Foto: (c) Cristian LUPAȘCU / Arhiva AGERPRES

Mănăstirea Vorona, situată la aproximativ 23 de kilometri de municipiul Botoșani, este una de maici, fiind situată în mijlocul unei păduri, având hramul ‘Adormirea Maicii Domnului’. Lăcașul a fost ridicat în perioada 1793—1803. Potrivit tradiției, la finalul slujbei de Înviere, măicuțele de la Vorona pregătesc gustări pentru toți credincioșii veniți din alte localități.

”După ce se sfințesc pasca, ouăle și cozonacul după tradiții, pentru cei care vin de la distanță se oferă o gustare de Paște cu un ou roșu’, a declarat, pentru AGERPRES, maica Teofana.

La doar doi kilometri de Mănăstirea Vorona se află Sihăstria Voronei, o mănăstire de călugări unde și-a început viața monahală fostul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Teoctist. Mănăstirea atrage credincioșii și prin faptul că aici se află racla cu moaștele Sfântului Cuvios Onufrie, care este prăznuit de Biserica Ortodoxă Română pe 9 septembrie.

”La noi vin toți cei care doresc liniște în noaptea de Înviere și vor să se reculeagă la racla Sfântului Cuvios Onufrie’, a afirmat starețul mănăstirii, părintele Ghedeon Huțanașu.

Biserica mănăstirii Sihăstria Voronei a fost construită la îndemnul domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, în perioada 11 septembrie 1858—25 martie 1861, având ctitori un grup de șase călugări, în frunte cu monahii Ioanichie și Mardarie, veniți de la schitul Cozancea.

Fostul Patriarh Teoctist a intrat în monahism în anul 1928, în Duminica Tomei (a doua duminică după Paști), ca frate la Schitul Sihăstria Voronei, care aparținea atunci de Mănăstirea Vorona.

Mănăstirea Popăuți, ridicată în 1496 de domnitorul Ștefan cel Mare, situată la periferia municipiului Botoșani, atrage peste 1.000 de creștini din reședința de județ și din localitățile limitrofe.

De asemenea, căutată este și mănăstirea Zosin, situată la circa 15 kilometri de Botoșani, pe drumul european care face legătura între Botoșani și Iași. Aici slujba are loc în biserica nouă, ridicată în urmă cu câțiva ani de călugării mănăstirii, în frunte cu starețul Teodosie Pleșca.

Alături de mănăstiri, bisericile din cartierele municipiului Botoșani, dar și cele din fiecare localitate în parte sunt la fel de căutate pentru noaptea de Înviere.

”Există obiceiul ca oamenii, credincioșii, să meargă la bisericile de care aparțin. Cei care au timp și disponibilitate aleg mănăstirile, însă și într-o parte și în cealaltă slujba de Înviere are aceeași importanță’, a precizat protopopul de Botoșani, preotul Lucian Leonte.

AGERPRES/ (A—autor: Cristian Lupașcu, editor: Adrian Drăguț)

Foto: (c) Radu TUTA / Arhiva AGERPRES

Participanții au aprins lumânări și au purtat afișe cu inscripțiile ‘Je suis Kenya’, ‘Nous sommes Kenya’, ‘Aprinde o lumânare pentru cei 148 de studenți uciși în Kenya’.

”Am decis să organizăm acest moment comemorativ pentru victimele atentatului terorist dintr-o universitate din Kenya, când teroriștii au separat studenții musulmani de cei creștini, iar pe creștini i-au împușcat în cap. Reacțiile internaționale au fost slabe, în contrast cu cele care au urmat după uciderea jurnaliștilor de la Charlie Hebdo. Nu cred că dacă sunt din Kenya, dacă sunt mai săraci și mai departe de Europa trebuie dați la o parte și uitați’, a spus organizatorul acțiunii, Andrei Boilă.

AGERPRES/ (AS—autor: Marius Septimiu Avram)

Foto: (c) Cornelia DUMITRU / AGERPRES FOTO

Lumânările au fost aprinse începând din fața Mitropoliei Târgoviște, unde arhiepiscopul și mitropolitul Târgoviștei, Nifon, a ținut o scurtă cuvântare.

”Să fiți cu toții binecuvântați pentru că sunteți prezenți aici, în viața Catedralei Mitropolitane, unde s-au strâns moșii și strămoșii noștri de peste 600 de ani, aici în acest loc (…). Ce frumoasă tradiție, ce binecuvântată, Calea Luminii are loc aici, la Târgoviște, de câțiva ani de zile.

Foto: (c) Cornelia DUMITRU / AGERPRES FOTO

Vreau să-l menționez și să-l felicit pe maestrul profesor Șerbănescu pentru toate aceste lucruri minunate. Ceva trebuie să rețineți toți cei care sunteți aici: lumina dă perspectivă, care are sens, și nu orice lumină (…), vorbesc de lumina care strălucește și care transformă omul.

Acum în Săptămâna Patimilor este cu o încărcătură religioasă de o noblețe și o frumusețe extraordinară, pentru că noi ne gândim la lumina care este adusă în lume de Mântuitorul Hristos”, a spus arhiepiscopul și mitropolitul Târgoviștei, Nifon.

Artistul plastic Mihai Șerbănescu, organizatorul acestui eveniment, spune că manifestarea a devenit o tradiție, în fiecare an se aprinde un număr de lumânări egal cu al anului respectiv plus încă una, ca simbol al speranței.

”Manifestarea reprezintă o picătură de pace în suflet și lumină care înseamnă, până la urmă, lumina pe care o purtăm în suflet. Decât că ea poate fi într-un fel materializată și în lumina candelei și a lumânării. În urmă cu 16 ani cei cărora le-am propus evenimentul nu prea aveau încredere, iată că lucrurile probabil plăcute de Dumnezeu au viață lungă, iată că s-a derulat a 16-a întâmplare de acest gen”, a declarat inițiatorul manifestării, artistul plastic Mihai Șerbănescu.

Foto: (c) Cornelia DUMITRU / AGERPRES FOTO

La eveniment au participat și președintele Consiliului Județean Dâmbovița — Adrian Țuțuianu, primarul interimar al Târgoviștei — Cristian Stan, precum și alte oficialități locale.

În fiecare an, în Joia Mare, sute de persoane sunt prezente la această manifestare din municipiul Târgoviște.

AGERPRES/(A—autor: Cornelia Dumitru, editor: Adrian Drăguț)

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Potrivit unui comunicat de presă, Muzeul Județean Satu Mare desfășoară un amplu proiect de cercetare arheologică ce are ca principal obiectiv așezarea fortificată din mileniul I î.Hr. de la Căuaș-Sighet, proiectul de scanare fiind început în urmă cu șapte ani pe raza județului și în alte situri arheologice.

“Prin scanare geomagnetică s-a constatat că aici a existat un centru tribal, ce se întindea pe o suprafață de 56 ha, într-o zonă fortificată natural prin revărsarea a două pâraie în valea Ierului. Întreaga suprafață a fost fortificată printr-un efort ce dovedește posibilități impresionante ale comunității care a trăit în așezare. Un aspect extrem de important se desprinde acum la finalul cercetărilor: sutele de construcții de pe suprafața sitului sunt aranjate pe șiruri, dovedind că locuințele au fost construite după un plan prestabilit. Acest sistem complex de amenajare, ce a fost definit ca fiind protourban, este cunoscut doar la vestitul centru tribal din localitatea Biskupin (Polonia). Situația de la Căuaș dovedește că ar putea fi un fenomen european, databil în sec. X-VIII î.Hr., care însă s-a prezervat și poate fi reconstituit în puține cazuri”, se precizează în comunicat.

Un alt element deosebit surprins în acest an este acela al unor planuri de construcții cu o latură arcuită (absidate) de foarte mari dimensiuni. Construcții identice ca formă și dimensiuni au fost descoperite recent la Lăpuș, acest sit având clare conotații cultice.

“Clădirile absidate de la Căuaș (datate în sec. X-VIII î.Hr.) generează o legătură temporară între monumentele similare din epoca târzie a bronzului de la Lăpuș (sec. XII î.Hr.) și templele absidate din civilizația geto-dacică (sec. V î.Hr.—I d.Hr.)”, arată sursa citată.

AGERPRES/(AS — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Ștefan Gabrea)

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Mesajul video al lui Rieu pentru români începe cu un scurt fragment dintr-o slujbă într-o biserică ortodoxă românească, ceremonie la care artistul a asistat.

“Dragi prieteni din toată România, vă urez tuturor un Paște fericit! Bucurați-vă de acest moment special al anului cu familiile și prietenii! Aștept cu nerăbdare să vă întâlnesc în curând și toate cele bune din Maastricht”, spune Rieu în mesajul video postat pe canalul său oficial de YouTube.

Bilete pentru concertele din iunie susținute de Andre Rieu în Piața Constituției din București sunt încă disponibile prin rețeaua Eventim, anunță organizatorii români. Rieu a anunțat șapte concerte la București, pe 5, 6, 7, 11, 12, 13 și 14 iunie.

Născut la Maastricht, în Olanda, Andre Rieu este deținătorul celei mai mari orchestre private din lume și a vândut până în prezent peste 40 de milioane de albume și DVD-uri.

În fiecare an, Andre Rieu, Johann Strauss Orchestra, corul și numeroși soliști internaționali susțin 100 de concerte în întreaga lume, cu peste un milion de spectatori.

AGERPRES/(AS — autor: Oana Ghiță, editor: Florin Marin)

Denia din Vinerea Mare la Patriarhia Romana 
Foto: (c) Alex MICSIK / Arhiva AGERPRES

Ziua de vineri din Săptămâna Mare este o zi de doliu pentru creștini, aceștia retrăind două evenimente cutremurătoare din istoria mântuirii: răstignirea Fiului lui Dumnezeu pe cruce și punerea Sa în mormânt.

În Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit și Sfântul Aer) pe sub care trec credincioșii, până la sfârșitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.

Sfântul Epitaf este un obiect bisericesc de cult de forma dreptunghiulară, confecționat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se afla imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului.

Acesta este așezat pe o masă mai înaltă, iar credincioșii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaful și trec de trei ori pe sub masa pe care este așezat. Această trecere pe sub masă a credincioșilor se dorește a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepților.

Prin moartea și Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porțile iadului, iar moartea a fost învinsă “Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?”, spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni (15.55).

Denia din Vinerea Mare, la Biserica Sfânta Treime din Brașov
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Așa și credincioșii își amintesc, acum, că și ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt pentru a merge la viața veșnică în Hristos.

După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălțării Domnului.

După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf. La sfârșitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane.

Cercetătorii etnografi susțin că, în comunitățile tradiționale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului și întunericului, oamenii rămânând fără protecție divină. Se spunea că Vinerea Mare ar echivala cu 12 vineri obișnuite, denumirea de Vinerea Seacă, cum se mai numește această zi, explicându-se prin postul negru pe care mulți oameni obișnuiau să-l țină.

În unele zone ale țării se afumă cu tămâie pomii și casele pentru a le feri de animalele sălbatice, de trăsnete, boli și dăunători.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) Mihaela LETA / Arhiva AGERPRES

Pasca cu un diametru de doi metri și 10 centimetri, cu o grosime de peste zece centimetri și cântărind peste 170 kg, potrivitworldrecordacademy.com, a fost realizată în zece ore, de cinci patiseri și cinci bucătari de la firma Mopan Suceava.

Pasca a fost așezată într-un coș uriaș din împletituri de nuiele în fața Catedralei Ortodoxe “Pogorârea Sfântului Duh” din Rădăuți, iar după ce a primit binecuvântarea, a fost măsurată și omologată de reprezentantul World Records Academy.

Apoi, a fost tăiată și distribuită celor prezenți.

Pentru prepararea tradiționalei copturi de Paști au fost folosite 300 de ouă, 45 de kilograme de brânză de vaci, trei kilograme de stafide și câteva zeci de kilograme de făină, potrivit monitorulsv.ro.

A fost realizată în forma rotundă, după cum cere tradiția, care simbolizează perfecțiunea, având o cruce pe mijloc, iar de jur împrejur — un inel din aluat.

Reprezentantul World Records Academy, care a omologat acest record, a declarat: “Organizația noastră a omologat numeroase recorduri de gătit, dar cel realizat astăzi are o semnificație deosebită: această pâine dulce cu brânză, cunoscută sub numele de Pască, este simbolul Pământului, al perfecțiunii. Și cu atât mai mult, întrucât este preparată aici, în tărâmul de legendă al Bucovinei !”.

Evenimentul de la Rădăuți a făcut parte din programul ”Paștele în Bucovina”, organizatorii dorind să atragă cât mai mulți turiști atât români cât și străini în localitatea lor.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES

Amplasat pe strada Gării 20 din localitatea Vama, județul Suceava, pe drumul european E85, Muzeul Oului este un obiectiv turistic inedit în descoperirea tradițiilor din această zonă, a meșteșugului încondeierii ouălor, un meșteșug ce a făcut înconjurul lumii.

Foto: (c) judetulsuceava.ro

Este găzduit de casa familiei Letiției Orșivschi, artist, profesor de artă textilă și decorativă, care a avut inițiativa întemeierii acestui muzeu colecționând, în peste paisprezece ani de participări la expoziții și saloane internaționale, ouă din toate colțurile lumii.

Colecția muzeală cuprinde peste 3000 de ouă lucrate în tehnici diferite, pe diferite tipuri de suport (coajă de ou, lemn, ceramică, porțelan, piatră, sticlă) și este expusă în 22 vitrine, fiind structurată pe două secțiuni: “Ouă din Bucovina” și “Ouă din toată lumea”, așa cum reliefează siteul www.muzeuloului-vama.com.

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES

Pot fi văzute aici ouă încondeiate cu ajutorul diverselor tehnici, ouă cu motive vechi din Bucovina sau ouă rare precum cele de emu, nandu, tinamu, broască țestoasă, crocodil sau flamingo.

De asemenea, pot fi admirate ouă de diverse dimensiuni, de la cele de potârniche, vrabie, porumbel, fazan, păun, prepeliță, până la cele de rață, gâscă, curcan, struț. Cele mai mici sunt de prepeliță, bibilică sau găinușă americană, iar cele mai mari sunt de gâscă, struț, crocodil sau broască țestoasă.

Cel mai vechi ou din colecție este al unui struț australian emu, încondeiat în urmă cu o sută de ani, de un aborigen.

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES

La intrarea în muzeu vizitatorul este întâmpinat de celebrul mesaj al lui Constantin Brâncuși “Oul… maica formelor, a tuturor… formelor”.

Prima secțiune a muzeului, îmbogățită permanent, cuprinde, potrivit siteului www. judetulsuceava.ro, ouă cu motive vechi din Bucovina, ouă din colecția familiei Orșivschi ce au o vechime de peste 50 de ani. Acestea sunt încondeiate prin tehnica “batik”, la care se folosesc diferite culori, iar motivele regăsite pe ele sunt geometrice și așa cum se mai găsesc pe țesăturile populare (cămășile tradiționale, covoare și prosoape).

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES

De asemenea sunt reprezentate și motivele ce reprezintă meșteșugurile tradiționale — coarnele berbecului, cârja ciobanului, potcoava, fierul plugului, vârtelnița, grâul — dar și motivele religioase — crucile de diferite dimensiuni. Între simbolurile utilizate la decorarea acestor ouă predomină cele ale vieții precum: frunza de stejar (simbolul veșniciei), trifoiul (simbol al norocului), apa (simbolul vieții).

Culorile folosite sunt naturale — roșu, maro, galben, verde și negru — fiind obținute din coajă de ceapă, suc de sfeclă, petale de trandafiri, frunze de nuc, frunze de mentă arin sau șofran.

Foto: (c) aeagency.ro

Tot în această secțiune pot fi admirate “ouă cu bobițe” realizate prin tehnica cu ceară în relief, o tehnică unică în lume, specifică zonei Bucovinei. Coaja oului nu mai este netedă, pentru că se suprapun până la șase straturi de ceară, formându-se reliefuri ca niște perluțe sau bobițe. Pentru a rezista cât mai mult ouăle sunt golite de conținut înainte de a fi vopsite.

Cea de a doua secțiune a muzeului expune, conform sursei amintite, colecția internațională ce conține ouă perforate din Cehia, ouă zgâriate din Germania, ouă tradiționale slovace cu paie decupate sau fire metalice aplicate. De asemenea pot fi admirate adevărate opere de artă precum: ouă din pietre șlefuite sau din porțelan decorat manual, ouă de porțelan Fabergé acoperite cu foiță de aur, un ou de lebădă pictat în Franța, ou de barză pictat în Elveția, un ou din Japonia pictat cu muntele Fuji și sakura special pentru colecția acestui muzeu.

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES
Din această secțiune, vizitatorii află informații despre tehnicile folosite la realizarea acestor ouă și remarcă varietatea de motive utilizate.

Se constată, astfel, că țările slave folosesc aceeași tehnică a batikului, dar au culori și motive diferite: în Rusia predomină icoanele pictate pe ouăle de lemn, în Ungaria predomină motivele florale, în timp ce în Serbia și Slovenia reprezentative sunt păsările desenate.

În Grecia predomină motivele religioase, în Italia reprezentative sunt măștile venețiene, iar în India pe ouă se regăsește cultul elefantului.

Foto: (c) Silvia MARCU / Arhiva AGERPRES

Dacă în Cehia este utilizată tehnica perforării cojii oului, în Macedonia, Danemarca și Luxemburg sunt întâlnite tehnici textile, iar în Cașmirul pakistanez, tehnica emailului. Pe insula Bali, oul este pictat cu măști și este dăruit copiilor la naștere, pentru a-i apăra de duhurile rele.

Colecția internațională este completată de acuarela pe sticlă, porțelan și jad din China, sau ouă de broască țestoasă din Vietnam.

Un punct de atracție pentru turiști, în preajma Sărbătorilor Pascale, Muzeul Oului include un atelier unde vizitatorii pot încondeia singuri ouăle pentru Paști, dar și un magazin de unde pot achiziționa diverse modele de ouă la prețuri variind de la câțiva lei la câteva sute de euro.

AGERPES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru

Foto: (c) crestinortodox.ro

În Joia Mare, dimineața, oamenii merg la biserică să se spovedească și să se împărtășească. Seara, are loc slujba celor 12 Evanghelii, iar lumea merge la biserică îmbrăcată în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru, conform site-ului www.crestinortodox.ro.

Tot acum se duce la biserică pâine, care va fi sfințită de preot, stropită cu vin și împărțită enoriașilor în noaptea de Înviere.

Se spune că din Joia Mare nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca. În majoritatea gospodăriilor românești, Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale și înroșirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paști. Se spune că ouăle înroșite în această zi nu se strică niciodată.

Foto: (c) Constantin DUMA / Arhiva AGERPRES

Joia Mare este ultima zi din Postul Mare în care se fac slujbe pentru sufletul morților. Se crede că în noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele morților se întorc la vechile lor locuințe, unde rămân până în sâmbăta dinainte de Rusalii. Oamenii aprind focuri în curți, pe dealuri sau în cimitire, pentru ca aceștia să aibă lumină și căldură.

Aprinderea acestora reiterează focul pe care l-au aprins slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, pentru a se încălzi, atunci când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, atunci când s-a lepădat de Hristos.

Femeile duc la biserică colaci, prescuri, vin, miere de albine și fructe și, după ce sunt sfințite, se împart pentru sufletul celor duși pe lumea cealaltă. Se obișnuiește să se dea de pomană apă, fie se aruncă pe mormânt o găleată de apă, fie se duce apă la femeile mai bătrâne.

Se spune că nu e bine să speli rufe în această zi, pentru că la morți, în loc să ajungă pomana, se duce apa murdară de la spălat.

Focul din Joia Mare
Foto: (c) Nicolae BADEA / Arhiva AGERPRES

Joia Mare se mai numește Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimărița. Joimărița sau Joimărica este un personaj întâlnit doar în mitologia românească.

Conform site-ului mai sus menționat, a fost, la origini, o zeitate a morții, care supraveghea focurile din Joia Mare, dar ulterior a devenit un personaj justițiar, care-i pedepsește pe cei leneși. Până în această zi, gospodinele trebuie să termine torsul și țesutul de frica Joimăriței.

Personajul este întruchipat, simbolic, de o femeie urâtă și puternică, deghizată într-o vrăjitoare rea, care poartă cu ea o serie de instrumente: o găleată cu jăratic, un clește, un ciocan, un cuțit, un vătrai, un sac cu cenușă etc. Ea le arde degetele și mâinile fetelor leneșe, le pârlește părul și unghiile și dă foc fuioarelor de lână găsite netoarse.

Se spune că Joimărița vine să vadă ce a lucrat fiecare. Nici bărbații nu scapă de pedepse, dacă au fost leneși și gospodăria nu arată așa cum ar trebui. În cazul în care Joimărița găsește pe cineva dormind, acela va fi leneș tot anul. În unele zone, o femeie bătrână merge pe la casele cu fete tinere pentru a îndeplini tradiția, dar în alte zone, cete de copii, unși pe față cu negreală, merg să le îndemne pe fete la lucru: “Câlții / Mâlții / Toarse câlții; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul să ți-l văz! / Și de-l ai, / Să te-nduri și să ne dai / Cele ouă-ncondeiate / De acolo din covate”. Pentru a scăpa de pedeapsă, gazdele trebuie să le dea copiilor ouă.

O altă formă de manifestare a Joimăriței o reprezintă strigăturile peste sat. Originar din zona Ardealului, acest obicei era de fapt o denunțare satirică a abaterilor din anul anterior, cu un important rol moralizator.

Seara, credincioșii merg la biserică pentru a asista la slujba celor 12 Evanghelii. În tradiția populară, se crede că fetele trebuie să-și pună 12 dorințe pe un fir de ață, făcând câte un nod după fiecare Evanghelie citită de preot.

După Înviere, se dezleagă cele 12 noduri pentru ca dorința să se împlinească, iar ața se pune sub pernă și tinerele își vor visa, astfel, ursitul. În sudul țării se păstrează și obiceiul ca bunicile să spele picioarele copiilor din familie.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) Gina ȘTEFAN / Arhiva AGERPRES

Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile lui Iisus. Astfel, una dintre ipotezele care stă la originea acestei datini ar fi aceea conform căreia Maica Domnului, venind să-și vadă Fiul răstignit, a adus niște ouă într-un coș, pe care l-a așezat sub cruce, iar acestea s-au înroșit cu sângele Domnului. De asemenea, atunci când Iisus Hristos a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au  transformat în ouă roșii. Totodată, conform site-ului www.biserica.org, se povestește că, după ce Iisus a fost răstignit, fariseii au făcut un ospăț de bucurie, iar unul dintre ei ar fi spus: ”Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Iisus”. Și pe dată ouăle s-au făcut roșii, iar cocoșul a început să bată din aripi.

Cu multe secole înainte de Hristos, exista obiceiul de a oferi în dar ouă colorate, la marile sărbători, îndeosebi la cele de înnoire a timpului. Oul este el însuși generator de viață, un simbol al regenerării, al purificării, al veșniciei. ”Oul a sintetizat misterul Creațiunii; dintr-un ou trebuie să se fi născut Universul, Lumea, deci și omul. Oul cosmic trebuie presupus la baza credinței tuturor popoarelor din lume”, spunea folcloristul Artur Gorovei într-un studiu apărut în anul 1937. La creștini, oul este simbolul Mântuitorului, care părăsește mormântul și se întoarce la viață, potrivit etnologului Ion Ghinoiu.

În România, cea mai veche mențiune despre obiceiul vopsirii ouălor de Paști se regăsește în amintirile florentinului Antonio Maria del Chiaro (1669-1727), secretar, pe rând, al principelui domnitor Nicolae Mavrocordat (1709-1710, prima domnie în Moldova), Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Ștefan Cantacuzino (1714-1715), care a descris multe dintre obiceiurile românilor. În Moldova, se amintește despre ouăle de Paști în cronica lui Gheorgache, al doilea logofăt de la Iași, în anul 1762.

Foto: (c) Romulus BRUMĂ / Arhiva AGERPRES

Înroșirea ouălor de Paști se face în Joia Mare, existând credința că ouăle fierte și roșite în această zi nu se strică pe tot parcursul anului, chiar mai mult, nu se vor strica niciodată. Potrivit site-uluiwww.crestinortodox.ro, culoarea roșie reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar îndeosebi sângele lui Iisus vărsat pentru mântuirea lumii. La noi, însă, de Paști, ouăle nu se vopsesc doar în roșu, ci și în alte culori (galben, verde, albastru), vestind bucuria primăverii. Mai mult decât atât, în unele zone, îndeosebi în Bucovina, se păstrează tradiția încondeierii ouălor, devenită în timp o adevărată artă, executată cu măiestrie de artiști populari. Ouăle încondeiate se mai numesc și “ouă muncite”, dedicând astfel efortul depus pentru desăvârșirea lor patimilor îndurate de Iisus Hristos pentru lume.

Foto: (c) Paula NEAMȚU / Arhiva AGERPRES

Încondeierea ouălor se realizează folosind tehnici speciale și constă în aplicarea unor desene deosebite, în motive geometrice sau reprezentând plante, animale ori diferite simboluri astrale. Astfel, pe ele regăsim frunze, brazi, flori de măceș, grâu, pești, coarne de cerb, steaua magilor, crucea Paștelui și chiar icoane pictate. De asemenea, se mai încondeiază ouă cu motive tradiționale de pe cămășile populare.

De obicei se folosesc trei-patru culori: roșu, care simbolizează soarele, focul și dragostea; negru, care simbolizează eternitatea, statornicia, dar și suferințele Domnului Iisus Hristos pe cruce; galben — lumina, bogăția recoltelor, tinerețea; verde — forța naturii, rodnicie, speranță și albastru — sănătate, seninul cerului. Pentru a realiza ouă decorative de Paști, în Vrancea și la Putna Sucevei se folosesc vopsele în relief, în Bucovina se aplică mărgele, în Neamț se fac ouă decorative din lemn, iar în Harghita, se fac ouă din lut. De asemenea, pentru încondeierea ouălor, în unele părți ale țării se folosesc ouă fierte, iar în alte zone — ouă golite de conținut.

Foto: (c) Tina ȚUCUI / Arhiva AGERPRES

Odinioară, se foloseau plante pentru obținerea acestor culori, dar în zilele noastre se folosesc mai mult vopseluri chimice. Cu toate acestea, unele gospodine păstrează încă rețetele străvechi pentru prepararea culorilor vegetale, obținute din plante culese din vreme și lăsate la uscat. Astfel, culoarea roșie se poate obține din cojile de ceapă roșie, din frunzele mărului pădureț sau din sovârf, galbenul se obține din flori de tei sau frunze de mesteacăn, albastrul — din viorele, iar pentru verde se folosește răchițica.

Meșterii populari găsesc o diferență foarte mare între cele două tipuri de vopseluri, căci cele vegetale, prin căldura lor, conferă oului o amprentă estetică deosebită. Totodată, aceștia pun mare preț pe atmosfera de liniște, înțelegere, calm și bunătate, atât de necesară în timpul încondeierii, fiindcă această tehnică cere răbdare și este una foarte dificilă.

În noaptea de Înviere, gospodinele duc la biserică un coș cu ouă roșii, pască și cozonac, care urmează să fie sfințite de preot. După slujbă și în zilele care urmează se obișnuiește să se ciocnească ouăle, după un ritual anume. Astfel, ca regulă generală, cel mai vârstnic bărbat de la masă este primul care ciocnește capul oului de capul oului ținut în mână de un comesean, rostind formula ”Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu: ”Adevărat a Înviat!”. Oul a cărui coajă a plesnit este oferit celui care l-a spart.

În Transilvania, la începutul mesei, capul familiei jertfește un ou slujit la slujba din noaptea Învierii, îl curăță și îl împarte tuturor membrilor familiei, spre a fi mâncat sacramental, potrivit celor consemnate de Ion Ghinoiu, în ”Obiceiuri populare de peste an”. Cojile ouălor sunt aruncate fie pe pământ, pentru fertilizarea holdelor, fie pe apele curgătoare, pentru a da de veste Blajinilor că a sosit Paștele. Ciocnitul ouălor simbolizează jertfa Domnului Iisus Hristos și este permis numai după noaptea de Înviere și până la Înălțare.

AGERPRES /(Documentare-Andreea Onogea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)