În prezent, energia eoliană reprezintă la nivel mondial unul dintre sectoarelor industriale cu cea mai rapidă creștere. În 2014, investițiile din acest sector s-au ridicat la aproximativ 100 miliarde dolari, potrivitwww.ewea.org.

În peste 80 de țări, fermele eoliene sunt în funcțiune, generând energie dintr-o sursă nepoluantă și regenerabilă. Mii de persoane sunt implicate în producția de energie eoliană, dar, în același timp, pentru foarte mulți energia eoliană este un mister.

În jurul datei de 15 iunie, sute de evenimente publice se desfășoară peste tot în lume, de la excursii de familie și vizite la ferme eoliene, la seminarii cu participarea experților și personalităților marcante din industrie, pentru a afla cât mai multe informații și pentru a sprijini acest mod de producere a energiei.

În țările membre ale UE, industria eoliană instalată, la nivelul anului 2014, avea o capacitate suficientă pentru a satisface 10,2% din consumul de energie electrică al țărilor membre UE, echivalentul necesar pentru 73 milioane de gospodării, potrivitwww.ewea.org/statistics. România se află pe locul 10 în Uniunea Europeană din punct de vedere al producției de energie eoliană.

Asociația Europeană a Energiei Eoliene (EWEA) și Consiliul Mondial pentru Energie Eoliană (GWEC) coordonează marcarea Zilei internaționale a energiei eoliene printr-o rețea de parteneri. De la lansarea din 2007, ziua dedicată energiei eoliene a cunoscut o creștere a popularității, trezind interesul atât al oamenilor simpli, cât și al specialiștilor în domeniu, potrivit www.ewea.org.

Un studiu recent al Asociației Europene pentru Energie Eoliană arată că până în 2020, industria energiei eoliene din Uniunea Europeană se va dubla. La nivel european, industria energiei eoliene va ajunge la 330.000 de locuri de muncă. Datorită nevoii statelor de a stimula creșterea economică, tot mai multe companii vor investi în acest domeniu.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

În mesajul pentru 2015, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, subliniază că procesul de îmbătrânire al populației lumii necesită urgent promovarea și apărarea drepturilor persoanelor în etate.

Abuzul față de vârstnici este o problemă socială mondială, care încalcă drepturile fundamentale a milioane de persoane din întreaga lume. Acest aspect a atras atenția comunității internaționale. Până de curând, această problemă socială gravă a fost considerată în mare parte o chestiune privată. Chiar și astăzi, acest gen de abuz continuă să fie un tabu, subestimat și ignorat de către societate în multe părți ale lumii.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră abuzul față de vârstnic ”orice acțiune întreprinsă de cineva din interiorul unei relații de încredere, care duce la vătămarea sau suferința unei persoane în vârstă”. ”National Center on Elder Abuze” (NCEA) din SUA definește abuzul ca ”orice act intenționat sau neglijent al unui îngrijitor sau al oricărei alte persoane, care cauzează vătămare sau suferință la un adult vulnerabil”.

Abuzul asupra unei persoane în vârstă poate provoca leziuni fizice grave și consecințe psihologice pe termen lung. Deși există puține informații cu privire la comiterea unei forme de abuz în rândul populație în vârstă, mai ales în țările în curs de dezvoltare, se estimează că 4-6% dintre persoanele în vârstă denunță un abuz semnificativ. S-a constatat însă că persoanele în vârstă adesea se tem să raporteze cazurile de abuz care au loc în familie, între prieteni sau sunt comise de autorități, potrivit www.who.int.

Potrivit ONU, din totalul populației mondiale, categoria în vârstă de 60 ani și peste se va dubla până în 2025. Astfel, dacă în 1995 reprezenta 542 milioane, ea va ajunge la aproximativ 1,2 miliarde. În jur de 4-6 % din persoanele în vârstă au trecut printr-o formă de maltratare la domiciliu. Incidența abuzului asupra persoanelor în vârstă este de așteptat să crească în multe țări care se confruntă cu îmbătrânirea rapidă a populației, după cum se menționează pe pagina ONU dedicată zilei www.un.org.

Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 66/127 din 19 decembrie 2011 a desemnat 15 iunie ca Ziua mondială a conștientizării abuzului față de vârstnici.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Manuscris al poetului Mihai Eminescu aflat în patrimoniul Bibliotecii Naționale

Duminică, la ora 12,00, va fi oficiată o slujbă de pomenire și parastas pentru Mihai Eminescu, la Biserica “Sfântul Gheorghe-Nou”, iar luni, la ora 8,00, va avea loc o procesiune spre mormântul poetului de la Cimitirul Bellu.

“Procesiunea este întregită de elevi, cadre militare, profesori, scriitori, ziariști, vom purta cu noi portretele și cărțile poetului, flori, tricolorul, alte simboluri naționale, toate acestea amintind de străvechea noastră spiritualitate. Cu sprijinul Centrului Cultural al Ministerului de Interne, la mormântul poetului participă Fanfara Jandarmeriei Române, această solemnitate fiind pentru a da onorul cuvenit poetului”, se arată într-un comunicat semnat de președintele Fundației “Ideea Contemporană”, Laurian Stănchescu. 

Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850, la Botoșani, și a murit pe 15 iunie 1889, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.

AGERPRES

Despre Frăsinei s-au scris multe articole, materiale, studii, care au pus în evidență viața monahilor de aici, o viață canonică, extrem de dură, mai ales prin faptul că femeile nu au ce căuta în acest sfânt lăcaș.

Pelerinii care vin la Frăsinei nu cunosc însă o mare taină a locului, un alt miracol care vine de sub munte, chiar în apropierea mănăstirii, este mai exact o terapie pe care doar localnicii o cunosc și care, spun ei, “are legătură prin divinitatea cu sfântul lăcaș din apropiere”.

Muereasca este o comună care se întinde pe valea râului cu același nume, pornind dinspre vărsare până aproape de Muntele Buila, urcând în trepte și înghesuindu-se între cei doi versanți muntoși care i-au obligat pe oameni să prețuiască fiecare colț de pământ drept și i-au făcut să respecte și piatra și lemnul.

“Casa din Muereasca nu este o casă cu specific brâncovenesc, cum o vedem în tot județul Vâlcea. Dacă ar fi să definim un stil de arhitectură al locului, am spune clar că acesta este stilul muereștean. În ce sens? Casele din Muereasca au obligatoriu un etaj și cerdac de lemn sau pridvor. Parterul este construit pe o temelie de piatră de munte, de 70 de cm grosime și dă senzația unei fortărețe. La parter obligatoriu este magazia și bucătăria. Deasupra este etajul care are între trei și camere de dormit funcție de starea socială și de numărul de copii. Tot etajul are un pridvor de lemn frumos lucrat. Aici, în pridvor serile de vară răcoroase sunt o încântare. Se aude de peste tot cum curge pârâul jos în vale”, spune Ion Ungureanu, primarul comunei Muereasca.

De altfel la bază, Muereasca a avut trei comunități sau bresle — crescătorii de animale, tăietorii de lemne și zidarii în piatră.

“Zidarii în piatră de munte doar aici la Muereasca puteau fi găsiți, erau cei mai buni meseriași. Aceste comunități au pus bazele comunei noastre, am putea spune că era o comună în secolele trecute tipic de munte, adică una închisă cu reguli interne. Poate și de aceea Frăsineiul a fost ales să fie ridicat aici. După Al Doilea Război, din păcate, fiecare familie avea cel puțin un membru la Canal sau la Sighet”, mai spune primarul Ungureanu.

De altfel, se spune că activiștii colectivizării au fost bătuți de câte ori încercau sau intre în sat, iar a doua zi nimeni nu recunoștea nimic. Chiar dacă erau luați localnici, torturați sau purtați prin temniță.

Dar miracolul din Muerească se află într-un canion de peste 300 de metri înălțime, pe drumul mănăstirii. Astfel, după ce se părăsește ultimul sat al comunei, Andreești, pentru a ajunge la miracol, trebuie să te abați de la drumul principal și să cobori spre râu. Jos la baza râului, traversat de zeci de punți începe satul Șuta. Un sat atârnat pe niște culmi stâncoase, pe sub care curge râul Muereasca.

De aici începe un canion cu pereți verticali, lat de 3-4 metri și înalt de 250 — 300 de metri. La intrarea în canion se simte imediat mirosul de sulf. Un miros care amețește în primă fază pe oricine se abate neînsoțit, pentru că potecile sunt destul de periculoase, se merge doar pe pietre de râu, multe din ele alunecoase.

“La căpătul din aval sunt două — trei dar cu cât se intră mai mult în canion cu atât numărul lor crește. Aceste izvoare sulfuroase au fost de fapt medicamentul bătrânilor de aici de sute de ani. Se spune că ăsta e secretul pentru care zidarii în piatră de munte și la 70 de ani spărgeau și dăltuiau stânca. Oamenii veneau aici ca și acum cu sticluțele și luau apă miraculoasă. Medicul personal de la Băile Olănești al Elenei Ceaușescu a venit aici și a făcut analize la o parte din izvoare și a rămas surprins când a descoperit că proprietățile terapeutice ale acestora sunt exact ca cele ale izvorului 24 din stațiune”, spune primarul din Muereasca.

Iar dacă izvoarele din aceste chei sunt similare cu cele din Băile Olănești atunci acestea ar putea trata litiaza reno-ureterală, litiaza renală operată, infecții urinare, diateza urică si oxalică, guta, hiperuricemie, diabet zaharat, hepatite cronice, insuficiență hepatică și multe alte boli.

Medicul specialist Samoil Teleki, cel care a studiat aceste izvoare și a confirmat calitatea lor medicală are propria explicație în cazul izvoarelor din Cheile Șutei: “Există aceeași pânză freatică, una care se întinde de la Călimănești până spre Olănești și evident Muereasca se află între cele două stațiuni, deci automat aceste izvoare pleacă din această pânză. Se impune obligatoriu însă un studiu asupra acestor izvoare sulfuroase. Ele sunt diferite de la stâncă la stâncă”.

Localnicii însă susțin teoria miracolului care ține de prezența în apropierea a “celei mai sfinte mănăstiri din apropiere”, miracolul Frăsineiului. Oricare dintre variante ar fi, primăria și-ar dori valorificare acestor izvoare în scop medical și turistic, mizând în acest sens pe interesul investitorilor în domeniu.

“Mai ales că da, știm din bătrâni că această apă este una tămăduitoare dar totuși trebuie să existe medici care să spună cu ce anume boli nu este compatibilă”, mai spune edilul din Muereasca.

Asemenea izvoare minerale au fost descoperite și în localitățile Mihăești, Tomșani, Pietrari și Costești.

De altfel, județul Vâlcea este cunoscut prin cele patru stațiuni balneologice renumite pentru izvoarele lor medicale — Călimănești-Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora și Ocnele Mari, unde anual mii de turiști din România și din afara țării vin la tratament.

AGERPRES / (AS — autor: Liviu Popescu, editor: Marius Frățilă)

În zilele următoare, manifestația din Piața Universității ia amploare, organizându-se mitinguri de protest, la care participă studenți, intelectuali, elevi, funcționari, conduse de Asociația ”21 Decembrie”, Alianța Poporului, Grupul Independent pentru Democrație și Liga Studenților; se scandează ”Libertate”, ”Timișoara”, ”Cinste lor, eroilor”, ”Jos Iliescu”, ”Jos nomenclatura”, ”Jos comunismul”.

La 25 aprilie 1990, revendicările sunt concentrate într-o declarație a manifestanților, în care cereau scoaterea în afara legii, la fel ca și partidele fasciste, a oricărui partid de tip comunist, înlăturarea din funcțiile de conducere a celor care au făcut parte din nomenclatura și aparatul comunist între 1945-1989, cercetarea tuturor persoanelor care au aparținut celor două categorii menționate mai sus și trimiterea în judecată a celor care se fac vinovați de susținerea regimului distructiv din țară. În același timp, se susținea punctul 8 din Proclamația de la Timișoara.

La 20 mai 1990, au loc alegeri parlamentare și prezidențiale, primele de după evenimentele din decembrie 1989, care au fost câștigate de Ion Iliescu și FSN.

În ziua alegerilor, Guvernul condus de Petre Roman adresează un apel către manifestanții din Piața Universității. Manifestația continuă, dar și greva foamei susținută de peste 20 de demonstranți.

Spre sfârșitul lunii mai se lansează tot mai multe apeluri — atât din partea autorităților cât și din partea diverselor organizații neguvernamentale — pentru a se renunța la această formă de protest.

La 7 iunie, manifestanții din Piața Universității organizează un marș al tăcerii, în sprijinul greviștilor foamei, pe traseul Piața Victoriei — Televiziune. Cu acest prilej se transmite Guvernului un memoriu prin care se propune deschiderea dialogului dintre manifestanți și autorități.

Zona Piața Universității


Negocierile dintre reprezentanții Guvernului și cei ai manifestanților din 11 iunie sunt considerate eșuate, deși câțiva dintre greviștii foamei anunță că renunță la această formă de protest, atunci când Guvernul va da autorizația de înființare a unui post de televiziune independent. Concomitent, în Piața Victoriei, se desfășoară un miting neautorizat, prin care se susținea necesitatea dialogului cu greviștii foamei.

În jurul orei 21,30 câteva zeci de mii de oameni se aflau pe străzile Capitalei, în principal la Televiziune. Grupuri mari de demonstranți antiguvernamentali continuau să înconjoare clădirea TV. În centrul Capitalei au fost devastate magazine și localuri publice. Sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și al S.R.I. sunt atacate și se declanșează incendii. Din datele furnizate de Ministerul Sănătății, până la ora 23.55 au fost spitalizate, în urma incidentelor care au avut loc în București, 93 de persoane, din care 4 în stare gravă. S-au înregistrat 4 victime, două prin împușcare.

Ion Iliescu, președintele ales al României, face un apel radiotelevizat: ”Ne adresăm tuturor cetățenilor Capitalei, în numele democrației câștigate prin alegeri libere, să respingă, cu toată hotărârea, actele iresponsabile de violență și să sprijine organele de ordine în restabilirea situației de calm și legalitate”. Mai mult, comunicatul Guvernului vorbește despre acte de terorism legionar care trebuie stopate cu fermitate. Emisiunea postului public de televiziune este întreruptă din cauza conflictelor din clădire dintre manifestanți și forțele de ordine.

Zona Piața Universității


Dimineața de 14 iunie este marcată de venirea, la ora 4,30 minute, a două garnituri cu mineri. Ion Iliescu declara: ”am fost surprins să aflu că grupuri de cetățeni, în special grupuri de muncitori din alte orașe, printre care și minerii din Valea Jiului, au hotărât să vină în Capitală. Venirea lor nu mi se părea necesară dar nu aveam cum să o împiedic”.

La ora 6,00, în Piața Universității erau deja circa 10.000 de mineri, sosiți în cursul nopții din toate bazinele carbonifere ale țării. Minerii s-au organizat în trei puncte principale: în jurul Ministerului de Interne, Casei Centrale a Armatei și hotelului Intercontinental.

Modul lor de a ”face ordine” s-a concretizat în agresarea fie pe stradă, fie la locul de muncă, a numeroși studenți, intelectuali, elevi. Au fost devastate sediile unor partide politice, ale unor organe de presă, a fost atacată Universitatea. Ziarele și revistele România liberă, Dreptatea, Expres, 22, Baricada, au fost atacate și devastate.

Până la ora 6,00, în dimineața de 15 iunie, la unitățile sanitare din Capitală s-au prezentat, la camerele de gardă, un număr de 462 de persoane, acuzând diferite traumatisme survenite în timpul evenimentelor din zilele de 13-14 iunie.

După o scurtă discuție pe care președintele Ion Iliescu a avut-o, în jurul orei 15,00, la Pavilionul Expozițional din Piața Presei, cu liderii minerilor, și în timpul căreia acesta le-a mulțumit pentru acțiunea lor, a început îmbarcarea minerilor în autobuze și transportul lor spre Gara de Nord, unde, cu garnituri speciale de tren, vor părăsi Bucureștiul.

Din raportul semnat de procurorul general Gheorghe Robu și de ministrul de interne Doru Viorel Ursu a rezultat că în urma evenimentelor din 13-15 iunie 1990 au fost arestate 185 de persoane învinuite de infracțiuni precum ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniștii publice, pătrunderea fără drept în instituții ale statului, furt calificat în dauna avutului public etc.

Zona Piața Universității


Deși, potrivit datelor oficiale, șase persoane și-au pierdut viața în urma violențelor, patru dintre ele fiind împușcate, și mai multe fiind rănite, asociațiile victimelor mineriadelor susțin că numărul lor s-ar ridica la peste 100 de persoane. Bilanțul real al evenimentelor din vara lui 1990 rămâne, în continuare, incert.

La 17 septembrie 2014, România a fost condamnată definitiv de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) într-un dosar care vizează mineriada din 13-15 iunie 1990. Judecătorii CEDO au considerat că statul român nu a desfășurat o anchetă rapidă și eficace în ceea ce privește evenimentele de atunci.

La 9 februarie 2015, procurorul general al României, Tiberiu Nițu, a dispus infirmarea a trei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale din anul 2009, privind evenimentele din 13-15 iunie 1990, precum și redeschiderea urmăririi penale în acest caz.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Klaus Iohannis. 21 decembrie 2014

Între anii 1979-1983, a urmat cursurile Facultății de Fizică din cadrul Universității “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca. După absolvirea facultății, a fost profesor la diferite școli și licee din Sibiu (1983-1997), inclusiv la Colegiul Național ”Samuel von Brukenthal”, al cărui elev a fost. A ocupat funcția de inspector școlar general adjunct (1997-1999) și apoi inspector școlar general în cadrul Inspectoratului Școlar al Județului Sibiu (1999-2000).

Din 1990, este membru al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR). În 1997, a devenit membru în Comisia de învățământ a FDGR Transilvania, iar în 1998 a fost ales în Comitetul de conducere al FDGR Sibiu, precum și șeful Comisiei de învățământ a FDGR Sibiu. Între 2002-2013, îndeplinește funcția de președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, fiind reales în 2006 și 2010.

La 30 iunie 2000, a fost ales primar al Municipiului Sibiu, în al doilea tur de scrutin, din partea FDGR. În 2004, a fost reales cu 88,7% din voturi. La alegerile locale din 2008 a obținut un nou mandat de primar, întrunind 83,2% din opțiuni. A fost reales în funcția de primar al Sibiului la alegerile locale din 10 iunie 2012. Și-a dat demisia din funcția de primar, la 2 decembrie 2014, în urma câștigării alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014.

Klaus Iohannis, primarul municipiului Sibiu, la ședința de constituire a Consiliului Local al Municipiului Sibiu. 25 iunie 2004

A inițiat numeroase contacte cu investitori străini și cu oficiile Uniunii Europene. Sub angajamentul său, municipiul Sibiu a fost numit Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2007 (împreună cu Luxemburg).

La 13 octombrie 2009, după ce Guvernul Boc a fost demis prin adoptarea unei moțiuni de cenzură de către Parlament, Klaus Iohannis a fost propus președintelui Traian Băsescu, de PNL, pentru funcția de prim-ministru al României, ca independent. Constituirea unui guvern format din tehnocrați a fost susținută de PSD, PC și UDMR. Șeful statului a refuzat această propunere în două rânduri, nominalizându-i pe Lucian Croitoru (13 octombrie 2009) și Liviu Negoiță (6 noiembrie 2009). La 21 octombrie 2009, Parlamentul adoptase declarația politică de susținere a lui Klaus Iohannis pentru funcția de prim-ministru, cu 252 de voturi “pentru” și două “împotrivă”.

Klaus Iohannis, susținut de PSD, PC și UDMR pentru funcția de premier, după întâlnirea cu președintele PSD, Mircea Geoană, și cu liderul PNL, Crin Antonescu, la Palatul Parlamentului. 30 noiembrie 2009

La 20 februarie 2013, s-a înscris în PNL, rămânând și membru FDGR, dar renunțând la președinția Forumului. A fost prim-vicepreședinte al PNL, ales la 23 februarie 2013. La 26 mai 2014, și-a anunțat demisia din această funcție precum și din Biroul Politic al partidului. La 2 iunie 2014, a fost ales președinte interimar al PNL. La 28 iunie 2014, în cadrul Congresului ordinar al PNL, a fost ales președinte al PNL. În cadrul aceluiași eveniment, a fost aprobată fuziunea dintre PNL și PDL, noul partid rezultat numindu-se tot PNL.

La 26 iulie 2014, liberalii și democrat-liberalii s-au reunit în congres comun pentru aprobarea statutului noii formațiuni rezultate în urma fuziunii și a noii alianțe electorale — Alianța Creștin Liberală Partidul Național Liberal-Partidul Democrat Liberal (ACL PNL-PDL).

Klaus Iohannis, ales președinte al Partidului Național Liberal (PNL), la Congresul Ordinar al partidului, desfășurat la Palatul Parlamentului. 28 iunie 2014


La 11 august 2014, Biroul Politic Național comasat PNL-PDL, reunit la Palatul Parlamentului, a decis desemnarea liderului liberalilor, Klaus Iohannis, drept candidat al Alianței Creștin Liberale la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. La 20 septembrie 2014, candidatul ACL la președinția României, Klaus Iohannis, și-a depus candidatura la Biroul Electoral Central.

În primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2 noiembrie 2014, candidatul ACL, Klaus Iohannis, a obținut 30,37% (2.881.406 voturi), iar principalul său contracandidat, Victor Ponta a obținut 40,44% (3.836.093 voturi). La 16 noiembrie 2014, în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, Klaus Iohannis, a obținut 54,43% (6.288.769 voturi), iar reprezentantul Alianței PSD-UNPR-PC, Victor Ponta, 45,56% (5.264.383 voturi).

Candidatul Alianței Creștin-Liberale la Președinția României, Klaus Iohannis, și soția sa, Carmen, după ce au votat la Școala nr. 4 din Sibiu, în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. 16 noiembrie 2014

La 21 noiembrie 2014, președintele ales al României, Klaus Iohannis, a primit hotărârea de validare în funcție, în cadrul unei ședințe solemne a Curții Constituționale a României.

Klaus Werner Iohannis, în timpul ceremoniei de validare a sa în funcția de președinte al României, la sediul Curții Constituționale. 21 noiembrie 2014

Klaus Iohannis și-a dat demisia din toate funcțiile deținute în partid, la 18 decembrie 2014, pentru a fi în situația potrivită pentru preluarea mandatului de președinte al României.

În ziua de 21 decembrie 2014, Klaus Iohannis a depus jurământul de învestitură în Parlament.

Președintele ales al României, Klaus Iohannis, la depunerea jurământului de învestitură, în cadrul ședinței solemne a Camerei Deputaților și Senatului. 21 decembrie 2014


La 28 decembrie 2007, i-a fost conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, iar 15 decembrie 2011, Ordinul Național al României “Pentru Merit” în grad de Cavaler.

Decorarea de către președintele Traian Băsescu a primarului municipiului Sibiu, Klaus Werner Iohannis, pentru contribuția la programul Sibiu — Capitală Culturală Europeană. 28 decembrie 2007

În 2006, a primit Crucea Federală de Merit, oferită de Republica Federală Germania; în 2008 a primit Ordinul Național Italian — Steaua Solidarității Italiene, în grad de Comandor; în 2009 a primit Ordinul de Merit în grad de ofițer al Marelui Ducat de Luxemburg și, în același an, i-a fost acordat Ordinul de Merit “Marea Cruce de Argint” din partea statului Austriac precum și Ordinul de Ofițer al Coroanei Belgiene.

În 2010, a fost onorat cu medalia ”Prieten al Comunităților Evreiești din România”, din partea Federației Comunităților Evreiești din România, precum și cu placheta de onoare a Expatriaților din Germania. În iulie 2014, a fost distins cu Crucea de Ofițer al Ordinului pentru Merite al Republicii Federale Germania.

Vorbește fluent limbile germană și engleză. Este căsătorit.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Marina Bădulescu)

Tower Bridge

Situat în vestul Europei este mărginit de Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Marea Mânecii, Marea Irlandei, Irlanda. Capitala și principalele orașe sunt: Londra (capitala), Birmingham, Manchester, Liverpool, Leeds, Glasgow, Edinburgh.

Londra reprezintă unul dintre cele mai mari orașe europene, locul unde au loc o serie de evenimente importante și unde se încheie afaceri. Principalele puncte de interes din capitală sunt: Big Ben, Westminster Abbey, Palatul Buckingham, Houses of Parliament, Catedrala Sf. Paul, Turnul Londrei, Observatorul Greenwich, Tower Brigde, Tate Modern, London Eye, Madame Tussauds, British Museum, Covent Garden, Victoria and Albert Museum, Trafalgar Square, Hyde Park, National Gallery, St James’s Park, Piccadilly Circus.

Catedrala Westminster Abbey din Londra

Catedrala Westminster Abbey din Londra


Spațiile verzi ale Londrei sunt, de asemenea, foarte apreciate iar vara în St. James Park se află mulți oameni care citesc presa sau pur și simplu stau întinși la soare. Pentru pasionații de cumpărături Londra oferă posibilitatea petrecerii multor zile la Harrods sau pe Oxford Street, pentru cei ce vor să trăiască o experiență de shopping cosmopolită. Pub-urile, restaurantele și cluburile de noapte cu atmosferă trepidantă reprezintă alte motive pentru care o excursie la Londra nu trebuie ratată.

La origini, Londra a fost o așezare celtă. În anul 43 romanii au fondat orașul Londinium, iar numele acestuia se pare că a dat și numele nativ al orașului, London, deși unele date mai recente arată că London ar putea fi de origine celtă, potrivit turistik.ro. În anul 61, noul oraș roman a fost asediat, prădat și ars până la temelii de către răsculații celți, conduși de regina Boadicea.

După căderea Imperiului Roman, Londinium a fost abandonat; la vest de acesta a apărut în secolul al VII-lea o așezare saxonă cu numele Lundenwic, pe locul unde astăzi se află Aldwych. La începutul secolului al X-lea vechea cetate romană a fost reocupată. Inițial Westminster era un oraș distinct, însă în cele din urmă Londra și Westminster s-au integrat și au evoluat împreună, devenind cel mai mare oraș al Angliei, iar din secolul al XII-lea și capitală a regatului.

Între secolele al XVI-lea și al XX-lea, Londra a înflorit, fiind capitala a Imperiului Britanic. Marele incendiu din 1666 a distrus o mare parte a orașului iar reconstrucția sa a durat peste 10 ani și a fost condusă de Sir Christopher Wren. Cu acest prilej au fost proiectate și construite multe din clădirile emblematice ale Londrei de astăzi.

Creșterea orașului s-a accelerat în secolul al XVIII-lea, astfel că în 1800 Londra reprezenta cel mai mare oraș al lumii. Bombardamentele naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial au condus, pe lângă pierderea de vieți, la distrugerea multor clădiri vechi. Reconstrucția din următoarea perioadă a oferit posibilitatea folosirii a numeroase stiluri arhitectonice moderne.

Big Ben reprezintă unul unul dintre cele mai importante obiective turistice din Londra, fiind aproape o emblemă a capitalei. Noaptea fațada și ceasurile de pe fiecare față sunt iluminate oferind o imagine încântătoare. Cadranele ceasului au o suprafață de peste doi metri pătrați, iar minutarul are peste 4 metri. Big Ben are un pendul uriaș care este reglat de un sac de monede, potrivit tvl.ro.

Big Ben

Numele de Big Ben nu se refera la turnul ceasului propriu-zis, ci la clopotul de 13 tone din interiorul turnului. Clopotul a fost denumit după primul comisionar care a lucrat la construcție — Benjamin Hall. Acest clopot provine din vechiul palat Westminster fiind dăruit diaconului de la Catedrala Sf. Paul de către William al III-lea.

Prima transmisiune a BBC a fost deschisă de sunetul de la Big Ben în 1923, încă există un microfon în turn conectat la sediul British Broadcasting Corporation (BBC). În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, o bombă incendiară a distrus Camera Comunelor parte din Sediul Parlamentului din Londra, însă turnul cu ceas a rămas intact. Sunetul său a fost transmis prin radio poporului britanic și întregii lumi, ca un îndemn la speranță pentru toți cei care l-au auzit.

Catedrala Sf. Paul reprezintă capodopera lui Sir Christopher Wren și este un obiectiv turistic faimos din Londra. Construcția din zilele noastre a înlocuit vechea Catedrală Sf. Paul, care a fost distrusă în timpul marelui incendiu din Londra din anul 1666. Sir Christopher Wren a fost angajat să proiecteze această construcție care urma să o înlocuiască pe cea arsă.

Catedrala Saint Paul

Lucrările au început în anul 1675, prima slujbă a fost ținută în anul 1697 însă abia după 13 ani lucrarea a fost complet finalizată. Interiorul catedralei, ca și exteriorul este dominat de marele său Dom, care încoronează intersecția catedralei. St. Paul’s Cathedral conține multe artefacte și unele monumente ale unor britanici de seamă. În altarul din partea nordică se regăsește Capela Sufletelor, dedicată memoriei lordului Kitchener și a camarazilor săi morți în război. Acest altar conține și un memorial închinat ducelui de Wellington, eroul bătăliei de la Waterloo, tot la Catedrala Sf. Paul aflându-se și monumentul lui Nelson, eroul care a pierit în bătălia de la Trafalgar din 1805. Cripta conține aproximativ 200 de morminte.

Piața Trafalgar situată în partea centrală a orașului reprezintă un obiectiv turistic important din Londra. Construită pentru a-l comemora pe amiralul Nelson, piața a fost botezată după Capul Trafalgar din Spania, locul unde amiralul a câștigat ultima sa bătălie. John Nash este cel care a proiectat piața în anii 1820. Construcția pieței a început în 1829 și a continuat până în anii 1840.

Piața Trafalgar

Galeria Națională ocupă partea de nord a pieței iar în partea de est a Trafalgar Square se găsește Casa Africii de Sud. Trafalgar Square este din anul 1848 locul preferat pentru tot felul manifestanți sau demonstranți care doresc să atragă atenția asupra cauzei pe care o susțin. Statuia ecvestră a lui Charles I se găsește în sudul pieței Trafalgar. În Trafalgar Square, în jurul statuii lui Nelson se află statuile lui Sir Henry Havelock și Sir Charles James Napier, ambii generali din epoca victoriană. Pe altă parte se găsește o statuie a lui George al IV-lea comandată chiar de el.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Unii dintre ei au urcat în ring zilele acestea la Tulcea, alții i-au admirat, antrenat ori le sunt modele celor mai tineri sportivi care doresc să ajungă la marea performanță.

‘Un prieten, Mihalis Teodoridis, un grec din Galați despre care nu mai știu nimic, m-a împins spre box. După cinci luni de antrenamente, am ajuns campion național al României. Atunci, am spus că voi fi pe locul întâi și am început marea performanță”, a declarat, pentru AGERPRES, Alec Năstac, câștigător al medaliei de bronz de la JO din Montreal, 1976, al medaliei de argint la Campionatele Mondiale din Havana, 1974, supranumit și ”Mister KO”, după ce a câștigat fără drept de apel 200 din cele peste 300 de meciuri naționale și internaționale.

La ”Centura Dunării”, competiție care reunește zilele acestea, la Tulcea, membri ai loturilor naționale de box din Croația, Germania, Moldova, România, Ucraina și Ungaria, unul din KO-uri a fost înregistrat în semifinale, Kresimir Sporcic (Croația), învingându-l în a doua repriză pe Asan Amar (România), la categoria 81 de kilograme.

”M-am apucat de box pentru că mama mea spunea că sunt gras. Cel mai mult îmi place să lupt. Meciul cu Vitali Pokuliak (Ucraina) a fost greu, dar un test bun pentru mine”, a afirmat, joi seara, Peter Kadiru (Germania), după ce și-a învins adversarul cu 3-0 la categoria +91 de kilograme. Peter a câștigat Campionatul European de tineret din Zagreb 2014, iar modelul lui este celebrul american Mike Tyson.

În semifinală, pe ringul din Sala Polivalentă au urcat și Robert Jitaru (România) și Petrosian Zaravor (Ucraina), la categoria 56 de kilograme, Robert învingându-și adversarul. ”Meciul a fost obositor, dar eficient. Cu cât adversarul este mai puternic, cu atât este mai bine pentru mine. Îmi doresc să ajung la marea performanță, dar am mult de muncit”, a afirmat Robert Jitaru.

Robert este considerat o speranță pentru boxul din România, după ce anul trecut a câștigat locul al doilea la Campionatul European pentru tineret. ”Când boxam, mă gândeam doar la locul întâi. Era cu adevărat o împlinire sufletească atunci când câștigam titlul de campion”, a rememorat maestrul emerit al sportului Paul Dobrescu, supranumit ”Buldozerul” de colegii din ring. Fost campion balcanic în anii 1969 și 1976, Paul Dobrescu a câștigat medalii în șase turnee internaționale, dar la un moment dat a fost învins de alți campioni.

”Sper să ajung la Campionatul European. Concursul de la Tulcea a fost greu, pentru că am avut un adversar puternic din partea României. Dar a fost un bun antrenament”, a declarat Vlad Gavriliuc, în vârstă de 16 ani, campion al Republicii Moldova în anul 2014, învins în primele meciuri ale competiției.

Antrenorul lui, maestru în sport de clasă internațională, Mihail Muntean, a obținut medalie la Campionatul Mondial de la Moscova, în 2008, a fost campion național în mai multe rânduri și recunoaște că nu e deloc ușor să fii antrenor. ”Sunt antrenor doar de doi ani și nu credeam că poate să fie o meserie atât de provocatoare”, a afirmat Muntean (Republica Moldova).

Antrenorul federal Valentin Vrânceanu, reprezentant al Federației Române de Box

Antrenoratul presupune, potrivit reprezentantului Federației Române de Box, Valentin Vrânceanu, o implicare atât în viața sportivă, cât și în cea privată a elevilor. ”Eu nu am avut o rezistență nativă care să-mi permită accesul în elita mondială a boxului, astfel că n-am participat la Jocurile Olimpice. Am avut antrenori foarte valoroși care mi-au călăuzit însă viața spre antrenorat. Mi-au fost elevi Francisc Vaștag, Leonard Doroftei, frații Simion și nu numai. Antrenoratul presupune implicare atât în viața lor privată, cât și în cea sportivă. Trebuie să-i înveți să privească înainte, dar și importanța unor amănunte, ca de exemplu un ‘bună ziua’ sau un ‘mulțumesc’, care dau valoare unui campion”, a afirmat reprezentantul FRB care în anii 1980 a fost atât antrenor, cât și reprezentant al României la competiții internaționale.

”Nivelul competiției de la Tulcea este unul bun pentru pregătirea altor starturi. Frații Vladimir și Vitali Kliciko, dar și toți ceilalți campioni ai Ucrainei reprezintă un model pentru mine”, a declarat Ramil Gadjiev (Ucraina), care în semifinala Centurii Dunării l-a învins cu 2-1 pe Leo Cvetkovic (Croația).

Meciurile din semifinalele competiției de box ”Centura Dunării” au fost apreciate de câteva sute de amatori ai acestui sport, cel mai disputat după zgomotele din tribune părând a fi cel dintre Adam Olah (Ungaria) și Dumitru Gumen (Republica Moldova).

”Este o onoare pentru lotul Germaniei să fie aici și să lupte împotriva unor adversari atât de puternici. Sperăm ca și sportivii noștri să câștige”, a afirmat antrenorul AIBA Christian Morales (Germania).

Unul dintre cele mai apreciate momente de sportivi și antrenori a fost vizita de joi dimineața, la Centrul Ecoturistic Delta Dunării, iar cel mai așteptat este excursia în Deltă, care are loc vineri. ”Eu n-am fost niciodată în Delta ucraineană și abia aștept să o văd pe cea din România”, a spus antrenorul lotului de pugiliști ucraineni, Viktor Zverev.

La meciurile din semifinalele concursului de box a asistat și Ion Alexe, considerat de presa de specialitate cel mai titrat ”greu” al României din toate timpurile. ”Pentru mine cele mai frumoase momente din viața de sportiv au fost cele în care se intona imnul național”, a mărturisit Ion Alexe. Vicecampion olimpic în 1972, la Munchen, și câștigător al unui titlu european în 1969, la București, Alexe a luptat la categoria cea mai grea a vremii, +81 de kilograme, și s-a confruntat cu două legende ale acestui sport, George Foreman (SUA) și Teofilo Stevenson (Cuba).

”Dacă ar fi să le recomand ceva sportivilor ar fi să facă artă. Am văzut meciuri bune și chiar foarte bune. Boxul este pentru mine o artă. Ar fi frumos ca anul viitor, competiția de aici să numere și mai mulți participanți cu un nivel și mai ridicat. Toți așteptăm frumusețe de la un sport”, a adăugat Ion Alexe.

Alec Năstac și Paul Dobrescu

Finalele primei ediții a concursului internațional ”Centura Dunării” vor avea loc sâmbătă, începând cu ora 17,00, în Piața ”Mircea cel Bătrân”, din centrul orașului Tulcea, dacă vremea va permite desfășurarea în aer liber a meciurilor.

Competiția sportivă de la Tulcea este organizată de EUBC, AIBA, Consiliul Județean Tulcea, Primăria municipiului Tulcea, Ministerul Tineretului și Sportului, prin Direcția Județeană pentru Tineret și Sport, FRB și Vimetco Alro și este al doilea concurs internațional de box găzduit de Tulcea în ultimii aproape 25 de ani. În octombrie 2014, loturile de box feminin din Italia, România și Turcia s-au întrecut în orașul tulcean Babadag, în timpul unei competiții organizată în memoria lui Aurel Toma, singurul pugilist din România care și-a construit o carieră în boxul profesionist american.

AGERPRES/(A, AS-autor: Luisiana Bîgea, editor: Mihai Țenea)

Doamna Irina Orza din Bistrița — sau buni Nina, cum îi spun cei din familie și apropiații — abia așteaptă lunile mai și iunie, pentru ca trandafirii din grădina proprie să înflorească, ca mai apoi să le culeagă petalele și să le transforme într-o dulceață apreciată de toți cei care au gustat-o.

Rețeta pentru această dulceață nu conține decât cinci ingrediente și este una accesibilă ca preț pentru toate gospodinele.

“Se aleg petale de trandafir, foarte, foarte parfumate, roșii, care se curăță de partea albă de lângă tulpină. Se trec apoi printr-un jet de apă rece și se lasă un pic la zvântat. Pentru 250 grame de petale, este nevoie de un litru de apă, 1 1/4 kilograme zahăr, o jumătate de lingură de sare de lămâie și o linguriță de zeamă de la o lămâie. Apoi se freacă petalele cu sarea de lămâie. Se fierbe apa cu zahărul, se adaugă petalele, apoi sucul de lămâie. Se fierb până se leagă, cam vreo 45 minute, iar petalele sunt tari”, spune buni Nina.

Dulceața astfel rezultată se toarnă în borcane sterilizate, închise cu capac sau acoperite cu celofan, și reprezintă un desert extrem de aromat, numai bun de servit vara, în grădină, alături de un pahar de apă rece sau de limonadă.

AGERPRES/(AS — autor: Tina Țucui, editor: Cristian Anghelache)

Sursa: Youtube.com

În 1521, Ferdinand Magellan reclama insulele filipineze pentru coroana regelui Spaniei, potrivit www.mae.ro. Mai târziu, spaniolii au început expedițiile de cucerire a acestei țări, pe care o vor denumi Filipinas după regele Filip al II-lea. Prezența spaniolă în Filipine a fost continuu amenințată de incursiuni din afară: de către chinezi și japonezi, iar pe de altă parte de către portughezi, olandezi și englezi, fiecare râvnind la bogățiile acestui arhipelag.

Prin Tratatul de la Paris, care a consfințit încheierea războiului dintre SUA și Spania, aceasta din urmă a cedat suzeranitatea asupra arhipelagului Filipine, Statelor Unite ale Americii. Republica Filipine a protestat, dorind să-și păstreze independența câștigată prin luptă (12 iunie 1898).

Cultura filipineză este diferită, fiind o combinație între cultura estică și cea vestică. Influența spaniolă și cea americană au făcut din Manila și din Filipine un loc exotic, ce merită explorat și vizitat.

Manila este capitala Filipinelor și, totodată, cel mai important centru cultural, educațional, social, politic și financiar al țării, și are o populație de 12.764.000 locuitori (2014), menționează publicația online The World Factbook (www.cia.gov). În plus, aici se găsesc și cele mai importante atracții turistice, precum Muzeul Metropolitan de Artă, Muzeul Național, Palatul Malacanang, Grădina Zoologică și Grădina Botanică, potrivit www.gotravel.ro.

În fiecare an, la Muzeul Metropolitan de Artă din Manila, deschis în 1976, sunt organizate patru mari expoziții. Una dintre expoziții are în centrul său un artist filipinez, iar celelalte, trei artiști internaționali. În cadrul muzeului sunt organizate și expoziții permanente, care promovează și susțin arta contemporană, atât locală, cât și internațională.

Muzeul Național din Manila a fost înființat în 1901, fiind, inițial, un muzeu de istorie naturală și etnografie. În prezent, în cadrul muzeului există expoziții ce acoperă mai multe domenii, precum științele naturale, istoria artei și culturii, istoria arhipelagului filipinez etc.

Palatul Malacanang este reședința prezidențială. Construită în 1750 în stilul spaniol colonial, clădirea are o frumusețe specifică, reprezentând o parte de istorie, după cum menționează site-ul citat.

Grădina Zoologică din Manila se întinde pe o suprafață de 5,5 hectare, în a cărei componență intră și Grădina Botanică Națională. La Grădina Zoologică, inaugurată în 1959, se găsesc aproximativ o mie de animale din 90 de specii. În plus, Zoo din Manila are și un centru de salvare a animalelor. Mascota Grădinii Zoologice este elefantul Mali, adus în 1977, din Sri Lanka, pe când avea trei ani. În Grădina Botanică există, de asemenea, mii de colecții de plante din mai multe zone ale lumii, dar și din regiunea arhipelagului Filipine și sudul Pacificului.

Manila este împărțită în 8 districte — Tondo, Binondo, Santa Cruz, Quiapo, Sampaloc, San Miguel, Intramuros și Ermita.

Intramuros sau ”Orașul Cetate” este unul dintre cele mai spectaculoase locuri ale orașului și face parte din orașul vechi. Construit în 1571, în perioada ocupației spaniole, are clădiri și biserici în stil european, care au fost reproduse și în alte părți ale arhipelagului. Este unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale. Aici, temnițe și biserici vechi împart perimetrul cu galerii de artă, teatre și parcuri naturale.

În centrul Intramuros se află Catedrala din Manila, ce aparținea Arhiepiscopiei Catolice din Manila, Biserica Sf. Augustin, cea mai veche biserică de piatră din oraș, și una dintre cele patru biserici baroce din Filipine înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Biserica Sf. Sebastian ș.a.

Catedrala din Manila este o catedrală catolică închinată Sfintei Fecioare Maria, un monument extrem de interesant, datorită arhitecturii sale speciale. Catedrala a fost construită în 1571, dar a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului. În interior există picturi și numeroase piese de decor impresionante.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel)