Facebook Twitter Email

Crâmpoșia, soi autohton de viță-de-vie, prezent în cultură cu mult înainte de invazia filoxerei, se identifică, practic, cu podgoria Drăgășani. Pe de o parte, soiul a contribuit la prestigiul podgoriei, iar pe de altă parte, Drăgășani a impus Crâmpoșia ca pe unul dintre cele mai valoroase soiuri românești, notează I. Pușcă, în volumul ”Vechi soiuri românești de viță-de-vie”. Profesorul I.C. Teodorescu spunea, în volumul “Viile noastre” (1935), că: “Precum nu se poate concepe Bourgogne fără Pinot, Rin-ul fără Riesling, Tokay fără Furmint, Bordeaux fără Cabernet Sauvignon, tot așa, la noi, nu se poate imagina Cotnarul fără Grasă, Nicoreștii fără Crăcană (Băbeasca neagră) și Drăgășanii fără … Crâmpoșie.”

Foto: (c) Constantin DUMA / Arhiva AGERPRES

Izvoarele istorice atestă cultura viței-de-vie pe aceste meleaguri încă de pe vremea geto-dacilor, ceea ce confirmă faptul că Drăgășani este cea mai veche podgorie din Oltenia. Deși nu există dovezi scrise cu privire la originea exactă a Crâmpoșiei, se poate spune că soiul este la fel de vechi, datând tot de pe vremea geto-dacilor, în baza faptului că se identifică cu podgoria de origine. În sprijinul acestei ipoteze vine și afirmația profesorului Teodor Martin, coordonatorul volumului ”Struguri de masă” (1974): ”Soi autohton… se apreciază a fi foarte vechi, ca unul din puținele soiuri dacice, care au supraviețuit peste veacuri”.

Se cultivă, în prezent, numai pe teritoriul românesc, cu precădere în podgoria Drăgășani, și răzleț în câteva centre viticole din podgoria Dealu Mare.

Crâmpoșia era cunoscută și sub denumirea Cârloganca, în Județul Romanați (una dintre unitățile administrative ale României dinainte de 1950), după comuna Cârlogani, localitate situată în sudul podgoriei Drăgășani. În prezent, i se mai spune, îndeosebi în Oltenia, Cârlogancă și Băldoaie. În podgoria Dealu Mare i se mai spune Ciolan.

Fiind un soi autosteril (florile viței nu pot crea rod cu polen propriu), el a fost cultivat în sortiment biologic cu soiul românesc Gordan, care este un bun polenizator, localnicii adăugând, ulterior, Braghina și Tămâioasa românească, cele patru soiuri constituind vechiul sortiment al podgoriei Drăgășani, până la filoxeră (1884): Crâmpoșie 30%, Gordan 30%, Braghină 30% și Tămâioasă românească 10%. De aici provine binecunoscuta zicală: ”Crâmpoșia dă tăria, Braghina aduce spuma, Gordanul umple butea și Tămâioasă dă aroma”.

Strugurii de Crâmpoșie sunt de mărime mijlocie spre mare, sunt conici și aripați, cu boabele rare pe ciorchine. Pot rămâne pe butuc până la supramaturare, pentru că, având boabe cu pielița groasă, sunt rezistenți la atacul mucegaiului sau al insectelor. În acest fel, strugurii de Câmpoșie ajung la o concentrația în zaharuri de până la 200 g/l. Crâmpoșia este folosită și pentru producerea strugurilor de masă, cu un aspect frumos, cu boabe tari, crocante și bogate în zaharuri.

Vinurile obținute din soiul Crâmpoșie se caracterizează prin prospețime și fructuozitate, păstrând aroma strugurilor din care provin. Au un conținut moderat de alcool, între 9-12% vol., și o aciditate destul de ridicată, ceea ce le recomandă pentru obținerea vinurilor spumante.

Crâmpoșie selecționată
Foto: (c) Andreea ONOGEA / Arhiva AGERPRES

În 1972, un grup de cercetători de la Stațiunea de Cercetări Viti-Vinicole Drăgășani a omologat un soi nou, numit Crâmpoșie selecționată, obținut prin fecundarea liberă a vechiului soi Crâmpoșie, notează site-ul www.muzeuldragasani.ro. Crâmpoșia selecționată dă producții mari, de 16.500 kg/ha. Strugurii soiului Crâmpoșie selecționată nu mai prezintă aceleași caracteristici pentru strugurii ce se consumă în stare proaspătă, ci sunt destinați doar obținerii vinului. Vinurile albe obținute din acest soi sunt, de regulă, seci, echilibrate, fructuoase. Au o tărie alcoolică situată între 11-12% vol. și pot constitui și ele materie primă pentru obținerea spumantelor.

Vinul obținut din soiul Crâmpoșie selecționată este inclus în sortimentul de bază al podgoriei Drăgășani, unde a înlocuit vechiul soi românesc Crâmpoșie. Este, totodată, cultivat și în alte podgorii, la Murfatlar-Medgidia, Panciu, Odobești etc., întâlnindu-se doar pe teritoriul României.

Vinurile de Crâmpoșie se armonizează cu o mare diversitate de preparate culinare pe bază de pește, carne de pasăre și carne de vită, dar pot fi consumate și ca aperitiv sau în pauza dintre mese. Fiind un vin alb ușor și răcoritor, este preferat a fi consumat în anotimpurile de vară și de toamnă, când în meniuri predomină preparatele cu multe legume proaspete, cu carne albă de pasăre, pește și brânzeturi.

Epigramistul Păstorel Teodoreanu, mare gurmand și fin cunoscător al vinului, spunea: ”Cercând sticluțe vechi și azi, și ieri,/ Am dat de Crâmpoșie-ntr-o sticluță./Ce-i Crâmpoșia? E o țărăncuță,/ Dar care place foarte la boieri.”

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva