Foto: (c) Alex TUDOR / Arhiva AGERPRES

“Medaliați în 2014 cu argint, Dan Ștefan Eniceicu elev în clasa a XI-a, Tudor Costel Crețu elev în clasa a XI-a și Cristian Alexandru Frunză elev în clasa a XII-a au cucerit acum medaliile de aur. Medaliile de argint au fost obținute de Ileana Rugină (clasa a XII-a) — mențiune la ediția precedentă — și Andrei Raduc (clasa a XII-a), iar cele de bronz de Gabriel Găitan (clasa a XII-a) și Mălin Stănescu (clasa a XI-a). Ovidiu Mihai Popa (clasa a XI-a) a fost distins cu mențiune. Toți cei opt elevi laureați studiază la Liceul Internațional de Informatică din București”, informează un comunicat de presă al Ministerului Educației remis marți AGERPRES.

Potrivit sursei citate, pregătirea olimpicilor a fost asigurată de profesoarele Rodica Ionescu și Delia Davidescu, precum și de cadrele didactice care au luat parte la stagiul de pregătire și selecție a lotului de fizică, provenite atât din unități de învățământ preuniversitar, cât și din facultățile de fizică din București, Iași, Craiova și Cluj-Napoca.

Competiția este destinată exclusiv statelor de pe continentul asiatic, România fiind singurul stat din afara acestui spațiu invitat să participe în semn de recunoaștere și apreciere a rezultatelor deosebite obținute în fiecare an la Olimpiada Internațională de Fizică.

“Delegația României a fost condusă de Delia Davidescu de la Liceul Internațional de Informatică din București și Sebastian Popescu, conferențiat universitar doctor și decan al Facultății de Fizică din cadrul Universității ‘Al.I. Cuza’din Iași”, a precizat MECȘ. AGERPRES/(AS — autor: Roberto Stan, editor: Claudia Stănescu)

La 12 mai este celebrată în întreaga lume Ziua internațională a asistenților medicali.

Foto: (c) icn.ch


Această zi este sărbătorită pe parcursul unei săptămâni, în multe țări, precum Australia, Statele Unite, Canada etc, denumită “National Nurses Week”. Asociațiile naționale ale asistenților au un rol important în informarea, consilierea, încurajarea și sprijinirea în desfășurarea activității acestei categorii de profesioniști. Acțiunile planificate pe parcursul acestei săptămâni scot în evidență rolul important al asistenților medicali (femei sau bărbați) în îngrijirea pacienților. Activitățile desfășurate sunt numeroase — precum seminarii educaționale, dezbateri, concursuri, discuții și alte evenimente comunitare.

Tema stabilită pentru acest an — “Asistenții medicali — o forță pentru schimbare: îngrijiri eficiente, costuri eficiente” — subliniază importanța și implicarea asistenților medicali în comunitate și reflectă, de asemenea, acțiunile Consiliului Internațional al Asistenților Medicali (International Council of Nurses—ICN) pentru a consolida și pentru a îmbunătăți sistemele de sănătate din întreaga lume. Sănătatea la nivel mondial nu poate fi asigurată fără activitatea asistentelor medicale și fără contribuțiile noastre proactive, după cum menționează site-ul www.icn.ch. Organizația Mondială a Sănătății atrage atenția asupra acestui serviciu, ca fiind cel mai important în îngrijirea pacienților.

Consiliului Internațional al Asistenților Medicali celebrează Ziua internațională a asistenților medicali, marcând ziua de naștere a asistentei medicale Florence Nightingale (12 mai 1820), din 1974. Ea a deschis prima școală pentru asistentele medicale pe lângă Spitalul ”Saint Thomas” din Londra (1860), realizând primul pas în pregătirea profesională și instituțională a asistentelor medicale, până atunci acestea fiind considerate persoane nepregătite, care îndeplineau munci umilitoare. Florence Nightingale a pus bazele moderne ale asistenței medicale. Ca semn al recunoașteri meritelor sale, regina Victoria a decorat-o în 1904 cu Crucea Roșie Regală. În 1907, a devenit prima femeie din Marea Britanie recompensată cu Ordinul de Merit. ICN a celebrat această zi pentru prima dată în 1965, potrivit site-ului nursingworld.org. Dorothy Sutherland a trimis, în 1953, o sesizare președintelui american Dwight David Eisenhower în care solicita proclamarea unei “Zile a asistentelor” în luna octombrie a anului următor, potrivit www.softschools.com.

Asistenții sunt, de multe ori, singurii profesioniștii din domeniul sănătății care asigură asistență medicală pentru populația aflată în zone dezavantajate. Asistenții medicali pot contribui semnificativ la îmbunătățirea stării de sănătate a oamenilor din întreaga lume prin atenția acordată îngrijirii persoanei suferinde și prevenirii îmbolnăvirii cronice a acesteia. Ei reprezintă peste o treime din forța de muncă aflată în sistemul de sănătate și lucrează adesea în condiții dificile.

Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România (OAMGMAMR) celebrează Ziua mondială a asistenților medicali, de 15 ani, printr-o serie de evenimente și activități. În 2015, în perioada 5-12 mai, atât la nivel național, cât și la nivelul filialelor, este marcată Săptămâna asistenților medicali generaliști, a moașelor și a asistenților medicali. OAMGMAMR este organizație profesională și de reglementare cu rol de a elabora norme și reguli de practicare a profesiei de asistent medical generalist, moașă și asistent medical, autorizează exercitarea profesiei și înregistrează în baza sa de date toți asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali din România. Ordinul este membru al Consiliul Internațional al Asistenților Medicali (ICN), o federație alcătuită din peste 130 asociații naționale ale asistenților medicali, reprezentând peste 16.000.000 asistenți medicali din întreaga lume. În OAMGMAMR sunt înscriși, la nivel național, peste 120.000 de asistenți medicali și moașe (2013), potrivit www.oamr.ro.

În România, există Facultăți de Asistență Medicală în cadrul Universităților de Medicină, iar activitatea profesională și științifică a asistenților medicali este supervizată de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, organism similar cu cel al Colegiului Medicilor.

AGERPRES / (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) ierburiuitate.wordpress.com

Știrul comun (Amaranthus retroflexus) cuprinde numeroase specii, unele fiind consumate în urmă cu cca. 7.000 ani. Planta este foarte rezistentă la orice climă și se poate dezvolta pe aproape orice tip de sol. Amaranthus este unul dintre puținele genuri ale cărui specii au fost cultivate atât în Lumea Veche cât și în Lumea Nouă. Culturile de știr produc un număr mare de semințe care germinează repede iar productivitatea este deosebit de mare, putându-se obține mai multe recolte pe an.

Este o plantă bogată în vitamine, în special A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E, riboflavina, acid folic și folat, în minerale precum calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc și cupru. Frunzele conțin cu 25% mai multe proteine și mult mai mult lisină decât orice produs obținut din porumb sau alte cereale și mai multă metionină decât soia, după cum se menționează pe site-ul ierburiuitate.wordpress.com. De asemenea, conține cantități importante de provitamina A (beta-caroten), știrul fiind bogat în acizi grași polinesaturați (PUFA), în special acid linoleic, potrivit votp.info.

De la știr se pot consuma partea verde, tulpina și semințele. Frunzele tinere, cu un gust asemănător cu cel al nucii, se folosesc la prepararea salatei, tocăniței, se pot adăuga la ciorbe, pot fi preparate la fel ca spanacul. Ele se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii și până toamna târziu. Semințele pot fi consumate ca atare, prăjite (au un gust delicat) dar se poate obține din ele ulei și făină. Acestea pot îmbogăți alte mâncăruri, dându-le un gust piperat. Făina poate fi consumată simplu, poate fi folosită la prepararea de prăjituri sau pâine (nu conține gluten), precum și în amestec cu alte tipuri de făină pentru diverse preparate.

Știrul este folosit în medicina tradițională ca astringent nutritiv, tonic, pentru a trata diareea sau ca antihemoragic (scaune cu sânge sau polimenoree). Ceaiul se folosește pentru gargară în cazul durerilor de gât sau a aftelor și pentru spălături externe în cazul exemelor.

Prin conținutul de squalen, consumul de știr inhibă dezvoltarea vascularizării tumorilor. De asemenea, s-a demonstrat faptul că această substanță are un rol important în reducerea extinderii metastazelor și în stagnarea dezvoltării tumorilor maligne la sâni, plămâni, prostată și creier.

În prezent, cercetătorii consideră că squalenul este cel mai bun stimulator imunitar. În plus, acesta aflat în uleiul din semințe de știr are proprietăți cicatrizante, ameliorând și tratând afecțiuni dermatologice, precum psoriazis și pitiriazis, potrivit site-lui doctor.info.ro. De asemenea, squalenul poate ține sub control alergiile, diabetul, inflamațiile, având și o contribuție importantă la îmbunătățirea memoriei și a funcționării creierului în general.

Tratamentul cu știr este foarte util pentru eliminarea toxinelor ajunse în corpul uman din atmosferă sau ca urmare a terapiilor prin raze, a nitraților și nitriților prezenți în mai toate produsele alimentare.

Uleiul obținut din semințe modulează fluiditatea membranei celulare și o stabilizează, fiind astfel util pentru persoanele care suferă de hipertensiune arterială, știindu-se că membrana celulară este afectată de această boală, potrivit site-ului dietamediteraneana.wordpress.com.

Cercetări recente au arătat ca uleiul de știr este de circa 8-10% ori mai bogat în squalen decât uleiul din ficat de rechin din care se poate extrage doar 1-1,5% squalen.

Tratamentul cu pulbere din spic de știr este foarte eficient în tratarea carențelor de vitamine și minerale, fiind un excelent energizant.
Tratamentele cu știr sunt contraindicate femeilor însărcinate sau care alăptează dar și persoanelor care suferă de obstrucții intestinale sau biliare. Problemele care apar în urma consumului de știr sunt cauzate de prezența în cantități ridicate a acidului oxalic, care poate duce la formarea calculilor renali, inhibă absorbția calciului și zincului, influențând negativ persoanele care suferă în general de afecțiuni ale rinichilor, gută, artrită reumatoidă, polireumatism articular. De asemenea, nitrații din frunzele de știr se pot transforma în nitriți (similar spanacului) în urma reîncălzirii frunzelor gătite.

AGERPRES / (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Cetatea Viscri
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Din decorul sculptat în piatră al construcției se păstrează un capitel cu ciubuce, singurul de acest tip cunoscut pe teritoriul României, potrivit prezentării făcute acestui ansamblu de către Direcția județeană pentru Cultură  Brașov.

În primul sfert al secolului XVI, biserica a fost fortificată și a fost construită incinta interioară.

Satul Viscri, aflat la 42 de km de Sighișoara, face parte din cele șapte sate din Transilvania înscrise pe lista patrimoniului cultural UNESCO.

Cetatea Viscri
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Aceste sate din Transilvania, cu bisericile lor fortificate oferă o imagine vie a peisajului cultural din sudul Transilvaniei. Cele șapte sate înscrise, fondate de sași, sunt caracterizate printr-un sistem specific de construcție, model de așezare și organizare a gospodăriei, care s-a păstrat de la sfârșitul Evului Mediu. Ele sunt dominate de bisericile fortificate, care ilustrează stilurile de construcție din secolele XIII-XVI, potrivit prezentării UNESCO.

Colonizarea sașilor, populație de origine germană, în Transilvania a început în secolul al XII-lea și s-a încheiat la începutul secolului al XIV-lea, localitățile fondate de aceștia (cca. 250) acoperind un teritoriu îngust, în sudul și estul Transilvaniei, de-a lungul arcului carpatic, se arată în prezentarea satelor cu biserici fortificate din Transilvania înscrise în lista UNESCO, făcută de către Institutul Național al Patrimoniului.

Prezența sașilor pe aceste meleaguri a avut ca fundal o istorie locală frământată, dominată de amenințări interne și externe. Primul eveniment, care a pus la încercare coloniile în curs de constituire, a fost năvălirea tătară din 1241-1242. În urma atacurilor, regalitatea a încurajat fortificarea localităților, iar coloniile au aplicat practicile defensive din regiunile de origine: localitatea era lăsată pradă invadatorilor, comunitatea refugiindu-se într-o fortificație ușor accesibilă, potrivit sursei citate.

Cetatea Viscri
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Fortificarea, în primul sfert al secolului al XVI-lea, a tuturor bisericilor din satele săsești de pe pământurile regale (circa 200 biserici fortificate), a urmat invaziilor de această dată turcești, de la sfârșitul secolului al XIV-lea.

Biserica de la Viscri face parte din categoria bisericilor fortificate, tipice pentru zonele colinare, care au elemente defensive dispuse aproape în egală măsură pe biserică și pe incintă. Restructurarea acestor biserici s-a făcut prin desființarea navelor laterale, deasupra navei principale au fost ridicate etaje de apărare, turnul vestic a fost transformat în reduit, iar corul a fost suprapus de un bastion. Biserica a fost înconjurată cu o incintă fortificată. La Viscri, fortificația cuprinde în modul cel mai egal și armonios atât incinta cât și biserica, potrivit prezentării INP.

Ansamblul de Viscri este format din biserica fortificată și două incinte de apărare, prima incintă fiind întărită cu șase turnuri de apărare.

Cetatea Viscri
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Construcția este formată dintr-o singură navă de formă trapezoidală, cu laturile de 13.39 m (N), 6.61 m (E), 13.40 m (S), 5.91 m (V), rezultată în urma extinderii, în primul sfert al secolului al XVI-lea a vechii capele romanice din secolul al XII-lea și contopirii cu vechiul turn donjon din secolul al XIII-lea, arată site-ul patrimoniulnational.ro, ce prezintă proiectul Monumente din România aflate sub protecția UNESCO.

Fațada bisericii prezintă, în jurul corului, contraforturi legate la partea superioară cu arce în spatele cărora se află goluri de aruncare. Fațada sud a navei este marcată de pridvoarele din fața accesurilor în biserică. Fațada dinspre vest este o suprafață plană cu nivelurile marcate de golurile de tragere. Fațada dinspre nord a navei este fără goluri.

Altarul clasicist conține tabloul cu scena “Lăsați copii să vină la mine”, semnat de pictorul Pankratz din Rupea. Emporele și tribunele din secolele XVII-XIX sunt create în stilul mobilierului popular pictat; în navă, tribuna de vest este datată 1694, empora de sud, din 1783, iar tribunele din cor din 1795 și 1833.

Amvonul cu baldachin, în stil baroc popular, datează din 1791. Cristelnița este construită dintr-un capitel cu ciubuce așezat pe un fragment de coloană, ambele provenind de la empora capelei din secolul al XIII-lea. Orga a fost instalată în empora aflată deasupra altarului, în 1723.

În turnul porții sunt instalate 4 clopote: cel mare, cu siluetă sveltă, nedecorat, datat secolul al XV-lea; clopotul cel mijlociu poartă inscripția gotică “Magister Johes von Schesburg 1748”, iar cel mic, nedatat, este decorat cu medalioane reprezentând un leu, un cerb, moartea și un pui de căprioară; clopotul ceasului este nedatat, potrivit http://patrimoniulnational.ro.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) Alex TUDOR / Arhiva AGERPRES

Wanda-Florentina Motoroiu, câștigătoarea premiului special, va reprezenta România la concursul internațional “Podul limbii chineze”, care se va desfășura în iulie, în orașul Changsha, capitala provinciei Hunan. Și câștigătoarea premiului I la etapa regională va merge în China. Toate cheltuielile legate de transportul în China, cazare și masă sunt asigurate de Sediul General al Institutelor Confucius.

Potrivit organizatorilor concursului, anul acesta s-au înscris 20 de tineri care studiază limba chineză, iar tema a fost “Visul meu chinezesc”.

Concursul internațional de cunoștințe de limba chineză “Podul limbii chineze” pentru studenți este un concurs de nivel internațional, organizat de Hanban, și se care desfășoară anual, începând din 2002. Este alcătuit din două etape — etapa regională, care se desfășoară în afara Chinei, și etapa finală — în China. Până în prezent, aproape 400.000 de studenți din peste 90 de țări ale lumii au participat la acest concurs. Dintre aceștia, peste 1.300 au fost aleși să participe la repetiții și la faza finală, în China. Acest concurs este considerat o “olimpiadă a limbii chineze”.

”Podul limbii chineze”cuprinde patru probe: examinarea scrisă, discurs, proba de întrebări și răspunsuri și proba de aptitudini artistice (fiecare candidat poate să își dovedească aptitudinile artistice în următoarele sfere: cântec, dans, compoziție muzicală, acrobație, caligrafie, pictură, decupaje de hârtie, arte marțiale).

Biroul de Învățământ al Ambasadei Republicii Populare Chineze în România și Institutul Confucius din cadrul Universității din București s-au ocupat de organizarea celei de-a paisprezecea ediții.

AGERPRES/(AS — autor: Oana Ghiță, editor: Cristina Tatu)

Foto: (c) Dan PAIC / AGERPRES FOTO

Inițial, biserica a fost construită din lemn, la începutul secolului al XVII-lea. Ulterior, în 1647, lăcașul de cult a fost reconstruit din zidărie, folosind piatră de Barboși, chiar și piatră masivă din castrul roman de la Tirighina-Barboși.

Biserica Precista a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă de turci în anul 1711, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din anii 1735-1739 și 1769-1774. Construcția a fost restaurată pentru prima dată în anul 1831, căpătând o nouă înfățișare.

În anul 1940, biserica a fost atât de grav avariată de un cutremur, încât a fost închisă. Între anii 1952-1966 ea a fost restaurată în forma actuală după proiectul arhitectului Eugen Chefneux și a funcționat ca muzeu de artă religioasă medievală. Ultima consolidare a fost efectuată între anii 1991 și 1994, biserica fiind iarăși afectată de cutremurele din 1977 și 1986.

Biserica-fortăreață ‘Precista’ întâmpină călătorul de peste 365 de ani, pe malul Dunării, la kilometrul zero al Galaților. Este cartea de vizită și ‘Poarta’ de intrare aici, la ‘Poarta Porților’ dintre Occident și Orient. Actuala biserică a fost ridicată de frații Dia și Șerbul, fiii lui Coman, și de Constantin, feciorul lui Teodor’, ne spune Moise N. Pacu, în ‘Cartea județului Covurlui’, editată la 1891. Nu se cunoaște anul când au început lucrările, însă se știe că a fost sfințită în septembrie 1647, în vremea domnitorului Vasile Lupu. Confruntările dintre ruși, turci și tătari au distrus de mai multe ori zidul bisericii fortificate.

Despre Biserica-fortăreață ‘Precista’ din Galați — ‘ctitorie de negustori’ — au scris istoricii noștri, dar și călători străini care au ajuns prin vechiul port de la sud de Moldova. La mijlocul secolului al XVII-lea, “când este zidită Biserica-fortăreață Precista, târgul Galați este caracterizat ca un târg prosper, format ‘în mare parte din negustori’, ne relatează istoricul gălățean Paul Păltănea.

Cetatea ‘Precista’ este zidită în plină epocă culturală a domnitorului Vasile Lupu, iar din punct de vedere arhitectural este ‘o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-vlaho-transilvăneană’, ridicată după modelul bisericilor-fortărețe. A fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos.

Pe vremea comuniștilor, bisericii fortificate “Sf. Precista”, cea mai veche construcție gălățeană păstrată, monument unic, i se interzisese menirea pentru care fusese creată, cea religioasă, fiind transformată în muzeu. După Revoluție i-a revenit menirea, dar și-a pierdut-o pe cea pur muzeală.

Arsă de câteva ori, biserica și-a schimbat înfățișarea. Ar putea fi trecută, simbolic, pe orice efigie a orașului. Avea crucile aurite, iar în ziduri are și piatră adusă de la ruinele castrului roman de Bărboși.

“În ´86, s-a descoperit un fragment de zid cu un fragment de capitel roman, iar Miron Costin văzuse în biserică o piatră cu inscripție, acum dispărută, “Severus imperator romanorum”, ne-a declarat directorul Muzeului de Istorie Galați, Cristian Căldăraru.

Istoricul Cristian Căldăraru a definit în cartea ‘Biserica fortificată ‘Precista’, monument de cultură românească’, elementele mai puțin cunoscute publicului.

‘Construcție unică arhitectural, o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-valaho-transilvăneană, prin dozajul mai multor stiluri împletite, cu ziduri groase până la 1,8 metri, dublate la nord, cu o scară secretă între ele, în stil săsesc, care-i silea pe atacatori să urce în șir. Găsim și o capcană, pe la mijlocul scării — o groapă de șapte metri. Treptele de deasupra erau trase în sus pe scripeți, putând opri astfel înaintarea. Exista și o ‘tainiță’, un fel de seif medieval. Creneluri, locuri de tragere: exact ca o cetate’, arată istoricul.

Este remarcabil și sistemul acustic de la baza turlei Pantocratorului — cupola de deasupra naosului pe care este pictat Iiisus. ‘Olanele acustice’, oale ascunse în zid, îi dau cea mai bună acustică dintre bisericile gălățene.

Dar cea mai interesantă este povestea tunelului subteran de sub Precista. Delegatul ministrului Instrucțiunei Publice și Cultelor, V. A. Urechia, Pantazi Ghica, îi semnala acestuia, în 1882, povestea unui tunel subteran care pornea din preajma altarului, până la Brateș. De negăsit, însă, în biserică. Ghica n-a găsit nici martori: erau ‘invențiuni’ sau oamenii tăceau din teamă de expropriere? — se întreba delegatul.

Istoricul Paul Păltănea a precizat cândva că nu s-a descoperit nicio galerie când a făcut practică arheologică studențească în afara bisericii și nici nu s-au găsit mențiuni privind retragerea la vreun asediu. Acum două decenii, un fost milițian, Ion Constantin, a povestit însă că a urmărit un infractor care s-a pierdut printr-un tunel larg, cât pentru o căruță, pe sub altar, iar inginera Margareta Bălan a descoperit un tunel dinspre Brateș spre oraș. Poveștile despre tunel continuă și astăzi… ca și despre ,,comoara fabuloasă a turcului’.

În timpul părintelui Anton Velichi, care a păstorit până în 1920, ‘s-a încercat descoperirea odoarelor bisericești furate și ascunse de turci în 1821’ în curtea mănăstirii, spune Cristian Căldăraru. Preotul ar fi înștiințat în 1908 Protoieria că un enoriaș de origine bulgară, Marin Gheorghiu, i-a povestit că un angajat al său, ‘un bătrân turc care a luat parte la revoluția Eteriei Greco-Turcă din 1821, a îngropat în cimitirul bisericii Precista, care pe vremea aceea a servit ca hambar al armatei turcești, la o distanță anumită de la zidul bisericii dinspre răsărit, într-o ladă mare, foarte multe odoare bisericești de o valoare însemnată, prădate de la bisericile din Galați cu ocazia acelei revoluții’.

Părintele a obținut acordul ministrului Cultelor pentru efectuarea săpăturilor arheologice. Fără rezultat, deși turcul indicase și un semn pe zid. Dar ‘poate că viitoare campanii de săpături arheologice deschise la biserica Precista, efectuate sistematic, vor scoate la lumină acest tezaur’, a spus Căldăraru. De altfel, săpături arheologice au scos în anii ´80 fragmente ceramice, podoabe din aur și argint, monede etc.

Direcția Județeană pentru Cultură menționează despre biserica “Precista”, aflată pe Lista Monumentelor Istorice: ‘Bijuterie defensiv bisericească, este o veritabilă operă de artă a genului, remarcabilă atât prin expresivitatea formelor și plastica arhitecturală, cât și prin eficacitatea sistemului defensiv.’ Amestec arhitectonic: turla de pe naos e moldovenească, zidul are un element de arhitectură bizantină, rar în Moldova, ‘dinți de ferestrău’ etc. În 1829 se ridică cele două turnuri actuale, pătrate, inițial hexagonale. După cutremurul din 1940, în ´52 începe consolidarea, cu arhitectul Eugen Chefneaux: mai existau doar zidurile, o parte a bazei turlei și a turnului de apărare.

‘Ne stă înainte un monument impresionant, pe care nu îl mai regăsim astăzi’, scria în 2013 academicianul Răzvan Theodorescu, despre ‘cel mai cunoscut lăcaș gălățean’, care ‘nu mai păstrează astăzi decât puțin din structura originară, așa cum o indică și planul etajului, publicat în lucrări de specialitate’.

AGERPRES/(AS — autor: Dan Paic, editor: Mihai Simionescu)

Foto: (c) Radu CONSTANTINESCU / Arhiva AGERPRES

Directorul Centrului Cultural “Nichita Stănescu” din subordinea Consiliului Județean (CJ) Mehedinți, Emilia Mihăilescu, a declarat pentru AGERPRES că manifestarea, intrată în tradiția locului, prilejuiește organizarea unui târg de produse alimentare și de uz gospodăresc, acestea din urmă fiind foarte căutate de crescătorii de animale din localitățile situate în nordul județului Mehedinți.

“Artiștii ansamblului nostru, Danubius, susțin aici un spectacol de dansuri și cântece populare, fiind alături de cei care îmbracă straie de sărbătoare și cinstesc floarea de liliac, aceasta fiind numită aici și floarea tinereții”, a precizat Mihăilescu.

Potrivit sursei citate, sărbătoarea “Liliacul de la Nadanova” este organizată în fiecare an pe 10 mai, de CJ Mehedinți și de autoritățile locale ale comunei Isverna, cunoscută în partea de sud a României prin monumentele naturale de interes științific și turistic: Cornetul, Piatra încălecată, Stâncările de Isverna, Vârful lui Stan, Stâncările de deasupra peșterii Isverna, valea Coșuștei, Poiana Beletina, Pădurea de liliac, Turtaba, Valea Cernei, Peștera Isverna, elemente de artă populară și etnografică.

Un eveniment similar se desfășoară la începutul lunii mai în comuna mehedințeană Ponoare, unde în perioada 2-3 mai are loc “Sărbătoarea liliacului”, manifestare desfășurată fără întrerupere din anul 1965. La Ponoare se află cea mai mare rezervație botanică de liliac din România, aceasta întinzându-se pe o suprafață de 20 hectare, la aproximativ șase kilometri sud-est de orașul Baia de Aramă și 90 kilometri de Drobeta Turnu Severin.

AGERPRES/(A-autor:Florian Copcea, editor: Diana Dumitru)

Fotografii: (c) DORIN IVAN / AGERPRES FOTO

A fost concepută ca mănăstire de tip cetate, curtea centrală și biserica fiind împrejmuite cu ziduri mari de cărămidă, asemenea celorlalte așezăminte brâncovenești. Totodată, clopotnița era folosită ca turn de observație, iar un tunel subteran permitea retragerea în pădurile din apropiere.

‘Mănăstirile-cetate reprezintă o găselniță a domnitorilor valahi pentru a înșela vigilența turcilor și a eluda interdicția impusă de Poarta otomană de a se construi cetăți fortificate în țările române, din clopotniță se supravegheau mișcările de trupe și tot de acolo se trăgea clopotul de alarmă sau, după caz, pentru slujba duminicală’, susține scriitorul D. I. Delapetra.

Mănăstirea-cetate Berca a fost construită pe înălțimea dominantă la ieșirea râului în Câmpia Buzăului, de la care, potrivit istoriei locului, poate deriva și numele de Berca, denumire de sorginte vizigotă (bhergh-înalt).

‘Biserica fortificată a constituit, cu certitudine, un punct de observație și de rezistență deosebit de eficient, care putea controla, practic, ceea ce am putea numi, în termeni militari, Poarta Buzăului. Mânăstirea Berca impresionează în primul rând prin dispunerea sa, ca un veritabil străjer în calea furtunilor, pe botul de deal de lângă localitatea cu același nume’, a declarat pentru AGERPRES colonel Mircea Tănase, istoric militar.

Potrivit acestuia, ‘așezământul a fost construit la scurtă vreme după biserica Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat, cea care este considerată deschizătoare a seriei de ctitorii a marelui spătar Mihail Cantacuzino, Fundenii Doamnei, Colțea, schitul Titireciu din Ocnele Mari, și de afirmare plenară a stilului brâncovenesc, biserica de la Berca fiind înrudită cu aceasta prin programul său decorativ, conferind, astfel, județului Buzău un rol primordial în consacrarea acestui original și valoros stil arhitectonic’.

Mănăstirea de la Berca a fost construită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, de stolnicul Mihalcea Cândescu, împreună cu soția sa, Alexandrina Cantacuzino, și cu fiii lor, Șerban, Mihalcea și Moise, la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Pisania mânăstirii consemnează: Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu sporirea Duhului Sfânt, ziditu-s-a din temelie această sfântă și dumnezeiască monastire, întru slava și lauda Atotțiitorului Dumnezeu, de robul lui Dumnezeu Mihalcea vel Stolnicu și de roaba lui Dumnezeu Alexandrina Cantacuzino, soțul dumisale (…) și s-au zidit în zilele blagocestivului domn I. Constantin Basarab Voievod, la anul 7202 (1694), iunie, 6.

 Biserica este construită în formă de cruce, cu o turlă pe naos și un pridvor sprijinit pe stâlpi din zidărie, închis ulterior. Conform specialiștilor în artă brâncovenească, prezintă o arhitectură simplă, cu opt ferestre la exterior decorate cu chipuri de îngeri sculptate în piatră și un brâu ce imită o funie împletită, specifice așezămintelor de cult ridicate în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu.

 Planul bisericii este triconic, turla, refăcută din lemn, se află pe naos, iar pridvorul, inițial deschis, cu arcade și coloane din piatră, a fost închis și transformat în pronaos. Un element de mare valoare artistică reprezintă ușa din lemn de la intrare, dintre fostul pridvor, actualmente închis, și pronaos, alcătuită din două scânduri de stejar, o adevărată capodoperă de artă decorativă, acoperită integral.

Portalul de la intrarea în pronaosul bisericii, cu o sculptură fină, atent elaborată, reprezentând o rețea de viță de vie, cu vrejuri răsucite, frunze și ciorchini, este de o frumusețe aparte. La partea superioară, ușa are sculptate numele ctitorilor. Ancadramentul din piatră de la intrarea în pronaos, atribuit vestitului pietrar italian Mira, care a lucrat și la alte biserici cantacuzine, sporește valoarea artistică a acestui lăcaș de cult. Între pronaos și naos sunt trei arcade semicirculare, sprijinite pe patru coloane, în piatra cărora sunt sculptate vrejuri de viță de vie, un element decorativ care își găsește, desigur, rădăcinile în tradiția viticolă a dealurilor buzoiene. Bogăția și frumusețea decorului sculptat în piatră și lemn reprezintă o adevărată capodoperă de artă decorativă, situând această biserică în rândul edificiilor de prim rang ale monumentelor brâncovenești.

Bolțile interioare ale naosului sunt sprijinite pe console profilate dezvoltat, iar bolta absidei de la altar are o calotă sferică, sprijinită pe pandativi (triunghi sferic cu vârful în jos), element mai rar întâlnit în vechea arhitectură bisericească românească, iar pardoseala este cea originală, din lespezi de piatră calcaroasă.

În biserica de la Berca sunt reprezentate mai multe școli de pictură și artă bisericească, de la Pârvu Mutu și Gheorghe Tattarescu, la pictori restauratori din secolul al XXI-lea. Biserica păstrează parțial pictura originală a marelui Pârvu Mutu, zugravul de subțire al familiei Cantacuzinilor, care s-a afirmat pe deplin la biserica Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat. La Berca se mai păstrează din pictura originală doar câteva fragmente, printre care portretele Cantacuzinilor, familie înrudită cu cea a ctitorilor Cândești, dar și portretul artistului și cel al soției sale, frumos pictate pe interiorul arcadei dintre pronaos și naos.

“Biserica actuală păstrează pictura de secol XVII în proporție de 70-80 la sută, la fel și ușa de la intrare în biserică, broderie în lemn de stejar, al doilea monument de artă brâncovenească din țară, inscripția ctitorului, stolnicul Mihalcea Cândescu și Alexandrina Cantacuzino. Broderia în piatră, coloanele și portalul sunt de la 1694, catapeteasma este de secol XIX, pictată de Nicolae Teodorescu și Gheorghe Tattarescu”, a declarat pentru AGERPRES maica stareță Casiana.

Potrivit acesteia, în biserică se mai află trei icoane pictate între anii 1740-1750, pictură de secol XX, dar și pictură de secol XXI, aparținând restauratorului Ion Chiriac.

“În 2004-2005, timp de un an s-a decopertat pictura realizată de Nicolae Teodorescu și Gheorghe Tăttărescu în secolul al XIX-lea și s-a ajuns la pictura originală aparținând lui Pârvu Mutu. Aceasta a fost conservată în mare parte și s-a reușit în bună parte integrarea și completarea sa, dar din nefericire nu s-au mai obținut fonduri, iar lucrarea a rămas șantier deschis”, a mai spus maica stareță Casiana.

AGERPRES/(A, AS — autor: Dorin Ivan, editor: Diana Dumitru)

Foto: (c) worldlupusday.org

În prezent, la nivel mondial, peste 5 milioane de oameni se luptă cu consecințele provocate de lupus. Se estimează că aproximativ 500.000 de persoane în Europa și 9.000 de persoane în România prezintă lupus eritematos sistemic (LES). Nouă din zece persoane care au făcut această boală sunt femei, 80% din noile cazuri de lupus sunt diagnosticate în rândul femeilor cu vârsta cuprinsă între 15-44 de ani, potrivit www.worldlupusday.org.

Ziua internațională a luptei împotriva maladiei lupus este susținută de muzicianul Julian Lennon, fiul lui John Lennon (fost membru al celebrului grup Beatles). El este un ambasador global pentru “Lupus Foundation of America”, potrivit site-ului dedicat zilei.

Manifestările organizate cu acest prilej se concentrează pe nevoia de servicii medicale de calitate, pe orientarea cercetării asupra cauzelor, pe găsirea unui remediu eficient pentru vindecarea zonelor afectate de boală și realizarea unei informări cât mai accesibile și complete privind această afecțiune la nivel global.

Organizațiile internaționale constituite pentru a lupta împotriva lupusului desfășoară la nivel global manifestări prin care cer sprijin în vederea finanțării cercetării medicale asupra acestei boli, și, totodată, recunoașterea la nivel mondial a lupusului ca o problemă importantă de sănătate publică.

Benlysta este primul tratament, din ultimii 50 de ani, împotriva maladiei lupus, aprobat de “U.S. Food and Drug Administration” (FDA), la 9 martie 2011. Este un medicament utilizat pentru a trata lupusul (lupus eritematos sistemic, LES) la adulți (cu vârsta de 18 ani și peste), a căror boală are grad înalt de activitate în ciuda tratamentului standard, după cum se menționeză pe www.lupus.org.

Această boală, care este foarte puțin cunoscută, poate avea efecte devastatoare asupra persoanelor bolnave și asupra familiilor acestora. Lupusul este provocat de un virus, întâlnit mai ales la femei, ce oprește sistemul imunitar să mai facă diferența dintre substanțele și celulele străine și cele proprii. Astfel, sistemul imunitar produce anticorpi care distrug celule corpului, producând de la inflamații și răni până la distrugerea gravă a unor organe și/sau desfigurare. Printre simptomele care pot să apară se numără febra, anemia, sensibilitatea la lumină, pierderea sau creșterea în greutate, probleme cu coagularea sângelui, convulsii, anxietate, depresie, pierdere de memorie, căderea părului.

Specialiștii estimează, că pentru diagnosticarea bolii, este nevoie, în medie, de patru ani și de consultarea a trei medici diferiți. Lupusul este dificil de diagnosticat întrucât prezintă simptome care imită adesea caracteristicile altor afecțiuni, variază mult de la un pacient la altul și poate suferi modificări în timp. Din cauza complicațiilor cardiace și renale pe care le poate genera, precum și pentru faptul că nu există tratament curativ pentru aceasta boală, 15-20% dintre pacienții cu lupus decedează în interval de 15 ani după diagnosticare, potrivit “Lupus Foundation of America”.

Ziua internațională a luptei împotriva maladiei lupus a fost proclamată în 2004, la Eaton, în Anglia, de către un Comitet director internațional, reprezentând 13 țări. În fiecare an, Comitetul director revizuiește Proclamația, semnată cu acel prilej, pentru a reflecta problemele emergente cu care oamenii din întreaga lume, afectați de boală, trebuie să se confrunte în fiecare zi. Simbolul internațional al luptei împotriva lupusului este fluturele iar culoarea aleasă este mov.

AGERPRES / (Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

A fost instituită prin Decretul 1468 pentru promulgarea Legii privind instituirea Zilei Tatălui semnat de președintele României, Traian Băsescu, la 13 octombrie 2009 și publicat în M.O. nr.694/15 octombrie 2009. Prin același Decret, a fost promulgată și Legea privind instituirea Zilei Mamei, care se sărbătorește, începând cu anul 2010, în prima duminică a lunii mai.

Legea a fost dezbătută și aprobată în Camera Deputaților la 29 septembrie 2009. Inițiativa pentru instituirea acestor două sărbători a avut-o, în luna iunie 2009, Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA), precum și un grup de opt parlamentari.

În acest mod, inițiatorii legii au dorit să sublinieze rolul jucat de un tată în viața copilului său, în familie, dar și în societate, iar România era printre puținele state care până în anul 2009 nu au avut o astfel de tradiție în mod oficial.

Ziua Tatălui are o semnificație importantă, deoarece ajută la recunoașterea contribuției individuale a fiecăruia dintre cei doi părinți la viața de familie, în particular, și la construirea societății, în general.

Pe plan mondial, nu există o tradiție bine conturată în cazul celebrării zilei tatălui în jurul unei date anume. Zilele tatălui recunoscute oficial diferă de la țară la țară. În România, Ziua Tatălui a fost sărbătorită oficial, pentru prima dată, la 9 mai 2010.
Potrivit OUG nr. 111/2010, de indemnizația pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții copilului, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare prevăzute în această Ordonanță. Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Marina Bădulescu)