Fotografii: (c) Marinela Brumar / AGERPRES

Tanti Maria locuiește singură într-o casă-muzeu, am putea spune, cunoscută ca și “casa iconarilor”, imobil care atrage atenția, prin autenticitatea sa, celor care traversează Valea Frumoasei către Transalpina. Fațada casei este zugrăvită în albastru de “Mândră Mărie”, cu obloane verzi de lemn și cu trei icoane pictate pe ea, reprezentând pe Iisus Hristos și arhanghelii Mihail și Gavril, motiv pentru care i se mai spune și “casa cu arhangheli”. În timpul regimului comunist, familia Poenaru a fost obligată să acopere icoanele de pe casă. Asta până după 1989, când tanti Maria a spălat fațada casei, readucând la lumină cele trei icoane pictate în secolul al XVIII-lea.

De tanti Maria are grijă un nepot al său, care locuiește în satul vecin, în Săsciori. De ceva timp, tanti Maria, care nu a mai pictat de vreo doi ani, are și momente în care nu îi mai prea recunoaște pe cei din jur, nu mai are aceeași poftă de mâncare și nici nu mai aude prea bine. Îmbrăcată într-un costum popular confecționat chiar de ea, tanti Maria i-a recunoscut însă pe cei care i-au trecut marți pragul casei pentru a-i spune “La Mulți Ani”, printre cei care au felicitat-o aflându-se și președintele Consiliului Județean (CJ) Alba, Ion Dumitrel, care, de aproape zece ani, de când ocupă această funcție, nu uită de aniversarea ultimei descendente a neamului iconarilor din Laz, vizitând-o de ziua ei. Pe lângă un buchet de flori și un coș cu fructe și dulciuri pe care i le-a oferit, Ion Dumitrel i-a urat acesteia sănătate și i-a mulțumit pentru toate lucrurile frumoase pe care le-a făcut. Dumitrel i-a promis că va veni să o vadă și să o felicite și la anul, moment în care tanti Maria a afirmat “Să dea Dumnezeu!”.

Ea a fost felicitată și de protopopul ortodox de Sebeș, care i-a transmis binecuvântarea arhiepiscopului Irineu. “Nădăjduim ca toți cei care îngenunchează în fața icoanelor care au ieșit din mâna dumneavoastră să vă pomenească în rugăciuni”, a spus protopopul. La rândul său, preotul paroh din Laz i-a spus tanti Mariei că o va avea la suflet în rugăciunea sa în permanență. “De câte ori vei avea nevoie de ajutorul meu, de prezența mea îți voi fi alături. Să ai putere să duci povara bătrâneților până ce Dumnezeu îți va face drum spre cerul spre care ai întins toată viața prin ceea ce ai făcut aici pe pământ”, i-a mai spus părintele paroh din Laz.

Maria Deac Poenaru a fost felicitată și de un grup de copii de la școala din Săsciori, îmbrăcați în costume populare alături de profesorul lor, care i-au oferit pe rând câte o floare. De altfel, tanti Maria a inițiat în arta iconografiei, a țesutului și a cusutului zeci de generații de tineri.

Chiar dacă nu a mai pictat de vreo doi ani, în urma ei rămân o colecție impresionantă păstrată în casa ce va fi transformată, printr-o inițiativă a CJ Alba, în muzeu și icoane răspândite în întreaga lume. De altfel, casa Mariei Deac Poenaru este vizitată de ani de zile de turiști, impresionați de cele văzute, mărturie stând în acest sens o carte de impresii.

Casa din Laz este practic un muzeu ce cuprinde sute de obiecte de artă, în principal icoane unicat realizate de membrii familiei Poenaru, dar și obiecte de artă populară. Într-una din camere se află o adevărată expoziție, cu o colecție de lucrări semnate nu numai de Maria Deac Poenaru, ci și de înaintașii săi, cea mai veche icoană fiind de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Pe unul dintre tablouri, Maria Deac Poenaru a pictat arborele genealogic al familiei sale, ea fiind reprezentanta celei de-a șasea generații. Primul a fost Savu (1770-1818), apoi a urmat fiul său Simion (1802-1872), care a avut trei fii, pe Toma (1835-1872), pe Ion (1838-1903) și pe Ilie (1839-1917). Acesta din urmă a avut urmași pe Partenie (1871-1921) și pe Ilie (1883-1978), tatăl Mariei, născută în 25 martie 1923.

În pridvorul casei, la etaj, sunt icoane cu apostoli și cu mucenici pictate de Maria Deac Poenaru. Ea a păstrat și mai multe panouri cu mii de modele pentru ii. “În zonă, modelele care se coseau pe ie erau făcute mai întâi pe o bucată de pânză, după care acestea erau aruncate. Tanti Maria le-a păstrat însă. Sunt peste o mie de modele de pe Valea Frumoasei”, ne-a explicat Gheorghe Nedea, consilier la compartimentul Cultură al CJ Alba.

El a subliniat că această femeie și-a dedicat întreaga viață icoanei, oamenilor și tradițiilor populare. “Ea este cea care a dus mai departe tradiția familiei Poenaru, este ultimul descendent al neamului Poenarilor și singura femeie din neam care a pictat icoane”, a menționat Gheorghe Nedea. Acesta și-a amintit cum tanti Maria a spus, la un moment dat, că nu este greu să pictezi o icoană, dar trebuie să faci întâi o rugăciune.

Lucrările sale sunt semnate Poenariu, nu Poenaru. Cel mai probabil numele de familie Poenaru a apărut după ce Savu (1770-1818), cel care a pus bazele Școlii de la Laz, s-a mutat din Poiana Sibiului în satul de pe Valea Frumoasei.

Neamul pictorilor iconari din Laz a dezvoltat un stil estetic aparte și o adevărată școală de pictură pe Valea Sebeșului, începând cu 1770. În lucrările de specialitate, acest curent artistic de pe Valea Sebeșului este menționat drept “Școala de la Laz”.

Potrivit informațiilor postate pe un site dedicat Mariei Deac Poenaru, administrat de către o asociație care îi poartă numele, Savu Poenaru a fost cel care a stabilit linia de evoluție a centrului de la Laz, făcând trecerea de la icoanele pe sticlă cu fonduri albe, apoi aurite, la cele cu fonduri albastre și chenare geometrice și florare, care, în timp, devin o “marcă” a Lazului.

Tatăl Mariei, Ilie Poenaru, a continuat tradiția familiei, preferând să lucreze icoane pe sticlă. “Din cauza presiunilor regimului comunist, în anul 1952 a fost nevoit să-și ardă toate tiparele icoanelor, astfel că o perioadă de timp nu a mai pictat. Totuși, activitatea centrului a continuat, îndreptându-se și spre alte meșteșuguri tradiționale Lazului: țesătorie și broderie țărănească, activități ce erau conduse de Maria Poenariu, fiica sa, și care se desfășurau la casa natală, deoarece autoritățile nu susțineau micii întreprinzători. Cu timpul s-au înmulțit cererile pentru icoane, iar insistențele oamenilor au determinat-o pe Maria să învețe meșteșugul picturii, tatăl, Ilie II Poenaru, nemaifiind în putere din pricina vârstei înaintate”, aflăm de pe site-ul Asociației Maria Poenariu.

În colaborare cu Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba Iulia și Schitul Sfântul Lazăr din Alba Iulia, în 2011 a fost înființat atelierul de icoane pe sticlă “Maria Poenariu, Laz”, icoanele realizate de călugărițele de aici fiind expuse la diverse expoziții. De asemenea, tot în cadrul schitului a fost înființat un muzeu dedicat “Școlii de la Laz”, care funcționează într-o clădire zugrăvită la exterior cu albastru, ce se dorește a fi o replică a celei din Laz.

AGERPRES/(A, AS — autor: Marinela Brumar, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) Romulus BRUMA / Arhiva AGERPRES

Aceste din urmă ocazii — Crăciunul, Paștele, căsătoria și botezul — necesită o abordare mai largă, deci vor fi prezentate în alte articole ale rubricii de față. Cum alegem un cadou potrivit pentru cineva atunci când își aniversează ziua de naștere sau sărbătorește onomastica? O întrebare care de multe ori ne pune pe gânduri iar când ne aflăm în magazin nu știm către ce anume să ne îndreptăm atenția.

Sunt mai multe criterii pe care trebuie să le avem în vedere. Dacă oferim cadoul unui copil, unei femei sau unui bărbat, dacă persoana este rudă, prieten apropiat, coleg/colegă de școală/serviciu sau o persoană cu care avem o relație de colaborare profesională sau o relație apropiată.

În oricare dintre cazuri, trebuie să avem în vedere un scop esențial: cadoul să producă bucurie celui căruia îl oferim.

În cazul în care cadoul este pentru un copil, e cunoscut faptul că toți copiii se dau în vânt după jucării și dulciuri. Unii copii primesc cu plăcere și cărți sau DVD-uri cu desene animate ori filme potrivite vârstei lor. Evitați să cumpărați îmbrăcăminte sau încălțăminte copiilor, s-ar putea să nu le știți exact măsurile și să oferiți un cadou care nu se potrivește. În cazul în care copilul este rudă puteți întreba mama copilului ce mărime poartă fetița sau băiatul și ce culori preferă.

Foto: (c) Romulus BRUMA / Arhiva AGERPRES

Dacă trebuie să oferiți un cadou unei femei, lucrurile sunt mai dificile dacă nu o cunoașteți foarte bine.

Produsele cosmetice sunt o opțiune, dar numai dacă sunt de calitate și nu se înscriu în categoriile săpun, pastă de dinți, deodorant, șampon, gel de duș. Puteți oferi o trusă de farduri sau un set de creme de față, alte produse de machiaj, dacă știți bine gusturile respectivei femei. Nu-i veți oferi un lac de unghii albastru unei persoane conservatoare care folosește doar nuanțe de lac de unghii roșu sau roz, nici mascara unei persoane despre care știți că nu se fardează.

Nu oferiți parfumuri decât în cazul în care știți ce marcă de parfum folosește persoana respectivă. Nu e un criteriu să oferiți parfumul dumneavoastră preferat altcuiva, s-ar putea să nu-i placă. Nici fondul de ten sau pudra nu sunt o alegere potrivită pentru un cadou, fiecare femeie alege nuanțele care se potrivesc cel mai bine tenului ei.

Obiectele vestimentare pot fi o opțiune în cazul în care știți că și-a manifestat dorința pentru ceva anume sau ați fost împreună într-un magazin și ați văzut-o că admiră o anumită bluză sau jachetă. Nu veți oferi în niciun caz obiecte de lenjerie. Alte opțiuni pot fi un șal, o eșarfă, o poșetă de dimensiuni medii, un obiect decorativ pentru casă sau birou. Bijuteriile sunt un alt capitol delicat, dacă nu știți gusturile persoanei.

Când cea căreia îi alegeți cadoul este o împătimită a mărgelelor, îi puteți cumpăra un șirag, dar de bună calitate. Dacă poartă bijuterii din argint, o pereche de cercei poate fi o opțiune, la fel și o brățară. Nu alegeți inele, pentru că nu e sigur că veți nimeri mărimea potrivită.

Dacă alegeți un cadou pentru un bărbat, veți respecta aceleași reguli ca în cazul femeilor, dacă optați pentru produse cosmetice. Nu oferiți parfumuri, dar puteți alege o soluție after shave, dacă știți ce arome preferă. O cravată este o altă opțiune la îndemână, dar numai pentru bărbații care se îmbracă office. Unui tânăr care poartă zilnic jeans și tricou, o cravată nu-i va produce nicio bucurie, pentru că n-o va purta.

Un portmoneu din piele, o pereche de mănuși, un suport pentru ochelari sau o curea din piele pot fi alte alegeri utile. Nu cumpărați articole de lenjerie! Puteți alege o cămașă sau un tricou numai dacă sunteți prieteni sau rude cu persoana respectivă, îi cunoașteți măsurile la îmbrăcăminte și gusturile la culori.

Atât în cazul femeilor, cât și în cel al bărbaților, veți evita să oferiți cadou pijama, papuci, trening sau halat de baie!

Cadouri potrivite pentru ambele genuri, dacă sunteți într-o relație profesională, sunt albumele de artă, seturile stilou-pix, o ramă foto de birou, cărțile, DVD-urile cu filme clasice sau DC-uri cu muzică de calitate. Dacă știți ca persoana respectivă merge frecvent la film, la teatru, la operă, la concerte îi puteți oferi două bilete la un spectacol.

După ce ați ales cadoul nu uitați că forma în care îl prezentați și oferiți e foarte importantă. Dacă nu vă pricepeți la ambalarea cadourilor, apelați la persoanele din magazine să vi le ambaleze potrivit pentru un cadou. Eliminați prețul de pe orice obiect oferit în dar!

Foto: (c) Isabela PAULESCU / Arhiva AGERPRES

Un amănunt deloc nesemnificativ: oferiți darul zâmbind, adresați urarea potrivită și însoțiți-l de un buchet de flori, mai ales în cazul doamnelor.

Rețineți! Florile nu se oferă în ambalajul în care le-ați cumpărat, se desfac și se oferă buchetul ținându-l cu cupa florilor în sus și cozile acestora în jos.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

marţi, 24 Mar 2015, 07:00  •  DOCUMENTARE 
343 afişări

Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei (TBC), marcată la 24 martie, evidențiază momentul din 1882, când Robert Koch a informat oficial comunitatea științifică internațională că a descoperit bacilul TBC.

Organizația Mondială a Sănătății face apel la solidaritate și acțiune pentru eradicarea tuberculozei la nivel global
Foto: (c) www.who.int

Pentru 2015, tema campaniei Zilei mondiale de luptă împotriva tuberculozei promovează mobilizarea globală pentru a pune capăt tuberculozei (”Gear up to end TB”), potrivit www.who.int.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) face apel pentru noi angajamente și o nouă acțiune în lupta globală împotriva tuberculozei — una dintre bolile infecțioase care provoacă cele mai multe decese în lume. Potrivit statisticilor OMS, în 2013, 9 milioane de persoane s-au îmbolnăvit de TBC și 1,5 milioane au murit.

De Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei 2015, OMS invită guvernele, comunitățile afectate, organizațiile societății civile, furnizorii de servicii de sănătate, precum și partenerii internaționali să se alăture acestei strategii pentru a trata și vindeca persoanele bolnave.

Adunarea Mondială a Sănătății, convocată anual de OMS la Geneva, a adoptat o rezoluție, în mai 2014, de aprobare a noii Strategii globale privind tuberculoza pentru următorii ani, care are drept scop stoparea epidemiei TBC la nivel mondial, reducerea numărului de decese din cauza TBC cu 95% și reducerea numărului de cazuri noi cu 90%, între 2015 și 2035.

Rezoluția solicită guvernelor să pună în aplicare strategia de angajament la nivel înalt din punct de vedere al finanțării. Strategia și rezoluția subliniază necesitatea de a implica în acest proiect partenerii din sectorul sănătății și pe cei din domeniile protecției sociale, muncii, imigrației și justiției. Acestea stabilesc obiective și schițează acțiunile necesare pentru guverne și parteneri, în vederea găsirii unor politici și sisteme care să permită prevenția și îngrijirea în vederea stopării epidemiei și eliminării TBC.

Tuberculoza (TBC) este a doua cauză de mortalitate, după HIV/SIDA, la nivel mondial. În 2013, 9 milioane de persoane s-au îmbolnăvit de TBC și 1,5 milioane au murit din cauza bolii. Peste 95% din decesele provocate de TBC apar în țările cu venituri mici și medii. Tuberculoza este printre primele 5 cauze de deces pentru femeile cu vârste cuprinse între 15-44 de ani. În 2013, aproximativ 550.000 de copii s-au îmbolnăvit de TBC, la nivel mondial.

Numărul estimat de persoane care se îmbolnăvesc de TBC în fiecare an este în scădere, ceea ce înseamnă că lumea este pe cale de a atinge obiectivul de a stopa răspândirea tuberculozei. Rata mortalității din cauza TBC a scăzut cu 45% între 1990 și 2013. Se estimează că 37 de milioane de vieți au fost salvate prin diagnostic TBC la timp și tratament, între 2000 și 2013.

Tuberculoza este provocată de un bacil (Mycobacterium tuberculosis), care afectează cel mai des plămânii. Se răspândește de la o persoană la alta prin aer. Când oamenii cu tuse TBC pulmonară strănută sau împrăștie particule de salivă, ele propagă germenii TBC în aer. O persoană care inhalează acești germeni se poate infecta.

Aproximativ o treime din populația lumii are TBC latent, ceea ce înseamnă că oamenii au fost infectați cu bacterii TBC, dar nu sunt (încă) bolnavi și nu pot transmite boala. Persoanele infectate cu bacterii TBC care au sisteme imunitare compromise — cum ar fi persoanele infectate cu HIV, afectate de malnutriție sau cu diabet, persoanele fumătoare — au un risc crescut de a se îmbolnăvi.

O persoană cu TBC activ prezintă anumite simptome — tuse, febră, transpirații nocturne, scădere în greutate etc. Oamenii bolnavi de TBC pot infecta până la 10-15 alte persoane, prin contact apropiat, pe parcursul unui an. Fără un tratament adecvat, până la două treimi din oamenii bolnavi cu TBC pot muri.

Pentru apărarea împotriva tuberculozei există vaccinul, dar se impune și un regim de viață sănătos. Alimentele consumate zilnic trebuie să conțină multe vitamine, minerale, fibre, care să asigure nutrienții necesari pentru o viață sănătoasă. Trebuie să ne asigurăm că apa băută este potabilă. Fructele trebuie spălate, iar alimentele trebuie prelucrate termic în mod corespunzător.

În cazul îmbolnăvirii, tratamentul este de lungă durată, de șase sau de nouă luni, și pentru vindecarea completă trebuie respectat sfatul medicului. Tratamentul se face gratuit, în spitalele de pneumoftiziologie. În ultimii ani, tot mai des, medicii au recunoscut că în unele cazuri microorganismele ies învingătoare în lupta cu medicamentele și formele grave de tuberculoză nu mai pot fi tratate cu antibioticele existente. De aceea, se impune prevenirea îmbolnăvirii printr-un regim de viață corect, sănătos și prin igienă, deoarece șansele de însănătoșire scad pe măsură ce rezistența microorganismelor crește.

Cu ocazia Zilei mondiale de luptă împotriva tuberculozei, Fundația Romanian Angel Appeal a adresat un apel organizațiilor neguvernamentale care promovează cauza persoanelor afectate de tuberculoză, de a transmite un mesaj către cei care au pârghiile necesare să acționeze pentru rezolvarea acestei probleme de sănătate publică, potrivit www.raa.ro.

În Romania, în fiecare zi, trei persoane mor din cauza tuberculozei în timp ce alte 45 sunt diagnosticate cu această boală. Potrivit statisticilor, 1 din 5 europeni diagnosticați cu tuberculoză este din România, atrage atenția Romanian Angel Appeal, subliniind că pacienți care ar putea fi vindecați într-o perioadă relativ scurtă devin greu tratabili întrucât tuberculoza devine rezistentă la medicamente. Cauzele sunt multe: de la subdiagnosticare sau diagnosticare târzie, la lipsa medicamentelor necesare.

”Costurile pentru eradicarea tuberculozei sunt foarte mari, și nu doar în România. Pe termen lung însă, fondurile alocate luptei împotriva TBC reprezintă o investiție pe care TREBUIE să o facem. Dacă vrem ca în 2050 să nu mai existe tuberculoză în țara noastră, trebuie să facem ceva acum!”, se arată în mesajul Fundației amintite.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)

Lucrări expuse la vernisajul expoziției “Martori și mărturii”, eveniment organizat de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România (INSHR) “Elie Wiesel”, la Biblioteca Națională, în cadrul manifestarilor prilejuite de comemorarea a 73 de ani de la începerea deportării evreilor din România în Transnistria. 
Foto: (c) Alex TUDOR / Arhiva AGERPRES

Un studiu realizat în 2006 de Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a concluzionat că dreptul la adevăr cu privire la încălcări grave ale drepturilor omului și ale legislației în domeniu este un drept inalienabil și autonom, legat de datoria și obligația statului de a proteja și garanta drepturile omului, de a efectua investigații eficiente și de a asigura remedii și compensații. Studiul evidențiază că dreptul la adevăr se traduce prin cunoașterea completă a adevărului despre producerea evenimentelor, circumstanțele specifice, persoanele implicate, precum și motivele pentru care au fost săvârșite faptele.

Într-un raport asupra dreptului la adevăr, publicat în 2009, Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a identificat cele mai bune practici pentru implementare.

”Să ne luăm din nou angajamentul să ajutăm victimele, rudele lor și societatea, ca întreg, pentru a îndeplini dreptul la adevăr și pentru a-i proteja pe cei care luptă pentru triumful adevărului”, a declarat secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, la proclamarea Zilei internaționale.

Potrivit ONU, scopul marcării acestei zilei este să onoreze memoria victimelor încălcărilor grave și repetate ale drepturilor omului și să promoveze importanța dreptului la adevăr și justiție, să aducă un omagiu celor care și-au dedicat și pierdut viețile în lupta pentru răspândirea și protejarea drepturilor omului.

De asemenea, evenimentul promovează recunoașterea impactului activității și valorilor dovedite de arhiespiscopul Oscar Arnulfo Romero, din El Salvador, asasinat la 24 martie 1980, după ce a denunțat încălcări ale drepturilor omului în cazul celor mai vulnerabile populații și a apărat principiile de protecție a vieții, a promovat demnitatea umană și opoziția față de toate formele de violență.

Prin adoptarea rezoluției, Adunarea Generală a ONU a invitat toate statele membre, organizațiile internaționale și din societatea civilă, respectiv cetățenii să sărbătorească această Zi internațională acordându-i atenția adecvată.

AGERPRES/ (Documentare—Roxana Mihordescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel )

Foto: (c) Silviu MATEI / Arhiva AGERPRES

Salata (Lactuca sativa) este o plantă legumicolă anuală sau bienală, din familia Asteraceelor. Provine din Egipt, unde a fost cultivată pentru prima dată în urmă cu peste 3.000 de ani. A fost preluată de greci și de romani și răspândită apoi în toată Europa. Salata verde se cultivă la noi în țară de peste o mie de ani. Există aproximativ șase soiuri de salată verde.

Frunzele de salată verde sunt o sursă excelentă de substanțe nutritive, conținând vitaminele A, C, B1, B2, K, E și minerale, precum potasiu, fier, cupru, fosfor și molibden.

Salata verde se consumă, ca atare, în sandvișuri sau sub formă de salată în amestec cu alte legume sau verdețuri. Prin fierbere, vitaminele sunt distruse aproape complet.

Frunzele de salată găzduiesc numeroși fitonutrienți necesari pentru un metabolism optim. Nivelul considerabil mare de vitamina C, E, B6 și acid folic, nutrienți-cheie, mențin un sistem imunitar sănătos și reduc riscul de obezitate, de boli cardiace și de alte boli cronice. Substanțele care dau frunzelor de salată gustul amărui au proprietăți miraculoase, mai ales atunci când salata este consumată constant, în cantități mai mari. Salata verde ne oferă antioxidanți puternici anticancerigeni.

Zeaxantina ce se găsește în salata verde este un important carotenoid ce asigură protecție împotriva degerenescenței maculare datorate vârstei, prin filtrarea luminii excesive la nivelul ochilor.

Prin potasiul conținut, o componentă importantă a celulelor și fluidelor corpului, ajută la controlul ritmului cardiac și al tensiunii arteriale. Betacarotenul din salata verde face din aceasta un real ajutor în prevenirea și reducerea riscului de a avea boli de inimă, dar și cancer, accidente vasculare sau cataractă.

Prezența lectucarimului în salata verde îmbunătățește calitatea somnului și ne ajută să ne odihnim, salata fiind astfel indicată și la mesele de seară. Sărurile de zinc din componența salatei ne ajută să combatem stresul. În plus, salata verde poate trata durerile de cap.

Mulți dintre nutrienții pe care îi conține salata verde ajută la prevenirea osteoporozei și la îmbunătățirea structurii osoase. Salata este o sursă bogată de vitamina K, cea care are un rol important în creșterea masei osoase și previne osteoporoza.

Salata verde previne anemia. Prin conținutul de cupru și fier, ajută la formarea celulelor roșii din sânge, ducând la creșterea valorilor hemoglobinei din sânge. Este folosită ca tonic excelent pentru persoanele diagnosticate cu anemie. Specialiștii afirmă că absorbția fierului din salata verde este mult mai mare decât cea din suplimentele care conțin fier.

În cazul pacienților care suferă de Alzheimer, salata verde are un rol esențial deoarece limitează daunele neuronale de la nivelul creierului.

Deoarece are în compoziția sa acid folic, care previne instalarea anemiei în timpul sarcinii, salata verde este recomandată femeilor însărcinate.

Fiind bogată în fibre, consumul de salată previne constipația și ajută la detoxifierea colonului. Poate fi folosită cu succes pentru vindecarea altor tulburări gastrointestinale. Enzimele naturale care se găsesc în salată ne ajută să avem o digestie bună. Amestecând suc de salată cu suc de lămâie, suc de mentă și miere de albine, putem obține un medicament eficient care tratează greața, vărsăturile, balonările și indigestia.

Săracă în calorii și cu un conținut ridicat de fibre, vitamine și minerale, salata verde este ideală pentru curele de slăbire.

Datorită conținutului mare de vitamina C, mărește rezistenta la infecții și virusuri. Este indicat consumul acesteia în amestec cu alte legume crude. Astfel, vitaminele sunt conservate iar organismul le absoarbe eficient.

Pentru consum, este indicată salata de culoare verde aprins, chiar verde închis, deoarece, cu cât este mai închisă la culoare, cu atât este mai bogată în nutrienți. Salata verde se păstrează foarte bine la frigider în pungi sau cutii de plastic.

AGERPRES/ (Documentare—Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Sărbătoarea Buna Vestire; slujba de la Mitropolia Moldovei și Bucovinei — 2006
Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Despre această mare sărbătoare a bucuriei și a speranței, părintele Ilie Cleopa spunea: “Astăzi răsună glas de bucurie în tot pământul. Astăzi Arhanghelul Gavriil îi vestește Fecioarei Maria că va lua în pântece și va naște în lume pe Fiul lui Dumnezeu, mântuirea întregului neam omenesc. Ziua de astăzi este mai sfântă și mai veselitoare decât toate zilele veacurilor, căci aduce bucurie și vestește mântuirea în toată lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu milă și cu îndurare din cer spre pământ și a auzit suspinele strămoșilor noștri și plângerea tuturor celor ce se chinuiau în iad de la începutul lumii” (volumul “Predici la praznicele împărătești și la sfinții de peste an”, arhimandrit Ilie Cleopa, Ed. Episcopiei Romanului, 1996).

Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Luca istorisește cum s-a întâmplat evenimentul, care stă la originea praznicului de astăzi (Luca, cap. 1). Arhanghelul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat, care se numea Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Mănăstirea Comana) — 2010
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Intrând îngerul la Sfânta Fecioară, a spus: “Bucură­te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei” (Luca 1, 28). Dar fecioara s-a tulburat la auzul cuvintelor lui: “Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?” (Luca 1, 28) și Sfântul Arhanghel Gavriil, văzând-o pe dânsa așa de tulburată, i-a liniștit sufletul spunând: “Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema” (Luca 1, 30-32).

Arhanghelul Gavriil i-a lămurit Sfintei Fecioare și felul în care se va întâmpla această mare taină (din veac ascunsă și de îngeri neștiută): “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35).

Sfânta Fecioară Maria s-a făcut ascultătoare poruncii lui Dumnezeu, trimisă ei prin Arhanghelul Gavriil, și în mare smerenie a spus: “Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). În clipa când, Fecioara Maria a acceptat cuvântul îngerului și a rostit aceste cuvinte, S-a și zămislit Iisus Hristos în preacuratul ei pântece, se arată în predica părintelui Ilie Cleopa.

Slujba de Buna Vestire la Biserica românească ‘Buna Vestire’ din Bruxelles — 2013
Foto: (c) Ștefan MICSIK / Arhiva AGERPRES

Întâmplările acestui eveniment al Bunei Vestiri sunt redate de către un singur evanghelist din cei patru, Sfântul Evanghelist Luca. În acest sens, ziarul ”Lumina” prezenta în cadrul unui articol, răspunsurile la două întrebări, care se pot pune în mod firesc: de unde știa Sfântul Evanghelist Luca aceste date și ce izvoare a folosit pentru Evanghelia sa.

Potrivit sursei citate, exegeții sunt de acord că una din sursele Sfântului Luca pe care le-a cercetat “cu de-amănuntul” (Lc. 1, 3) a fost și Sfânta Fecioară Maria. Numai din gura Maicii Domnului putea afla aceste lucruri autorul celei de-a treia Evanghelii.

În legătură cu sărbătoarea Bunei Vestiri, textul Sfântului Luca, deși nu spune nimic despre copilăria Maicii Domnului, prezintă totuși câteva date suficiente pentru a schița portretul religios-moral al Născătoarei de Dumnezeu. Astfel, ea este atât de curată, încât manifestă o familiaritate cu puterile îngerești, se tulbură, notează Evanghelistul, de “cuvântul” solului ceresc, iar nu de apariția sa. Prin răspunsul său, Fecioara Maria dă dovadă de multă maturitate duhovnicească, precum și de smerenie, se arată în articolul menționat.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

În 1822, primul domnitor pământean, Grigorie Dimitrie Ghica, a înmânat Agiei (fosta poliție) un steag galben având pe o parte icoana Maicii Domnului și pe alta însemnele poliției.

În acel an a fost reformată boierimea mică din Muntenia și s-a stabilit, printr-un proiect de lege, organizarea poliției. Vechiul drapel, uitat timp de 60 de ani, a fost redescoperit în 1938 și readus în actualitate de generalul de jandarmi pensionar Ioan P. Suciu, care a găsit în arhive un document ce atestă preluarea steagului la 25 martie 1822.

Înainte de 2002, începând cu anul 1996, Ziua Poliției s-a aniversat la data de 8 iulie, pentru că la 8 iulie 1929 a fost adoptată de Parlament ‘Legea privind reorganizarea poliției generale a Statului’, prima lege modernă de organizare a Poliției Române.

Anul acesta, au avut loc manifestări prilejuite de Ziua Poliției Române, duminică, 22 martie, în parcul Lumea Copiilor din Capitală, dar și în alte orașe din țară.

Festivitățile de la București au cuprins și un moment dedicat cinstirii eroilor Poliției Române, manifestare desfășurată în prezența lui Gabriel Oprea, viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Interne, la Monumentul Eroilor Militari Români Căzuți la Datorie.

De asemenea, în cadrul manifestărilor a fost prezentată o expoziție de uniforme de poliție, din diferite perioade de timp, precum și tehnica folosită de aceștia de-a lungul timpului.

Criminaliștii au prezentat ultimul autovehicul intrat în dotarea lor, “disaster victims identification mobile forensic unit” (autospecială pentru identificarea victimelor în cazul dezastrelor), cu ajutorul căruia intervin pentru efectuarea cercetării la fața locului în teren greu accesibil, iar Serviciul Independent pentru Intervenții și Acțiuni Speciale din cadrul IGPR a prezentat “roboțelul pirotehnic”, un dispozitiv performant de detectare a explozivilor și de dezamorsare a bombelor.

De asemenea, au fost prezentate și demonstrații de prindere și imobilizare a infractorilor. Copiii s-au bucurat și ei de atenția polițiștilor, pentru ei fiind organizate concursuri educative.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Horia Plugaru)

Ziua internațională a comemorării victimelor sclaviei și comerțului transatlantic cu sclavi, marcată la 25 martie, a fost proclamată de ONU prin Rezoluția A/RES/62/122, adoptată de Adunarea Generală, la 17 decembrie 2007.

Patricia Moller, ambasador al SUA în Guineea, a participat la o întâlnire cu organizațiile non-guvernamentale din România care activează în domeniul luptei împotriva traficului de persoane, la sediul Fundației Româno-Americane (RAF). (2014)
Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES FOTO

Așa cum amintește Organizația Națiunilor Unite, timp de peste 400 de ani, mai mult de 15 milioane de persoane — bărbați, femei și copii — au fost victimele comerțului transatlantic cu sclavi. Astfel, prin prisma ecoului lăsat de unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria umanității, în fiecare an, la 25 martie, Ziua internațională a comemorării victimelor sclaviei și comerțului transatlantic cu sclavi oferă oportunitatea de a onora și comemora victimele care au suferit și au murit în sistemul brutal al sclaviei. Această zi are și scopul de a atrage atenția asupra pericolelor rasismului și a prejudecăților din prezent.

Pentru anul 2015 a fost aleasă tema ”Femeile și sclavia”, cu scopul de a omagia femeile subjugate care au îndurat vitregii de nesuportat, precum și pe cele care au luptat pentru libertate și au militat pentru abolirea sclaviei. Tema acestui an celebrează și tăria femeilor subjugate, dintre care multe au reușit să transmită către descendenți cultura africană, în pofida abuzurilor suferite.

Conform estimărilor, o treime din cei aproximativ 15 milioane de oameni, care au fost deportați din Africa prin intermediul comerțului transatlantic cu sclavi, au fost femei. Acestea au avut de îndurat o povară de trei ori mai grea, pentru că pe lângă condițiile aspre de muncă forțată, au trăit forme extreme de discriminare și exploatare din cauza inegalității de gen și a culorii pielii. Departamentul de informare publică în Programul de comemorare a sclaviei, din cadrul sistemului ONU, are rolul de a furniza informații despre comerțul transatlantic cu sclavi și despre modul în care intoleranța se poate transforma dintr-o atitudine în fapte de violență și ură.

”Ziua comemorării din acest an aduce un omagiu special numeroaselor femei care au suferit și au murit în timpul comerțului cu sclavi. (…) Femeile sclave au jucat un rol cheie în menținerea demnității comunităților lor. Adeseori, spiritul lor de conducere și rezistența neînfricată au fost subestimate sau uitate”, a transmis secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, în mesajul dedicat Zilei internaționale.

”În mod tragic, sclavia încă nu a luat sfârșit. Sclavia rezistă cu îndărătnicie în multe zone ale lumii, sub forma muncii forțate, a traficului, exploatării sexuale sau a captivității în condiții asemănătoare sclaviei. Aceste practici condamnabile nu ar exista fără rasismul înrădăcinat”, a mai punctat oficialul ONU. Ban Ki-moon a făcut apel la reiterarea angajamentului de a pune capăt sclaviei moderne, pentru ca generațiile tinere să trăiască într-o lume fără rasism și prejudecăți, cu oportunități și drepturi egale pentru toți.

La 25 martie 2015, Organizația Națiunilor Unite inaugurează, la sediul din New York, monumentul ”Ark of Return” (Arcul întoarcerii), dedicat memoriei victimelor sclaviei și comerțului transatlantic cu sclavi. ”Construit în Visitors Plaza, monumentul le va aduce acasă oamenilor din întreaga lume moștenirea tragică a comerțului cu sclavi. Ne va ajuta să ne vindecăm odată cu amintirea trecutului și onorarea victimelor”, a evidențiat secretarul general al ONU.

AGERPRES/ (Documentare—Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu)

Provincia Zabul, Afganistan
Foto: (c) Simion MECHNO / AGERPRES ARHIVA

La 25 martie 1985, jurnalistul britanic Alec Collett a fost răpit de persoane înarmate, în timpul unei misiuni în Liban desfășurate de Agenția ONU de Ajutorare a Palestinienilor Refugiați din Orientul Apropiat (UNRWA). Timp de peste 24 de ani, soția și familia au sperat într-o minune, până când cadavrul său a fost descoperit și identificat, în 2009. Ziua internațională a solidarității cu angajații reținuți și cu cei dispăruți marchează momentul răpirii lui Alec Collett. Soarta sa este considerată un simbol pentru destinul unui număr prea mare de angajați dispăruți sau reținuți, în timp ce desfășurau activități în slujba Națiunilor Unite, au evidențiat reprezentanții ONU într-un comunicat de presă, în 2013. Uniunea Angajaților ONU și Comitetul de securitate și independență al Serviciului Civil Internațional aduc, prin marcarea acestei zile, un omagiu celor care au avut un destin similar.

”Stindardul Națiunilor Unite, care aduce speranță, siguranță și progres pentru viața celor mai vulnerabili, a devenit ținta unor indivizi și grupuri ce acționează cu ostilitate”, a transmis președintele Uniunii Angajaților ONU, Barbara Tavora-Jainchill, în martie 2013, pe fondul unor evenimente fără precedent: arestări, rețineri de către autorități ale unor state sau de către miliții și grupări infracționale, răpiri pentru obținerea de răscumpărări etc.

Potrivit informațiilor ONU din 15 martie 2015, 33 de angajați și membri ai personalului asociat erau reținuți de autorități naționale din 15 țări. În plus, un angajat era dat dispărut și doi contractanți se aflau în captivitate, după ce au fost răpiți.

Cum situația din zonele de conflict (Afganistan, Republica Centrafricană, Sudan și Sudanul de Sud, Siria etc.) prezintă un risc crescut pentru personalul ONU implicat în misiuni, această zi reprezintă un moment de mobilizare, apel la justiție și luarea de măsuri pentru protejarea angajaților organizațiilor umanitare, din comunitatea neguvernamentală și din presă.

AGERPRES/ (Documentare—Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu)

Peisaj de iarnă din Plaiul Foii, la poalele masivului Piatra Craiului, zonă aflată la 12 km de orașul Zărnești, județul Brașov.
Foto: (c) Bogdan BĂRBULESCU / Arhiva AGERPRES

Parcul Național Piatra Craiului, potrivit infoseason.ro, deține o zonă specială de conservare, unde se află patru zone carstice: Cheile Zărneștilor sau Prăpăstiile Zărneștilor pe teritoriul județului Brașov; Cheile Dâmbovicioarei; Cheile Brusturetului; Cheile Dâmboviței pe teritoriul județului Argeș.

Tot aici există o arie de protecție cu o suprafață de 1,5 ha, cu caracter de monument al naturii: Peștera Liliecilor, o zonă cu suprafața de aproximativ 1.200 ha, pe care pășunatul este interzis și 683 ha de rezervație științifică.

Peisaj de iarnă din zona Masivul Piatra Craiului, județul Brașov.
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Rezervația naturală Cheile Zărneștilor cu o suprafață de 109,80 ha a fost desemnată rezervație naturală în 1938 potrivit infopensiuni.ro, și a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000.

Datorită peisajului stâncos, rezervația este numită și “Prăpăstiile Zărneștilor” și reprezintă un impresionant defileu, lung de aproximativ 5 km situat în partea de nord-est a masivului Piatra Craiului. Cheile încep pe pârâul Vlădușca și continuă până în dreptul satului Măgura. Mergând la pas, parcurgerea peisajelor spectaculoase oferite de Prăpăstiile Zărneștilor se poate face în 45 de minute.

Pereții verticali din calcar, care pe alocuri se apropie până la 5-6 metri, au înălțimi cuprinse între 100-200 m, potrivit turisminzarnesti.ro. În unele zone, Cheile oferă sectoare umbrite de-a lungul întregii zile. În pereții defileului au fost amenajate zeci de trasee pentru amatorii de alpinism și escaladă, cel mai lung având 115 metri.

Masivul Piatra Craiului, vedere din Plaiul Foii, zonă aflată la 12 km de orașul Zărnești, județul Brașov.
Foto: (c) Bogdan BĂRBULESCU / Arhiva AGERPRES

Accesul în defileu se face din localitățile Zărnești, Peștera, conform aceluiași site. În apropierea cheilor se află situată cabana Curmătura, importantă bază de plecare în traseele din Piatra Craiului. Turiștii sunt întotdeauna impresionați de atracțiile turistice ale defileului: peșterile (Peștera Mare din Prăpăstii, Peștera Mică din Prăpăstii), precum și cele câteva izbucuri, din care Fântâna lui Botorog și Fântânile Domnilor.

Cheile Zărneștilor sunt străbătute de Râul Mare, care, datorită permeabilității calcarelor, dispare pe unele porțiuni, urmând să apară la ieșirea din chei. În bazinul hidrografic al acestui râu s-au format 21 de peșteri.

O perspectivă generală asupra cheilor este oferită de platoul învecinat Măgura. De asemenea, la capătul cheilor se ajunge la locul numit ”La Table”, unul dintre punctele de urcare pe creasta Pietrei Craiului.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)