Foto: (c) Nicolae BADEA / Arhiva AGERPRES

În noiembrie 1968, delegații la cea de-a 61-a Conferință generală a Federației Internaționale de Aeronautică (FIA) au decis să marcheze Ziua mondială a aviației și cosmonauticii în fiecare an la 12 aprilie, aceasta fiind confirmată în 1969, prin decizia Consiliului FIA, la recomandarea Federației Sportului Aerian a URSS.

Adunarea Generală a ONU, la inițiativa Rusiei, a declarat 12 aprilie — Ziua internațională a zborului omului în spațiu, prin Rezoluția 65/271, în 2011, când s-a aniversat, în peste 75 de țări, 50 de ani de la zborul cosmonautului sovietic Iuri Gagarin.

Ziua cosmonauticii a fost instituită pentru prima dată 1962, prin ordinul executiv al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (Parlament) din 9 aprilie 1962, în onoarea primului zbor spațial cu echipaj uman. În Federația Rusă, Ziua cosmonauticii a fost instituită în martie 1995, potrivit site-ului sputniknews.com.

La 12 aprilie 1961, Iuri Alexeevici Gagarin executa un zbor de 108 minute la bordul navetei sovietice ”Vostok 1”. Nava a fost lansată la orele 9 și 7 minute (ora Moscovei) de la cosmodromul Tiuratam (situat la 200 km SV de Baikonour) și s-a plasat pe o orbită cu perigeul de 181 km, apogeul la 327 km, înclinarea de 65,57 grade. O cameră de televiziune instalată la bordul navei a transmis în permanență imagini despre gesturile, atitudinea și mișcările cosmonautului, până la ieșirea din orbită. Pe toată durata misiunii, au fost făcute însemnări în jurnalul de bord. A fost descris orizontul, atât la intrarea navei în umbra Pământului, cât și la ieșirea ei la lumină. Gagarin a făcut un înconjur al planetei și s-a reîntors pe Pământ.

Șapte ani mai târziu, la 27 martie 1968, ”primul om în Cosmos”, Iuri Gagarin se prăbușea cu avionul în timpul unui zbor de antrenament, în circumstanțe neelucidate până în prezent.

La 5 mai 1961, SUA a trimis primul american în spațiu, Alan Shepard Jr. El a realizat un zbor suborbital de 15 minute și 22 de secunde.

La 20 iulie 1969, omul a pășit pentru prima dată pe Lună. Neil Armstrong și Edwin “Buzz” Aldrin din misiunea Apollo 11 s-au aflat timp de 21 de ore și jumătate pe Lună, dintre care 2 ore și jumătate în afara capsulei.

Primul zbor cosmic al navetei spațiale Columbia a început tot pe 12 aprilie, dar după 20 de ani de la primul zbor al omului în spațiu, în 1981. La bord, s-au aflat doi astronauți americani, pilotul Robert Crippen, pilot, și comandantul John Young. Pe 1 februarie 2003, în timpul celei de-a 28-a misiuni, STS-107, Columbia s-a dezintegrat în timpul reintrării în atmosfera terestră deasupra Texasului. Toți cei 7 membri ai echipajului au pierit.

Tot în 1981, dar în luna mai, cosmonautul Dumitru Prunariu realiza prima participare a unui român la un program spațial. El a participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spațial “Intercosmos” și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) Alex TUDOR / Arhiva AGERPRES

A fost descoperit de antrenorul emerit Titi Tudor. A început boxul în 1984, la clubul “Prahova” din orașul natal, continuându-și cariera la “Steaua”, apoi la “Freedom Star Farul” Constanța, avându-i ca antrenori de-a lungul timpului pe Relu Auraș, Emil Popa și Ilie Dascălu.

Dotat cu o mare forță de atac, lovitura laterală de stânga fiind arma lui de temut, Doroftei a obținut primele succese la juniori, devenind campion național în 1986 și 1987.

Leonard Doroftei la Premiile pentru cei mai buni sportivi ai României. 12 decembrie 1995
Foto: (c) Aurel VÎRLAN / Arhiva AGERPRES

Au urmat cinci titluri la seniori (1992, 1993, 1994, 1996 și 1997), dar mai ales succesele în competițiile internaționale. Campion mondial la Berlin (1995), campion european la Vejle (1996), două medalii de bronz la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992) și Atlanta (1996), precum și medalie de bronz la Campionatele Europene de la Bursa (1993).

Sosirea din Germania a campionilor mondiali la box, Leonard Doroftei (stg.) și Francisc Vaștag (dr.). 15 mai 1995
Foto: (c) Mihai SAVU / Arhiva AGERPRES

În 1998, după 13 ani de box ca amator, unde a disputat peste 250 de meciuri dintre care a câștigat 239, Leonard Doroftei trece la profesionism. Cariera lui Doroftei în postura de profesionist a fost una la fel de strălucitoare.

În cei șase ani la profesionism, “The Lion”, cum a fost supranumit Leonard Doroftei, care a activat la clubul canadian Interbox din Montreal și a fost antrenat de Stephane Larouche, a disputat 24 de partide, terminând învingător de 22 de ori, de opt ori prin K.O., pierzând o dată și obținând un meci egal.

Debutul său în boxul profesionist s-a petrecut la 24 aprilie 1998, în Quebec, împotriva americanului Jerry Villareal.

Pugilistul român Leonard Doroftei (în imagine) și-a păstrat titlul de campion mondial de box profesionist la categoria semiușoară — versiunea WBA, învingându-l la puncte, după 12 reprize, pe argentinianul Raul Balbi. 2 iunie 2002
Foto: (c) Artur MUSTAȚĂ / Arhiva AGERPRES

Cele mai importante confruntări le-a avut începând din 2002, la 5 ianuarie, la San Antonio (SUA), îl deposedează de titlul mondial la categoria ușoară, versiunea WBA, pe argentinianul Raul Balbi. A urmat apoi revanșa acordată boxerului argentinian. La București, la 31 mai 2002, Leonard i-a încântat pe cei 8.000 de spectatori prezenți în sala “Ioan Knust Ghemănescu”, câștigând din nou în fața lui Balbi.

Campionul mondial la box profesionist Leonard Doroftei 24 ianuarie 2002
Foto: (c) ARTUR MUSTATA / Arhiva AGERPRES

La 17 mai 2003, în orașul american Pittsburg, Leonard Doroftei boxează pentru unificarea titlurilor WBA și IBF împotriva americanului Paul Spadafora, meciul încheindu-se la egalitate. Românul rămâne în posesia centurii versiunea WBA. Totuși, pierde titlul mondial la 25 octombrie 2003, la București, fără să boxeze, nereușind să intre la cântarul oficial. Ultimul meci al său la profesionism, înseamnă, din păcate, primul și ultimul eșec. Nord-americanul Arturo Gatti îl învinge, la 25 iulie 2004, prin K.O. în repriza a doua în meciul desfășurat la Atlantic City (SUA). După acest meci, campionul român se retrage din box.

Revine în țară, iar la sfârșitul anului 2004 Biroul Federal al Federației Române de Box aprobă cooptarea lui Leonard Doroftei în colectivul de antrenori al lotului național, condus de Francisc Vaștag.

A fost ales la 23 noiembrie 2012 în funcția de președinte al Federației Române de Box, în cadrul Adunării generale extraordinare a acestui for.

Leonard Doroftei a fost decorat, de către președintele Ion Iliescu, cu Ordinul Național “Pentru Merit” în Grad de Cavaler. 22 ianuarie 2002
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

La 22 ianuarie 2002, a fost decorat de către președintele României cu Ordinul Național “Pentru Merit” în Grad de Cavaler. La 20 decembrie 2004, Federația Română de Box i-a oferit Premiul de excelență pentru întreaga activitate sportivă. Leonard Doroftei s-a numărat printre bărbații de succes premiați în cadrul galei Celebrity Awards, organizată de Luxury Events, la 21 octombrie 2014.

Numele său se regăsește în volumul “De ce m-am întors în România”, coordonat de Sandra Pralong și lansat la 13 iunie 2010, la Târgul de Carte Bookfest, cartea reunind poveștile unor români celebri care s-au întors și au ales să trăiască în România.

Deține restaurantul Doroftei-Pub din Ploiești, local decorat cu fotografii și obiecte ce amintesc de cariera sa sportivă. Este căsătorit și are trei copii.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor arhivă foto: Elena Bălan, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Foto: (c) Maria MITRICA / Arhiva AGERPRES

Maica Lucia din Timișoara dezvăluie secretele preparării acestor mâncăruri mai puțin sofisticate, dar delicioase.

Pentru patru persoane, supa de cartofi cu tăiței se prepară dintr-un kg de cartofi, două cepe potrivite, o legătură mică de leuștean proaspăt, ulei, puțină boia.

”Ceapa o îmblânzim cu puțin ulei cald pe foc, punem și sare după gust, o lăsăm să se înmoaie, apoi adăugăm o lingură de boia să se prăjească puțin, după care adăugăm cartofii curățați, spălați și tăiați cuburi, adăugăm cam 4-5 căni bune de apă și lăsăm să fiarbă bine. Când apa dă în clocot se adaugă tăițeii sau macaroanele de post (fără ou). Când totul este bine fiert, stingem focul și tocăm câteva fire de leuștean proaspăt”, spune maica Lucia.

Pentru felul doi, maica Lucia propune o mămăligă pripită, făcută dintr-un kilogram de făină de mălai, apă și sare. Separat, o varză dulce, potrivit de mare, spălată și tăiată fideluțe, se călește cu o ceșcuță de ulei, se poate adăuga și puțin chimen. ”Apoi, într-o tavă bine unsă, se așterne un rând de mămăligă, un rând de varză călită și tot așa, vreo 4 straturi. Se lasă la cuptor vreo 10-15 minute să se rumenească și se consumă caldă”, explică maica Lucia.

Pentru desert — prăjitură cu dulceață și nuci — este nevoie de 3 căni (de 300 ml) de făină, 1 cană de cartofi fierți și zdrobiți, 1 cană zahăr, 1 praf de copt, 1 plic zahăr vanilat, 200 ml ulei. ”Făina, cartofii zdrobiți fin și zahărul se amestecă, apoi se adaugă praful de copt desfăcut într-o lingură de oțet, se adaugă zahărul vanilat și începem să turnăm uleiul, treptat. Amestecăm totul și împărțim aluatul în trei foi pe care le întindem, separat, pe dosul tăvii și facem trei foi pentru prăjitură”, adaugă aceasta.

Dar rețeta nu s-a terminat. ”Pentru umplutură, fierbem 300 de grame de nucă măcinată în apă cu puțin zahăr, până devine o pastă. Apoi ungem prima foaie cu puțină dulceață și cu un strat de pastă de nucă, adăugăm o nouă foaie și tot așa, până terminăm foile și umplutura. Glazura o facem din 7 linguri de zahăr, care se pun într-un ibric cu apă, se mai adaugă 1 lingură de cacao și 2 linguri de ulei și se lasă la foc moale, până se îngroașă totul. Se lasă să se răcească și ungem foaia de deasupra prăjiturii”, ne mai spune maica Lucia. La final, prăjitura se taie felii.

AGERPRES/(AS — autor: Otilia Halunga, editor: Georgiana Tănăsescu)

Foto: (c) Silviu MATEI / Arhiva AGERPRES

Bănățenii se așează la masă și ciocnesc ouă roșii, gustă din drobul și ciorba de miel, apoi câte-o bucățică de friptură sau un pane și termină cu o felie de pască și un păhărel de vin.

Doamna Coca din Ianova ne spune cum gătește ciorba de miel: ‘Noi o facem doar din capul mielului. Spălăm bine, îi dăm un clocot, apoi strecurăm și îl punem în a doua apă la fiert, punem sare și boabe de piper și lăsăm la fiert până când carnea începe să se desprindă de pe oase. Putem ‘curăța’ supa de oase și adăugăm ceapă verde tocată mărunt, eventual și un morcov tăiat mărunt. Când toate sunt fierte stingem focul și tocăm o legătură bună de leuștean. Se servește cu smântână’, spune doamna Coca.

Domnul Traian Puha, din localitatea Birda, ne învață să facem friptura de miel. ”Avem nevoie de o jumătate de miel, partea din spate, piper, untdelemn, sare și o mână de căței de usturoi. Pentru friptură, partea cea mai bună este piciorul din spate până la rinichi, se crestează pielea din loc în loc și se împănează cu căței de usturoi. Osul se sparge cu satârul în 2-3 locuri ca să se poată tăia carnea în bucăți când este friptă. Se așează în tavă, se pune untdelemn sau untură și apă, apoi se dă la cuptor’, spune Traian Puha, care adaugă că preparatul se servește cu piure de cartofi și cu salată verde sau doar cu garnitură de spanac iar cotletele mici de miel se pot face și pane.

Pentru drobul de miel mergem la Emilia Luca, din Ghiroda, care are pregătit un prapure mare, măruntaie de miel, două ouă, o legătură mare de verdeață (mărar, pătrunjel, frunze de ceapă), 3 felii de pâine, apă, sare și piper.

‘Drobul se prepară din măruntaiele fierte, măcinate și condimentate în care se adaugă ouăle și pâinea înmuiată în apă și verdeața tocată. Se omogenizează bine și se pune totul în prapure, se rulează bine, se unge rulada cu unt și se dă la cuptor vreo 20 de minute, după care se scoate și se lasă să se răcească’, spune doamna Emilia.

La servire, drobul se taie felii și se mănâncă alături de un ou roșu și cu o bucățică de brânză telemea.

Rețeta de pască ne este servită de doamna Maria Ticușan din Moșnița Nouă.

‘Avem nevoie de 8 ouă, un iaurt, 300 gr. zahăr, 1 cub de drojdie, 1 pachet de unt, zahăr vanilat, 1 kg. făină. Pentru umplutură amestecăm 500 gr. brânză proaspătă de vaci, 400 gr. smântână, 8 ouă întregi, esență de vanilie și 1 pachet stafide. Pregătim un aluat din ingredientele recomandate și îl lăsăm să crească la loc călduț. După aceea, întindem foaia groasă de 1 cm. cu sucitorul și se pune într-o tavă unsă și tapetată cu foaie de copt. Peste cocă turnăm amestecul de brânză dulce. Pe marginea umpluturii montăm modele din aluat (în formă de frunze), iar la mijloc punem o cruce, tot din aluat, și putem unge totul cu gălbenuș, apoi dăm tava la cuptor”, precizează doamna Maria.

Ea menționează însă că toate bucatele tradiționale trebuie gustate în tihnă, vreme de vreo trei ceasuri, și neapărat cu mult suc de lămâie.

AGERPRES/(AS — autor: Otilia Halunga, editor: Adrian Drăguț)

Foto: (c) George ANDREI / Arhiva AGERPRES

Doamna Reli, din localitatea Giulvăz, spune că partea cea mai neplăcută la pregătirea rețetei este atunci când trebuie spălate și curățate mațele, dar tot ea adaugă că merită efortul.

”Se iau intestinele de la un miel și se spală foarte bine, în interior, fie prin introducerea unui furtun cu jet fluent de apă rece prin el, fie le putem pune direct la robinet și lăsăm să treacă apa prin fiecare intestin; le mai putem și scurta. După ce vedem că sunt curate, le tăiem pe lungime, desfăcându-le practic și continuăm să le mai spălăm sub jet puternic de apă rece. Apoi, le lăsăm într-un vas cu apă rece în care punem și vreo trei linguri de oțet, după care le frecăm bine-bine cu sare. Ele vor deveni albe și fără niciun fel de miros. Fuduliile, indiferent cât le spălăm, tot mai păstrează mirosul specific, dar intestinele de miel, nu”, menționează doamna Reli.

De acum, spune ea, treaba este ca și terminată.

”Într-o cratiță punem ulei și tocăm o legătură vânjoasă de ceapă verde, atât bulbul cât și frunzele, și niște frunze de pătrunjel pe care le călim bine cu sare și piper, apoi adăugăm intestinele de miel și după vreo 15-20 de minute, când se înmoaie bine cărnița fragedă se pot adăuga și două-trei ouă întregi, dar nu le lăsăm să devină ochiuri, ci le frecăm cu intestinele. Gustul este de-a dreptul captivant, iar după ce veți termina o porție veți constata că a fost prea puțin. La final, nu uitați versurile cântecului ‘Cin’ te mâncă, mielule?/Dumneavostră, domnule”’, încheie doamna Reli.

AGERPRES/(AS — autor: Otilia Halunga, editor: Adrian Drăguț)

Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

Această zi, inițial marcată doar la nivel european, este o inițiativă a ”European Parkinson’s Disease Association”. Din 1997, manifestările s-au extins și pe celelalte continente. Lalelele roșii reprezintă simbolul internațional adoptat de toate organizațiile ce luptă cu boala Parkinson.

Scopul marcării în fiecare an a acestei zile este acela al creșterii nivelului de informare despre boala Parkinson și al impactului acesteia asupra celui suferind, dar și asupra familiei și societății. Deși nu există tratament pentru vindecarea bolii Parkinson, ea poate fi ținută sub control. Pacienți în stadii avansate de boală devin din ce în ce mai mult dependenți de ajutorul și susținerea semenilor. O mai bună informare va reduce stigma asociată bolii, va crește înțelegerea și sprijinul comunității și va conduce la creșterea calității vieții pentru cei afectați, potrivit site-lui dedicat zilei, www.whathealth.com. Boala Parkinson este una dintre afecțiunile cu implicații pe absolut toate nivelurile: fizic, psihic și emoțional, dar și social și economic.

Maladia Parkinson este cea mai răspândită boală neurodegenerativă, după Alzheimer. Este important ca pacientul să recunoască primele simptome și să se adreseze medicului în vederea stabilirii precoce a diagnosticului. În prezent, diagnosticarea este de cele mai multe ori întârziată, din cauza lipsei de informare a populației, care nu cunoaște sau ignoră primele simptome, boala ajungând să fie confirmată uneori în stadii avansate.

La nivel mondial, boala afectează aproximativ 6,3 milioane de oameni. În Europa, aproximativ 1,2 milioane de oameni sunt afectați de boala Parkinson. Cele mai multe cazuri apar după vârsta de 60 de ani, dar se estimează că una din zece persoane este diagnosticată înainte de a împlini vârsta de 50 de ani. Totuși, această boală poate afecta și persoane mai tinere, sub 40 de ani, potrivitwww.europeanbraincouncil.org.

În România, ediția din 2015 a Zilei mondiale de luptă împotriva maladiei Parkinson este marcată prin campania de informare și educare “Grădina cu speranțe”, organizată de Asociația de Luptă Împotriva Bolii Parkinson în parteneriat cu Societatea Română de Neurologie. Această acțiune este anunțată prin realizarea unui covor de 15 mii de lalele, amplasat în centrul istoric al Bucureștiului. Anul trecut, cele două organizații, printr-o acțiune de conștientizare, au împărțit 72.000 de lalele roșii, reprezentând numărul celor diagnosticați cu boala Parkinson în România. Cu prilejul acestei zile, în mai multe orașe din țară, sunt organizate vernisaje, mese rotunde, simpozioane sau alte acțiuni adresate publicului larg.

Asociația de Luptă Împotriva Bolii Parkinson este singura organizație nonguvernamentală din România care apără drepturile și interesele celor diagnosticați cu boala Parkinson și care colaborează cu farmaciștii, cu medicii și cu Societatea Română de Neurologie pentru a găsi cele mai bune soluții pentru bolnavii care suferă de aceasta maladie.

Medicul și farmacistul englez James Parkinson (1755-1824) a descris, în 1817, semnele unei boli, care, de atunci, poartă numele de boala Parkinson. Astăzi, se știe că boala Parkinson nu este o paralizie spastică, așa cum s-a crezut inițial. Boala Parkinson este o tulburare degenerativă a sistemului nervos central, ce survine în urma distrugerii lente și progresive a neuronilor, a reducerii nivelului de dopamină. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mișcărilor, pacienții prezintă gesturi rigide, sacadate și incontrolabile.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Horia Plugaru)

Sfântul Epitaf aflat în biserica Mormântul Domnului din Căpîlna de Sebeș, jud. Alba. 
Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES FOTO

Există la Căpâlna un obicei, poate unic, ca în Vinerea Mare, după Sfântul Maslu, care are loc începând cu ora 13,00, să se pregătească în biserică Mormântul Domnului, în fața căruia se va cânta Prohodul Domnului seara, la Denie, de la ora 18,00.

Preotul paroh Petre Mircea Ioan, care slujește în Căpâlna de doar câteva săptămâni și va asista în premieră la această tradiție, spune că obiceiul, ce reprezintă ritualul înmormântării lui Hristos, s-a moștenit din moși-strămoși.

Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES FOTO

Ce este deosebit față de alte parohii în acest sens e faptul că Sfântul Epitaf care are imprimat pe el Mormântul Mântuitorului nu se pune pe o masă, ci se introduce, împachetat, într-un sicriu cam de un metru lungime. Prohodul se cântă în fața acestui sicriu, iar înconjurarea bisericii se face tot cu el, fiind purtat de patru flăcăi, între 14 și 24 de ani, necăsătoriți, a explicat Gheorghe Sbuchea, fost brigadier de pădure, acum cântăreț la biserica din Căpâlna.

După ce se înconjoară biserica, sicriul este suspendat la intrarea în biserică, între ușorii de la ușa pronausului, iar enoriașii trec pe sub el atingându-l cu capul. În tot acest timp, se interpretează de cântăreții bisericii niște cântece speciale, cele trei stări, interpretate pe “glas bătrânesc, tradițional”.

După ce a trecut toată lumea “pe sub Domnul”, sicriul este adus de cei patru flăcăi în biserică în fața iconostasului, după care este deschis, iar preotul ia din el Sfântul Epitaf, o icoană pe pânză veche de 150 de ani, îl înalță cu scena pictată înspre credincioși, făcând semnul crucii cu el, apoi îl așează pe o masă, unde va fi sărutat de credincioși după încheierea Prohodului.

Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES FOTO

“Eu așa am pomenit (obiceiul — n.r.) și bătrânii mei așa știau”, spune Gheorghe Sbuchea.

La această sărbătoare tradițională pentru parohie participă locuitorii din tot satul, marea majoritate îmbrăcați în costume populare.

AGERPRES/(A, AS — autor: Marinela Brumar, editor: Ștefan Gabrea)

Femei purtând ciuberele în care se vor păstra Paștile (pâine cu vin)
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES

Pregătirile pentru acest obicei debutează încă de la Bobotează, când generația care a organizat în anul precedent Paștile predă ‘mandatul’ celor care vor împlini în cursul anului vârsta de 60 de ani. ‘Mandatul se predă la Bobotează, anul viitor. Atunci se încheie mandatul păștenilor’, a declarat, pentru AGERPRES, învățătorul Ioan Buda. La rândul său, el a avut bucuria de a fi ‘păștean’, alături de alți 42 de consăteni, în 2014.

‘Toate evenimentele care depind de sărbătorile mai importante ale anului sunt organizate și de “pășteni”. Ei participă, de exemplu, îmbrăcați tot în costume populare, și la slujba care se face în afara satului, pentru a avea recolte mai bogate, de Rusalii. Sau la Bobotează. În fiecare lună, până la Paști, oamenii se adună și discută problemele care trebuie organizate ca totul să iasă atunci la perfecție’, a afirmat învățătorul din Vinerea.

El a menționat că obiceiul datează din 1946, având deci o vechime de 69 de ani.

În acest an, încă din ziua de Florii, ca de obicei, unii dintre ‘pășteni’ s-au adunat la casa gazdei unde au împodobit cu verdeață opt ciubere de lemn, inscripționate cu mesajul ‘Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat’ și cu însemnele 1955 (anul în care s-au născut actualii pășteni — n.r.) — 2015, în care în Noaptea de Înviere va fi pus ‘Paștele’. De asemenea, au fost decorate cu verdeață și cu panglici tricolore zeci de lumânări roșii care vor fi aprinse de ‘pășteni’ în Noaptea de Înviere.

Ciubăr în care se va păstra paștele până la Înviere
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES

Un moment important are loc în Joia Mare, când toți ‘păștenii’, aici înțelegând inclusiv soții, respectiv soțiile celor care împlinesc 60 de ani, precum și copiii și nepoții acestora, toți îmbrăcați în costum popular, se adună la una din cele două biserici din sat, de unde pleacă apoi în procesiune spre casa ‘pășteanului’ ales gazdă.

Anul acesta, familia lui Aurel Hiriza a fost aleasă drept gazda ‘păștenilor’. El a explicat, pentru AGERPRES, că în Vinerea sunt două parohii, iar regula este ca în anii pari să fie desemnați drept gazde ‘pășteni’ din Parohia I, iar în cei impari ‘pășteni’ din Parohia II.

‘Miercuri seara se face o sfeștanie la casa gazdei, iar joi dimineața se ridică Paștile, obicei care constă în ducerea la biserică a vinului, a pâinii, precum și a ciuberelor care se folosesc pentru pregătirea ‘paștilor’, care vor fi împărțite credincioșilor în Noaptea de Înviere’, a spus Aurel Hiriza.

Toți ‘păștenii’ au mers, joi, în procesiune de la biserică la casa gazdei, în fruntea alaiului fiind bărbații, care au purtat, alături de steagul României și de cel al Uniunii Europene, prapurii din cele două lăcașe de cult din sat. Au urmat apoi preoții și cântăreții bisericești, urmați de reprezentanții autorităților locale — primarul Adrian Teban și consilierii locali, precum și reprezentanți ai autorităților județene — vicepreședintele Consiliului Județean Alba Florin Roman. În urma bărbaților au urmat femeile care împlinesc în acest an șase decenii de viață, alaiul încheindu-se cu zeci de localnici.

Pășteni cu desagi cu pâinea pentru Paște
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES

După ce au participat la o slujbă religioasă la casa gazdei, participanții au făcut calea-întoarsă, spre biserică, de această dată ducând cu ei în desagi pâinea necesară pentru Paști, dar și vinul, lumânările și ciuberele de lemn, frumos împodobite.

Anul acesta sunt 43 de ‘pășteni’, unii veniți pentru acest obicei de peste mări și țări.

Plecat de aproape două decenii în Statele Unite ale Americii, unde locuiește în Michigan, Mircea Herlea, care va împlini în acest an 60 de ani, a considerat o datorie si, totodată, o mare împlinire să fie prezent la Vinerea la aceste evenimente din Săptămâna Mare. ‘Înseamnă foarte mult să fiu aici cu leatul (generația — n.r.) meu. În primul rând este o datorie pe care trebuie să o îndeplinesc față de satul acesta, în care am crescut, în care m-am format, în care strămoșii mei au dăinuit și la care trebuie să vin cu lumânări la morminte. Și e o datorie față de întreaga comunitate’, a spus, joi, Mircea Herlea, îmbrăcat într-un costum popular specific vinerenilor.

El a menționat că de obicei vine acasă, în România, cam o dată la doi ani. ‘Acum am venit special. Îmi pare foarte bine că am reușit să particip, că am ajuns la vârsta asta. Pentru mine este o mare împlinire. Sunt câteva evenimente care marchează viața — botezul, căsătoria. Așa a trebuit să îndeplinesc și această misiune, pe care am considerat-o o misiune, dar și o mare bucurie’, a mai spus Mircea Herlea.

Un alt Herlea, un nume de familie des întâlnit în Vinerea, Sabin Herlea, plecat în Spania de 18 ani, a venit special în țară pentru a fi ‘păștean’. ‘Am venit din Madrid. Nu am cuvinte să vă spun cât de important este pentru mine și întreaga familie să fim aici’, a spus acesta. Tot în Spania este plecat, de 15 ani, și un alt păștean, Ioan Todoran. ‘Sunt foarte mândru că se păstrează obiceiul și tradiția de la Vinerea’, a declarat el.

Crăciun Herlea (stg.), liderul sindicatului de la UM Cugir, și Mircea Herlea (dr.), păștean stabilit în SUA
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES

Un alt ‘păștean’ este în acest an Crăciun Herlea, liderul Sindicatului Liber de la Uzina Mecanică Cugir. ‘Este emoționant și în același timp plăcut. Am întâlnit o grămadă de colegi împărțiți în toată lumea, în SUA, Spania, Italia, prin țară. E un moment important pentru noi’, a declarat, pentru AGERPRES, Crăciun Herlea, care a completat, mai în glumă, mai în serios, că 90% din ‘pășteni’ sunt și sindicaliști.

În Vinerea Paștilor, seara, ‘păștenii’ vor participa la Slujba de Prohod și la ocolirea bisericii din sat, iar în Duminica Paștilor, de la ora 3,00, la Slujba de Înviere și la împărțitul Paștilor. Oamenii se vor reîntâlni în Duminica Tomii, în 12 mai, la petrecerea Păștenilor.

Obiceiul de la Vinerea, care a fost preluat ulterior și de credincioșii unei parohii din Cugir, a fost inițiat în urmă cu aproape șapte decenii de către preotul din acea vreme, Ioan Sabău, pentru a elimina neînțelegerile dintre săteni privitoare la cine va da pâinea și vinul pentru “paște”, știut fiind faptul că, în general, în satele din Transilvania există o concurență între oameni în acest sens. Preotul Sabău a decis ca “paștele” să fie dat, în comun, de localnicii care împlinesc în cursul anului vârsta de 60 de ani.

Grupul păștenilor
Foto: (c) Marinela Brumar / AGERPRES

Indiferent unde sunt răspândiți prin țară sau, mai nou, în străinătate, de atunci colegii de generație revin în Vinerea cu acest prilej, se spovedesc și se cuminecă. În Joia Mare, la biserică, ei participă și la un parastas în memoria colegilor de generație care au murit înainte de a împlini 60 de ani.

Tot obiceiul ‘Păștenilor’ se numește o tradiție asemănătoare dintr-un alt sat din Alba, din Munții Sebeșului, în Loman. Aici, din comunitatea ‘păștenilor’ fac parte peste o sută de membri, indiferent însă de vârstă, care participă cu produse sau cu bani la pregătirea celor necesare pentru această sărbătoare.

‘Păștenii la noi, în Loman, înseamnă oamenii care plătesc pâinea si vinul paștilor, ce se împarte în Noaptea de Înviere. În vremurile străvechi, acești oameni erau cei mai înstăriți, care puteau face această jertfă. În zilele noastre, tot mai mulți sunt cei care doresc să participe la această Sfântă jertfă, de aceea fiecare Consiliu și Comitet parohial organizează această sărbătoare. Aceștia se strâng a doua zi de Paști și fac o masă festivă împreună cu preotul și slujitorii bisericii, ca o răsplată pentru munca depusă pe parcursul Postului Mare’, a precizat învățătoarea Elena Simioană.

AGERPRES / (A, AS — autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frățilă)

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES

Agenția Națională de Presă publica, în luna februarie, un amplu reportaj intitulat “Morile tradiționale cu valuri, bijuterii arhitecturale amenințate cu dispariția”, în care se relata detaliat situația morilor din localitățile Hida și Dragu, menționându-se faptul că acestea sunt amenințate cu dispariția, deși specialiștii în domeniu consideră că ele ar trebui protejate prin includerea lor pe lista monumentelor istorice. Ca urmare a acestui material jurnalistic, la inițiativa Irinei Iamandescu, președintele al AIR, dar și profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism București, un grup de studenți în anul V de la această universitate a ales să petreacă, în săptămâna premergătoare Sărbătorilor Pascale, câteva zile în Sălaj, pentru a realiza releveul celor două mori, respectiv operația de măsurare, desenare și reprezentare la scară a elementelor unei construcții, ca un prim pas în întocmirea documentației pentru clasarea clădirilor.

“Noi avem în fiecare an practica studenților în această perioadă și putem să mobilizăm studenți pentru activitatea de releveu. De foarte multe ori când e vorba să se claseze ceva, una dintre piedici este aceea că nu există un releveu și releveul, dacă ar fi să-l faci cu o firmă de arhitectură sau cu specialiști nu se face nici gratis și nici într-un timp scurt. În plus, studenții profită și ei de o experiență foarte interesantă din punct de vedere profesional. (…) E exact genul de experiență care e util ca stagiu de formare a unui arhitect. Pe de-o parte e un exercițiu de școală obligatoriu, dar pe de altă aparte atunci când există un scop atât de important la finalul acestui exercițiu aparent steril, e cu atât mai motivant și pentru ei și cred că vor fi încântați că au contribuit cândva la ceva ce rămâne după ei. Nu e un proiect fără finalitate ci va avea niște rezultate concrete”, a precizat, pentru AGERPRES, Irina Iamandescu.

Un important sprijin pentru prezența studenților la cele două mori din Sălaj a venit din parte primăriilor din Dragu și Hida, care au înțeles importanța demersului și le-au oferit, gratuit, cazare și masă.

Potrivit sursei citate, cele două mori merită a fi incluse pe lista monumentelor istorice, în condițiile în care mai există puține astfel de clădiri, numai în Sălaj din cele 24 care funcționau în anii ’70 supraviețuind doar cele din Hida și Dragu.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES

“Din punctul meu de vedere, cele două mori au valoare necesară ca să fie clasate, cu atât mai mult cu cât au devenit unicat. Foarte puține se mai păstrează, multe s-au distrus și atunci suntem în situația să salvăm ce mai avem”, afirmă arhitecta specialistă în arheologie industrială.

Studenții, la rândul lor, aflați în ipostaza de a vedea pentru prima dată astfel de mori, s-au declarat încântați nu doar de arhitectura acestora, ci și de poveștile țesute în jurul lor.

“E foarte emoționant să vezi că a însemnat ceva pentru oameni. De fapt a fost un nucleu al satului și în asta constă valoarea, în mare parte. Faptul că aduna oameni, era un punct de întâlnire. Noi nu prea am avut contact până acum cu arhitectura industrială, dar pentru noi a fost foarte interesant să descoperim că arhitectura funcționează și ca o “coajă” pentru un proces și am descoperit și procesul de producere a făinii și asta a fost foarte interesant. Trebuie să și înțelegem ca să putem desena”, spune Anca, una dintre studentele care a studiat și desenat structura morilor din Sălaj.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES

Construită în vremea Imperiului austro-ungar, între anii 1932-1934, moara din Hida era, la momentul inaugurării, una dintre cele mai mari și mai moderne din zonă. Cele patru valțuri de măcinat grâul fuseseră aduse de la o renumită fabrică din Ungaria, Ganz Danubius Budapesta, o parte din utilaje provenind de la fabrica timișoreană “Klug — construcțiuni de mașine și mori”. Întreaga moară era acționată la început de un motor cu aburi, pentru funcționarea căruia au fost sacrificați mulți arbori din pădurile satului. Motorul nu deservea doar moara, ci o întreagă mică industrie locală, ce includea un gater, o presă de ulei și o instalație de dărăcit lână. Instalația cu aburi a fost înlocuită cu una ce funcționa cu gaz rezultat tot din arderea lemnelor, mai apoi cu două motoare diesel și, în fine, din 1963 și până astăzi, cu un motor electric de dimensiuni impresionante.

La o aruncătură de băț de Hida se află localitatea Dragu, unde o altă moară cu valțuri, cu câțiva ani mai în vârstă ca cea prezentată, este, cel puțin pentru moment, nefuncțională, dar cu toate utilajele la locul lor. Unele site de cernut făina au fost roase de șoareci, unele utilaje au nevoie de mici reparații, însă moara, care este actualmente în proprietatea primăriei, ar putea fi readusă la viață cu cheltuieli minime.

“Clădirea funcționează ca un singur mecanism, nu e genul de clădire proiectată de un arhitect și e cu atât mai interesant pentru noi. Orice gaură din pardoseală, orice urmă, însemna ceva, are o poveste în urmă”, afirmă Iulia, o altă studentă prezentă la Dragu.

Naționalizată în 1948, moara a ajuns în prezent în proprietatea primăriei, care a închiriat-o în ultimii ani familiei Evei Tulgodi. Din păcate, lipsa clienților a făcut imposibilă menținerea în funcțiune a morii, o problemă importantă fiind și imposibilitatea găsirii unor morari, după ce tatăl și soțul Evei au decedat. Acesta și-ar dori însă ca moara să nu fie abandonată și distrusă, ci să fie redeschisă și, mai mult, chiar inclusă într-un circuit turistic.

Concret, aceasta crede că o idee pentru salvarea morii și a tradiției morăritului ar putea-o reprezenta realizarea unui festival al morilor din zonă, în care să fie incluse morile din Hida și Dragu, alături de moara din Așchileu Mare, județul Cluj. Cei interesați ar putea asista la demonstrații de măcinat grâul și ar putea degusta produse făcute din diferitele sortimente de făină de la moară.

Potrivit Irinei Iamandescu, păstrarea unor astfel de obiective este la fel de importantă precum conservarea oricărei clădiri de patrimoniu, iar trecerea lor în lista monumentelor istorice și încercarea de accesare a unor proiecte europene ar fi una din soluțiile pentru salvarea lor.

AGERPRES/(A — autor: Sebastian Olaru, editor: Adrian Drăguț)

Foto: (c) Cristian NISTOR/Arhiva AGERPRES

Joia Mare este considerată cea mai importantă zi din Săptămâna Patimilor, atunci când are loc atât pomenirea morților cât și “grijitul copiilor”.

“De dimineață se face un foc mare în curtea caselor, din boji uscat, pentru alungarea duhurilor rele, după care se pune în mijlocul curții o masă scundă cu trei picioare și de jur împrejur scaune. Pe masă se pun străchini cu apă și linguri de lemn. Se așteaptă ca morții să revină la ei acasă pentru a bea și a mânca. În acest timp ei sunt strigați în grădini sau la cimitir. Se numește bocet, de regulă îl fac femeile care îi strigă pe cei dragi care s-au dus dintre noi”, spune prof. Stoica.

Începând cu ziua de joi și până la Înviere, credincioșii vor elimina din alimentație toate preparatele din urzici și nu vor mai folosi oțetul la pregătirea salatelor.”Este o tradiție care se respectă cu desăvârșire pe tot teritoriul județului Vâlcea. Gospodinele nu mai gătesc mâncăruri sau ciorbe din urzici, și nimic nu se mai acrește cu oțet, începând cu Joia Mare, adică odată cu patimile Mântuitorului. Se știe că oțetul și urzicile au fost folosite la torturile la care a fost supus Iisus Hristos și atunci, evident, se respectă acest sacrificiu. Pentru cei care țin post sunt celelalte plante cum ar fi loboda, dragaveiul, macrișul sau ciorbele de salate”, a precizat Elena Stoica.

La slujba Deniei din Joia Mare, se duce la biserică un coș cu pâine și un colac pentru pomenirea morților care se așează în fața altarului pentru a fi sfințite, după care se dau de pomană. “Tot joi începe roșitul ouălor. Operațiunea începe joi și se încheie vineri. Roșitul se face cu frunze de ceapă roșie, niciodată în Vâlcea nu se încondeiază. Anumite ouă se bagă în ciorapi cu frunze de leuștean sau coada-șoricelului pentru a rămâne forma acestora pe ouă. Tot joi încep de fapt pregătirile pentru bunătățile care se vor pune pe masă de Paște”, spune directorul CJCPCT.

Vineri și sâmbătă se ține post negru, nu se mănâncă nimic, iar cine poate nu bea nici apă. Nu se consumă alcool, oțetul este dosit din cămară și lumea se pregătește pentru a merge la slujba de la biserică.

“Copiii cu flori de primăvară în mână, zambile și narcise, și părinții vor trece de trei ori pe sub o masă pusă în mijlocul bisericii. Pe masă sunt așezate Sfântul Epitaf și Sfânta Evanghelie. Florile sunt lăsate pe masă iar lumea rămâne la slujbă în continuare. Tot vineri seara se înconjoară biserica de trei ori, cifra trei simbolizând Sfânta Treime”, adaugă prof. Stoica.

Ziua de sâmbătă este o zi specială. Femeile vâlcene scot costumul de cununie, cel popular, pe care l-au cusut cu mâna lor, iar copiii primesc haine noi. “Toate acestea se vor purta la slujba de Înviere. Acel costum popular pe care femeile l-au cusut înainte de cununie, special pentru nuntă, este cel care reprezintă puritatea. Este cel mai sfânt costum cu care femeile vor și înmormântate. Tot sâmbătă se încheie și grijitul copiilor și spovedaniile. După care seara, toți vin cu coșurile cu mâncăruri la biserică și vor participa la slujba de Înviere. Această slujbă se încheie de regulă la 3 — 4 dimineața”, spune directorul Centrului județean.

Duminică dimineața, înainte de a intra în casă, se așează în fața pragului o brazdă verde de iarbă, pe care este obligatoriu să se calce înainte de a intra înăuntru. Se împarte paștele sfințit la cei care nu au putut participa sau rămâne la slujba de Înviere, după care se pregătește masa de Paște. Înainte de a se pune masa, este ritualul ciocnitului ouălor roșii.

“Bărbatul, capul familiei, este cel care începe acest ritual, el este cel care ciocnește cu femeia, urmează apoi copiii. Cel care are oul spart îl dă celui care i l-a spart. Masa de Paște este una bogată, ciorba de miel și friptura de miel nelipsind de pe masa creștinului din Vâlcea”, a mai adăugat prof. Stoica.

Fetele nemăritate se spală duminica într-un vas cu apă “neîncepută”, unde se bagă un ou roșu și un bănuț, pentru a avea o față îmbujorată și parte de bogăție în viitor.

Ritualul Paștelui nu se încheie însă aici. Duminică, de la ora 17,00, în biserici are loc “Mica Înviere” sau slujba mironosițelor, unde merge toată familia cu coșuri cu bucate. La finalul slujbei, după ce aceste bucate sunt binecuvântate, creștinii merg în sat și le împart la vecini.

“Este Pomana viilor de această dată, față de Joia Mare unde am avut Pomana morților. Duminică seara se încheie cu hora satului, petrecere de nou început, o nouă viață, o înfrângere asupra morții”, mai spune prof. Elena Stoica.

AGERPRES/(AS—autor: Liviu Popescu, editor: Adrian Drăguț)