Catedrala Patriarhală din București, aflată sub ocrotirea Sfinților Împărați Constantin și mama sa Elena
Foto: (c) Alex MICSIK / Arhiva AGERPRES

Sfântul Constantin cel Mare s-a născut în anul 272, în cetatea Naissus (astăzi, Niș, în Serbia), din provincia romană Moesia Superior. Tatăl său, Constanțiu Chlor, care la acea vreme era general, a ajuns mai târziu la conducerea imperiului cu titlul de “caesar”.

Forma de conducere a Imperiului Roman era atunci tetrarhia, doi “augustuși” și doi “caesari”, aceștia ajungând în cele din urmă să-și dispute puterea. Astfel, Constantin cel Mare, proclamat de armată împărat, a intrat în conflict cu fiul fostului împărat Maximian, Maxențiu.

Lupta dintre Constantin și cezarul care stăpânea Roma, împreună cu ținuturile de Răsărit ale imperiului, Maxențiu (317-313), a fost câștigată de Constantin la Turin și Verona, urmând ca acesta să vină asupra Romei. Bătălia decisivă cu Maxențiu a fost dată la Podul Milvius, lângă Tibru, în octombrie 312.

În ziua premergătoare luptei, rugându-se “Dumnezeului tatălui său”, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă și o inscripție: “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui), conform mărturiei lui Eusebiu de Cezareea, scriitor bisericesc. În noaptea în care a urmat împăratul și-a însemnat cu crucea toate steagurile armatei sale. Bătălia de-a doua zi a fost câștigată de Constantin care a intrat biruitor în Roma, iar Maxențiu s-a înecat în apele Tibrului.

Sosirea delegației Bisericii Greciei, care aduce la București icoana făcătoare de minuni a Sfintei Împărătese Elena în care se păstrează părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, precum și icoana istorică a Sfântului Împărat Constantin cel Mare
Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

Un an mai târziu (313), Constantin a emis Edictul de la Mediolanum (Milan), prima recunoaștere oficială a creștinismului, prin care se punea capăt persecuțiilor împotriva creștinilor și se garanta libertatea credinței și a cultului.

Actul a fost emis cu acordul împăratului ce stăpânea peste partea de răsărit imperiului, Liciniu (308-321). În urma conflictului izbucnit între cei doi, Liciniu a încălcat acest acord și a dezlănțuit din nou persecuțiile. Constantin l-a învins în bătălia de la Crysopolis (18 septembrie 324) și l-a condamnat la moarte.

Din anul 324 Constantin a rămas singur la conducerea Imperiului Roman, poziție pe care și-a menținut-o până la sfârșitul vieții (337).

În această perioadă, Biserica a cunoscut o mare înflorire pe tot întinsul imperiului. Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, având o contribuție majoră în susținerea acestui efort înnoitor.

Reformele dispuse de împăratul Constantin cel Mare au inclus și ridicarea unei noi capitale, pe Bosfor. Cetatea s-a chemat Constantinopol și a fost inaugurată la 12 mai 330.

Între clădirile care au fost construite în acest oraș fabulos, din locul vechii cetăți Byzantion, s-a aflat și Biserica “Sfinții Apostoli”, ridicată pe cel mai înalt deal al nou-înființatului oraș. Biserica avea planul în formă de cruce grecească (cu cele patru brațe egale) și era încununată cu o turla cu ferestre și patru fără ferestre, cele patru fiind așezate pe brațele crucii.

Procesiunea “Calea Sfinților” cu Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, Sfintele Moaștele ale Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
Foto: (c) Alex TUDOR / Arhiva AGERPRES

În această biserică, care astăzi nu mai există, a fost înmormântat Constantin cel Mare. Împăratul a murit în Nicomidia, în anul 337, cu puțin înainte de terminarea construirii bisericii. În momentul în care lucrările de zidire s-au încheiat, trupul lui Constantin cel Mare a fost mutat în această biserică-necropolă de către fiul și succesorul său, Constantiu.

Mama sa, Sfânta Elena, a fost atașată foarte mult de valorile religiei creștine. Prin râvna ei pentru descoperirea relicvelor sfinte a fost descoperit locul Golgotei și s-a găsit lemnul crucii pe care a fost răstignit Hristos. Sfânta Elena s-a implicat direct în construcția a trei lăcașuri: Biserica Învierii, deasupra Sfântului Mormânt și a Golgotei, Biserica Nașterii de la Betleem și Biserica Înălțării Domnului de pe Muntele Măslinilor.

Pentru marea contribuție la răspândirea și înflorirea creștinismului, Constantin și mama sa, Elena, au fost trecuți de Biserica Ortodoxă în rândul sfinților și sunt socotiți “întocmai cu apostolii”.

AGERPRES (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Situate în partea centrală a Munților Hășmaș, aparținând Carpaților Orientali, acestea sunt delimitate la nord și nord-vest de Suhardul Mare (1 506 m) și la sud-est de Suhardul Mic (1 352 m), și fac legătura între județele Neamț și Harghita, potrivit www.roturism-info.ro.

Cheile Bicazului, cu o lungime de șase kilometri, sunt cele mai impozante chei de calcar din Europa, formate prin eroziunea produsă de râul Bicaz în calcarele cretacice.

Cea mai spectaculoasă zonă a Cheilor se desfășoară pe o lungime de circa 1 km, de la vărsarea pârâului Bicăjel în râul Bicaz, unde, pe alocuri, pereții de stâncă au o înălțime de 300 de metri. În unele zone, precum ”Poarta de piatră”, în aval de Serpentina Mare, distanța dintre pereții stâncoși Piatra Poienii și Piatra Bardos este de maximum șase metri. Mai jos de acest loc se află locul numit ”Pridvorul iadului”.

Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Serpentinele prezente de-a lungul drumului sunt însoțite de peșteri, precum Peștera Neagră, Peștera Cascada, Licaș și Avenul cu trei intrări. Tot aici se pot admira Piatra Surducului (1.077 m) sau Piatra Altarului (1.154 m), masivul stâncos cel mai impunător al Cheilor Bicazului, dar și Piatra Pinteștilor (847 m), Piatra Arșiței (835 m).

Totodată, toate micile cursuri de apă afluente Bicazului au săpat în calcare alte chei: Cheile Lapoșului, Cheile Șugăului, Cheile Bicăjelului, potrivit aceluiași site.

Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Pe unele stânci din Cheile Bicazului sunt marcate trasee pentru practicarea alpinismului de către profesioniști, zona fiind cunoscută sub numele de ”paradisul alpiniștilor”.

Cheile Bicazului fac parte din Parcul Național Cheile Bicazului — Hășmaș ce are ca arii protejate: Cheile Bicazului (jud. Neamț, 1.600 ha și jud. Harghita, 2.128 ha), Lacul Roșu (format prin bararea naturală a apelor râului Bicaz, 1837), Cheile Șugăului, Avenul Licaș (5 ha), Masivul Hășmașul Mare-Piatra Singuratică și Hășmașul Negru (800 ha), potrivit geoturism.ro.

Parcul Național Cheile Bicazului — Hășmaș (PNCB-H), rezervație geologică, botanică și peisagistică situată în Munții Hășmaș, în zona central-nord-estică a României
Foto: (c) Gina ȘTEFAN / Arhiva AGERPRES

Cadrul natural al masivului Hășmaș cu elemente geologice, geomorfologice, pedologice și climatice foarte variate, marea diferență de nivel (de la 575 m în valea râului Bicaz în Bicaz — Chei la 1 792 m vârful Hășmașul Mare) determină existența unei flore și faune bogate și variate.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

“Azi, elevii noștri, așa cum ne-au obișnuit, și-au mutat din nou micile lor laboratoare în aer liber, pentru a ne prezenta și explica experimentele lor spectaculoase. Preț de câteva ore, vom putea admira proiectele realizate de elevi și profesori din județele Cluj, Mureș, Tulcea, Vâlcea și bineînțeles Sălaj. La ediția din acest an a Festivalului Științei Zalău s-au înscris peste 600 de elevi din 32 de unități de învățământ din județ și din țară, care vor încerca să vă împărtășească creativitate și idile lor prin experimentele științifice extrase din manualele de fizică, biologie chimie sau alte științe”, a declarat, la festivitatea de deschidere, Maria Pop, inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Sălaj.

La rândul său, ministrul Liviu Pop a subliniat că astfel de evenimente arată adevărata reformă din învățământ.

“Vă felicit pentru perseverență și consecvență, pentru că știm ce greu este să transformi o acțiune locală, la nivel de regiune și la nivel național. Faptul că astăzi sunteți la ediția a VII-a e o dovadă în plus de consecvență, perseverență, seriozitate și, de ce nu, de reformă în sistemul de învățământ, o reformă reală, nu o reformă cum o văd unii politicieni, din birourile de ministru, o reformă în care este nevoie ca la masă să stea școala, administrația, agentul economic, cadrul didactic, elevul și părintele fără de care nu poate să existe un sistem educațional integrat. (…) Vă doresc din toată inima ca aceste model de bună practică să reușiți să-l exportați în cât mai multe județe ale țării și, de ce nu, aceste festival care acum este național să devină cât mai repede un festival internațional sau cel puțin european”, a declarat ministrul delegat pentru Dialog Social.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

Printre cele mai interesante lucrări ale ediției din acest s-a numărat o mână robotică manevrată pe calea undelor de către o mănușă purtată de utilizator, mână ce imită exact mișcările mănușii și care are costuri de realizare mult mai mici decât produsele similare existente pe piață.

“Este o mână robotică. Sunt cinci senzori pe mănușa care coordonează mâna robotică. Valorile de la senzori sunt trimise wireless la mâna robotică, iar aceasta interpretează valorile de pe senzor și deschide sau închide niște conexiuni cu servomecanisme, care la rândul lor trag de niște pârghii ce acționează degetele. Astfel, mâna imită mișcările mănușii pusă pe mâna utilizatorului. Costă 200 de lei în total”, a explicat, pentru AGERPRES, Stoica Marian, elev în clasa a XI-a la Colegiul Național “Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES FOTO

Ediția din acest an a festivalului a inclus secțiunile: inventivitate — creativitate (liceu și gimnaziu), aplicabilitate (liceu și gimnaziu), micii inventatori (clasele I-IV și — învățământ preșcolar), postere cu tema “Anul internațional al luminii” (liceu, gimnaziu și învățământ primar), și scenete cu conținut științific — reprezentări artistice, scurte piese de teatru cu subiect științific. De asemenea, au fost acordate trei trofee ale festivalului, pentru cele mai bune lucrări ale elevilor de liceu, gimnaziu și învățământ primar.

Pentru toate secțiunile festivalului Consiliul Județean Sălaj a acordat în total 72 de premii (I, II, III, mențiuni și trofee ale festivalului), în valoare totală de 4.250 de lei.

AGERPRES/(AS — autor: Sebastian Olaru, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) ec.europa.eu/maritimeaffairs/maritimeday/en/home

Pe baza unei propuneri a Comisiei Europene, această zi dedicată mării reprezintă și o platformă de dezbateri pentru a încuraja gestionarea mai bună a zonelor costiere, a mărilor și a oceanelor de către toți cetățenii și toate părțile interesate.

Evenimentul important dedicat acestei zile este ”Conferința Zilei Maritime Europene”. Ea se desfășoară în fiecare an într-o regiune diferită. În 2015, timp de două zile (28-29 mai), experți din toate sectoarele maritime de pe întreg continentul european se vor reuni la Atena. Conferința se va concentra pe porturi și zonele de coastă ca motoare pentru “creșterea albastră”, potrivit site-ului ec.europa.eu.

În România este marcată prin organizarea celei de-a V-a ediții a Forumului Inovării Social-Economice Dunăre-Marea Neagră, în zilele de 28 și 29 mai 2015, la Palatul Parlamentului. Reuniunea este direct legată de asumarea coordonării Priorității Tematice “Promovarea Orașelor Dunărene” de către Asociația Comunitățile Locale Riverane Dunării (CLDR România — www.cldr.ro) în cadrul Platformei Urbane a Regiunii Dunării de la Viena.

Obiectivul principal al evenimentului cu participare europeană constă în definitivarea prin consultări și negocieri directe cu principalii decidenți europeni în domeniu a unui proiect de anvergură care să permită o promovare concertată a potențialului capitalului uman, social, economic și turistic printr-o strategie SMART de inter-conectare a principalelor zone de atracție din fiecare subregiune în parte.

Cu același prilej, cele mai inovative idei, proiecte, inițiative și rețele cu vocație dunăreană vor fi evidențiate și răsplătite prin atribuirea, în urma unei selecții internaționale prealabile, a Trofeelor “Black Sea — Danubian Social & Economic Innovator” (2015).

Ziua maritimă europeană a fost lansată oficial la 20 mai 2008 la Strasbourg, unde a fost semnată o declarație tripartită comună de către președintele Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering, președintele Consiliului Uniunii Europene, Janez Jan?a, și președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Edițiile precedente ale Zilei Maritime Europene au avut loc la Bruxelles (2008), Roma (2009), Gijon (2010), Gdansk (2011), Göteborg (2012), Valetta (2013) și Bremen (2014).

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) www.worldmetrologyday.org

Peste 80 de state celebrează impactul pe care îl au măsurările asupra vieții noastre cotidiene, în care nu există nicio latură neatinsă de acest aspect esențial. Metrul — unitatea de măsurare la nivel mondial — rămâne la fel de important astăzi, precum a fost și în 1875. O lume fără măsurători exacte este o lume în care știința, tehnologia, comerțul și societatea nu pot comunica și în care eroarea și incertitudinea ar avea dominația supremă.

Tema pentru 2015, “Măsurătorile și Lumina”, a fost aleasă avându-se în vedere marcarea în 2015 a Anului internațional al luminii, pentru a scoate în evidență rolul cheie al luminii și al tehnologiilor opticii în viața de zi cu zi și importanța lor pentru viitorul omenirii și pentru dezvoltarea durabilă a societății în care trăim. Știința și aplicațiile luminii creează tehnologii revoluționare, dar deseori neobservate, care îmbunătățesc calitatea vieții de pretutindeni, potrivit site-ului dedicat zilei.

Anului internațional al luminii și al tehnologiilor bazate pe lumină a fost decretat de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 68/221 adoptată la 20 decembrie 2013, la propunerea organizațiilor științifice din toată lumea, fiind atât un proiect educațional interdisciplinar, cât și un proiect de comunicare a științei în care s-au implicat peste 100 de parteneri din peste 85 de țări.

Metrologia joacă un rol central în a permite aplicarea unor tehnologii bazate pe lumină și, la rândul său, lumina se află în centrul multora dintre cele mai importante elemente ale noilor tehnologii de măsurare de ultimă generație.

Sistemul Mondial de Măsurări este destul de simplu și combină eforturile mai multor organizații. La nivel de lucru, măsurările sunt efectuate în laboratoare acreditate de un organism de acreditare (ILAC). ILAC impune ca rezultatele măsurărilor să fie trasabile la Sistemul Internațional de Unități de Măsură (SI) iar etaloanele naționale ale acestor unități sunt deținute de institutele naționale de metrologie (INM-uri).

Sistemul oficial de demonstrare a echivalenței etaloanelor SI la cel mai înalt nivel este gestionat de Biroul Internațional de Măsuri și Greutăți (BIPM) printr-un acord internațional întocmit în 1999 de Comitetul Internațional de Măsuri și Greutăți (CIPM), care se numește CIPM MRA.

În cazul măsurărilor din domeniul reglementat, Organizația Internațională de Metrologie Legală (OIML) aplică un acord asemănător, cunoscut sub numele de Acordul OIML de Recunoaștere Reciprocă (OIML MAA). OIML MAA stabilește încrederea reciprocă a semnatarilor în evaluarea mijloacelor de măsurare și acceptarea reciprocă a rezultatelor evaluărilor.

Proiectul pentru marcarea Zilei mondiale de metrologie este realizat în comun de către BIPM și OIML.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990. Secție de votare amplasată în incinta Școlii Nr. 97 din București.
Foto: (c) Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

Alegerile s-au desfășurat în baza Decretului-Lege 92/1990, emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), organism creat cu autoritate de parlament provizoriu, care a preluat prerogativele puterii provizorii în stat și în care au fost incluși reprezentanții tuturor partidelor politice apărute imediat după decembrie 1989, precum și ai organizațiilor minorităților naționale. Președintele CPUN a fost Ion Iliescu (9 februarie-20 iunie 1990).

La 14 martie 1990, cu un singur vot împotrivă și două abțineri, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională a adoptat Legea privind alegerea Parlamentului și a președintelui României, primele alegeri libere parlamentare și prezidențiale fiind stabilite pentru ziua de 20 mai 1990.

În capitolul I al acestui act, rezervat dispozițiilor cu caracter general, se arăta că în România, puterea politică aparține poporului și se exercită potrivit principiilor democrației, libertății și asigurării demnității, inviolabilității și inalienabilității drepturilor fundamentale ale omului. În ceea ce privește guvernarea țării, aceasta se realiza pe baza sistemului democratic pluralist, precum și a separației puterilor legislativă, executivă și judecătorească.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990.
Foto: (c) Cornel MOCANU / Arhiva AGERPRES

Potrivit legii, președintele României era ales în mod direct, prin scrutin universal. Legea prevedea alegerea sa ”de către cetățenii cu drept de vot din întreaga țară”. Era declarat președinte acel candidat care întrunea jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale. Dacă niciun candidat nu întrunea această majoritate, se organizau, în a doua duminică, noi alegeri. La acest al doilea tur de scrutin participau numai doi candidați, clasificați în ordinea voturilor obținute. Candidatul care obținea cel mai mare număr de voturi era declarat președintele României.

La președinția țării putea candida orice persoană, care nu era decăzută din drepturile electorale și care avea suportul a cel puțin 100.000 de alegători.

Validarea alegerii președintelui era făcută de Curtea Supremă de Justiție, hotărârea adoptată fiind prezentată în ședința comună a Adunării Deputaților și Senatului. În acel moment, cel ales devenea președintele României. Din momentul alegerii sale, președintele nu putea să mai fie membru al vreunui partid sau al vreunei formațiuni politice. El urma să-și îndeplinească prerogativele fiind angajat numai și numai în fața poporului român.

Vot universal presupunea că toți cetățenii țării, care îndeplineau condițiile cerute de lege pentru a beneficia de dreptul de a alege, își puteau exprima opțiunea, în cadrul procesului electoral. Votul era egal, direct, secret și liber exprimat.

Potrivit art. 50 din Decretul-Lege nr. 92/1990, în campania electorală candidații, partidele, formațiunile politice, toate organizațiile sociale și cetățenii aveau dreptul să-și exprime opiniile în mod liber și fără nicio discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei și a celorlalte mijloace de informare în masă. De asemenea, art. 51 garanta accesul gratuit la radio și televiziune în cadrul campaniei.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990
Foto: (c) Cornel MOCANU / Arhiva AGERPRES

În primul scrutin postcomunist, pentru funcția de președinte, doar Frontul Salvării Naționale, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat au promovat candidați la președinție: Ion Iliescu, din partea FSN, Ion Rațiu din partea PNȚCD și Radu Câmpeanu, din partea PNL.

Numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne, la 20 mai 1990, a fost de 14.826.616 din totalul de 17.200.722 înscriși pe liste, adică 86,19% din electorat.

Potrivit legii, au fost organizate 42 de circumscripții electorale pentru fiecare județ și municipiul București, precum și 12.630 secții de votare. Totodată, au fost acreditați 360 de observatori străini în vederea urmăririi întregului proces electoral.

Procesul de votare a început la ora 6 dimineața și s-a încheiat la ora 23.00. Numărul total al voturilor valabil exprimate a fost de 14.378.693, iar 447.923 (3,02%) au fost declarate nule.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990.
Foto: (c) Cornel MOCANU / Arhiva AGERPRES

Pentru candidatul FSN, Ion Iliescu, au fost exprimate 12.232.498 voturi, ceea ce a reprezentat 85,07%. Pentru Radu Câmpeanu, candidatul PNL, au votat 1.529.188 alegători, respectiv 10,64%, iar pentru Ion Rațiu, candidatul PNȚCD, au votat 617.007 alegători (4,29% din electorat).

În ceea ce privește alegerile parlamentare, Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990, stabilea că Parlamentul va fi ales prin vot proporțional, pe liste de partid, fără existența unui prag electoral. Astfel a fost posibilă intrarea în Parlament a 27 de formațiuni politice la Adunarea Deputaților (între care 11 aparținând unor minorități naționale) și 7 la Senat. În urma alegerilor se revenea la formula tradițională de Parlament bicameral.

Au fost depuse 5.700 de candidaturi pentru Adunarea Deputaților și 1.580 pentru Senat. În calitate de independenți, 212 persoane și-au depus candidaturile pentru Adunarea Deputaților și 126 pentru Senat.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990.
Foto: (c) Virgil PAVEL / Arhiva AGERPRES

Formațiunile politice care s-au înscris în cursa electorală au fost: Frontul Salvării Naționale (FSN), Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR), Partidul Național Liberal (PNL), Mișcarea Ecologistă din România (MER), Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚCD), Alianța pentru Unitatea Românilor — Partidul Unității Naționale Române din Transilvania și Partidul Republican (AUR—PUNR și PR), Partidul Democrat Agrar din România (PDAR), Partidul Ecologist Român (PER), Partidul Socialist Democratic Român (PSD), Partidul Social Democrat Român (PSDR), Grupul Democrat de Centru, Partidul Reconstrucției Naționale din România (PRN), Partidul Liber Schimbist (PLS), Partidul Democrat al Muncii (PDM), Uniunea Liberală Brătianu (ULB), Partidul Tineretului Liber Democrat din România, Partidul Cooperatist, Uniunea Democrat Creștină, Uniunea Democrată a Rromilor din România, Forumul Democrat German, Partidul Liberal (al Libertății) din România, Partidul Democrat Ecologist, Partidul Unității Democratice, Partidul Unității Democratice din Moldova, Partidul Muncii, Partidul Republican Creștin, Gruparea de Centru ”Noua Românie”, Partidul Ecologist Umanist — fondat în Arad, Uniunea Democrată Turcă Musulmană, Uniunea Ucrainienilor din România, Partidul Uniunea Creștin Ortodoxă, Uniunea Democratică ”Țara Oașului”, Partidul Uniunii Creștine din România, Partidul Social Democrat Creștin Român, Partidul Țiganilor din România, Partidul Dreptății Sociale (Noua Democrație) de Nord-Vest din România, Partidul Alianța pentru Democrație, Partidul Muncii și Dreptății Sociale din România, Partidul Român pentru Noua Societate, Partidul Țărănesc Român, Partidul Uniunea Republicană, Partidul pentru Reconstrucția Națională și Democratică, Partidul Democrat din Cluj, Partidul Radical Democrat, Uniunea Liberă Democratică a Rromilor din România, Frontul Popular Român al Salvării Naționale, Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România, Partidul Umanitar al Păcii, Partidul Democrat Constituțional din România, Partidul pentru Cinstirea Eroilor Revoluției și Salvare Națională, Partidul Național Român, Partidul Viitorul Democrat al Patriei, Partidul Democrat Progresist, Uniunea Polonezilor din România ”Dom Polski”, Partidul Național Republican, Alianța Muncitorească ”Libertatea” Anticomunistă și Antifascistă, Partidul Național Progresist, Partidul Casa Română a Europei Democratice, Mișcarea ”Tânăra Democrație”, Comunitatea Lipovenilor din România, Partidul Democrat Creștin al Rromilor din România, Partidul Independent Maghiar, Mișcarea Democrația Modernă, Partidul Socialist al Dreptății-Independent, Partidul Unit Democrat al Rromilor, Rudarilor și Lăutarilor din România, Uniunea Armenilor din România, Asociația Culturală Bulgară din București, Uniunea Democratică a Sârbilor din România, Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România, Uniunea Elenă din România, Forumul Democrației și Unității Naționale din România.

Din numărul total al alegătorilor, de 17.200.722, la 20 mai 1990 s-au prezentat la urne 14.825.764, pentru alegerile de la Senat, și 14.825.017, pentru Adunarea Deputaților.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990.
Foto: (c) Armand ROSENTHAL / Arhiva AGERPRES

La Senat, Frontul Salvării Naționale (FSN) a obținut 67,02% din numărul total al voturilor valabil exprimate și 91 de mandate; UDMR — 7,20% și 12 mandate; Partidul Național Liberal (PNL) — 7,06% și zece mandate; Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) — 2,50% și un mandat; Mișcarea Ecologistă din România (MER) — 2,45% și un mandat; AUR — Partidul de Uniune Națională a Românilor din Transilvania și Partidul Republican — 2,15% și două mandate; Partidul Ecologist Român (PER) — 1,38% și un mandat; un mandat a fost ocupat de un independent (Antonie Iorgovan).

La Adunarea Deputaților, FSN a obținut 66,31% din voturile valabil exprimate și 263 de mandate; UDMR — 7,23% și 29 de mandate; PNL — 6,41% și 29 de mandate; MER — 2,62% și 12 mandate; PNȚCD — 2,56% și 12 mandate; AUR — Partidul de Uniune Națională a Românilor și Partidul Republican — 2,12% și nouă mandate; Partidul Democrat Agrar din România (PDAR) — 1,83% și nouă mandate; PER — 1,69% și opt mandate; Partidul Socialist Democratic Român — 1,05% și cinci mandate; Partidul Social Democrat Român — 0,53% și două mandate; Gruparea Democratică de Centru — 0,48% și două mandate; Partidul Democrat al Muncii — 0,38% și un mandat; Partidul Lider-Schimbist — 0,34% și un mandat; Partidul Reconstrucției Naționale din România — 0,32% și un mandat; Partidul Tineretului Liber Democrat din România — 0,32% și un mandat; Uniunea Liberală “Brătianu” — 0,27% și un mandat.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990. centru de votare din comuna Petrachioaia, sectorul Agricol Ilfov.
Foto: (c) Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

Alături de acestea, câte un mandat a revenit unor organizații ale minorităților naționale, altele decât cea maghiară, 11 la număr: Comunitatea Lipovenilor din România, Forumul Democratic al Germanilor din România, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Bulgară din Banat — Asociația Culturală Bulgară din București, Uniunea Democrată a Sârbilor din România, Uniunea Democrată a Slovacilor și Cehilor din România, Uniunea Democratică Turcă Musulmană, Uniunea Elenă din România, Uniunea Democrată a Romilor din România, Uniunea Polonezilor din România “Dom Polski”, Uniunea Ucrainenilor din România.

Acest prim parlament număra 515 membri, dintre care 396 de deputați (387 aleși și 9 desemnați de minoritățile naționale) și 119 senatori (118 reprezentând o formațiune politică și unul, independent).

Durata mandatului acestui Parlament a fost de doi ani, în perioada 1990-1992, el funcționând ca Adunare Constituantă. Senatorii și deputații aleși s-au întrunit, pentru prima oară, în ședințe separate de lucru, la 9 iunie 1990. Conducerile celor două Camere au fost alese la 18 și 19 iunie 1990: Alexandru Bârlădeanu — președinte al Senatului, respectiv Dan Marțian — președintele Adunării Deputaților.

Primele alegeri legislative și prezidențiale din România, desfașurate pe 20 mai 1990.
Foto: (c) Codruța DRAGOESCU / Arhiva AGERPRES

Primul Parlament a elaborat legea fundamentală a țării noastre. Constituția a fost adoptată la 21 noiembrie 1991 și aprobată prin referendum național la 8 decembrie, același an, cu o majoritate semnificativă: din 10.948.468 de participanți, 77,3% au răspuns afirmativ, 20,49% negativ, voturile nule reprezentând 2,3%. Constituția a funcționat din 1991 până în octombrie 2003.

Momentul electoral 20 mai 1990 are o indiscutabilă însemnătate istorică, acesta deschizând drumul spre crearea întregului eșafodaj al instituțiilor statului de drept. Atât mandatul președintelui României, cât și mandatele parlamentarilor aleși la 20 mai 1990 au fost de doi ani, pe perioada Adunării Constituante, așa cum se prevedea în Legea Electorală.

AGERPRES/ (Documentare-Irina Andreea Cristea; redactor Arhiva foto: Mihaela Tufega; editor: Anca Pandea)

Foto: (c) www.facebook.com/yaounde.usembassy

Primele contacte cu europenii au avut loc în secolul al XVI-lea, când exploratorii portughezi au numit teritoriul pe care se stabiliseră ”Camarao”. Mai târziu, prin anii 1880, coloniștii germani au înființat primele așezări, printre care și viitoarea capitală a statului — Yaounde.

Yaounde este capitala Camerunului din 1960, odată cu proclamarea independenței acesteia și numără, potrivit www.cia.gov, 2.930.000 de locuitori (estimare din 2014).

Situat la 750 de metri deasupra nivelului mării, Yaounde este un oraș unic printre capitalele Africii de Vest, fiind construit pe dealuri împădurite. Este un loc destinat excursiilor și explorărilor mediului înconjurător, practicării ecoturismului și agroturismului.

Foto: (c) scontent-vie.xx.fbcdn.net

Majoritatea clădirilor guvernamentale se află aici. Infrastructura sa a permis construirea celor mai bune hoteluri, Yaounde devenind, astfel, destinația preferată a turiștilor, a oamenilor de afaceri, dar și a participanților la diverse conferințe.

Cea mai apreciată instituție de cultură din Yaounde este Muzeul de Artă cameruneză care dezvăluie turiștilor arta, istoria și cultura acestei țări. Aici sunt expuse numeroase obiecte vechi din bronz, dar și din lemn și ceramică. Muzeul deține o multitudine de măști folosite în diferite ritualuri. Piesa reprezentativă a muzeului este sculptura în bronz ”Figură maternă” descoperită în regiunea de nord-est a țării, potrivit site-ului www.visitcapitalcity.com.

Ridicat pe rămășițele unei biserici benedictine, din care se mai păstrează o parte, muzeul folosește acest loc de expunere prezentând vizitatorilor meșteșuguri și haine tradiționale cameruneze.

Un alt loc interesant este Muzeul Național din Yaounde, deschis pentru public în 1973, unde sunt expuse mici colecții reprezentative de sculpturi și măști provenind din întreaga țară.

Grădina Zoologică Mvog-Betsi este, la rândul ei, un punct de atracție, unde turiștii pot vedea gorile și cimpanzei, majoritatea salvate din mâinile traficanților de animale, dar și păsări exotice, reptile, șerpi, hiene și lei.

Printre punctele turistice ale capitalei se mai află Basilica Marie Reine des Apotres ridicată pe locul primei biserici misionare din țară, și Catedrala Notre Dame des Victoires, care amintesc de trecutul colonial al Camerunului, templul Djoungolo, Palatul și monumentul Charles Atangana (1880-1943), un important lider local.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Constantin DUMA / Arhiva AGERPRES

Izvoarele istorice atestă cultura viței-de-vie pe aceste meleaguri încă de pe vremea geto-dacilor, ceea ce confirmă faptul că Drăgășani este cea mai veche podgorie din Oltenia. Deși nu există dovezi scrise cu privire la originea exactă a Crâmpoșiei, se poate spune că soiul este la fel de vechi, datând tot de pe vremea geto-dacilor, în baza faptului că se identifică cu podgoria de origine. În sprijinul acestei ipoteze vine și afirmația profesorului Teodor Martin, coordonatorul volumului ”Struguri de masă” (1974): ”Soi autohton… se apreciază a fi foarte vechi, ca unul din puținele soiuri dacice, care au supraviețuit peste veacuri”.

Se cultivă, în prezent, numai pe teritoriul românesc, cu precădere în podgoria Drăgășani, și răzleț în câteva centre viticole din podgoria Dealu Mare.

Crâmpoșia era cunoscută și sub denumirea Cârloganca, în Județul Romanați (una dintre unitățile administrative ale României dinainte de 1950), după comuna Cârlogani, localitate situată în sudul podgoriei Drăgășani. În prezent, i se mai spune, îndeosebi în Oltenia, Cârlogancă și Băldoaie. În podgoria Dealu Mare i se mai spune Ciolan.

Fiind un soi autosteril (florile viței nu pot crea rod cu polen propriu), el a fost cultivat în sortiment biologic cu soiul românesc Gordan, care este un bun polenizator, localnicii adăugând, ulterior, Braghina și Tămâioasa românească, cele patru soiuri constituind vechiul sortiment al podgoriei Drăgășani, până la filoxeră (1884): Crâmpoșie 30%, Gordan 30%, Braghină 30% și Tămâioasă românească 10%. De aici provine binecunoscuta zicală: ”Crâmpoșia dă tăria, Braghina aduce spuma, Gordanul umple butea și Tămâioasă dă aroma”.

Strugurii de Crâmpoșie sunt de mărime mijlocie spre mare, sunt conici și aripați, cu boabele rare pe ciorchine. Pot rămâne pe butuc până la supramaturare, pentru că, având boabe cu pielița groasă, sunt rezistenți la atacul mucegaiului sau al insectelor. În acest fel, strugurii de Câmpoșie ajung la o concentrația în zaharuri de până la 200 g/l. Crâmpoșia este folosită și pentru producerea strugurilor de masă, cu un aspect frumos, cu boabe tari, crocante și bogate în zaharuri.

Vinurile obținute din soiul Crâmpoșie se caracterizează prin prospețime și fructuozitate, păstrând aroma strugurilor din care provin. Au un conținut moderat de alcool, între 9-12% vol., și o aciditate destul de ridicată, ceea ce le recomandă pentru obținerea vinurilor spumante.

Crâmpoșie selecționată
Foto: (c) Andreea ONOGEA / Arhiva AGERPRES

În 1972, un grup de cercetători de la Stațiunea de Cercetări Viti-Vinicole Drăgășani a omologat un soi nou, numit Crâmpoșie selecționată, obținut prin fecundarea liberă a vechiului soi Crâmpoșie, notează site-ul www.muzeuldragasani.ro. Crâmpoșia selecționată dă producții mari, de 16.500 kg/ha. Strugurii soiului Crâmpoșie selecționată nu mai prezintă aceleași caracteristici pentru strugurii ce se consumă în stare proaspătă, ci sunt destinați doar obținerii vinului. Vinurile albe obținute din acest soi sunt, de regulă, seci, echilibrate, fructuoase. Au o tărie alcoolică situată între 11-12% vol. și pot constitui și ele materie primă pentru obținerea spumantelor.

Vinul obținut din soiul Crâmpoșie selecționată este inclus în sortimentul de bază al podgoriei Drăgășani, unde a înlocuit vechiul soi românesc Crâmpoșie. Este, totodată, cultivat și în alte podgorii, la Murfatlar-Medgidia, Panciu, Odobești etc., întâlnindu-se doar pe teritoriul României.

Vinurile de Crâmpoșie se armonizează cu o mare diversitate de preparate culinare pe bază de pește, carne de pasăre și carne de vită, dar pot fi consumate și ca aperitiv sau în pauza dintre mese. Fiind un vin alb ușor și răcoritor, este preferat a fi consumat în anotimpurile de vară și de toamnă, când în meniuri predomină preparatele cu multe legume proaspete, cu carne albă de pasăre, pește și brânzeturi.

Epigramistul Păstorel Teodoreanu, mare gurmand și fin cunoscător al vinului, spunea: ”Cercând sticluțe vechi și azi, și ieri,/ Am dat de Crâmpoșie-ntr-o sticluță./Ce-i Crâmpoșia? E o țărăncuță,/ Dar care place foarte la boieri.”

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) Gheorghe PIETRAR/ AGERPRES

Silviu Zetea a declarat că noile praline au ingrediente 100% naturale și prind destul de bine alături de celelalte produse de lux sau premium pe care le face.

“Ca element de noutate, a apărut pe piață pralina Silvoriu, un produs Zetea. Mai nou am lansat pe piață un produs Silvoriu, care este o denumire proprie pentru un lichior din prune care are la bază țuica, concentratul din prune și mierea de albine, după o metodă proprie de mixare a acestora. Acest produs a prins foarte bine și în Asia și interesul a mers mai departe. Pentru prima dată s-au făcut Silvoriu praline, adică praline cu lichior de tipul acesta, în sensul că în miezul pralinei este o cremă 33% lichior. Este foarte apreciată. Este un parteneriat cu o fabrică de ciocolată”, a declarat, pentru AGERPRES, Silviu Zetea.

Noile praline, primele de acest gen, se regăsesc deocamdată în câteva magazine.

“A apărut deja pe piață, dar urmează să mai fie listat de foarte multe magazine de către producătorul de ciocolată. Această fabrică de ciocolată a făcut acest parteneriat cu noi datorită calității lichiorului și preluând numele nostru”, a mai spus Zetea.

AGERPRES/(AS — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Georgiana Tănăsescu)