Facebook Twitter Email

Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este cel mai vechi monument istoric din municipiul Galați, îndeplinind pe vremuri un rol dublu: lăcaș de cult și cetate de apărare împotriva cotropitorilor.

PUBLICITATE

Foto: (c) Dan PAIC / AGERPRES FOTO

Inițial, biserica a fost construită din lemn, la începutul secolului al XVII-lea. Ulterior, în 1647, lăcașul de cult a fost reconstruit din zidărie, folosind piatră de Barboși, chiar și piatră masivă din castrul roman de la Tirighina-Barboși.

Biserica Precista a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă de turci în anul 1711, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din anii 1735-1739 și 1769-1774. Construcția a fost restaurată pentru prima dată în anul 1831, căpătând o nouă înfățișare.

În anul 1940, biserica a fost atât de grav avariată de un cutremur, încât a fost închisă. Între anii 1952-1966 ea a fost restaurată în forma actuală după proiectul arhitectului Eugen Chefneux și a funcționat ca muzeu de artă religioasă medievală. Ultima consolidare a fost efectuată între anii 1991 și 1994, biserica fiind iarăși afectată de cutremurele din 1977 și 1986.

Biserica-fortăreață ‘Precista’ întâmpină călătorul de peste 365 de ani, pe malul Dunării, la kilometrul zero al Galaților. Este cartea de vizită și ‘Poarta’ de intrare aici, la ‘Poarta Porților’ dintre Occident și Orient. Actuala biserică a fost ridicată de frații Dia și Șerbul, fiii lui Coman, și de Constantin, feciorul lui Teodor’, ne spune Moise N. Pacu, în ‘Cartea județului Covurlui’, editată la 1891. Nu se cunoaște anul când au început lucrările, însă se știe că a fost sfințită în septembrie 1647, în vremea domnitorului Vasile Lupu. Confruntările dintre ruși, turci și tătari au distrus de mai multe ori zidul bisericii fortificate.

Despre Biserica-fortăreață ‘Precista’ din Galați — ‘ctitorie de negustori’ — au scris istoricii noștri, dar și călători străini care au ajuns prin vechiul port de la sud de Moldova. La mijlocul secolului al XVII-lea, “când este zidită Biserica-fortăreață Precista, târgul Galați este caracterizat ca un târg prosper, format ‘în mare parte din negustori’, ne relatează istoricul gălățean Paul Păltănea.

Cetatea ‘Precista’ este zidită în plină epocă culturală a domnitorului Vasile Lupu, iar din punct de vedere arhitectural este ‘o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-vlaho-transilvăneană’, ridicată după modelul bisericilor-fortărețe. A fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos.

Pe vremea comuniștilor, bisericii fortificate “Sf. Precista”, cea mai veche construcție gălățeană păstrată, monument unic, i se interzisese menirea pentru care fusese creată, cea religioasă, fiind transformată în muzeu. După Revoluție i-a revenit menirea, dar și-a pierdut-o pe cea pur muzeală.

Arsă de câteva ori, biserica și-a schimbat înfățișarea. Ar putea fi trecută, simbolic, pe orice efigie a orașului. Avea crucile aurite, iar în ziduri are și piatră adusă de la ruinele castrului roman de Bărboși.

“În ´86, s-a descoperit un fragment de zid cu un fragment de capitel roman, iar Miron Costin văzuse în biserică o piatră cu inscripție, acum dispărută, “Severus imperator romanorum”, ne-a declarat directorul Muzeului de Istorie Galați, Cristian Căldăraru.

Istoricul Cristian Căldăraru a definit în cartea ‘Biserica fortificată ‘Precista’, monument de cultură românească’, elementele mai puțin cunoscute publicului.

‘Construcție unică arhitectural, o remarcabilă sinteză de arhitectură moldo-valaho-transilvăneană, prin dozajul mai multor stiluri împletite, cu ziduri groase până la 1,8 metri, dublate la nord, cu o scară secretă între ele, în stil săsesc, care-i silea pe atacatori să urce în șir. Găsim și o capcană, pe la mijlocul scării — o groapă de șapte metri. Treptele de deasupra erau trase în sus pe scripeți, putând opri astfel înaintarea. Exista și o ‘tainiță’, un fel de seif medieval. Creneluri, locuri de tragere: exact ca o cetate’, arată istoricul.

Este remarcabil și sistemul acustic de la baza turlei Pantocratorului — cupola de deasupra naosului pe care este pictat Iiisus. ‘Olanele acustice’, oale ascunse în zid, îi dau cea mai bună acustică dintre bisericile gălățene.

Dar cea mai interesantă este povestea tunelului subteran de sub Precista. Delegatul ministrului Instrucțiunei Publice și Cultelor, V. A. Urechia, Pantazi Ghica, îi semnala acestuia, în 1882, povestea unui tunel subteran care pornea din preajma altarului, până la Brateș. De negăsit, însă, în biserică. Ghica n-a găsit nici martori: erau ‘invențiuni’ sau oamenii tăceau din teamă de expropriere? — se întreba delegatul.

Istoricul Paul Păltănea a precizat cândva că nu s-a descoperit nicio galerie când a făcut practică arheologică studențească în afara bisericii și nici nu s-au găsit mențiuni privind retragerea la vreun asediu. Acum două decenii, un fost milițian, Ion Constantin, a povestit însă că a urmărit un infractor care s-a pierdut printr-un tunel larg, cât pentru o căruță, pe sub altar, iar inginera Margareta Bălan a descoperit un tunel dinspre Brateș spre oraș. Poveștile despre tunel continuă și astăzi… ca și despre ,,comoara fabuloasă a turcului’.

În timpul părintelui Anton Velichi, care a păstorit până în 1920, ‘s-a încercat descoperirea odoarelor bisericești furate și ascunse de turci în 1821’ în curtea mănăstirii, spune Cristian Căldăraru. Preotul ar fi înștiințat în 1908 Protoieria că un enoriaș de origine bulgară, Marin Gheorghiu, i-a povestit că un angajat al său, ‘un bătrân turc care a luat parte la revoluția Eteriei Greco-Turcă din 1821, a îngropat în cimitirul bisericii Precista, care pe vremea aceea a servit ca hambar al armatei turcești, la o distanță anumită de la zidul bisericii dinspre răsărit, într-o ladă mare, foarte multe odoare bisericești de o valoare însemnată, prădate de la bisericile din Galați cu ocazia acelei revoluții’.

Părintele a obținut acordul ministrului Cultelor pentru efectuarea săpăturilor arheologice. Fără rezultat, deși turcul indicase și un semn pe zid. Dar ‘poate că viitoare campanii de săpături arheologice deschise la biserica Precista, efectuate sistematic, vor scoate la lumină acest tezaur’, a spus Căldăraru. De altfel, săpături arheologice au scos în anii ´80 fragmente ceramice, podoabe din aur și argint, monede etc.

Direcția Județeană pentru Cultură menționează despre biserica “Precista”, aflată pe Lista Monumentelor Istorice: ‘Bijuterie defensiv bisericească, este o veritabilă operă de artă a genului, remarcabilă atât prin expresivitatea formelor și plastica arhitecturală, cât și prin eficacitatea sistemului defensiv.’ Amestec arhitectonic: turla de pe naos e moldovenească, zidul are un element de arhitectură bizantină, rar în Moldova, ‘dinți de ferestrău’ etc. În 1829 se ridică cele două turnuri actuale, pătrate, inițial hexagonale. După cutremurul din 1940, în ´52 începe consolidarea, cu arhitectul Eugen Chefneaux: mai existau doar zidurile, o parte a bazei turlei și a turnului de apărare.

‘Ne stă înainte un monument impresionant, pe care nu îl mai regăsim astăzi’, scria în 2013 academicianul Răzvan Theodorescu, despre ‘cel mai cunoscut lăcaș gălățean’, care ‘nu mai păstrează astăzi decât puțin din structura originară, așa cum o indică și planul etajului, publicat în lucrări de specialitate’.

AGERPRES/(AS — autor: Dan Paic, editor: Mihai Simionescu)

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva