Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

 

Ortodoxe
Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana; Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău; Sfinții Părinți de la Sinodul al III-lea Ecumenic

Greco-catolice
Drepții Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului; Sf. m. Severian

Romano-catolice
Sf. Petru Claver, pr.

Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana în ziua de 9 septembrie.
Sfântul și Dreptul Ioachim, tatăl Născătoarei de Dumnezeu, a fost din seminția lui Iuda, descendent pe linie paternă al regelui David. Acesta trăia în Nazaretul Galileii, având soție pe Sfânta Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, din seminția lui Levi, din neamul lui Aaron, fiica lui Mathan preotul și a Mariei din seminția lui Iuda din Betleem.

Însoțirea Sfinților părinți Ioachim și Ana era cunoscută ca fiind de neam mare și bogat, provenind ei din cele două case mari ale lui Israel, casa împărătească și casa preoțească.

Ioachim și Ana viețuiau după lege, drepți fiind înaintea lui Dumnezeu. Sfinții Părinți au avut după cincizeci de ani de însoțire primul copil, pe Maica Domnului, născută în cea de-a opta zi a lunii septembrie, fiica cea preacurată și binecuvântată, începătoarea și mijlocitoarea mântuirii noastre, de a cărei naștere cerul și pământul s-au bucurat.
Sfântul Ioachim a murit după câțiva ani de la nașterea Maicii Domnului, având vârsta de optzeci de ani, iar Sfânta Ana, fiind văduvă, a plecat din Nazaret la Ierusalim și acolo aproape de fiica sa cea prea sfântă, rugându-se în biserica lui Dumnezeu, s-a odihnit în Domnul, având șaptezeci și nouă de ani.

Tot astăzi sunt pomeniți, în calendarul creștin ortodox, Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona și Chiriac de la Tazlău.

Sfântul Cuvios Onufrie s-a născut în anul 1700 în Rusia și timp de 25 de ani a viețuit într-o peșteră pe malul pârâului Vorona. A fost ucenicul Sfinților Vasile de la Poiana Mărului și Paisie Velicicovski. Aflându-și sfârșitul, și-a dat duhul în peștera sa, la 29 martie 1789.

Proclamarea oficială a canonizării Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona a avut loc la 9 septembrie 2005, la Mănăstirile Vorona și Sihăstria Voronei.

Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău s-a născut la începutul secolului al XVII-lea în satul Mesteacăn, Neamț. A intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Tazlău, iar pentru viața sa a dobândit de la Dumnezeu darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor și al izgonirii demonilor. Sfântul Chiriac a trecut la Domnul în jurul anului 1660.

A fost trecut în rândul Sfinților de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2008.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Republica Populară Democrată Coreeană, cu o suprafață de 120.538 km pătrați și o populație de 24 milioane de locuitori (2013) potrivit datelor MAE, sărbătorește ziua națională la 9 septembrie. Aceasta marchează ziua fondării Republicii (1948). Situată în Asia de Est, se învecinează cu China, Rusia, Marea Japoniei, Republica Coreea, Marea Galbenă.

Sursa foto: captură YouTube

Republica Populară Democrată Coreeană a fost proclamată la 9 septembrie 1948, în jumătatea nordică a Peninsulei. În perioada 25 iunie 1950 — 27 iulie 1953 a avut loc războiul inter-coreean, la care au participat și trupe de voluntari chinezi care au sprijinit armata nord-coreeană. În baza unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU, SUA și alte 15 state au intervenit cu trupe militare, în sprijinul Coreei de Sud. Confruntarea militară a încetat la 25 iulie 1953, odată cu semnarea Acordului de Armistițiu, la Panmunjom, de către RPDC, SUA (în numele Comandamentului trupelor ONU) și China. Un acord de pace nu a fost semnat niciodată. Forțele militare ale celor două state coreene și forțele ONU (pentru Coreea de Sud) s-au retras de o parte și de alta a zonei demilitarizate instituite de-a lungul paralelei 38 grade (pe o distanță de est-vest de 243 Km). Sub conducerea liderului fondator al statului, Kim Il Sung, RPDC a adoptat o politică bazată pe conceptul “ciuce” (“prin forțe proprii”) și doctrina socialismului cu caracteristici proprii.

După decesul lui Kim Il Sung (1994), fiul său Kim Jong Il a preluat funcția de secretar general al Partidului Muncii din Coreea, deținând concomitent și pe cele de președinte al Comisiei Naționale de Apărare și Comandant Suprem al Forțelor Armate. La mijlocul anilor ’90 situația economică, și îndeosebi cea alimentară, a devenit din ce în ce mai dificilă, făcând necesare ajutoare din străinătate pentru asigurarea nevoilor populației. După decesul lui Kim Jong Il (decembrie 2011), fiul acestuia, Kim Jong Un a fost numit în cele mai înalte funcții de stat, partid și armată.

Capitala și principalele orașe: Phenian; alte orașe: Hamhung, Chongjin, Wonsan, Nampo, Kaesong. Capitala, străbătută pe râul Taedong are străzi largi, parcuri frumoase și clădiri publice din marmură. Atracțiile includ: Palatul Culturii, Teatrul Mare, Turnul Juche, Parcul Morangborg, Parcul de Divertisment Taesongsan, Restaurantul Ongrui, Porțile Phenianului și Arcul de Triumf, potrivit site-ului turistik.ro.

Sursa foto: captură YouTube

Principalele zone sau obiective, potrivit Enciclopediei Statelor Lumii, sunt: capitala; orașele Kaesong, din Sud (care păstrează vestigii ale trecutului — podul Sonjuk, construit în 1216; Colegiul Confucianist Songgyungwan, din 992, reconstruit în secolul al XVII-lea, morminte ale regilor coreeni, inclusiv grupul statuar al regelui Kongmin și al soției sale, din secolul al XIV-lea) și Myohyangsan, din centrul țării (mai multe temple budiste, între care Pohyonsa și Sangwonsa, Valea Sangwon, cu cascade spectaculoase — Kumgang, Taeha, Sanju-, stânci cu forme atropomorfe și zoomorfe, un pod de piatră suspendat etc.); muntele Paektu-san cu lacul vulcanic Tcheun; Munții de Diamant (Kâmgang-san) cu orga bazaltică (coloane prismatice din bazalt) de la Tchongseukjeung; cascada Kouryong (74 m); lacul Samil; numeroase temple budiste, mănăstiri, izvoare termale; stațiunile de cură heliomarină Wonsan, Madjeun (lângă Hamhung) și Waou (de pe insula omonimă); stațiunea Kyeunseung (la Sud de Chongjin) cu 25 de izvoare termale; lacurile Samji, Yeunpoung, Samil, Sidjoung.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Republica Tadjikistan, cu o suprafață de 144.100 kmp și o populație de 8.191.958 de locuitori (est. iulie 2015), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), sărbătorește, la 9 septembrie, Ziua națională. În 1991, la această dată, a fost declarată Ziua Independenței Republicii.

Sursa foto: captură YouTube

Teritoriul Tadjikistanului a făcut parte în antichitate din Imperiul Persan (secolele VI-IV î.Hr.), fiind cucerit de Alexandru cel Mare (331 î.Hr.). Teritoriul a fost stăpânit pe rând de kușani, heftaliți, turci și a devenit, la începutul secolului al VIII-lea, după cucerirea arabă, parte a lumii islamice. Tadjicii, seminție turcică, vorbind o limbă iraniană, s-au constituit ca grup etnic, distinct, sedentar, după secolul al VIII-lea. Tadjikistan a aparținut Imperiului Mongol al lui Ginghis Han (secolul al XIII-lea), apoi celui condus de Tamerlan (secolele XIV-XV), fiind inclus în secolul al XVI-lea în emiratul independent Buhara.

După izbucnirea revoluției bolșevice, Tadjikistanul de Nord a fost încorporat, în 1918, în RASS Turkmenistan. La 14 octombrie 1924, a fost constituită RASS Tadjikă, ca parte componentă a RASS Uzbece, pentru ca, la 16 octombrie 1929, RASS Tadjikă să devină o republică unională distinctă în cadrul URSS. Capitala a fost stabilită la Stalinabad (din 1961, la Dușanbe).

În 1989, limba tadjikă a fost declarată limba de stat a republicii. La 25 august 1990, sovietul suprem din Dușanbe a adoptat declarația de suveranitate, iar la 9 septembrie 1991, a proclamat independența Republicii Tadjikistan.

Tadjikistan este împărțit în două regiuni și un ținut autonom, potrivitwww.mae.ro, respectiv: regiunile Leninabad și Hatlon, regiunea autonomă Gorno-Badahsan, 13 raioane și 5 orașe principale (Dușanbe — capitala, Uroteppa, Kanibadam, Isfara, Pandjakent). Numărul orașelor a crescut de la 7 în 1939 la 21 în prezent.

Capitala este orașul Dușanbe, amplasat în valea Ghissar, la 759-930 m altitudine, și are o populație de 822.000 de locuitori (2015), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

În centrul orașului, al cărui nume tradus din tadjică înseamnă ”Luni”, se află monumentul legendarului fondator al orașului, Ismail Samani, potrivit www.infotour.ro. O tradiție a locului este aceea ca proaspeții căsătoriți să viziteze acest monument.

Muzeul Național al Antichităților se află în topul obiectivelor turistice, urmat de Muzeul Național ”K. Behzod”, care poartă numele artistului miniaturist Kamoliddin Behzod (secolele XV-XVI), Muzeul Artelor Frumoase și Muzeul Instrumentelor Muzicale.

Colecțiile Muzeului Behzod numără peste cinci mii de lucrări de pictură și sculptură, dar are și colecții arheologice, etnografice și numismatice, cu monede vechi din perioada preislamică și islamică, iar la Muzeul Instrumentelor Muzicale se pot admira instrumente asiatice folosite și astăzi în folclorul tadjik.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ortodoxe
Nașterea Maicii Domnului

Greco-catolice
Nașterea Maicii Domnului

Romano-catolice
Nașterea Sf. Fc. Maria; Sf. Toma din Villanova, ep.

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Nașterea Maicii Domnului în ziua de 8 septembrie; aceasta este prima mare sărbătoare din anul bisericesc.

Consemnată de Tradiția Bisericii, Nașterea Maicii Domnului s-a petrecut la “plinirea vremii”, la momentul în care omenirea aștepta și era pregătită pentru venirea Mântuitorului, care să o scoată de sub povara păcatului și a decăderii.

Pentru aceasta, era nevoie de o fecioară curată care să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu și aceasta a fost Sfânta Fecioară Maria.

Părinții Maicii Domnului sunt Ioachim și Ana. Tatăl ei era din seminția lui Iuda și urmaș al regelui David, iar mama sa era fiica preotului Matthan și descendentă din familia preoțească a lui Aaron. Astfel, avea să se împlinească prorocia că Mesia va avea o dublă descendență — împărătească și preoțească.

Sfinții Ioachim și Ana trăiau în pace în Nazaret, dar ajunseseră la o vârstă înaintată fără a avea copii. Cu toate că erau bogați și iubitori de Dumnezeu, din cauza nerodirii lor, Ioachim și Ana erau defăimați, fiind socotiți de ceilalți nevrednici și neplăcuți lui Dumnezeu.

Tradiția spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, preotul de la Templu le-a refuzat în public jertfa, numindu-i “blestemați”. Întristați, cei doi s-au retras în post și în rugăciune.

Sfânta Ana a început să se roage lui Dumnezeu, promițându-I că de va naște fiu sau fiică îi va închina Lui pruncul cu toată inima și-l va da să slujească în biserica slavei Sale.

Îngerul Gavriil i s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un “vas ales lui Dumnezeu”. (Luca 1, 4-23)

Așa a venit pe lume cea care L-a născut pe Mântuitorul Hristos, maica Domnului, Împărăteasa tuturor sfinților, mijlocitoarea către Dumnezeu a tuturor oamenilor, sprijinitoarea celor păcătoși, cea pe care Biserica o numește “mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”.

Potrivit tradiției, când Maria a împlinit trei ani, Sfinții Ioachim și Ana au adus-o la templu, unde avea să rămână până când a fost luată în casa sa de Sfântul și Dreptul Iosif.

Maica Domnului a intrat în lume purtând, asemenea tuturor celorlalți oameni, povara păcatului strămoșesc. Prin sfințenia vieții ei, a biruit însă orice ispită, orice păcat, agonisind har și rămânând fără pată, “fără prihană”, “preacurată”.

Ca urmare, Dumnezeu a ales-o și s-a adresat ei pentru ca Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu să se poată întrupa din ea.

AGERPRES/(Documentare-Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Privit din punctele cardinale care îl îngrădesc, Parcul Național Domogled – Valea Cernei adună laolaltă trei istorii, trei fragmente de obiceiuri, frânturi de viață într-o singură carapace. Inundat de metereze semețe, acompaniate de zgomotul cascadelor lucitoare și pline de personalitate, Cociu și Vănturătoarea, peisajul natural străjuit de județele Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj dă tonul fiecărui anotimp prin acordurile viețuitoarelor care și-au găsit căminul potrivit pentru mult timp.

Foto: (c) Administrația Parcului Național Domogled — Valea Cernei

‘Ierbarul’ Parcului Național Domogled — Valea Cernei se poate lăuda cu peste 1.100 de specii floristice, în timp ce peșterile termale din zonă aduc unicitate locului, la nivel mondial. Cătunele cu aură de poveste dezvăluie oameni, caractere și obiceiuri cum mai pe nicăieri nu găsești. Așa auzim de Ineleț, Scărișoara, Prisăcina sau Dobraia…

Despre istoria locului scrisă în zeci de ani, despre modul în care s-au menținut nealterate peisajele mirifice, dar și despre situația actuală și planurile pe termen mediu, a vorbit pentru AGERPRES administratorul Parcului Național din inima Cheilor Țesnei, Ioan Gașpar.

Radiografia istorică a locului

În urmă cu 83 de ani, în 1932, este oficializată înființarea Rezervației floristice și peisagistice Muntele Domogled, una dintre cele 11 rezervații din interiorul Parcului Național Domogled-Valea Cernei. Până la semnătura prin care zona avea să fie cunoscută sub titulatura Parcul Național Domogled-Valea Cernei trec 58 de ani, astfel încât, în anul 1990, se întâmplă și acest proces. Ulterior, în anul 2003, se constituie Administrația Parcului Național Domogled — Valea Cernei.

Foto: (c) Administrația Parcului Național Domogled — Valea Cernei

Locul de poveste întins, astăzi, pe 61.211 de hectare este situat în extremitatea sud-vestică a Carpaților Meridionali, acoperind în acest crâmpei trei județe: estul județului Caraș-Severin (23.185 hectare), vestul județului Mehedinți (8.220 hectare) și vestul județului Gorj (29.806 hectare).

‘Parcul Național Domogled — Valea Cernei este o arie naturală protejată înzestrată cu o mare diversitate de valori naturale. Datorită complexității aspectelor staționale, fizico-geografice și climatice, Parcul Național Domogled — Valea Cernei este caracterizat de o diversitate floristică remarcabilă, inventarul însumând circa 1.110 specii. Așadar, și-au găsit refugiul în această regiune, îndeosebi pe calcare, inul galben de Banat, ciuboțica cucului bănățean, pojarnița lui Rochel sau scaunul cucului’, menționează Ioan Gașpar, șeful administrației Parcului Național Domogled — Valea Cernei.

Foto: (c) Administrația Parcului Național Domogled — Valea Cernei

Un alt detaliu care prinde viață și trebuie amintit se referă la îmbinarea diverselor elemente naturale. Peșterile termale unice în România și foarte rare pe glob, alături de făgetele nepătrunse de intervenția omului, care dăinuie de veacuri, și cascadele zgomotoase redau o desfășurare altitudinală spectaculoasă ariei naturale protejate, între 170 și peste 2.000 de metri.

Bogăție faunistică și florală în acord cu natura

Un lucru interesant este pomenit pe pagina oficială a ariei naturale protejate, domogled-cerna.ro: primele date privind cercetarea faunei (insecte, păsări) din regiunea Parcului Național Domogled-Valea Cernei apar încă din anul 1794 și îi aparțin lui Johann Centurius von Hofmannsegg din Dresda.

Cele peste 1.500 de specii de fluturi continuă de ani buni să se prindă într-un dans frenetic la răscrucea dintre înălțimi. De altfel, datele oficiale arată că zona deține cea mai ridicată biodiversitate din punctul de vedere al lepidopterelor sau fluturilor, 45% din această faună cunoscută la nivel național fiind concentrata în Parcul Național Domogled — Valea Cernei.

Reptilele sunt și ele prezente destul de frecvent, începând cu etajul alpin al locului, la fel și amfibienii. De asemenea, prin apele râurilor în zona din amonte de Băile Herculane pot fi observați păstrăvi indigeni, lipani sau mrene.

Nu mai departe de segmentul faunistic regăsim ursul brun, râsul sau capra neagră. Mamiferele sălbatice mari reușesc să conviețuiască în zonă, dar stăpân peste aceste meleaguri este, de departe, ursul…

Pe de altă parte, fauna guanoului de liliac este bine reprezentată într-una dintre peșterile termale ale parcului — Peștera lui Adam — situată pe versantul drept al Cernei, sub vârful Ciorici, care conține cele mai mari depozite de guano din peșterile românești.

La nivel peisagistic, Parcul Național Domogled — Valea Cernei excelează, fără doar și poate, prin combinația armonioasă dintre relieful carstic și vegetație, îndeosebi cu aportul speciei Pinul negru de Banat.

Foto: (c) Administrația Parcului Național Domogled — Valea Cernei

Încă din secolul trecut, de la începutul anului 1800, bogăția inegalabilă a florei din acest areal a fost descoperită de către Kitaibell. La ora actuală, conform datelor de specialitate, din totalul celor 1.100 de specii de plante superioare existente în Parcul Național Domogled-Valea Cernei, 66 de specii sunt taxoni periclitați, rari și în parte endemici. De asemenea, specii rare necunoscute în alte părți ale țării fac onoare locului: borceagul balcanic, barba caprei balcanică, cornutul bănățean sau urzica moartă, originară din Bithynia.

Pe de altă parte, la nivelul comunităților din interiorul Parcului Național, cătunele aparținătoare comunei Cornereva din județul Caraș-Severin (Ineleț, Scărișoara, Prisăcina, Dobraia etc.) reprezintă o atractivitate cu totul specială, datorită oamenilor care trăiesc în condiții modeste și, totuși, în armonie cu natura.

Fonduri pentru dezvoltarea zonei

Din punct de vedere al fondurilor pe care Regia Națională a Pădurilor — Romsilva le alocă Parcului Național Domogled — Valea Cernei, datele oficiale arată că bugetul minim se ridică la valoarea de 630.000 de lei. Suma este acordată în baza contractului de administrare încheiat între Romsilva și Administrația Parcului Național.

Cât despre investiții, în anii următori sunt propuse proiecte pentru refacerea infrastructurii turistice, respectiv trasee turistice, dar și pentru construirea sau amenajarea punctelor de informare în cele trei județe care își pun amprenta pe frumusețile locului, respectiv Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj.

Foto: (c) Administrația Parcului Național Domogled — Valea Cernei

În acest context investițional, începând din anul 2003 și până în prezent, patru proiecte majore au primit finanțare europeană. Este vorba despre: inițiativa ,,Pădurile cu pin negru de Banat” — parte a Rețelei Natura2000 (finalizare de proiect în anul 2007), proiectul ‘Educație ecologică pe traseul Domogled’ (derulat pe parcursul anului 2006), proiectul ‘Explore nature across borders’ (încheiat la finele anului 2014) și, nu în ultimul rând, proiectul ‘Managementul conservării biodiversității în Parcul Național Domogled-Valea Cernei, ca sit Natura 2000’, ce are ca dată-limită de finalizare anul 2015.

‘Valoarea fondurilor europene și naționale atrase până în prezent este de 3.019.971 euro. Acestea au fost orientate către menținerea sau îmbunătățirea stării de conservare a habitatelor și speciilor, elaborarea sau revizuirea planului de management, investiții în infrastructura turistică și cea pentru uz public orientată spre protecția și gestionarea mediului, activități de instruire și creștere a capacitătii instituționale de gestionare a ariilor naturale protejate și dezvoltarea turismului în zona de graniță România-Serbia. De asemenea, banii au fost utilizați pentru activități de consultare, conștientizare și informare’, a subliniat directorul Parcului Național Domogled-Valea Cernei.

Pe urmele turiștilor…

Pașii fiecărui vizitator urmează, în fiecare zi, potecile și văile pline de viață ale Domogledului și Cernei. Natura, în strânsă legătură cu omul, modelează ceea ce fiecare dintre noi admirăm în poze, filmulețe sau, pur și simplu, la fața locului. Fără tăgadă, Domogledul și Valea Cernei au nevoie de turiști, au nevoie de viață, de admirație, de frumos…

Fascinația fiecărui drumeț dintre cei 10.000 care pășesc, anual, în Parcul Național Domogled — Valea Cernei este infinită. Orice colțișor fotografiat pe cele 34 de trasee turistice, în mare parte marcate, înseamnă o natură redescoperită.

Foto: (c) Administrația Parcului Național Domogled — Valea Cernei

‘În Parcul Național Domogled-Valea Cernei există 34 de trasee turistice în majoritate cu marcajele turistice refăcute și prevăzute cu săgeți indicatoare, din care 20 sunt omologate. Aceste trasee sunt de diferite grade de dificultate și înzestrate cu diverse obiective turistice (…) Numărul aproximativ de turiști care intră în Parcul Național Domogled-Valea Cernei este de peste 10.000, anual. Însă, numărul de turiști care vizitează aria naturală protejată poate să fie mult mai mare, ținând cont de faptul că majoritatea acestora aleg ca destinație principală stațiunea Băile-Herculane și zonele aferente acesteia, iar pe parcursul șederii lor în zonă vizitează și obiectivele turistice din parcul național’, povestește Ioan Gașpar.

Ineditul de la Moara dracilor, localizat în rezervația Cheile Țesnei, este că roata morii se învârte invers acelor de ceasornic. La fel de interesantă este și legenda care dăinuie asupra Cheilor Corcoaiei. Despre aspectul acestui loc se spune că eroul mitic Iovan Iorgovan a spintecat muntele în două cu sabia lui.

Abrupturile calcaroase cu Pinul negru de Banat și vârfurile bogate în vegetație sub-mediteraneană par desprinse dintr-o altă lume, din alte sfere…

Tot la nivel turistic, cătunele localizate în Munții Cernei fac tranziția și conexiunea cu tradițiile și modul modest și simplu de trai în armonie cu natura. Nu trebuie uitată, de asemenea, Piatra Pușcată, obiectivul care stăruie de pe vremea Imperiului Austro-Ungar fiind săpat în stâncă de calcar. O altă atracție ce nu trebuie ratată este Izbucul Cernei, considerat cel mai puternic izvor din România, cu un debit de 1,5 — 1,6 mc/secundă.

‘Vedetele’ zonei sunt de departe peșterile și cascadele. Dacă prima categorie, în care sunt prinse peste 400 de asemenea locuri, inclusiv peșteri termale, aduc unicitate României la nivel global, cascadele sunt dintre cele mai spectaculoase. Aici amintim Cascada Vânturătoarea, cu a sa cădere de apă de 40 de metri. În același timp, Cascada Cociu al cărei salt al apei de la 120 metri înălțime face din aceasta, după unele scrieri, drept cea mai înaltă cascadă din țară.

La vremuri noi, probleme vechi

În orice sistem de arii protejate, managementul se face diferențiat, în funcție de caracteristicile acestora. Măsurile active de gospodărire vizează menținerea habitatelor, protejarea anumitor specii, grupuri de specii sau comunități biotice.

‘Pe lângă activitățile științifice, după caz, pot fi admise activități turistice, educaționale, organizate, chiar și unele activități umane de exploatare a resurselor sau de dezvoltare. Sunt admise unele activități de valorificare durabilă a unor resurse naturale și sunt interzise folosințe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite. Activitățile din teren au pus în evidență anumite activități umane care pot pune în pericol integritatea ariei protejate, a habitatelor și speciilor existente în cadrul acesteia. Astfel, principalele activități umane care pot prejudicia biodiversitatea sunt: exploatările forestiere ilegale, pășunatul intensiv, activități turistice haotice, braconajul, abandonarea deșeurilor, construcțiile ilegale etc’, notează directorul Administrației Parcului Național Domogled — Valea Cernei.

Foto: (c) Administrația Parcului Național Domogled — Valea Cernei

Acesta a adăugat că ‘o soluționare a acestor probleme este impunerea măsurilor necesare pentru prevenirea activităților mai sus menționate și informarea tuturor factorilor interesați cu privire la măsurile stabilite’.

Cu alte cuvinte, educația joacă un rol esențial în existența unei zone naturale, mai ales protejate. Sunt de evitat acele momente în care batjocorirea naturii poate să devină într-un mod rapid sport național, iar pentru asta sancțiunile pecuniare pot fi binevenite.

Colțul de natură pe care stă România la ora actuală reprezintă o comoară națională pe care multe alte țări și-ar dori să o aibă. Culorile sau nuanțele ce ne înconjoară la fiecare pas pot face diferența între respectul față de natură și indiferența celor care bat drumurile Carpaților…

AGERPRES/(AS — autori: Mariana Nica, Daniel Badea, editor: Nicoleta Gherasi)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Calitățile puternice de stimulare a sistemului imunitar, cu acțiune tonică generală, au făcut ca napul să fie recomandat pentru prevenirea a numeroase boli încă din antichitate.

Napul (Helianthus tuberosus) este o plantă erbacee perenă, nativă din câmpiile nord-americane, potrivit www.botanical.com. Pe la mijlocul anilor 1600 a devenit o legumă foarte cunoscută și în Europa fiind folosită atât pentru consumul uman, cât și ca hrană pentru animale. La noi crește în zonele submontane. Planta nu este pretențioasă, fiind rezistă și la frig.

De la napi se utilizează în special rădăcinile îngroșate, uneori și frunzele. Conțin peste 80% apă, sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier, vitaminele A, B1, B2, C, zinc, mangan, siliciu, aminoacizi și albumine.

Napul poate fi copt, fiert sau umplut. Din el se coc budinci și se prepară tocane, dar este potrivit și pentru salate. Se păstrează în frigider maxim șapte zile, iar frunzele sale, bogate în fier, cupru și beta-caroten se pot prepara la fel ca spanacul. Napul preparat corect este foarte gustos.

În medicina populară este recomandat pentru afecțiunile respiratorii în bronșite, tuse, angine. Siropul de nap este cunoscut drept un adevărat medicament împotriva guturaiului și a durerilor în gât, cu acțiune expectorantă.

Napul este eficient în vindecarea afecțiunilor sistemului cardio-vascular, deoarece preparatele din flori, frunze și tulpini ajută la curățarea sângelui și scad tensiunea arterială. Are mai multe proprietăți pozitive pentru scăderea colesterolului, care, la rândul său, previne ateroscleroza.

Magneziu, conținut într-o cantitate mare, ajută organismul să acumuleze și să absoarbă calciu. Napii conțin chiar și un antibiotic care încetinește dezvoltarea unor ciuperci, inclusiv și a celor periculoase pentru organismul uman. Napul ameliorează simptomele de astm, îmbunătățește somnul și calmează inima. Un decoct de rădăcini de napi îmbunătățește somnul, are un efect laxativ, ajută celor suferinzi de astm și bronșită.

Sărurile minerale și uleiurile esențiale conținute în napi pot servi ca un complex universal care reglementează sănătatea. Această legumă rădăcinoasă vindecă rănile, are un efect diuretic, anti-inflamatorii, antiseptic și analgezic.

Conținutul, bogat în vitamina C, face din napi un leac excelent contra tumorilor. Napul activează funcționarea ficatului și secreția bilei, care previne formarea calculilor biliari.

Napii au proprietăți maturative, putându-se folosi pentru furuncule și abcese. Aplicațiile cu preparate pe bază de napi se recomandă în degerături și pentru completarea tratamentului gutei, potrivitwww.sfatmedical.ro. Proprietățile diuretice, la care se adaugă cele de dizolvant uric, fac napii utili nu numai în cistite și litiază urică, ci și în gută.

Bulbii conțin o cantitate mare de fier, fapt pentru care sunt recomandați persoanelor cu anemie.

În cazul diabeticilor, dacă sunt consumați cu regularitate de persoanele bolnave, nivelul zahărului în sânge se stabilizează și funcționarea pancreasului se îmbunătățește. Consumul de napi diminuează și riscul apariției obezității.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Republica Macedonia, cu o suprafață de 25.713 kmp și cu o populație de 2.096.015 locuitori (est. iulie 2015), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), sărbătorește la 8 septembrie Ziua națională, în 1991 fiind proclamată independența acestei țări.

Imagine din Skopje
Sursa foto: captură YouTube

În urma celor două Războaie Balcanice din 1912 și 1913, teritoriul actual al Republicii Macedonia a fost împărțit între Grecia, Bulgaria și Serbia, după cum menționează www.mae.ro. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a intrat în componența Republicii Populare Federale Iugoslavia, ca una dintre cele șase republici.

Prin referendumul din 8 septembrie 1991, s-a desprins pașnic din Republica Socialistă Federală Iugoslavă. Conform Constituției din 1991 (amendată în 2001 și 2005), Republica Macedonia este o democrație parlamentară.

Conform proiectului administrativ-teritorial din august 2004, Republica Macedonia a fost reorganizată în 84 de municipalități, se mai precizează pe site-ul oficial al MAE.

Capitala Skopje, cel mai mare oraș al Republicii Macedonia, cu o populație de 503.000 locuitori (2015), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), este formată din 10 municipalități și reprezintă unitate distinctă de auto-guvernare locală.

Podul de piatră
Sursa foto: captură YouTube

Orașele principale ale Republicii Macedonia: Bitola, Tetovo, Kumanovo, Ohrid, Veles, Stip, Veles, Gostivar, Strumica.

Mare parte din arhitectura veche a capitalei a fost avariată în timpul puternicului cutremur din 1963. Orașul a intrat imediat într-un program masiv de construire, astfel că mare parte din arhitectura obiectivelor turistice din Skopje, în special a celor de la sud de râul Vardar, datează din perioada de după cutremur și din anii ’70.

Jumătatea nordică a orașului încă păstrează clădiri ce amintesc de ocupația de 500 de ani a Imperiului Otoman.

Cetatea Kale
Sursa foto: captură YouTube

Între numeroasele obiective și atracții turistice ale capitalei Republicii Macedonia se află, potrivit www.macedoniaexperience.com: apeductul aflat în nord-vestul orașului, ce datează din secolul al V-lea d. Hr. (Iustinian I), a fost construit din piatră și cărămidă și are 55 de arce susținute de stâlpi masivi; Mănăstirea Sf. Pantelimon a fost ridicată de împăratul bizantin Alexios I Comnen în 1164, unele fresce datând din acel moment, altele fiind realizate în secolele XV, XVI și XIX; fosta baie turcească ”Daut Pasha”, cu cele șase domuri și cu luminatoarele în formă de stea, care datează din secolul al XV-lea, a fost transformată, în prezent, în galerie de artă, în care sunt expuse icoane din secolele XIV și XIX, dar și lucrări colective ale artiștilor macedoneni — pictură, sculptură, grafică; Fortăreața Kale, care datează din secolul al VI-lea, a fost construită cu blocuri de piatră provenind din ruinele orașului antic Scupi, în timpul împăratului bizantin Iustinian I; Vechiul Bazar, care de-a lungul timpului și-a schimbat de mai multe ori aspectul și modul de organizare, își păstrează în continuare originalitatea, fiind locul unde micii meșteșugari își au atelierele; primul Pod de Piatră a fost construit în secolul al VI-lea, forma de astăzi fiind ridicată pe fundația vechiului pod, în timpul sultanului Murat II, în prima jumătate a secolului al XV-lea; Casa Memorială ”Maica Tereza”; Muzeul Național al Macedoniei; Muzeul Municipal Skopje; Muzeul de Artă Contemporană; ruinele romane de la Scupi, localitate care datează din secolul al II-lea d. Hr., care a fost pe rând casa multor veterani ai legiunilor romane, apoi a devenit un oraș prosper, devastat, însă în secolul al V-lea, în urma invaziilor barbare. În 518 un cutremur puternic a distrus în totalitate acest oraș.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La 8 septembrie, se marchează, în fiecare an, Ziua internațională pentru alfabetizare.

Sursa foto: UNESCO

Tema pentru 2015, “Educația și societățile sustenabile”, pune accentul pe importanța educației primare pentru deschiderea oportunităților spre cunoaștere, pentru a dezvolta abilități și valori necesare creării unei societăți durabile. În același timp, progresul în domenii de dezvoltare durabilă, precum sănătatea și agricultura, servește ca factor în promovarea educației, menționează site-ul www.unesco.org. Noile tehnologii, inclusiv telefonia mobilă, oferă oportunități noi pentru realizarea educației. Organizația Națiunilor Unite face apel către toate statele membre și către toți partenerii săi să-și intensifice eforturile, politice și financiare, pentru a se asigura accesul la educația primară, pentru fiecare cetățean al planetei noastre, un deziderat recunoscut ca unul dintre cele mai puternice acceleratoare în dezvoltarea durabilă.

Deși la nivel mondial s-au înregistrat progrese semnificative în procesul de alfabetizare, începând din 2000, în prezent există încă 757 milioane adulți, din care două treimi sunt femei, care nu au fost cuprinși în acest proces. Numărul copiilor și a tinerilor care nu sunt cuprinși într-o formă de învățământ este în creștere, menționează, în mesajul său, secretarul general al UNESCO, Irina Bokova, insistând asupra faptului că alfabetizarea este esențială pentru a atinge obiectivul propus, cel al dezvoltării durabile.

Ca și în anii precedenți, și acest an Ziua internațională pentru alfabetizare este celebrată la nivel mondial, prin diverse acțiuni organizate de instituțiile guvernamentale, ONG-uri, sectoare private, comunități, profesori, elevi și experți. Printre manifestările internaționale ale zilei se numără și Conferința internațională organizată pe parcursul a două zile (8-9 septembrie), la sediul UNESCO, în cadrul căreia sunt înmânate și Premiile Internaționale UNESCO pentru Alfabetizare. Fiecare dintre premii este dotat cu 20.000 de dolari (circa 15.000 euro), o diplomă și o medalie.

Ziua internațională pentru alfabetizare a fost inițiată cu ocazia Congresului mondial pentru eradicarea analfabetismului, desfășurat la Teheran, în septembrie 1965. A fost proclamată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 17 noiembrie 1965, pentru a se celebra anual la 8 septembrie. UNESCO consideră problema alfabetizării o prioritate a programului său. Educația, în general, constituie un agent important în promovarea păcii și a toleranței. O persoană alfabetizată poate lupta mai eficient împotriva sărăciei și a prejudecăților.

În 1979, Asociația internațională pentru lectură și analfabetism a sponsorizat pentru prima dată un premiu. Premiile se acordă anual instituțiilor pentru alfabetizare, pentru cele mai inovatoare și eficiente programe de alfabetizare și sunt înmânate de UNESCO la 8 septembrie.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O nouă ediție a Marșului național “Avram Iancu”, organizat de scriitorul Laurian Stănchescu, va începe marți dimineața în satul Vidra, din județul Alba, de la casa în care s-a născut eroul moților din Apuseni, urmând să se încheie sâmbătă în cimitirul de la Țebea, la capătul a 100 de kilometri ce vor fi parcurși pe jos de către cei care se vor alătura acestei acțiuni.

Evenimentul va fi precedat luni seara de un priveghi de noapte ce va avea loc la casa lui Avram Iancu din Vidra, după care, marți dimineața, grupul condus de poetul român va pleca spre orașul Câmpeni, pentru ca în zilele următoare să treacă prin localitățile Abrud, Mihăileni, Crișcior, Brad și Țebea.

‘Vom străbate aproape 100 de kilometri până la Țebea. În toate locurile unde sunt statuile Iancului îl vom celebra, vom aprinde lumânări, vom face de gardă, iar în toate bisericile pe care le vom întâlni în cale vor fi oficiate slujbe pentru sufletul lui Avram Iancu. Grupul va ajunge sâmbătă după amiază la Țebea și acolo vom face de gardă, un priveghi pentru Avram Iancu, până duminică dimineața’, a declarat luni, la Deva, poetul Laurian Stănchescu.

În imagine: Poetul Laurian Stănchescu

El a menționat că va străbate desculț cei 100 de kilometri dintre Vidra și Țebea, în semn de omagiu față de personalitatea lui Avram Iancu, apreciat ca ‘una dintre marile conștiințe naționale’.

‘Fără Avram Iancu, astăzi Transilvania n-ar mai fi făcut parte din spiritualitatea și din istoria românească. Avram Iancu a fost cel care a despărțit neantul de lucrurile care s-au întâmplat în istoria noastră. El a dat la o parte neantul de pe existența națiuni române și a scos la iveală această strălucire umană care este România și românismul’, a spus Stănchescu.

Participarea la Marșul național ‘Avram Iancu’ este liberă, la edițiile trecute alăturându-se acestei acțiuni mai multe personalități culturale, dar și oameni simpli care trăiesc în localitățile situate pe traseul anunțat de organizatori.

‘Avram Iancu este unul dintre simbolurile cele mai puternice ale rezistenței împotriva disoluției valorilor identitare. Cred că fără Avram Iancu nu am mai vorbi de o Transilvanie românească, chiar dacă ea, în esență, ar mai rămâne’, a afirmat jurnalistul și scriitorul Miron Manega, unul dintre cei care vor porni în marș alături de Laurian Stănchescu.

Marșul național ‘Avram Iancu’ se află la ediția a cincea și precede Serbările Naționale de la Țebea, organizate anual în memoria eroului moților, în cea de-a doua duminică din septembrie.

AGERPRES/(A, AS — autor: Sorin Blada, editor: Mihai Simionescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O statuetă de 23.000 de ani vechime a fost descoperită recent de arheologi dâmbovițeni la situl paleolitic de la Poiana Cireșului, județul Neamț.

Descoperirea este considerată a fi una extrem de importantă, este prima de acest tip din țara noastră și este caracterizată de specialiști drept unică pentru patrimoniul cultural al României.

”Este prima statuetă stilizată, abstractizată, din Sud Estul Europei, descoperită la noi în situl de la Poiana Cireșului. Probabil că o să poarte denumirea sitului, o să fie un Venus de Poiana Cireșului. Este realizată dintr-o rocă, iar contextul în care a fost descoperită este puțin mai special, pentru că ea a fost găsită pe marginea unei vetre, unei zone cu arsuri destul de puternice și în concordanță cu alte artefacte mai speciale. La fel ca la majoritatea statuetelor abstractizate din Europa, îi lipsește partea superioară. La noi partea superioară a statuetei mai are ceva special, pentru că de-a lungul timpului s-a presupus că erau fragmentate ritualic și mai ales aruncate în foc pentru fragmentare ritualică. Partea superioară a statuetei noastre prezintă urme de ardere și de exfoliere datorate acestui procedeu. Probabil că este una dintre dovezile solide care o să susțină teoriile cercetătorilor europeni de acum încolo”, a declarat responsabilul șantierului arheologic de la Poiana Cireșului, Elena-Cristina Nițu, la o conferință de presă.

Ea a subliniat importanța descoperirii.

“Trebuie să vă mai spun că aceste statuete se descoperă foarte rar, majoritatea au fost descoperite în anii ’80. Ultima statuetă europeană care s-a descoperit a fost într-un sit din Franța, anul trecut, este într-o stare destul de fragmentară. Următoarea este a noastră”, a mai spus cercetătorul științific Elena-Cristina Nițu.

Coordonatorul echipei de arheologi, profesorul universitar Marin Cârciumaru, a afirmat că descoperirea este ‘senzațională’, și trebuie conservată și expusă corespunzător.

‘Eu nu știu cât este România pregătită pentru o astfel de descoperire! Este o descoperire senzațională. O astfel de descoperire oriunde în lume este centrul atenției tuturor. Vreau să vă spun că mă uitam pe un site acum câteva zile, o descoperire similară din Cehia urma să se ducă la o altă expoziție. Era ambalată într-o cutie militară, transportată de doi militari, care erau flancați de alți patru militari cu armele în poziție de tragere. Spun toate aceste lucruri pentru că eu, descoperitorul ei, nu voi fi de acord să fie expusă decât în momentul când i se va asigura vizibilitate, siguranță și modurile de conservare totale, care să nu ne facă de râs în fața lumii”, a spus profesorul Cârciumaru.

El a adăugat că este prima astfel de descoperire din România. Statueta este realizată dintr-un material deschis la culoare, este destul de grea pentru volumul său și nu are cap.

”Este o descoperire senzațională în primul rând că este prima din România, este prima de acest fel din Sud Estul Europei (…). Majoritatea statuetelor de acest tip descoperite sunt fără cap. Deci să nu ne surprindă că partea superioară a corpului nu există. Dar în același timp noi avem speranța că adesea jumătatea cealaltă a unei statuete era găsită la 10-20 de metri. Deci putem să sperăm că vom găsi și partea cealaltă datorită modului de săpătură pe care îl practicăm. Suntem singura echipă care facem săpături arheologice și în stratele de cultură săpăm din doi în doi milimetri”, a mai spus coordonatorul echipei de arheologi, profesorul universitar Marin Cârciumaru.

Despre materialul din care este realizată statueta, profesorul spune că se vor face analize pentru a fi stabilit tipul acestuia.

”Sunt multe de spus despre această descoperire. Și noi suntem la început. Nu suntem siguri nici materialul din care a fost realizată. Noi acum, microscopic, spunem că este un argilit. Statueta este foarte grea pentru volumul ei. Este un argilit care probabil are ceva deosebit, nu suntem convinși că nu este dintr-o argilă preparată într-un anumit fel cu ingredienți pe care nu îi cunoaștem și care a fost arsă superficial. Sunt lucruri care ne așteaptă să le vedem. Ar fi extraordinar dacă ar fi arsă, pentru că asta ne-ar permite o datare directă a statuetei, nu a stratului respectiv. Din strat noi avem suficiente datări care peste 20.000 de ani, calibrate așa cum se folosesc în momentul de față sunt în jur de 23.000 de ani vechime”, a afirmat Cârciumaru.

Potrivit acestuia, forma statuetei este cea care dă importanță descoperirii.

‘Noi sperăm ca ea să nu fie încă o statuetă descoperită pe teritoriul Europei, ci ca ea să reprezinte din punct de vedere al evoluției artei statuetelor un plus față de ceea ce se știe în momentul de față. Trebuie să fim mândri pentru că în mod cert este indubitabil se văd urmele de prelucrare. Ceea ce este foarte rar pe multe statuete pentru că au fost distruse. Materialul din care este făcut, nu știm sigur ce, a făcut conservarea mai bună, chiar decât pe fildeș”, a mai spus profesorul universitar Marin Cârciumaru.

Statueta urmează să fi expusă la Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din Târgoviște.

”Statueta nu este conservată și nici nu s-a intervenit deloc asupra ei. A fost lăsată cu depunerile originale cu carbonat de calciu din sit. Trebuie aflat întâi natura rocii și apoi găsite substanțele care se potrivesc nondestructive, probabil va trebui o baie de ultrasunete sau altceva și, probabil, va trebui să o trimitem la marile laboratoare din străinătate”, a precizat cercetătorul științific Elena-Cristina Nițu.

Echipa de arheologi dâmbovițeni a explicat că a dorit să prezinte mai întâi în țară descoperirea, iar ulterior va fi prezentată și în revistele internaționale de specialitate.

‘Noi am ținut neapărat, înainte de a intra în studiu în rândul revistelor mari din lume, să facem această conferință de prezentare cu mass media din România. Descoperirea este atât de mare încât ar fi fost necinstit din partea noastră să preluați din literatura de specialitate din străinătate înainte de a o vedea dumneavoastră primii”, a spus coordonatorul echipei de arheologi, profesorul universitar Marin Cârciumaru.

Descoperirea a fost făcută pe 22 august și prezentată, vineri, într-o conferință de presă la Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic din Târgoviște.

Cercetările de la Poiana Cireșului se desfășoară sub egida Complexului Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște, prin responsabilul de șantier Elena-Cristina Nițu și directorul complexului muzeal Ovidiu Cîrstina, cu participarea studenților Universității Valahia din Târgoviște, sub coordonarea profesorului universitar Marin Cârciumaru.

AGERPRES /(A—autor: Cornelia Dumitru, editor: Mihai Simionescu)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva