupă cu un produs special bazat pe o ciupercă japoneză, iar cei de acolo mi-au confirmat că în sala lor de fermentare, unde intră o singură persoană, dacă acea persoană venea la serviciu nervoasă sau supărată strica toată șarja. A fost o confirmare a faptului că de ani de zile eu făceam un lucru cât se poate de corect — să am grijă ca în apropierea apei să fie numai oameni pozitivi”, a explicat Silviu Manole.

Apa minerală de Vâlcele, cunoscută încă de pe vremea romanilor, conține peste 335 miligrame de magneziu la litru, numărându-se într-un clasament mondial în primele 20 din lume la acest capitol. Specialiștii spun că magneziul este responsabil de producerea a circa 325 de reacții biochimice în organismul uman, iar lipsa acestuia este asociată clinic cu boli precum Alzheimer, angină pectorală, anorexie, accidente vasculare, boli cardiovasculare, calculi renali, crampe musculare, constipație, depresie, diabet, dereglări tiroidiene, scleroză, etc.

Foarte bogată și în fier, această apă este recomandată în tratamentul anemiilor și în perioada de convalescență, pentru indigestii, astenii, stări de somnolență sau apatie, colite și enterocolite, precum și pentru tratarea afecțiunilor biliare. De asemenea, are efecte benefice în prevenirea osteoporozei, astmului și bronșitelor cronice, spasmofiliei, afecțiunilor psihice la copii, fiind recomandată și persoanelor care se tratează prin regimuri dietetice de boli cum ar fi cancerul, psoriazisul, scleroza în plăci, tumorile benigne sau leucemia.

”Sunt trei categorii de recomandări — unul este tractul digestiv, al doilea este gama de boli, afecțiuni și probleme de metabolism legate de magneziu, foarte important este raportul dintre calciu, magneziu, dintre elementele apei, de exemplu siliciul, care are un rol extraordinar în construcția oaselor și osteoporoză. Și a treia categorie de recomandări este energetica și informația pe care o poartă apa. Dipolul de apă este suportul ideal pentru stocarea informației. Deja sunt în lume, în laboratoare foarte avansate, calculatoare care au informația stocată pe apă, la fel cum e și în creier. Creierul nostru, care are peste 90% apă, este de fapt o structură proteică plină cu apă și pe molecula de apă se derulează gândirea noastră, se stochează amintirile noastre, deci cu atât mai mult eu cred că e importantă apa cu care ne hidratăm în fiecare zi”, a arătat Silviu Manole.

Băile de la Vâlcele sunt pomenite în primul compendiu de ape minerale ale Europei, scris în 1773 de Lucas Wagner, profesor la Universitatea din Viena. În 1861, revista pariziană “L’Ilustration” recomanda Vâlcele drept una dintre cele mai bune stațiuni balneare din Europa, ce rivaliza la acea vreme cu celebra Karlovy Vary.

Printre cei care au descoperit beneficiile apelor minerale și ”băilor clocotitoare” de la Vâlcele s-au numărat nu doar oameni simpli, ci și celebrități și capete încoronate, cum ar fi țarul Serbiei, Milos Obrenovici. Se spune că acesta ar fi fost adus pe targă la Vâlcele, de unde a plecat pe picioarele lui, iar drept mulțumire a donat banii pentru construirea bisericii ortodoxe din localitate care mai există și în ziua de azi.

Potrivit lui Silviu Manole, în parcul aflat în apropierea făbricuței de îmbuteliere, unde pe vremuri se plimbau domnișoare cochete și domni simandicoși, era legată o capră, întrucât cura de apă minerală de Vâlcele se făcea în combinație cu laptele acestui animal pentru a avea eficiență sporită. Fiecare apă minerală e unică în felul ei, spune Silviu Manole, iar ca să poți recunoaște o apă minerală de calitate trebuie să fii atent la compoziție. Specialiștii recomandă să citești eticheta și să alegi o apă minerală care să îți ajute organismul, deci să conțină mineralele care îți lipsesc.

Anul trecut, Silviu Manole a lansat pe piață, în premieră europeană, o băutură răcoritoare ce conține apă minerală de Vâlcele și fibre aglutenice extrase din rădăcină de cicoare. Băutura este recomandată persoanelor cu intoleranță la gluten, dar și celor care au un stil de vină sănătos, aceasta contribuind la scăderea trigliceridelor, a colesterolului, a zahărului din sânge și la mărirea vitezei tranzitului intestinal.

Cercetările pentru realizarea produsului au durat doi ani și s-au finalizat cu brevet de invenție, firma având asigurată proprietatea intelectuală atât asupra produsului, cât și a procedeului.

”Apa minerală cu fibre este primul produs de acest fel obținut în Europa. (…) Conține fibre aglutenice extrase din rădăcină de cicoare, combinate cu apă minerală de Vâlcele, bogată în minerale. (…) E importantă această combinație pentru că una dintre cele mai mari probleme în cazul bolnavilor de celiachie, a celor cu intoleranță la gluten e că sunt demineralizați, iar ei sunt clienți aproape siguri pe segmentul de vârstă 30-40 de ani ai cancerului de colon (…) Produsul vine să acopere o nișă comercială, dar și să prevină această maladie teribilă, pentru că cine consumă zilnic fibre e ferit de aceste afecțiuni”, a afirmat Silviu Manole.

Apa minerală cu fibre se vinde deocamdată în cantități foarte mici, deoarece firma are o capacitate de producție limitată.

AGERPRES/(A — autor: Oana Mălina Negrea, editor: Georgiana Tănăsescu)

Foto: (c) Ștefan CIOCAN / Arhiva AGERPRES

Tânăra curajoasă a sărit de la 4.000 de metri, în tandem, la Strejnic, lângă Ploiești. Tandemul a fost realizat împreună cu Nicolau Ramiro, multiplu campion național de parașutism, cu peste 6.500 de sărituri efectuate până la vremea respectivă.

În ziua săriturii, Valentina Mihanciu era elevă în clasa a IV-a la secția germană a Liceului ”Onisifor Ghibu” din Sibiu, părinții ei fiind instructori la Aeroclublul Transilvania din oraș.

Tânără recordmenă a zburat prima dată cu avionul la doar 6 luni, împreună cu părinții ei, la bordul unui avion PZL — 104 WILGA.

Tatăl ei, Vasile Mihalciu a declarat că fetița schiază de la vârsta de un an și 6 luni, zboară la dublu parapantă de la 5 ani și de la 7 ani zboară cu planorul, face dans sportiv și sărituri în apă.

De altfel, Valentina Mihalciu face parte dintr-o familie de recordmeni. Tatăl său este antrenor de parașutism, multiplu campion național și deținător al unui record mondial pentru salt de la 1.500 de metri cu aterizare la punct fix, în nouă oameni. La rândul ei, mama Valentinei Mihanciu, pe nume Tatiana Poponea, este antrenor de parașutism, cu peste 1.800 de sărituri realizate până în 2007.

AGERPRES/(Documentare — Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) Mihai ALEXE / Arhiva AGERPRES

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mișcările sociale din societatea industrială au luat amploare. Situația economică dramatică a lucrătorilor a determinat înființarea mai multor organizații pentru femei care aveau scopul să promoveze pacea la nivel internațional, bunăstarea generală și dreptul de vot pentru femei.

Consiliul Internațional al Femeilor a luat ființă la Washington, la fel ca și Consiliul Național al Femeilor din SUA. Primele conferințe internaționale au fost prezentate pe larg în presa vremii, în special cea din 1899, când Susan Anthony s-a întâlnit cu Regina Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei.

ICW a fost prima organizație pentru femei care a activat pe scena internațională la începutul secolului XX. ”În acea perioadă, internaționalismul și filantropia erau considerate o scindare pentru mândria și supremația istorică de neclintit a diferitelor forme de naționalism care au dus la dezastre”, evocă lucrarea ”Women changing the World”, de Leen Beyers, Els Flour, Catherine Jacques, Sylvie Lefebvre (Bruxelles, 2005).

În anii ’20, ICW și comisiile sale permanente au colaborat cu Liga Națiunilor, iar după cel de-Al Doilea Război Mondial, Consiliul a devenit consultant al Organizației Națiunilor Unite. Introducerea principiului egalității între femei și bărbați se afla deja pe ordinea de zi a ICW din perioada de activitate a Ligii Națiunilor. După 1945, noua provocare a ICW a devenit apărarea și promovarea noțiunii de ”Drepturile omului pentru femei”.

În decursul timpului, ICW s-a afiliat la numeroase agenții și organizații internaționale, inclusiv la Organizația Mondială a Sănătății, din 1981.

Inițial, secretariatul organizației, care îndeplinește rolul de centru al rețelei, și-a mutat sediul în funcție de naționalitățile președinților săi, însă, în cele din urmă, în 1954, s-a stabilit la Paris, unde a rămas sediul central al ICW. În prezent, biroul președintelui ICW se află la Lausanne, Elveția.

Organizația este condusă prin intermediul a trei structuri diferite: Adunarea Generală, Comitetul Executiv și Consiliul de conducere. Președintele Consiliului de conducere este Cosima Schenk (2012-2015), reprezentanta Consiliului Național al Femeilor din Elveția. Cele cinci comisii permanente ale organizației sunt: Comisia pentru statutul femeilor, Comisia pentru dezvoltare durabilă, Comisia pentru prosperitatea generală, Comisia pentru comunicare, Comisia pentru probleme sociale.

ICW este o federație sau o organizație — umbrelă pentru Consiliile Naționale. Din fiecare țară este acceptat numai un consiliu național, potrivit reglementărilor ICW. În prezent, 63 de consilii naționale sunt afiliate la ICW.

Activitatea ICW se bazează, în mod fundamental, pe angajamentul voluntar, cu excepția membrilor Secretariatului. În decursul a peste 120 de ani, organizația și-a păstrat caracterul apolitic. Totuși, pentru îndeplinirea scopurilor stabilite, ICW nu poate evita trasarea anumitor politici—cheie. În acest sens, emanciparea femeilor și lupta pentru egalitate nu au rămas probleme localizate doar în aria țărilor în curs de dezvoltare.

”Femei din toate statele pot fi victime ale violenței, discriminării, traficului sau sărăciei”, afirmă și în prezent reprezentantele ICW. Rețeaua globală ICW este un simbol al dialogului intercultural considerat în zilele noastre ca temei fundamental pentru pacea și securitatea umană. ICW este încă implicat în lupta pentru ”moralizare” a relațiilor și credințelor sociale. Având în vedere situația economică globală, țelul unei societăți ”remoralizate” înseamnă restabilirea demnității pentru toți, bărbați și femei, indiferent de origine, rasă, credință sau condiție socială, mai notează lucrarea ”Women changing the World”. ”După 125 de ani de existență, nu e loc de bucurie într-o lume în care principiul egalității dintre femei și bărbați încă reprezintă o temă de dispute. Inegalitatea duce la violență. (…) În această perspectivă, ICW ajută femeile să se ajute reciproc, iar obiectivul său este să acorde femeilor din Consiliile Naționale afiliate, oportunitatea de a dobândi discernământ, apreciere de sine și abilități pentru o emancipare în creștere. Nu există democrație fără egalitatea de gen”, a declarat președintele ICW, Cosima Schenk.

În calendarul evenimentelor ICW, următoarea Adunare Generală a organizației este programată la Izmir, în Turcia, în perioada 30 mai — 5 iunie 2015.

AGERPRES/ (Documentare—Roxana Mihordescu, editor: Cerasela Bădiță)

Foto: (c) Luiza Abu-Salem / AGERPRES

Din dragoste pentru cei dragi, Domnica Dumitru, în vârstă de 80 de ani, face din frământatul pâinii un adevărat ritual, care se termină evident cu coacerea acesteia. Gustul este incomparabil, spune gospodina care dezvăluie câteva dintre secretele produsului tradițional.

Este suficient astfel un kilogram de făină albă de grâu și 400 ml de apă, o lingură de sare și zece grame de drojdie. Nimic mai simplu. Se amestecă toată compoziția și se lasă la dospit. Se formează o lipie rotundă, care se unge de regulă cu ou. Ca să iasă mai gustoasă, se unge pâinea cu roșii coapte ori suc de roșii.

Foto: (c) Luiza Abu-Salem / AGERPRES

“Facem aluatul seara. Eu frământ așa cum pot și apoi fac focul la țest și mi-o aduc băieții că eu nu pot. Făina o punem să se încălzească seara pe sobă, apoi o fac cu lingura și cu mâna. După aceea frământ iar, le tai cu cuțitul și fac pâinea. Una, două, trei… câte cred eu”, a povestit, pentru AGERPRES, Domnica Dumitru.

Înainte de coacere, pâinea se înțeapă cu furculița și se introduce în țestul încins. După 15, 20 minute se rotește pentru a se coace bine peste tot, iar peste alte câteva minute este gata, numai bună de mâncat.

Foto: (c) Luiza Abu-Salem / AGERPRES

“La țest durează cam 20 de minute până se coace. O învârtim un pic, dacă vedem că e albă o lăsăm mai mult și apoi o scoatem. Apoi facem focul iar, băgăm altă pâine, câte pâini avem. Eu cred că este mai bună decât pâinea cumpărată. Pâinea cumpărată se face cocoloș. Folosim orice făină, toată e bună”, a adăugat doamna Dumitru.

Pâinea la țest se consumă de preferat cu brânză ori cu pastramă de oaie. Cunoscătorii spun că un vin roșu este perfect în această combinație.

AGERPRES/(AS — autor: Luiza Abu-Salem, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

În această săptămână vă propunem ”Mucenici (sfințișori)” și ”Anghinare cu untdelemn”, rețete care au fost publicate în seria ”Buna Menajeră — Carte de bucate, practică” (1907) scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad.

Mucenici (sfințișori)
Ia făină bună, după trebuință, plămădește și frământă aluatul până ce se face ca de pâne, lăsându-l ca să se dospească; apoi se ia o bucată dintr ‘însul, se adună pe o masă, se împletește în patru sau în două, se fac colăcei și se dau în cuptor ca să se coacă; în vremea aceasta se pregătește sirop legat așa de gros, ca cel de turte de Crăciun, punând și apă de flori; apoi, având mai multe nuci curățite și pisate cu zahăr pisat și puțină scorțișoară, scoate-i din cuptor, când sunt copți, și unge-i c’o măturică de pană unul câte unul cu sirop; pe urmă se presară cu nucă și se servesc.

Foto: (c) Doxologia.ro

Anghinare cu untdelemn
Ia un număr oarecare de anghinare, curăță-le foile din afară întregi și pe acele dinăuntru pe jumătate, de vor fi tinere; iar de vor fi bătrâne, curăță-le de tot, lăsându-le numai fundul; aruncă-le într ‘un vas cu apă rece una câte una, curățite și spălate toate în vre-o șease rânduri de ape reci; apoi ia o lămâe tăiată în două și freacă anghinarele cu zeama ei, ca să nu se înegrească, aruncă-le iar în apă rece și lasă-le să stea vre-o zece minute în acea apă cu lămâe; clătește-le iar, pune-le într ‘o tingire spoită, toarnă apă până ce le va acoperi sau în raport cu frăgezimea lor (uneori nu trebue multă), toarnă untdelemn în jumătatea apei și prea puțină sare; apoi pune-le pe foc iute, lasă-le descoperite, deșeartă-le într ‘o farfurie, pune-le să se recească și dă-le la masă.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) George CĂLIN / Arhiva AGERPRES

“Nu vreau să mă laud gratuit, dar cei opt bucătari din comuna noastră gătesc cel mai bun produs de patiserie românesc. Este vorba de cozonacul de casă, fie cu stafide, fie cu nuci, fie cu rahat. Acest cozonac folosește cele mai bune și ecologice ingrediente și mă refer la ouăle din curtea omului, nu din comerț, laptele de vacă de țară, făina este din grâu netratat. Rețeta este una la care nici eu nu am acces, deși am vorbit cu investitorii. Este o rețetă de sute de ani, moștenită de la femeile satului. Procedura de coacere este tot una tradițională, prin cuptoare clasice. De aceea, acest cozonac de Slătioara este un produs pufos, moale la gust și care, chiar dacă stă afară mult timp, nu se întărește”, susține primarul Romcescu.

Fabrica respectivă se află la început și are în vedere mărirea producției, o dată cu promovarea produsului.

“Nu doar cozonacul de Slătioara este produsul nostru autentic. Numai cine a cunoscut dulcețurile din fructe de pădure și din alte fructe, siropurile și compoturile de aici are drept să comenteze. Toate acestea sunt preparate strict ecologic, după rețete tradiționale, nescrise pe hârtie”, a mai adăugat edilul din Slătioara.

AGERPRES/(AS — autor: Liviu Popescu, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) Americanathleticinstitute.org

Cleopatra, care a rămas până în zilele noastre un simbol al frumuseții feminine, obișnuia să-și îngrijească pielea făcând băi în lapte sau în vin. Mai târziu, în secolul al XVI-lea, în urma căsătoriei Caterinei de Medici cu regele Franței, Henric al II-lea (1533), aceasta l-a luat cu ea din Italia și pe parfumierul ei de încredere, Renato Bianco, cunoscut ca René Florentinul. Acesta promova o rețetă de frumusețe care a ajuns repede la modă: pentru întinerirea pielii și pentru înviorarea coloritului acesteia, se spăla fața mai întâi cu apă caldă, iar apoi cu vin roșu. În secolul al XVII-lea, la curtea regelui Ludovic al XIV-lea era la modă aplicarea vinului vechi pe față, pentru a-i da o tentă strălucitoare.

Strugurii și vinul sunt produse naturale cunoscute pentru aportul de antioxidanți adus în organism. Cosmeticele având la bază aceste produse au cunoscut o creștere accentuată în ultimii ani, fiind apreciate pentru rolul benefic în îngrijirea pielii și a tenului. Produsele vitivinicole au un conținut ridicat de substanțe deosebit de utile pentru sănătatea pielii, drept pentru care au fost create multe produse de îngrijire pe bază de struguri, ulei din semințe de struguri, must și vin. Datorită conținutului de resveratrol, acestea stimulează longevitatea pielii. Resveratrolul este un compus descoperit în struguri, în special în cei negri, care se află îndeosebi în pielița boabelor și în semințe, prezent, de asemenea, în vinul roșu. Este considerat a avea proprietăți miraculoase. Este un bun antioxidant, cardioprotector, antiviral, antiinflamator, chimioprotector etc. În ultimii ani, resveratrolul a devenit un compus de bază atât al unor produse medicale, cât și cosmetice.

Strugure negru
Foto: (c) Andreea ONOGEA / Arhiva AGERPRES

Strugurii și mustul pot fi folosiți pentru măști, adaptate fiecărui tip de ten în parte. Conțin zaharuri ușor asimilabile (glucoza și fructoza), cu rol în nutriția pielii, acizi (tartric, malic, citric), taninuri cu acțiune antiseptică, vasoconstrictoare și astringentă, vitamine (A, B1, B2, PP, C), săruri minerale (potasiu, mangan, calciu, magneziu, sodiu, fier, clor, siliciu etc.), prin urmare au efecte protectoare, antioxidante, regeneratoare și hrănitoare. Antioxidanții întăresc membranele celulare și protejează celulele împotriva oxidării de către radicalii liberi.

Conform prof. dr. Liviu Dejeu, semințele de struguri conțin importante cantități de procianidine, care acționează ca antioxidanți, au o putere protectoare de 50 de ori mai mare decât vitamina E și sunt mai active decât vitamina C. Semințele de struguri au o paletă largă de utilizare în cosmetică: băi, masaje, creme împotriva descuamării, creme pentru bărbierit, aromoterapie etc. Uleiul din semințe de struguri presat la rece contribuie la hidratarea pielii, îi redă elasticitatea, diminuând astfel ridurile. De asemenea, uleiul din semințe de struguri conține acid linoleic în proporție de 69-78%, care nu este sintetizat în organism și a cărui carență poate duce la o piele uscată și la alergii. El reduce pierderile de apă din piele și are calități nutritive, este astringent, tonifică și întărește țesuturile. Este folosit în multe creme, loțiuni, rujuri, produse pentru întreținerea părului, geluri de duș, spumante de baie, fiind ușor absorbit în piele, cu efecte de catifelare. Este folosit și pentru tratarea rănilor și a arsurilor solare, fiind un agent natural antiinflamator. Crema de picioare pe bază de ulei din semințe de struguri ameliorează circulația sangvină și tonusul vaselor de sânge, are efect de regenerare, vindecă ușoarele rugozități, are și un efect relaxant. Uleiul din semințe de struguri, împreună cu germeni de grâu, frunze de iederă, anason și rozmarin, se poate folosi în masaje împotriva celulitei.

Struguri albi
Foto: (c) Bogdan DUMITRESCU / Arhiva AGERPRES

Săpunul pe bază de struguri, combinat cu uleiul de măsline, datorită conținutului strugurilor în flavonoizi, are proprietăți antioxidante, de hrănire și catifelare, păstrând pielea tânără și frumoasă.

Pentru îngrijirea părului se recomandă folosirea uleiului din semințe de struguri, care-l hidratează și îi adăugă luciu. De asemenea, pentru a acoperi primele fire albe sau pentru a le da ușoare reflexe, se pot face frecții cu un macerat din vin cu rădăcini de rubarbă și flori de mușețel sau tinctură de vin cu coajă verde de nucă. Dintr-o infuzie de urzici și rădăcină de săpunariță în vin alb se poate obține o loțiune antimătreață.

Pentru îngrijirea feței se folosesc comprese cu vin cu gențiană, comprese astringente din vin cu meișor sau loțiune din vin cu petale de trandafir. Pentru diminuarea ridurilor, se recomandă împachetările cu vin cu Echinaceea, iar cele cu vin roșu sunt recomandate pentru picioarele obosite. Băile în vin roșu sunt recomandate și pentru relaxare, tonifiere, dezintoxicare și împotriva celulitei. Pentru față și gât pot fi folosite măști astringente, regeneratoare, din struguri, sau măști emoliente și de reîmprospătare.

Produsele pe bază de struguri, semințe de struguri, must și vin, au, pe lângă efectele antioxidante, și o acțiune fotoprotectoare, antiinflamatoare, antialergică, protectoare vasculară, cicatrizantă și astringentă, emolientă etc. Se pot aplica pe toate tipurile de piele și concurează cu toate celelalte produse cosmetice existente pe piață.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)