ROMANIA

Romania on TOP 10

Peste 200 de tineri au fost prezenți la spectacolul de lansare a proiectului “Închide televizorul și hai la teatru!”

March 9th, 2015 |

Peste 200 de tineri au fost prezenți la spectacolul “Cine sapă groapa?”, prezentat la sala Atelier a UNATC, la lansarea proiectului pilot “Închide televizorul și hai la teatru!” prin care tinerilor le este oferit acces gratuit la teatru timp de 300 de zile pe an, informează organizatorii într-un comunicat remis AGERPRES.

Foto: (c) Grigore POPESCU / AGERPRES FOTO

Deși capacitatea sălii a fost de 150 de persoane, tinerii au venit în număr foarte mare pentru a lua parte la acest proiect inedit, potrivit organizatorilor.

Spectacolul a fost pregătit în zece nopți de trei tineri actori — Victor Țăpeanu, Vlad Basarabescu și Frederic Negrescu, din cadrul UNATC.

“Nu ne-am așteptat ca proiectul să fie atât de bine primit de studenți. Este dovada clară că oamenii vor teatru, vor cultură și vom face tot ce putem pentru a fi la înălțimea așteptărilor. Au fost zece nopți în care nu am dormit, ci am repetat, dar fericirea dată de aplauzele spectatorilor compensează totul. Acest proiect se desfășoară în cadrul Cuibul Artiștilor, laborator unde dezvoltăm concepte de teatru, muzică sau dans, fiind susținut și de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică”, a spus inițiatorul proiectului, Victor Țăpeanu, citat în comunicat.

Spectacolul de sâmbătă va fi urmat de o serie de 20 de reprezentații în luna aprilie.

În cadrul proiectului, lansat pe 7 martie, tinerii pot avea acces gratuit la teatru zilnic, timp de 300 de zile pe an, la piese puse în scenă de studenți sau absolvenți ai UNATC.

AGERPRES/(AS — autor: Petronius Craiu, editor: Florin Marin)

Articol din Evenimente |

Comments Closed

REPORTAJ Olt: Drumul Domnului de Rouă, de la Sucidava spre curțile lui Ler împărat, în pas de legendă

March 9th, 2015 |

Piciorul podului construit de Constantin cel mare peste Dunăre, la Sucidava, un drum de piatră din vremea romanilor ce leagă două cartiere ale orașului Corabia, balta Potopin din comuna Dobrosloveni sunt câteva din reperele istorice tangibile din legendele ce însoțesc povestea și drumul Domnului de Rouă de la Dunăre, în sus, spre Romula Malva, capitala Daciei Malvensis.

Foto: (c) Cristina MATEI / Arhiva AGERPRES

Șefa Centrului Cultural din cadrul Primăriei Corabia, prof. Mirela Cojoc, dezvăluie adevărul istoric ce se împletește cu legenda, de la “podul de aramă” identificat cu podul lui Constantin cel Mare de la Sucidava, din care astăzi se mai păstrează un picior, până la curțile lui Ler-Împărat, pe drumul Domnului de Rouă.

“În secolul al IV-lea, politica de întărire a graniței nord-dunărene din Imperiul roman (a Moesiei Prima și a Daciei Ripensis din sudul fluviului) și rațiunile strategice l-au determinat pe împăratul Constantin cel Mare (306-337) să inițieze construirea unui pod transdanubian de piatră și lemn care a fost inaugurat în vara anului 328, chiar în prezența, la Dunăre, a primului împărat creștin. Podul, neobișnuit de lung pentru acea dată (2.437,5 m), a fost realizat între cetățile Oescus (Ghighen, din Bulgaria) și Sucidava (Corabia, județul Olt), într-o zonă care, din punct de vedere geografic, prezenta asemănări cu cea din zona Drobetei”, afirmă Mirela Cojoc.

Foto: (c) Cristina MATEI / Arhiva AGERPRES

Aceasta menționează că principala asemănare între cele două poduri consta în faptul că, în zona Sucidavei, Dunărea curgea pe două brațe, cel principal, sudic, fiind navigabil și în prezent.

“Brațul secundar, nordic, din care a rămas așa-zisa gârlă a Bozahuzului, poate fi admirat de pe ruinele anticii cetăți, cu lanurile verzi și stânele de oi sălășluite în albia sa uscată. În antichitate, brațul nordic al fluviului scălda zidurile de sud ale cetății Sucidava. Odată cu construirea acestui important edificiu și din cauza atacurilor goților (presupuse de istorici a fi fost prin anul 323), a fost refăcută din temelii și cetatea Sucidava, situată la circa 130 metri est de portalul nordic al podului”, precizează Mirela Cojoc.

Podul peste Dunăre de la Sucidava unea două regiuni romane, de la sud și de la nord de Dunăre, printr-un drum numit în folclorul local drumul Domnului de Rouă sau drumul lui Traian, care trecea pe lângă Caracal, prin Romula Malva și ajungea până în munți.

“Din punct de vedere strategic, podul lui Constantin cel Mare avea rolul de a uni, nu două orășele sau ținuturi, ci o întreagă regiune romană de la nordul Dunării, cu inima Imperiului Roman. Importantul drum ce cobora din Balcani pe valea Iskerului (în Bulgaria) și terminat pe malul drept al Dunării, se lega, la capătul său nordic, cu marele drum roman ce cobora din Transilvania pe Olt, prin cetatea Romula-Malva, apoi, în continuare peste Câmpia romănățeană, până la Sucidava”, mai relatează Mirela Cojoc.

Romula, în prezent sit arheologic situat în satul Reșca din comuna Dobrosloveni, este cel mai mare sit arheologic de la sud de Carpați, având o suprafață de peste 304 hectare și a fost unul dintre cel mai importante centre economice și culturale din provinciile romane dunărene. Municipium din primele decenii ale secolului al II-lea d.Hr, colonia Romula din perioada împăratului Septimius Severus sau cel mai târziu a lui Filip Arabul, orașul a fost reședința guvernatorului Daciei Inferior/Malvensis.

Foto: (c) Cristina MATEI / Arhiva AGERPRES

Podul roman de la Sucidava-Celei a fost înregistrat grafic pentru prima dată de către stolnicul Constantin Cantacuzino, pe o hartă redactată la Padova între anii 1694-1699, fără a-i cunoaște vechimea și mărimea, menționând doar că ‘în acest loc a fost cândva un pod’.

“De la capătul nordic al podului, în celebra sa lucrare ‘Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor’, marele cărturar muntean Constantin Cantacuzino trasa drumul roman ce pornea de la Dunăre spre Valea Oltului, către legendarele curți ale lui Ler-Împărat de la cetatea Antina (Romula-Malva, lângă Caracal). Cuvântul Ler este destul de cunoscut și astăzi, întâlnit în străvechile noastre colinde de Anul Nou, provenind de la Aurelian, după cum presupunea și italianul Luigi Fernando de Marsigli, pasionat cercetător al acestor locuri”, mai relatează Mirela Cojoc.

Aceasta precizează că legendele locale despre Domnul de Rouă au fost culese de către istoricul Nicolae Densușianu și toate vorbesc de un drum de la Dunăre spre munți și topirea acestuia din cauza razelor soarelui.

“Înaintând în profunzimea legendelor culese de la localnici de către istoricul Nicolae Densușianu despre legendarul drum, potrivit acestora, exista un crai sud-dunărean, Domnul de Rouă, care, trecând podul de aramă la nord de Dunăre, pleca noaptea, călare, spre curțile lui Ler — împăratul de la cetatea Antina — și mergea pe drumul de piatră până sub munte, în Țara Loviștei, la Râmnic, unde avea o ibovnică. Odată, apucându-l zorii zilei, razele soarelui l-au topit, prefăcându-se în râușorul Potopin (astăzi fiind o baltă, lângă satul cu același nume care aparține comunei Dobrosloveni, județul Olt). În alte legende, acest Domn de Rouă se identifica chiar cu un domn al Țării Românești, cu scaunul la cetatea Antina și care mergea în fiecare noapte spre Râmnic la iubita sa. În alte variante, craiul locuia la munte, iar iubita sa locuia la Celei, lângă Dunăre. În toate variantele legendare, moartea i-ar fi pricinuit-o iubita, care ar fi ascuns cocoșii ce vesteau apropierea zilei și astfel, acest domn s-ar fi topit odată cu răsăritul soarelui. Mitul Domnului de Rouă deține și adevăruri istorice, menționate chiar în acest text, pentru că poveștile bătrânilor, devenite azi legende, ascund mici adevăruri izvorâte din străfundul istoriei”, mai afirmă Mirela Cojoc.

Conform Mirelei Cojoc, podul de aramă din legendă poate fi podul constantinian, denumit “de aramă” după descoperirea, în apele Dunării, în anul 1860, potrivit inginerului Al. Popovici, a unor scoabe de aramă ce fuseseră folosite la fixarea blocurilor de piatră din structura construcției.

Un alt reper tangibil la care face referire legenda este drumul de piatră roman, realizat din același tip de piatră ca și cetatea Sucidava. Din acest drum se poate observa și în prezent o porțiune, între cartierele Vârtop și Celei din Corabia.

“Se poate vorbi cu certitudine de existența drumului de piatră roman amenajat odată cu edificarea podului și refacerea cetății în timpul domniei lui Constantin cel Mare, drum care lega Sucidava de cetatea Romula-Malva (Antina) și de acolo urca până în inima Transilvaniei, către capitala provinciei. Acest drum, pavat cu aceeași piatră din care este construită cetatea Sucidava, se poate observa ușor și astăzi pe drumul de țară care leagă Celeiul de Vârtop (astăzi cartiere ale orașului Corabia, județul Olt). Locuitorii din zonă îi spun drumul lui Traian pentru faptul că tot aceeași configurație o avusese și drumul edificat de Traian, între cele două războaie de cucerire a Daciei”, mai precizează Mirela Cojoc.

Despre satul Potopin din comuna Dobrosloveni și balta Potopin se consideră că au fost numite așa pentru că acolo s-ar fi “topit” la lumina soarelui, Domnul de Rouă.

“Mai mult, importanța drumului care lega sudul Peninsuluei Balcanice cu Dacia este reliefată de descoperirea la Sucidava în anul 1913 și publicarea în anul 1937, de către reputatul arheolog Dumitru Tudor, a unui milliarum (o bornă antică) pe care scrie: Imp(eratori)[ D(omino)] n(ostro) [Fl(avio) Va(lerio) Con-]/ stant(ino Aug(usto) et]/ C(a)es(ari)b(us) no[stris] (duobus) M(ille) p(assume)I, adică ‘Stăpânului nostru Flavius Valerius Constantin Augustul și celor doi cezari. O mie de pași’. Din inscripție rezultă faptul că ‘Stăpânul’, împăratul Constantin și cu cezarii, cei doi fiii săi ,Constantin al II-lea și Constanțiu al II-lea, au refăcut calea de comunicare, probabil odată cu construirea podului. De la numele lui Va(ler)ius poate proveni și Ler—Împărat cu legendarele sale curți de la Antina. Tot așa se face și că nașterea denumirii satului Potopin (din comuna Dobrosloveni, județul Olt) nu este deloc întâmplătoare, ea provenind de la ‘topirea’ Domnului de Rouă chiar în dreptul așezării de astăzi”, mai arată Mirela Cojoc.

Podul lui Constantin cel Mare de la Celei — Sucidava este considerat de istorici drept al doilea ca importanță după cel de la Drobeta și a fost o construcție costisitoare și grandioasă din punct de vedere tehnic.

“Lăsând deoparte legendele, cert este că podul lui Constantin cel Mare a avut o însemnătate deosebită pentru romanitatea de la Dunărea de Jos. O asemenea construcție stabilă, costisitoare și grandioasă ca tehnică, nu se putea ridica dacă Imperiul nu stăpânea importante teritorii la nord de fluviu. Din repertoriul urmelor arheologice aparținând veacului al IV-lea, rezultă că întreaga zonă de câmpie a Olteniei și a Munteniei fusese reanexată Imperiului, având ca limită nordică și strategică, marele val Brazda lui Novac. Nu se știe exact până la ce dată a rămas în picioare podul de la Celei. În împrejurări puțin cunoscute, dar legate, se pare, de atacurile goților la sud de Dunăre, care reîncep în anul 364 d.Hr. și de răscoala lui Procopius din anii 365-366, podul dintre Sucidava și Oescus a fost distrus. După alte informații, cauza ruinării ar fi fost revărsările Dunării și împotmolirile prin bancurile de gheață. Dar, indiferent de viața lui scurtă, acest pod rămâne cel mai important, după acela de la Drobeta și a îndeplinit un însemnat rol istoric, în perioada constantiniană, pentru romanitatea nord-dunăreană”, conchide Mirela Cojoc.

AGERPRES / (AS — autor: Cristina Matei, editor: Marius Frățilă)

Articol din Olt, Turist in Romania |

Comments Closed

SĂRBĂTORI ȘI TRADIȚII POPULARE: Ziua de Măcinici

March 9th, 2015 |

Ziua de Măcinici, sărbătorită la 9 martie, este socotită în calendarul popular începutul Anului Agrar, celebrat la hotarul dintre iarnă și vară, dintre zilele friguroase ale Dochiei și zilele călduroase ale Moșilor.

Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

În ziua de Măcinici s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia când, conform tradiției, aceasta moare și se preface în stană de piatră, și prima zi a Moșilor.

Obiceiurile acestei sărbători populare se înscriu într-un scenariu ritual specific Anului Nou: prepararea alimentelor rituale (Sfinți, Sfințisori, Brădoși, Măcinici); beția rituală atestată de tradiția populară, care susține că e bine să bei în această zi 40 sau 44 de pahare de vin; deschiderea mormintelor și porților Raiului pentru revenirea sufletelor printre cei vii; aprinderea focurilor de Măcinici prin curți și grădini, în fața caselor și în câmp; purificarea oamenilor și vitelor prin stropirea cu apa sfințită; protecția magică a caselor și anexelor gospodărești prin înconjurarea lor cu cenușă provenită de la focurile de Măcinici; bătutul pământului cu maiurile (ciocane mari din lemn) pentru alungarea frigului și scoaterea căldurii, așteptarea spiritelor morților cu scaune și mese întinse la focurile de Măcinici; observații și promisiuni meteorologice; aflarea norocului în noul an prin prepararea turtei de Măcinici; retezatul stupilor (scoaterea mierii de albine); tăierea primelor corzi de viță de vie ș.a.

Sărbătoarea din calendarul popular corespunde, ca dată calendaristică și, parțial, ca semnificație, cu cei 40 de Sfinți Mucenici din calendarul bisericesc, jertfiți pentru credința lor în cetatea Sevastiei. Jertfele și sacrificiile umane săvârșite în vremurile preistorice în ziua Anului Nou sunt amintite astăzi de formele antropomorfe ale aluatului fiert sau copt în ziua de Măcinici și mâncat sacramental.

Măcinici se numesc și spiritele moșilor și strămoșilor, ziua de 9 martie fiind și o sărbătoare a morților, când li se împărțeau nu numai măcinici, ci și fasole sleită, nuci, poame, alune. În satele bucovinene se făceau praznice, ocazie cu care se împărțeau câte un colăcel, lumină aprinsă și un pahar cu băutură.

Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie este o reminiscență a sărbătorilor bahice ale antichității. Oamenii credeau că vinul băut la Măcinici se transformă de-a lungul anului în sânge și în putere de muncă. Dacă cineva din satele în care se practica obiceiul nu putea bea atâtea pahare pline cu vin, trebuia să guste sau cel puțin să fie stropit cu vin. Numărul paharelor de vin băute ar corespunde cu numărul Sfinților Mucenici din Sevastia, care poartă diferite nume zonale: Moși, Sfinți, Sfințișori, Mucenici ș.a.

În ziua de 9 martie se făceau numeroase pronosticuri meteorologice ale noului an. Dacă pământul este înghețat în această zi, se zice că toamna nu vor fi brume și oamenii pot semăna porumbul cât de târziu; iar dacă nu îngheață, toamna va pica bruma devreme și din cauza aceasta oamenii trebuie primăvara să semne repede. De asemenea, se crede că așa cum va fi timpul în ziua de Măcinici, tot așa va fi întreaga primăvară.

Credința că începutul simbolic al activităților economice la Anul Nou aduce spor și belșug era foarte puternică, iar în ziua de 9 martie era scos plugul în țarină și se trăgea prima brazdă. Ieșirea cu plugul în moșie avea valoare simbolică, întrucât din acel moment începea anul agrar.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Articol din Sarbatori Religioase, Traditii si Obieciuri |

Comments Closed

DOCUMENTAR: Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici

March 9th, 2015 |

Sfinții 40 de mucenici din Sevastia erau toții ostași în armata romană staționată, în timpul împăratului Liciniu (308-324), în Sevastia Armeniei, și proveneau de fel din zona Asiei Mici (Capadocia). Aceștia făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata și erau nu erau doar romani de origine, ci și greci și armeni.

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Numele celor 40 de soldați creștini care au primit moarte martirică sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.

Conducătorul lor militar se numea Agricola, un aspru luptător împotriva creștinilor. Aflând că un grup de 40 de ostași din subordinea sa a refuzat să se închine idolilor, fiind creștini, le-a ordonat să-și lase credința. În numele celor 40 a răspuns Chirion, cel mai mare în grad dintre ei: “Cum am luptat și am biruit pe vrăjmași, pentru împăratul pământesc, tot așa vom lupta și pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmașilor Lui”.

Refuzând, au fost întemnițați timp de opt zile și bătuți cu pietre, în tot acest timp au fost întăriți în dreapta credință prin puterea lui Dumnezeu.

Pentru că nu a putut să-i convingă să renunțe la credința în Hristos, Agricola a ordonat ca cei 40 de ostași să fie obligați să intre — dezbrăcați — în lacul Sevastia, care era în acea perioada a anului aproape înghețat, unde au rămas o noapte.

La mijlocul nopții, unul dintre ei nu a rezistat și a ieșit din lac dar, intrând în baia calda cu care erau ademeniți cei din lac, a murit.

Petrecându-se însă în aceea noapte mari minuni: cei din lac erau înconjurați de lumină și cununi se pogorau din cer asupra fiecăruia dintre ei, unul dintre ostașii care îi păzeau s-a declarat și el creștin și a intrat în apă.

Pentru că în zori au fost scoși vii din lac, s-a poruncit să li se zdrobească fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele, toți martirii au trecut astfel la Domnul. Trupurile lor au fost puse într-un car, ca să fie duse spre ardere și apoi să fie aruncate în lac.

Numai un tânăr soldat, Meliton, a supraviețuit nefiind torturat, a fost lăsat deoparte în speranța că el din cauza tinereții ar putea fi convins să apostazieze. Pentru că mai respira, ostașii nu l-au pus în car. Atunci mama sa, care a rămas în tot timpul pătimirii sale în apropiere, și-a luat fiul în brațe și a mers cu el în urma carului, ca el să nu rămână separat de ceilalți. Meliton a murit pe drum, iar mama sa i-a pus trupul alături de cele ale tovarășilor săi.

A fost aprins un foc mare care a ars trupurile sfinților. Apoi, pentru ca nu cumva creștinii să poată lua moaștele lor, au fost aruncate în râu.

Dar prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, acolo s-au strâns cu toate laolaltă într-o surpătură, de unde fiind scoase au fost păstrate până astăzi.

Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

În tradiție populară, sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începutul Anului agrar, celebrat la echinocțiul de primăvară, 9 martie pe stil vechi. Obiceiurile din ziua de Mucenici formează astfel un scenariu specific Anului Nou, care include prepararea alimentelor rituale (Sfinți, Sfințișori, Bradoși).

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)

Articol din Sarbatori Religioase |

Comments Closed

Ajutor de stat pana la 50%, pana la 10 milioane euro, buget alocat 600 milioane euro

March 8th, 2015 |

Schema de ajutor de stat pentru stimularea investiţiilor cu impact major în economie, instituită prin HG 807/ 2014

Schema de ajutor de stat pentru stimularea investiţiilor cu impact major în economie insituită prin HG 807/2014 sprijină în procent de până la 50% proiecte de investiții cu o valoare de minimum 10.000.000 de Euro pentru: construcţii noi, achiziția de instalaţii tehnice, maşini și echipamente și achiziția de active necorporale (costuri cu transfer de tehnologie prin achiziţionarea de drepturi de proprietate intelectuală referitoare la brevete de invenţie, licenţe, know-how sau cunoştinţe tehnice nebrevetate).

Schema de ajutor de stat pentru sprijinirea investițiilor care promovează dezvoltarea regională prin crearea de locuri de muncă, instituită prin HG 332/ 2014 sprijină în procent de până la 50% din costurile salariale pe o perioadă de 2 ani consecutivi, pentru crearea a minimum 10 noi locuri de muncă.

Mai jos, găsiți prezentările celor două scheme de ajutor de stat.

Adrian MIHAILOVICI

Mobil: +40722.484.650

Mobil: +40758.839.883
Fax: +40318.171.469

Skype: a.mihailovici

Facebook MIHAILOVICI

Email: a.mihailovici@gmail.com

Schema de ajutor de stat pentru sprijinirea investițiilor care promovează dezvoltarea regională prin crearea de locuri de muncă, instituită prin HG 332/ 2014

Acordurile pentru finanţare în baza prezentei scheme se pot emite până la data de 31 decembrie 2020, cu respectarea legislaţiei în domeniul ajutorului de stat.

Bugetul maxim al schemei este de 2.700 milioane lei, respectiv echivalentul a aproximativ 600 milioane euro, cu posibilitatea suplimentării.

Bugetul anual maxim al schemei este de 450 milioane lei, respectiv echivalentul a aproximativ 100 milioane euro.

1. Companii eligibile

Întreprinderi nou-înființate, întreprinderi în activitate, IMM-uri sau întreprinderi mari care

îndeplinesc cumulativ, la data înregistrării cererii de acord pentru finanţare, următoarele criterii de eligibilitate:

a) sunt inregistrate potrivit Legii societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) realizează o investiţie iniţială în Romania, în orice sector, cu excepţia celor prevăzute in anexa nr. 1;

c) nu au beneficiat de alte ajutoare de stat regionale pentru costuri eligibile de natura activelor corporale şi necorporale în cadrul aceluiaşi proiect unic de investiţii;

d) nu au închis o activitate identică sau similară în Spaţiul Economic European în ultimii 2 ani anteriori înregistrării cererii de acord pentru finantare şi, la momentul înregistrării cererii, nu au planuri concrete de a închide o astfel de activitate într-o perioadă de 2 ani după finalizarea, în regiunea în cauză, a investiției inițiale;

e) nu înregistrează debite restante la bugetele componente ale bugetului general consolidat;

f) nu intră în categoria „întreprinderilor în dificultate”;

g) nu se află în procedură de executare silită, insolvenţă, faliment, reorganizare judiciară, dizolvare, închidere operațională, lichidare sau suspendare temporară a activităţii;

h) nu fac obiectul unor decizii de recuperare a unui ajutor de stat sau în cazul în care asemenea decizii au fost emise acestea au fost executate, conform prevederilor legale în vigoare;

Creează pentru fiecare locație a realizării investiției minimum 10 locuri de muncă, dintre care minimum 3 locuri de muncă pentru lucrătorii defavorizați.

(1) Întreprinderile în activitate trebuie să îndeplinească și următoarele criterii de eligibilitate:

a) rentabilitatea cifrei de afaceri să fie mai mare sau egală cu 1% în ultimul exerciţiu financiar încheiat;

b) au capitalurile proprii pozitive în ultimul exerciţiu financiar încheiat.

(2) Întreprinderile nou-înfiinţate trebuie să îndeplinească și următoarele criterii de eligibilitate:

a) au capital social subscris vărsat în condiţiile legii în valoare de minimum 30.000 lei;

b) nu aparţin unor acţionari care deţin sau au deţinut în ultimii 2 ani anterior datei înregistrării cererii de acord pentru finanţare o altă întreprindere înregistrată conform Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care desfăşoară sau a desfăşurat activitatea pentru care solicită finanţare.

2. Intensitatea ajutorului de stat

Nivelul maxim al ajutorului de stat de care poate beneficia o întreprindere este următorul:

	Nivelul maxim al ajutorului de stat
Regiunea
	2014 – 2017	2018 – 2020

Regiunea Bucureşti	echivalentul în lei	echivalentul în lei
Regiunea Bucureşti	a 11,25 milioane euro	a 7,5 milioane euro
	a 11,25 milioane euro	a 7,5 milioane euro

Regiunile Vest şi Ilfov	echivalentul în lei a 26,25 milioane euro

Regiunile Nord-Vest, Centru, Nord-Est,	echivalentul în lei a 37,5 milioane euro
Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia	echivalentul în lei a 37,5 milioane euro
Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia

Intensitatea brută a ajutorului de stat regional raportată la cheltuielile eligibile, nu poate depăşi următoarele procente:

		Intensitatea maximă a ajutorului de stat
Regiunea
		2014 – 2017		2018 – 2020

Regiunea Bucureşti		15%		10%

Regiunile Vest şi Ilfov			35%

Regiunile Nord-Vest, Centru,	Nord-Est,		50%
Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia			50%
Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia

3. Cheltuieli eligibile

(1) Sunt considerate cheltuieli eligibile costurile salariale, înregistrate pe o perioadă de 2 ani consecutivi, ca urmare a creării de locuri de muncă.

Costul salarial este definit astfel: valoarea totală care trebuie plătită efectiv de beneficiarul ajutorului pentru locul de muncă respectiv, cuprinzând, pentru o perioadă de timp definită, salariul brut și contribuțiile obligatorii ale angajatorului aferente salariului brut, conform reglementărilor legale în vigoare;

Salariul brut este definit astfel: suma veniturilor realizate de salariat în întreprindere înainte de impozitare până la limita salariului mediu brut pe economie aprobat prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, valabil pentru anul înregistrării cererii de acord pentru finanţare.

(2) Ajutorul de stat aferent cheltuielilor eligibile se acordă cu îndeplinirea următoarelor condiții:

a) locurile de muncă sunt create direct de un proiect de investiţii;

b) locurile de muncă sunt create după data primirii acordului pentru finanţare, dar nu mai târziu de 3 ani de la data finalizării investiției.

(3) Se iau în considerare locurile de muncă nou-create în cazul în care între angajaţi şi angajator sau întreprinderi asociate acestuia nu există raporturi de muncă în ultimele 12 luni anterior datei înregistrării cererii de acord pentru finanţare.

(4) Locurile de muncă create se păstrează pentru o perioadă minimă de 5 ani în cazul întreprinderilor mari și de 3 ani în cazul IMM-urilor.

4. Condiţii de acordare a ajutoarelor de stat

Investițiile realizate de întreprinderi în cadrul schemei trebuie să îndeplinească următoarele criterii de eligibilitate:

a) să fie considerate investiții inițiale (conform definiției de mai jos), respectiv investiții inițiale în favoarea unei noi activități economice (conform definiției de mai jos) , în cazul întreprinderilor mari din regiunea Bucureşti;

Investiția inițială – investiția în imobilizări corporale și necorporale legate de înfiinţarea unei unități noi, extinderea capacităţii unei unități existente, diversificarea producției unei unități existente sau o schimbare fundamentală în procesul general de producție din cadrul unei unități existente;

Investiția inițială în favoarea unei noi activităţi economice – investiția în imobilizări corporale și necorporale legate de înfiinţarea unei unități noi.

b) să conducă la crearea a cel puțin 10 locuri de muncă dintre care minimum 3 locuri de muncă pentru lucrători defavorizaţi.

c) Imobilizările corporale și necorporale aferente investițiilor inițiale trebuie să fie noi, cu excepția celor achiziționate de IMM-uri.

Întreprinderea are obligația de a menține fiecare loc de muncă nou-creat pentru o perioadă de cel puțin 5 ani de la data la care acesta a fost ocupat prima dată, respectiv 3 ani în cazul IMM-urilor.

Întreprinderea are obligația de a menține în stare de funcţionare investiţia iniţială realizată, pentru o perioadă de cel puțin 5 ani de la data finalizării acesteia, respectiv 3 ani în cazul IMM-urilor.

5. Criterii pe baza cărora se calculează punctajul întreprinderilor solicitante de ajutor de stat

	Criterii de evaluare	Mod de determinare	Punctaj

	Numărul de locuri de muncă	Număr de locuri de muncă nou-	Rezultatul obţinut se
	nou-create	create/ Număr minim de noi locuri	transformă în număr de
	nou-create	de muncă prevăzute de schemă¹	puncte
		de muncă prevăzute de schemă¹	puncte

	Perioada de creare a minimum	Termen de creare de la primirea	Perioada <= 1 an
	10 locuri de muncă	acordului pentru finanţare	10 pct.

		Investiţia se realizează într-un judeţ
	Locaţia realizării investiţiei	unde rata somajului este peste	Rsomaj > Rsomaj medie
	Locaţia realizării investiţiei	media pe ţară comunicată de INS în	pe ţară – 10 pct.
		media pe ţară comunicată de INS în	pe ţară – 10 pct.
		ultimul buletin statistic lunar

	Rentabilitatea cifrei de afaceri
	în ultimul exerciţiu financiar	Rca=(Profit net/Cifra de afaceri) x	Rca > 2% – 10 pct.
	încheiat, în cazul	100	Rca > 2% – 10 pct.
	încheiat, în cazul	100
	întreprinderilor în activitate

	Valoarea capitalului social		Capital social > 35.000
	subscris vărsat, în cazul		Capital social > 35.000
	subscris vărsat, în cazul		lei 10 pct.
	întreprinderilor nou-înfiinţate		lei 10 pct.
	întreprinderilor nou-înfiinţate


¹ Schema prevede minimum 10 locuri de muncă noi

6. Înregistrarea cererilor

Înregistrarea cererilor la Registratura generală a Ministerului Finanţelor Publice se face doar în perioada 22.09 – 17.10.2014.

Anexa 1

Lista sectoarelor de activitate pentru care NU se acordă ajutoare de stat

Nr. crt.	Cod CAEN	Denumire cod CAEN

SECŢIUNEA A – AGRICULTURĂ, SILVICULTURĂ ŞI PESCUIT

1	01	Agricultură, vânătoare şi servicii anexe
2	02	Silvicultură şi exploatare forestieră
3	03	Pescuitul şi acvacultura
SECŢIUNEA B – INDUSTRIA EXTRACTIVĂ

4	05	Extracţia cărbunelui superior şi inferior
5	06	Extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale
6	071	Extracţia minereurilor feroase
7	0892	Extracţia şi aglomerarea turbei
8	091	Activităţi de servicii anexe extracţiei petrolului brut şi gazelor naturale
9	099	Activităţi de servicii anexe pentru extracţia mineralelor
SECŢIUNEA C – INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE

10	102	Prelucrarea şi conservarea peştelui, crustaceelor şi moluştelor
11	1101	Distilarea, rafinarea şi mixarea băuturilor alcoolice
12	1102	Fabricarea vinurilor din struguri
13	1103	Fabricarea cidrului şi a altor vinuri din fructe
14	1104	Fabricarea altor băuturi nedistilate, obţinute prin fermentare
15	1105	Fabricarea berii
16	1106	Fabricarea malţului
17	12	Fabricarea produselor din tutun
18	131	Pregătirea fibrelor şi filarea fibrelor textile
19	19	Fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului
20	2014	Fabricarea altor produse chimice organice de bază
21	2051	Fabricarea explozivelor
22	206	Fabricarea fibrelor sintetice şi artificiale
23	24	Industria metalurgică
24	254	Fabricarea armamentului şi muniţiei
25	2591	Fabricarea de recipiente, containere şi alte produse similare din oţel
26	301	Construcţia de nave şi bărci
27	304	Fabricarea vehiculelor militare de luptă
28	33	Repararea, întreţinerea şi instalarea maşinilor şi echipamentelor

SECŢIUNEA D – PRODUCŢIA ŞI FURNIZAREA DE ENERGIE ELECTRICĂ ŞI TERMICĂ, GAZE, APĂ CALDĂ ŞI AER CONDIŢIONAT

29	35	Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer
		condiţionat

SECŢIUNEA F – CONSTRUCŢII

30 41 Construcții de clădiri

31 42 Lucrări de geniu civil

32 4399 Alte lucrări speciale de construcţii n.c.a.

SECŢIUNEA G – COMERŢ CU RIDICATA ŞI CU AMĂNUNTUL; REPARAREA AUTOVEHICULELOR ŞI

MOTOCICLETELOR

33	45	Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a
		motocicletelor

34 46 Comerţ cu ridicata cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete

35 47 Comerţ cu amănuntul, cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor SECŢIUNEA H – TRANSPORT ŞI DEPOZITARE

36 49 Transporturi terestre şi transporturi prin conducte

37 50 Transporturi pe apă

38 51 Transporturi aeriene

39 522 Activităţi anexe pentru transporturi

SECŢIUNEA I – HOTELURI ŞI RESTAURANTE

40 55 Hoteluri şi alte facilităţi de cazare

41 56 Restaurante şi alte activităţi de servicii de alimentaţie SECŢIUNEA J – INFORMAŢII ŞI COMUNICAŢII

42 60 Activităţi de difuzare şi transmitere de programe

43 61 Telecomunicaţii

SECŢIUNEA K – INTERMEDIERI FINANCIARE ŞI ASIGURĂRI

44	64	Intermediri financiare, cu excepţia activităţilor de asigurări şi ale fondurilor de pensii

45	65	Activităţi de asigurări, reasigurări şi ale fondurilor de pensii (cu excepţia celor din
45	65	sistemul public de asigurări sociale)
		sistemul public de asigurări sociale)

46 66 Activităţi auxiliare intermedierilor financiare, activităţi de asigurare şi fonduri de pensii SECŢIUNEA L – TRANZACŢII IMOBILIARE

47 68 Tranzacţii imobiliare

SECŢIUNEA N – ACTIVITĂŢI DE SERVICII ADMINISTRATIVE ŞI ACTIVITĂŢI DE SERVICII SUPORT

48 77 Activităţi de închiriere şi leasing

49 78 Activităţi de servicii privind forţa de muncă

SECŢIUNEA O – ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ ŞI APĂRARE; ASIGURĂRI SOCIALE DIN SISTEMUL PUBLIC

50 84 Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public SECŢIUNEA R – ACTIVITĂŢI DE SPECTACOLE, CULTURALE ŞI RECREATIVE

51 92 Activităţi de jocuri de noroc şi pariuri

52 93 Activităţi sportive, recreative şi distractive

SECŢIUNEA S – ALTE ACTIVITĂŢI DE SERVICII

53

94

Activităţi asociative diverse

SECŢIUNEA T – ACTIVITĂŢI ALE GOSPODĂRIILOR PRIVATE ÎN CALITATE DE ANGAJATOR DE PERSONAL CASNIC; ACTIVITĂŢI ALE GOSPODĂRIILOR PRIVATE DE PRODUCERE DE BUNURI ŞI SERVICII DESTINATE

CONSUMULUI PROPRIU

54	97	Activităţi ale gospodăriilor private în calitate de angajator de personal casnic

55	98	Activităţi ale gospodăriilor private de producere de bunuri şi servicii destinate
55	98	consumului propriu
		consumului propriu

SECŢIUNEA U – ACTIVITĂŢI ALE ORGANIZAŢIILOR ŞI ORGANISMELOR EXTRATERITORIALE

56	99	Activităţi ale organizaţiilor şi organismelor extrateritoriale

DOCUMENTE ȘI INFORMAȚII NECESARE ÎNTOCMIRII PROIECTULUI DE FINANȚARE

A. Documente necesare

1) Certificat constatator, în original, emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă tribunalul unde își are sediul întreprinderea (sau cel eliberat cu semnătură electronică de serviciile on-line ale Oficiului Naţional al Registrului Comerțului), care conține cel puțin informațiile: datele de identificare, codul unic de înregistrare, asociații și reprezentanții legali ai întrepinderii, domeniul de activitate principal și toate domeniile secundare de activitate, punctele de lucru ale întreprinderii și data ultimei mențiuni înscrise în registru și obiectul acesteia;

2) Situațiile financiare anuale aprobate (Formularele 10 – 40) corespunzătoare ultimului exercițiu financiar încheiat si dovada depunerii acestora la Agenţia Natională de Administrare Fiscală, în copie;

3) Actul constitutiv al societății actualizat, în copie;

4) Certificat de inregistrare, în copie;

5) Certificat de atestare fiscală privind îndeplinirea obligațiilor de plată către bugetul de stat, fără debite restante, în original sau în copie legalizată, valabil la data înregistrării cererii de acord pentru finanţare;

6) Certificat de atestare fiscală privind îndeplinirea obligațiilor de plată către bugetul local, inclusiv pentru punctele de lucru, fără debite restante, în original sau în copie legalizată, valabil la data înregistrării cererii de acord pentru finanţare;

7) Act de identitate al persoanei autorizate să reprezinte legal întreprinderea, în copie;

8) Documente justificative pentru demonstrarea existenței unei surse de finanţare certe la momentul depunerii cererii de acord pentru finanțare (de ex. scrisoare de confort angajantă):

Sursa de finanțare	Documente
Credit bancar

 Contract de împrumut

sau

 Scrisoarea de confort angajantă

Împrumut din partea acţionarilor persoane juridice sau a altor întreprinderi associate Hotărâre A.G.A. cu privire la asigurarea surselor de finanţare, prin care se aprobă încheierea unui contract de împrumut în favoarea întreprinderii solicitante de ajutor de stat cu destinație precisă finanțarea proiectului de investiții

 Contract de împrumut de la acţionar sau întreprinderi asociate cu destinație precisă finanțarea proiectului de investiții cu precizarea valorii

 Balanţa de verificare aferentă ultimei luni înainte de înregistrarea cererii a împrumutatorului

 Situaţii financiare anuale aprobate, corespunzătoare ultimului exerciţiu financiar încheiat, ale împrumutatorului

Majorare de capital subscris şi vărsat, în cazul acţionarilor persoane fizice sau juridice Hotărâre A.G.A. cu privire la asigurarea surselor de finanţare, cu menţionarea obiectului majorării de capital

 Certificat constatator

 Balanţa de verificare aferentă lunii anterioare celei în care a fost înregistrată Cererea de acord pentru finanţare

Profit reinvestit, în cazul acţionarilor persoane juridice

 Hotărâre A.G.A. cu privire la asigurarea surselor de finanţare, prin care se aprobă reinvestirea profitului cu destinație precisă finanțarea proiectului de investiții

 Balanţa de verificare aferentă ultimei luni înainte de înregistrarea cererii

 Situaţii financiare anuale aprobate, corespunzătoare ultimului exerciţiu financiar încheiat

9) Document care să arate situaţia juridică a locaţiei realizării investiţiei: contract de vanzare-cumpărare/ certificat de moștenitor etc., extras de carte funciară, contract de închiriere, contract de concesiune/ cesiune sau orice alt document cu caracter juridic prin care să se facă dovada deţinerii locaţiei;

10) Oferte de preț pentru echipamentele/utilajele, brevete, licente etc., care vor fi achiziționate prin proiect (inclusiv descrierea caracteristicilor tehnico-funcționale ale acestora);

11) Contracte, precontracte, scrisori de intenţie din partea potenţialilor clienţi, pentru fundamentarea cifrei de afaceri estimată a fi obținută ca urmare a realizării proiectului de investiții;

12) În situaţia în care întreprinderea nu a desfăşurat până în prezent activitatea pentru care solicită finanţare, acţionarii sau managerii întreprinderii care au fost implicaţi în implementarea unor proiecte similare vor prezenta documente justificative privind experienţa în domeniu.

În aceste condiţii întreprinderea prezintă documente justificative, ca de exemplu: ‐ contracte încheiate cu întreprinderi care desfăşoară activităţi similare, ‐ acorduri încheiate cu întreprinderi care desfăşoară activităţi similare, ‐ colaborări/parteneriate din care să rezulte că acţionarii sau managerii întreprinderii au fost implicaţi în activităţi care le asigură experienţă în domeniul pentru care se solicită finanţare.

B. Informații necesare

1) Scurt istoric al societății: descrierea societății și evoluția activității sale;

2) Descrierea activitatii curente a societății (produse/servicii oferite, capacitatea de producție existentă, clienți, furnizori, concurență, evoluția numărului de angajați);

3) Prezentarea experienței societății în domeniul pentru care se solicită finanțare;

4) Justificarea necesităţii realizării investiției;

5) Scurtă descriere a locaţiei unde urmează să se realizeze investiţia;

6) Lista de echipamente care vor fi achiziționate în cadrul proiectului (nume, cantitate, preț);

7) Prezentarea caracteristicilor tehnico-funcționale a tuturor echipamentelor incluse in proiectul de investiție; Prezentarea funcțiilor echipamentelor în cadrul proceselor de producție;

8) Detalierea rolului echipamentelor şi instalaţiilor în îndeplinirea obiectului de investiţii,

9) Descrierea fluxului tehnologic și poziționarea noilor active în fluxul tehnologic aferent proiectului de investiții;

10) Active existente în cadrul întreprinderii la data depunerii Cererii de acord pentru finanţare (denumire activ, nr. de inventar, valoare amortizare pe ultimii 3 ani/activ) – doar daca investiția realizată prin proiect reprezintă o schimbare fundamentală în procesul general de producție;

11) Numărul de locuri de muncă nou‐create aferente fluxului tehnologic, cu detaliere pe categorii de funcţii, structură şi număr de schimburi, precum şi salariile aferente;

12) Dacă proiectul prevede și lucrări de construcții, este necesar: studiu de fezabilitate și Devizul general al investiției precum și devizele pe obiecte aferente investiției, întocmite de o firmă de arhitectură și proiectare, conform HG 28/2008;

13) Informații despre piața relevantă a produselor/serviciilor care fac obiectul proiectului de investiţii: aria geografică în care se comercializează, cererea existentă/ estimată pe piață a produselor, tendințele pieței, oferta existentă pe piață etc;

14) Date referitoare la competitorii întreprinderii în funcţie de tipurile de produse ce urmează a fi realizate ca urmare a proiectului de investiţii, cotele de piaţă deţinute de principalii competitori ai întreprinderii pe tipuri de produse ce fac obiectul proiectului de investiţii,

15) Cota de piaţă deţinută în prezent de întreprindere, date referitoare la cota de piaţă ce urmează a fi deţinută de întreprindere după realizarea proiectulului de investiții;

16) Date comparative privind preţul/preţurile estimate de întreprindere pentru produsele/serviciile aferente proiectului de investiţii, în raport de preţul/preţurile competitorilor pentru aceleaşi tipuri de produse/servicii;

17) Capacitatea de producţie existentă şi cea rezultată în urma implementării proiectului de investiţii, precum şi gradul de utilizare al acesteia;

18) Tipurile de produse realizate de întreprindere în prezent, cantitatea, preţul şi valoarea acestora și tipurile de produse ce urmează a fi realizate ca urmare a realizării proiectului de investiţii, cantitatea, preţul şi valoarea acestora;

19) Activităţile cu caracter social în care întreprinderea va fi implicată (cum ar fi activităţi în unităţi de învăţământ, medicale, sportive etc. sau colaborări la nivel local cu AJOFM în vederea recrutării persoanelor şomere şi organizării de cursuri de pregătire profesională) și valoarea estimată a proiectelor cu caracter social în care întreprinderea va fi implicată.

20) Datele necesare pentru intocmirea proiecțiilor financiare aferente proiectului cu ajutor de stat:

Ø Care este volumul producției care se va realiza ca urmare a realizării investiției, în perioada de implementare a proiectului + în primii 5 ani de funcționare a investiției?

Ø Pretul de vanzare al produselor care fac obiectul investiției;

Ø Cifra de afaceri estimată pentru perioada de implementare a proiectului + primii 5 ani de funcționare a investiției;

Ø Costurile estimate aferente produselor care fac obiectul investiției: costuri cu materii prime și consumabile, alte cheltuieli materiale (inventar, ambalaje etc), alte cheltuieli de exploatare (reparații, protocol, publicitate, transport, turism, telecomunicații, servicii bancare și alte servicii prestate de terți), costurile pentru utilități, costuri de personal (salarii pentru personalul care va fi angajat prin proiect) pe perioada de implementare a proiectului + primii 5 ani de funcționare a investiției.

Este necesară fundamentarea veniturilor şi cheltuielilor, în vederea demonstrării realităţii datelor utilizate. Date necesare pentru proiecţiile financiare aferente activităţii curente a întreprinderii (activitatea fără proiectul de investiții), în perioada de implementare a proiectului + în primii 5 ani de funcționare a investiției:

Ø volumul producției care se va realiza în perioada de implementare a proiectului + în primii 5 ani după realizarea investiției?

Ø Pretul de vanzare al produselor

Ø Cifra de afaceri estimată pentru perioada de implementare a proiectului + primii 5 ani de funcționare a investiției;

Ø Costurile estimate aferente produselor actuale: costuri cu materii prime și consumabile, alte cheltuieli materiale (inventar, ambalaje etc), alte cheltuieli de exploatare (reparații, protocol, publicitate, transport, turism, telecomunicații, servicii bancare și alte servicii prestate de terți), costurile pentru utilități, costuri de personal (salarii pentru personal existent) pe perioada de implementare a proiectului + primii 5 ani de funcționare a investiției.

Articol din Finantari nerambursabile |

Comments Closed

Ziua Internațională a Femeii

March 8th, 2015 |

Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională (Ziua Internațională a Femeii), sărbătoare oficializată de Organizația Națiunilor Unite (ONU), se sărbătorește în fiecare an la 8 martie, în întreaga lume.

Foto: (c) Constantin DUMA / Arhiva AGERPRES

Ziua Internațională a Femeii a apărut pe fondul unor mari tulburări sociale, originile acestei sărbători regăsindu-sec în mișcările sindicale produse în America, la începutul secolului trecut.

În SUA, opresiunea și discriminarea au făcut ca femeile să devină tot mai implicate în campanii pentru a determina o schimbare. În 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune și drept de vot.

Un an mai târziu, în 1909, în urma unei declarații a Partidului Socialist din America, prima Zi Națională a Femeii a fost sărbătorită în SUA pe 28 februarie. Femeile americane au continuat să marcheze această sărbătoare în ultima duminică din februarie până în 1913

În anul 1910, Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga a hotărât instituirea unei zile dedicate femeii, fără a stabili însă o dată anume, data de 8 martie fiind aleasă abia în 1913

Ca urmare a inițiativei de la Copenhaga, în 19 martie 1911, Ziua Internațională a Femeii a fost marcat pentru prima dată în Austria, Danemarca, Germania și Elveția. La manifestațiile organizate cu acel prilej, s-a cerut, în plus față de dreptul de vot și de a ocupa o funcție publică, dreptul femeilor la locul de muncă, la formarea profesională și de a se pune capăt discriminării la locul de muncă.

Cu prilejul Anului internațional al Femeii, în 1975, Organizația Națiunilor Unite a sărbătorită pentru prima dată Ziua internațională a femeii la 8 martie.

În anul 1977, Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională.

Punctul de plecare pentru o strategie pe termen lung privind drepturile femeii și pentru ca fiecare femeie să își atingă adevăratul potențial îl constituie Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune, o foaie de parcurs istoric, semnată de 189 de state, în cadrul Conferinței mondiale a ONU privind femeile.

Potrivit ONU Femei (UN Women), de atunci au fost multe realizări în ceea ce privește prevederile acestui document, dar, din păcate, există multe lacune grave în continuare.

În 2015, Ziua Internațională a Femeii va evidenția Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune, care se axează pe 12 domenii critice și prevede o lume în care fiecare femeie poate să-și exercite opțiunile, cum ar fi participarea la politică, să aibă dreptul la educație și la obținerea unui venit, și să trăiască în societăți care să nu permită violența și discriminarea.

În acest scop, tema Zilei Internaționale a Femeii din acest an are în vederea marcarea aniversării a 20 de ani de la semnarea Declarației și platformei de acțiune de la Beijing.

ONU Femei (UN Women), entitatea ONU responsabilă cu egalitatea între sexe și drepturile femeilor, a fost înființată, după patru ani de negocieri, în iulie 2010. Și-a început oficial mandatul la 1 ianuarie 2011. Obiectivul principal al UN Entity for Gender Equality and the Empowerment of Women (UN Women) este îndepărtarea diferențelor între sexe, ce are drept consecință faptul că femeile nu sunt adecvat reprezentate în structurile decizionale politice și economice; mai mult decât atât, sunt abuzate de familie și de societate.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Marina Bădulescu)

Articol din Sarbatori internationale |

Comments Closed

O echipă de IT-işti din Cluj, în spatele programului folosit de Primăria New York

March 7th, 2015 |

sursa foto: wallpaperswiki.org

Primăria oraşului american New York foloseşte, pentru o mai bună derulare a activităţii sale administrative şi pentru o creştere a gradului de transparenţă un program creat de o echipă de softişti din Cluj-Napoca.

Practic, în urmă cu mai mult de zece ani, Ionuţ Nechita, un clujean din Dej, absolvent de Informatică la Universitatea Babeş-Bolyai, a înfiinţat o mică firmă în care lucra el împreună cu alţi patru colegi. Încet-încet firma sa a devenit cunoscută în mediul informatic din Cluj, a dezvoltat produse pentru diverşi parteneri străini, iar la un moment dat a fost preluată de o companie americană, care are în prezent zece birouri pe teritoriul Statelor Unite, în oraşe precum New York, Los Angeles, Philadelphia, Chicago şi San Francisco, precum şi două în Europa – unul la Londra şi altul la Cluj, transmite Agerpres.

Ionuţ Nechita povesteşte că a fost atras de mic de electronică, apoi de informatică şi că această pasiune a fost ingredientul principal pentru succesul pe care l-a cunoscut mai târziu.

Practic, am început prin 1982, când ai mei m-au trimis la Clubul Copiilor pentru că desfăceam lucrurile de prin casă şi aveam o tendinţă spre automatică, spre electronică. Pe urmă, prin 1985, când au apărut primele calculatoare personale, acele H85 care mergeau pe televizor, pentru că erau mai răspândite la noi, am continuat să învăţ informatică. Am fost şi la câteva concursuri în perioada şcolară, înainte de liceu. Pe urmă, în liceu, am luat contact cu primele PC-uri, tot atunci am putut vedea calculatoarele acelea care erau mari cât un dulap, Felix-urile – se aflau într-o sală cu aer condiţionat şi pe lângă ele se plimbau nişte oameni preocupaţi, cărând în braţe cutii cu cartele. Era şi o glumă atunci: cum poţi să distrugi un program? Păi te împiedici cu o cutie din aia în braţe şi pe urmă să vezi dacă mai poţi să le pui la loc în ordinea corectă, pentru că fiecare cartelă din aceea era o linie de program’, povesteşte Ionuţ Nechita.

După liceu a urmat cursurile Facultăţii de Informatică şi şi-a transformat camera de cămin într-un adevărat centru hi-tech, cel puţin pentru vremurile şi condiţiile de atunci.

În cămin, cred, a fost prima cameră din istoria Clujului care a avut calculatoare legate în reţea. Poate unii îşi mai amintesc, când mailul era transmis prin modem, prin linii închiriate, şi aveai internet o dată pe zi. După facultate am reuşit să plec în Irlanda, cu o bursă, unde am stat trei ani. Aveam 23 de ani. Acolo am ajuns să lucrez într-o firmă şi a fost o perioadă extrem de importantă pentru mine, am lucrat alături de oameni extrem de interesanţi şi asta contează foarte mult’, a spus Ionuţ Nechita.

A urmat apoi un stagiu de lucru în America, însă a decis să nu rămână acolo şi s-a întors acasă, iar în 2004 a deschis la Cluj o firmă care avea, cu tot cu el, cinci angajaţi. Tinerii şi-au început afacerea cu crearea de situri web, dar au observat curând că piaţa era supra-saturată şi oricum, abilităţile lor erau mai mari decât sarcina pe care singuri şi-o luaseră, aşa că au căutat să găsească parteneri de afaceri care să aibă cu adevărat nevoie de cunoştinţele lor.

În primul an am făcut profit cât o ladă de bere, adică cam 100 de lei. La început făceam situri web, dar foloseam metode mai complicate, aşa că am găsit nişte proiecte care să folosească mai bine cunoştinţele noastre’, a spus Nechita.

A urmat apoi întâlnirea cu firma americană UMT, care era interesată să deschidă în România un birou în domeniul cercetării şi dezvoltării de software. UMT este o firmă de consultanţă în domeniul managementului şi are ca şi clienţi firme precum Coca Cola Australia, General Electric, JP Morgan Chase, Lego, Merck, TUV, dar şi Departamentul de Educaţie al SUA sau Transportul Municipal din Helsinki. Toate aceste companii utilizează softul UMT 360, creat la Cluj, care le ajută să ia cele mai bune decizii pentru dezvoltarea lor. Nu în ultimul rând, instituţiile publice îşi pot creşte, cu ajutorul acestui soft dezvoltat de echipa de români, gradul de transparenţă decizională.

United Management Technologies este o firmă de consultanţă în domeniul managementului. Ei le arată altora cum să facă project management şi cum să îşi îmbunătăţească procesele interne. De exemplu administraţia din New York. Acolo, la fel cum e şi la noi, birocraţia e mare şi există şi la ei proceduri care trebuie urmate. Oamenii din UMT, din consulting, îi ajută pe cei din administraţie să îşi definească acele proceduri astfel încât cetăţenii să nu stea foarte mult la coadă, să nu se piardă timp şi bani. Programul, în prima lui fază, era pentru managementul financiar al unui portofoliu de proiecte. Ce înseamnă asta? Într-o firmă există de obicei mai multe idei. Deci, să zicem că lucrăm într-o organizaţie unde există un flux continuu de idei. Unii vor diverse chestii, alţii, altele. Bun, dacă am putea le-am face pe toate, dar nu avem decât atâţia bani şi asta e. Cum facem? Ce trebuie ales. Păi, este definit un set de direcţii- vrem să devenim mai cunoscuţi, sau vrem să angajăm mai mulţi oameni sau vrem să ne exindem etc. Şi atunci selectăm acele iniţiative care merg în direcţia asta şi putem să cuantificăm cât de mult ne-ar duce ideile pe care le alegem în direcţia propusă. Iar programul te ajută ca în termen obiectivi – nu subiectivi, că îmi place mie mai mult sau mai puţin de cineva – să alegi dintre iniţiative’, a spus Ionuţ Nechita.

Programul dezvoltat la Cluj se află în continuă perfecţionare, deoarece compania americană îşi diversifică portofoliul de clienţi şi astfel fiecare doreşte să folosească softul într-un mod propriu.

Firma înfiinţată de Ionuţ Nechita a devenit divizia de dezvoltare de software a companiei americane, iar el deţine acum poziţia de director. Anul trecut, UMT Software a depăşit două milioane de dolari cifră de afaceri, în creştere cu 30% faţă de 2013. Numărul de angajaţi a crescut de la cinci la 70, iar recrutarea continuă şi în acest an, fiind vizaţi programatori specializaţi în tehnologii Microsoft – ASP.NET, Azure, SharePoint Online.

Grupul UMT este ‘Microsoft Gold Partner’ şi membru al Comisiei de Consiliere Microsoft în domeniul EPM, fiind una dintre puţinele companii la nivel mondial invitate să participe în programele de pre-release Microsoft Office şi SharePoint.

Sursa: voceatransilvaniei

Articol din Romani celebri - IT |

Comments Closed

Schitul haiducilor de la Măinești, locul în care s-ar fi ascuns Iancu Jianu

March 7th, 2015 |

Schitul Haiducilor de la Măinești, o biserică micuță așezată pe un deal din cartierul Măinești al orașului Balș, parcă ascunsă privirii de copacii din jur, păstrează încă tainele haiducilor conduși de Iancu Jianu, de a cărui trecere prin zonă “vorbesc” numai legendele locale și un misterios tunel.

Foto: (c) episcopiaslatinei.ro

Potrivit șefului Direcției de Cultură și Patrimoniu Cultural Național Olt, inginerul Gheorghe Iorga, vechea biserică a schitului Măinești, ctitoria ispravnicului Bârzeanu, care a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, era de “lemn, mititică și cu pereții de nuiele” și avea hramul Sfinții Voievozi. Acea biserică veche de lemn s-a deteriorat în timp și în anul 1805, pe locul ei, s-a început zidirea actualei biserici, despre care se spune că ar fi fost pusă ceva mai jos de locul unde fusese cea veche.

Biserica din zid a fost finalizată în 1810 și de atunci are și hramul Sf. Nicolae, după numele primului ctitor, însă a păstrat și vechiul hram, Sf. Voievozi. “La 11 iunie 1805, luni s-au facut șanțu, iar marți la trei ceasuri din zi, s-au început a zidi, și la leatul 1809, septembrie 29, s-au isprăvit de tot lucrul zidirii”, după cum arată pisania, precizează Gheorghe Iorga.

Biserica, numită și Schitul Haiducilor, este ridicată în perioada în care Iancu Jianu și haiducii săi atacau conacele boierilor din zona Romanați, inclusiv pe cele din zona Balș.

Coordonatorul Muzeului Romanațiului Caracal, dr. Dana Nicula, afirmă că Iancu Jianu și haiducii pe care îi conducea atacau conacele boierilor din zonă iar bunurile luate după aceste atacuri le împărțeau țăranilor. Pentru a nu fi prinși, haiducii se refugiau deseori în păduri și după 1810, probabil, ținând cont de legendele și folclorul local, chiar în biserica schitului de la Măinești, unde ar fi construit și un scurt tunel, de la biserică până în coasta unui deal. Documente care să ateste trecerea lui Iancu Jianu pe la Schitul Haiducilor nu există.

“În partea stângă a bisericii, o ușă micuță se deschidea spre un tunel de înălțime mică, prin care ar fi putut trece o persoană de 1,65 metri înălțime, nu foarte corpolentă. Tunelul avea o ieșire într-o moviliță, în dealul ce urcă de la biserică. Se crede că acolo se ascundea Iancu Jianu în perioada haiduciei, acolo se retrăgea cu haiducii. În această biserică ar fi avut loc și o întâlnire între Iancu Jianu și Tudor Vladimirescu. Nu există documente despre această întâlnire, însă se păstrează un tablou realizat de Dumitru Stoica, care îi prezintă pe Iancu Jianu și Tudor Valdimirescu la un conac, ce seamănă izbitor cu chiliile maicilor din Măinești”, a declarat Dana Nicula.

Muzeograful a menționat că în perioada de haiducie, Iancu Jianu a fost prins de trei ori și o dată a fost salvat datorită căsătoriei cu Sultana Gălășescu. “Soția lui Iancu Jianu, Sultana Gălășescu, provenea dintr-o familie de boieri de lângă Balș și era prietenă cu domnița Ralu. În 1817, Iancu Jianu, o legendă în Oltenia la acea vreme, a fost salvat de la moarte datorită căsătoriei cu Sultana, deoarece potrivit obiceiului de atunci, dacă un tânăr boier era condamnat, putea fi salvat de căsătoria cu o fată de același rang”, afirmă muzeograful.

Biserica din Măinești este numită și Schitul Haiducilor deoarece se crede că aici s-au retras cei din ceata condusă de Iancu Jianu după ce au renunțat la haiducie.
Scriitorul Petre Pandrea, din Balș, scria într-un articol din ziarul ”Oltul”, apărut pe 16 iunie 1968, după o vizită a sa la Schitul Haiducilor: “În preajma Balșului, în cătunul Măinești, se află biserica schitului unde foști haiduci de-ai lui Iancu Jianu s-au retras aici și s-au călugărit după ce căpitanul lor s-a lăsat de haiducie la 1818. (…) De când haiducii lui Jianu au devenit monahi, de la anul 1818, schitul a primit porecla de Schitul Haiducilor, în folclorul local”. Petre Pandrea mai consemna următoarele: “Din Schitul haiducilor de la Măinești n-a mai rămas decât biserica ruinată, pe cale de prăbușire, dacă nu va fi reparată” și considera Schitul haiducilor de la Măinești “monument istoric, învăluit de legende, pe valea Oltețului, demn de restaurare”.

Ctitorul schitului Măinești a fost Ispravnicul Matei Bârzeanu. Anul fondării schitului nu este cunoscut. “Ctitorul fondator închină acest schit ca metoc Episcopiei Râmnicului la 1743. Aceasta o știm din însemnarea făcută pe actele referitoare la schit, trecut în Condica Episcopiei Râmnicului, însă actul de închinare lipsește, la fel și actul de fondație”, arată Gheorghe Iorga.

Acesta menționează că după desființarea schitului prin plecarea călugărilor greci, biserica a devenit biserică de mir și fiind izolată, fără populație în jur, nu s-a mai ocupat nimeni de ea.

În 1930, preotul Ioan Ochișor îi face unele mici reparații și îi pune acoperiș de tablă. Biserica se redeschide în 1941, când prin ordin al Arhiepiscopiei Craiovei este numit preotul Pavel Mateevici — refugiat din Basarabia — ca slujitor al ei, “cu obligația de a se îngriji de reparație”. Acesta face unele reparații, astupând crăpăturile din ziduri, dar după un timp pleacă și biserica se ruinează. După mai multe intervenții ale preotului Ioan Ochișor, în 1959 se fac demersuri pentru renovarea ei, însă și acest preot părăsește parohia după cinci ani. Printr-un ordin al Mitropoliei Olteniei din 1966 biserica este închisă din nou cultului public.

În august 1972, părintele Smarand Ochișor anexează dosarului privind bunurile mobile și imobile ale bisericii din Măinești un istoric în care scrie: “nu cunosc de nicăieri ce reparații i s-ar fi făcut acestei biserici, dar după părerea noastră, socotim că nici una, deoarece după desființarea schitului, biserica servind ca biserică de mir, nu s-a mai interesat nimeni de reparațiunea ei…în jurul ei nu erau familii și era izolată de Balș la doi kilometri. De-abia azi, după aproape 200 de ani, se găsesc în jurul ei vreo 30 de familii… și care nici acum nu sunt dispuse la nici o jertfă pentru reparațiunea ei”.

Potrivit reprezentanților Episcopiei Slatinei și Romanațiului, “biserica este construită în formă de navă, din zid de cărămidă gros de 70 cm, este prevăzută cu pridvor, iar catapeteasma este din zid. Naosul este delimitat de pronaos printr-un zid de cărămida care are pe mijloc o deschidere cât o ușă și două deschideri laterale mici. Deasupra naosului se afla o turlă oarbă în formă octogonală, în exterior având opt ferestre înalte și înguste. Intrarea în pronaos se face printr-o ușă masivă din stejar, simplă, așezată în partea de vest. Pridvorul este deschis, susținut de patru coloane masive în față și două în spate, cuprinse în zidul pronaosului. Pardoseala este din dușumea de scândură, iar acoperișul din tablă zincată. Fațadele exterioare sunt văruite în alb și au un brâu median simplu”.

Biserica a fost pictată între anii 1810-1812, în tehnicile fresco și tempera. “La portretele ctitorilor, precum și la celelalte tablouri votive din interior, se observă că în costumele de epocă apar și elemente specifice portului popular românesc. Paleta zugravilor s-a rezumat la câteva nuanțe de roșu, albastru, gri, puțin verde și galben, predominând încadraturile și brâiele cu linii negre și roșu închis”, se arată pe site-ul Episcopiei Slatinei și Romanațiului.

În toamna anului 1977, prin grija Patrimoniului Național și a Episcopiei Argeșului, încep lucrări de conservare și consolidare a bisericii.

În data de 11 noiembrie 1996, prin decizie a Episcopiei Râmnicului s-a reînființat Mănăstirea Măinești, pe locul fostului schit de călugări numit “Schitul Haiducilor”, în jurul bisericii vechi — singura clădire din complexul monastic care a supraviețuit timpului. În anii 2004 — 2005, în incinta mănăstirii a fost construită o biserică nouă. În prezent, Mănăstirea Măinești este mănăstire de maici.

Interesant este faptul că și în județul învecinat, Vâlcea, există un schit — Pahomie — despre care se spune că ar fi fost întemeiat de haiduci. Aceștia ”după ce oboseau în pribegie și răzvrătire, fie putrezeau în ocnă, fie alegeau calea bisericii și se călugăreau”, schimbau armele cu crucea lui Hristos.

AGERPRES / (AS — autor: Cristina Matei, editor: Marius Frățilă)

Articol din Manastiri, Olt |

Comments Closed

Afaceri românești în Olanda. Lavinia Tănase transformă torturile simple în adevărate opere de artă

March 6th, 2015 |

Este unul dintre motivele pentru care te poate bate gândul să pleci din ţară: vrei să le oferi copiilor şansa de a creşte într-o altă lume. Să îi fereşti de experienţele tale pe care vrei să le uiţi şi pe care n-ai avut cum să le eviţi. Pentru că „aşa stau lucrurile în România”, nu? Cel puţin deocamdată. Lavinia şi soţul ei au şi făcut-o. Au luat copiii şi s-au dus în Olanda. Era acum patru ani. Ea fusese jurnalist. Acum e cofetar.

„Am început să gătesc nu doar pentru familie, ci și pentru ceilalți, în scurt timp tot mai multă lume a început să mă întrebe despre produsele mele. Îmi place mâncarea, mult de tot, visez tot timpul mâncare (râde), și îmi place să așez obiecte, îmi place să creez o scenă, sa dau un pic de culoare acelui moment în care luăm masa, nu doar mâncăm”, spune Lavinia Tănase.

La început, bucătărea doar de plăcere. Apoi, a învăţat să facă asta ca la carte. Acum, are propria afacere pe care a pornit-o de la zero. Lavinia face şi vinde torturi ornate cu orhidee, bujori sau te miri ce personaj de desene animate, dar şi tarte, macarons ori dulciuri franţuzeşti.

„Școala de la Paris a fost experiența mea de suflet, știam că mai voi întoarce cu magia savoir faire- ului francez. De atunci pun un pic de magie în torturile mele, un pic de magie franțuzească. Este foarte interesant când decorezi un tort de ciocolată, pentru că rezultatul este ca un bibelou”, mai spune Lavinia Tănase.

Lavinia mai face ceva în Olanda: îi învaţă pe străini să gătească mâncăruri româneşti, pâine şi dulciuri. Ţine astfel de cursuri la Şcoala Americană din Haga: „Este interesant pentru cei care vin, pentru că au surpriza să le deschidă ușa cineva îmbrăcat în costum tradițional românesc, este o ocazie să le povestesc cine sunt, cine suntem noi, ce înseamnă România”.

„Sunt cursuri care au pornit nu neapărat din nevoia de a face o afacere sau de a face bani, ci de a umple spațiul social pe care îl am la dispoziție”, spune Florian Niţu, sociolog.

Deloc în ultimul rând sunt cursurile de limba română pentru copii.

„Iată ca petrec sâmbătă de sâmbătă cu acești copii, vorbim românește, gătim uneori românește”, mai spune Lavinia Tănase.

Toate s-au legat în Olanda pentru Lavinia şi familia ei. A câştigat şi a economisit bani, iar acum plănuieşte să îşi deschidă o cafenea.

Sursa: digi24

Articol din Romani azi, Romani celebri - traditie |

Comments Closed

ZILE NAȚIONALE – Ghana: Capitala Accra

March 6th, 2015 |

La 6 martie, Ghana sărbătorește Ziua națională. În 1957, statul și-a proclamat independența față de Marea Britanie.

Portul Jamestown
Foto: (c) www.turistik.ro

Accra, capitala Ghanei, este centrul administrativ și economic al țării, dar și un important port al Golfului Guineei. Se presupune că ar fi fost întemeiat de coloniștii portughezi, deși, când aceștia au pus piciorul pe coasta golfului, locul era deja populat de către triburile băștinașe Ga. Ulterior, coloniștii britanici au reușit să își impună masiv prezența, astfel că olandezii și portughezii s-au retras. În secolul al XIX-lea, orașul Accra era considerat capitala coloniei britanice Coasta de Aur. După declararea independenței în 1957, orașul și-a menținut statutul de capitală.

Cu o populație urbană estimată la 2.291.352 de locuitori (2012), Accra este un oraș îngrămădit, zgomotos, colorat, plin de viață și de oameni prietenoși.

Principalele obiective turistice sunt cele care evocă istoria locală, fie din perioada coloniei britanice, fie de la momentul declarării independenței.

Centrul vechi al orașului Accra este alcătuit din construcții cu valoare istorică, reflectând stilul arhitectural al perioadei marcate de dominația britanică. Castelul Cape Coast, Fort St. Jago și Castelul Elim sunt declarate monumente ale patrimoniului mondial UNESCO.

În rest, aspectul general al orașului Accra este destul de aglomerat, constând în construcții moderne, dar și numeroase case dărăpănate, unele castele și câteva piețe faimoase. Casele modeste se află în cartierele vestice, în timp ce în nordul și estul orașului se află aeroportul și clădirile destinate turiștilor: hoteluri, pensiuni, restaurante. Tot aici sunt concentrate și majoritatea ambasadelor.

Memorialul Kwame Nkrumah
Foto: (c) www.turistik.ro

Castelul Osu (cunoscut și sub denumirea Christiansborg) este o atracție deosebită, construit de danezi în secolul al XVII-lea, aflându-se de multe ori în mijlocul a numeroase lupte. Danemarca a reușit să își mențină stăpânirea asupra castelului, al cărui interior a fost folosit, inițial, ca loc de comercializare a sclavilor aduși pe corăbii. Ulterior, a funcționat ca centru administrativ, iar din clipa în care Ghana și-a câștigat independența, a fost transformat în palat prezidențial. Castelul poate fi vizitat de către turiști, dar nu și fotografiat.

Cel mai vechi și pitoresc cartier al capitalei este Jamestown, în prezent fiind locuit de o comunitate de pescari. Aici pot fi văzute un far maritim, o fostă închisoare adăpostită într-un vechi fort militar și centrul vamal. Din fața farului pornește o stradă care îi conduce pe turiști spre adevărata atracție a cartierului — unul dintre cele mai mari porturi de pescuit ale Ghanei.

Piața Independenței se află între stadionul Accra și parcul memorial Kwame Nkrumah, primul președinte al Ghanei (1951-1966). A fost construită în 1947, în onoarea reginei Elisabeta a II-a și este considerat cea de-a doua mare piață din lume. Aici se află monumentele comemorative — Arcul Independenței și Poarta Steaua Neagră, ambele dedicate soldaților care și-au pierdut viața luptând pentru independența țării.

În orașul Accra se află numeroase muzee și galerii de artă. Unele dintre ele se numără printre cele mai faimoase instituții culturale africane.

Muzeul Național
Foto: (c) www.turistik.ro

Muzeul Național este cel mai impresionant, prin prisma expozițiilor ce evocă istoria locuitorilor țării din timpuri preistorice până în zilele noastre. Colecțiile cuprind piese vestimentare, instrumente folosite în cadrul ritualurilor religioase, obiecte de ceramică, sculptură și schițe ale orașului Accra în diferite perioade. Un capitol foarte important este perioada comerțului cu sclavi, din istoria locală.

Pe de altă parte, Centrul Național de Cultură Accra este locul ideal de unde se poate cumpăra o operă de artă locală, bijuterii, obiecte de artizanat sau textile tradiționale aduse din întreaga țară.

Makola este principala piață a orașului, fiind un loc extrem de gălăgios, iar produsele scoase la vânzare depășesc orice imaginație.

Merită vizitat, de asemenea, Centrul memorial ”Du Bois” dedicat savantului american, cu origini africane, William Edward Burghardt Du Bois cunoscut ca ”părintele pan-africanismului”, un luptător pentru drepturile omului. A devenit cetățean ganez în 1960.

Centrul DuBois
Foto: (c) www.turistik.ro

Alte puncte de interes: clădirea Teatrului Național ce urmează liniile arhitecturii chinezești, The Flagstaff House (Casa cu Steaguri, biroul și reședința președintelui Ghanei, dar și sediul Guvenului), Clădirea Parlamentului din Ghana, Centrul de Excelență în Tehnologie ”Ghana-India Kofi Annan”, și nu în ultimul rând, Centrul Internațional de Conferințe din Accra.

Plaja Labadi
Foto: (c) www.turistik.ro

Fiind situată pe țărmul Atlanticului, Accra are cele mai populare plaje — Labadi și Kokrobite. Plaja Labadi este una destinată luxului, aici având loc impresionante spectacole de dans și muzică, în costume tradiționale.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Articol din Zile Nationale |

Comments Closed