Daca Gerardus Mercator a realizat, in perioada Renasterii, o astfel de harta, a carei copie, de la 1620, atesta existenta comorii regelui Daciei, inseamna ca respectiva comoara, pe care foarte multi au cautat-o si inca o mai cauta, nu este doar o legenda, pentru ca aceste harti erau facute cu minutiozitate, pe baza documentelor istorice. Iar harta se gaseste pe unul dintre peretii Muzeului hartilor, de pe Strada Londra nr 39, langa multe alte comori care asteapta sa fie descoperite de publicul larg.

Prima atestare istorica a existentei comorii pe care o indica si harta lui Mercator ii apartine lui Dio Cassius (155 sau 163/164 – 229) conform caruia, in urma cuceririi romane, au fost descoperite si comorile lui Decebal, in albia raului Sargetia, din apropierea capitalei Sarmisegetusa. Istoricul spune ca Decebal “a abatut raul cu ajutorul unor prizonieri si a sapat acolo o groapa. A pus in ea o multime de argint si de aur, precum si alte lucruri foarte pretioase, mai ales printre cele care suportau umezeala, iar dupa aceea a adus raul din nou in albia lui’. I-a sacrificat apoi pe cei care au muncit la ingroparea comorii, insa Bicilis, un tovaras al sau care cunostea cele intamplate, a fost luat prizonier si a dat in vileag totul.

Afirmatiile istoricului roman Dio Cassius au fost scrise la 200 de ani dupa cel de-al doilea razboi daco-roman (105-106), iar ceea ce se stie foarte clar despre situatia vremii este faptul ca dupa acel razboi, Imperiul Roman a inflorit din punct de vedere financiar, romanii au fost scutiti de impozit, iar imparatul Traian a organizat, timp de 123 de zile, sarbatori la Roma si a construit mai multe edificii marete. Cercetatorii au evaluat prada luata de Traian din Dacia la 165 de tone aur si 330 tone argint.

O scena de pe Columna Traiana infatiseaza o coloana de animale si care ce transporta prazi din Dacia, scena pe care unii istorici o interpreteaza drept aducerea la Roma a tezaurului lui Decebal, descoperit in albia raului Sargetia (Sargetica), ce ar fi astazi, conform unor specialisti, actualul curs al raului Strei. Se pare, insa, ca ceea ce au reusit sa gaseasca romanii era doar o mica parte a adevaratei comori a lui Decebal, iar seria descoperirilor din acea zona atesta existenta tezaurului care inca nu a fost scos la lumina.

Harta de la 1620, care se afla pe peretii Muzeului Hartilor si Cartii Vechi din Bucuresti indica locul unde a fost ingropata comoara, iar un studiu atent ar putea duce la identificarea acestuia. Cu siguranta, Decebal, ca un mare strateg, nu putea ascunde tot tezaurul intr-un singur loc. Iar documentele istorice aduc argumente: in secolul XVI, la varsarea Streiului in Mures, un pescar a scos de pe fundul apei cateva monede de aur. Mai sus, intr-o bolta zidita, a gasit 40.000 galbeni si bucati de aur nativ. A incercat sa vanda cate ceva la Alba Iulia, dar a aflat cardinalul Martinuzzi, care a confiscat comoara si a mai gasit in apa raului alte parti din tezaur. Cardinalul a construit un castel la Vintu de Jos, a facut cheltuieli foarte mari, atragand astfel atentia asupra lui. Drept urmare, imparatul Ferdinand de Habsburg l-a trimis generalul Castaldo sa-l lichideze pe Martinuzzi, dar nu a mai gasit decat 2.000 de monede de aur. Cronicile vorbesc despre niste butoaie cu monede vechi de aur aflate in posesia domnitorului Petru Rares al Moldovei.

La 1716, un clujean pe nume Pavel Varga, imbogatit brusc, a lasat un testament in care descria o mare comoara din care luase foarte putin, spunand ca restul ar fi putut imbogati toata populatia Transilvaniei. In jurul anului 1800, copilul unui taran a gasit 264 monede de aur pe Dealul Aninesului, iar in 1804, un preot din Valcele a descoperit, la radacina unui fag batran, 400 de monede dacice tip “koson’, nume care se presupune provenienta de la regele Cotiso, ceea ce ar confirma vechimea si acumularile din tezaurul dac. In aceeasi vara, s-au mai gasit peste 1000 de monede de acelasi tip.

Mai apropae de zilele noastre, in anul 1970, un lucrator a gasit o moneda tip “koson’ in zona sanctuarelor de la Sarmisegetusa.
Indicii referitoare la aceste comori se gasesc in cartile si hartile vechi, ce ar trebui studiate cu atentie, nu doar pentru a descoperi tezaurul dacic, ci si pentru a afla secrete nebanuite ale istoriei noastre, iar bibliotecile si muzeele sunt un potential inceput pentru toti cei dispusi sa afle tainele ascunse in spatele semnelor.

 

Vizionati emisiune video aici

Autor: Diana Scarlat30 Aug 2012 – 21:00

Sursa: jurnalul

Picnic la miezul noptii, circuit gastronomic pe bicicleta, munci agricole – toate aceste activitati fac parte dintr-o paleta vasta de experiente care pot atrage turisti din afara tarii. Vezi cum arata nisa turismului alternativ care se dezvolta tot mai mult la noi, ce fel de straini sunt atrasi, ce le place, ce nu le place in Romania si ce presupune descentralizarea branding-ului in aceasta industrie.

Sansa Romaniei in dezvoltarea turismului nu sta in litoral sau in concepte precum “The Carpathian Garden”, ci intr-o descentralizare a brandingului de tara. O piesa importanta in aceasta descentralizare o constituie turismul alternativ, axat pe nise care atrag ca un magnet anumite categorii de turisti si care devin tot mai cautate.

Prin promovarea produselor, a mestesugurilor si a traditiilor dintr-o anumita zona va creste si economia locala, iar spiritul locului se va mentine.Despre potentialul turismului romanesc alternativ am stat de vorba cu Cristian Cismaru, fondator si managing partner Reky Travel, o agentie de turism specializata pe incoming si care aduce pana la 1.000 de turisti straini anual in Romania.  Alte agentii care aduc turisti straini in Romania sunt Danubius Travel, Atlantic Tour, Karpaten Turism, Invitation Romania.

DailyBusiness.ro: Ce presupune turismul alternativ?
Cristian Cismaru: In sens larg, turismul alternativ inseamna ca nu incerci sa te adresezi unui public mainstream, adica nu esti interesat sa faci turism de masa. Mai degraba, te adresezi vizitatorilor in functie de interesele, hobby-urile si curiozitatile lor si structurezi o zi de calatorie pe una sau mai multe teme clar stabilite. Dramaturgia zilei este o insiruire de atractii date de aceste interese si teme, care pot fi clasice (patrimoniu construit sau natural, traditii, mestesuguri) sau mai noi (gastronomie, miscare, ecologie). Ideea de baza este sa incerci sa prezinti destinatia tinand cont, pe de o parte, de ceea ce il intereseaza pe vizitator si, pe de alta parte, de ceea ce iti ofera locul in autenticitatea si originalitatea lui.

DB: Cat de cautata/apreciata este aceasta nisa de catre romani?
CC: In Romania, interesul pentru aceste nise este in crestere, dar inca sunt destul de putini cei care stiu de dinainte la ce sa se astepte, ce vor sa descopere sau ce ii intereseaza cu adevarat. De trei ani incoace, avem din ce in ce mai multi oaspeti romani care provin din orasele mari ale tarii. Zona rurala este punctul cel mai important si puternic de atractie.

Mai dureaza cativa ani pana ce va creste aceasta masa critica de turisti din Romania, care sa-si aloce mai mult timp pentru a vizita si descoperi propria tara.

DB: Din ce tari au venit in Romania anul trecut strict pentru acest concept de turism alternativ?
CC: Marea majoritate a vizitatorilor sunt straini, cu preponderenta vorbitori de limba germana. Acestia sunt foarte deschisi la turismul alternativ si chiar il solicita cu precadere atunci cand isi fac planuri sa viziteze Romania. Cei mai multi dintre ei aleg circuite pentru o saptamana.

Exista, insa, si o piata mare a strainilor care locuiesc in Romania: familii care locuiesc in multe sate din Transilvania (emigranti) si care si-au deschis afaceri mici, strainii care lucreaza in marile fabrici din Sibiu, Cluj si Sebes sau alte zone industralizate, dar si expatii din Bucuresti. Aceasta categorie este, la momentul actual, cea mai fidela si mai interesata de evenimentele din spatiul rural si de turismul de weekend.

DB: Cati jucatori sunt pe aceasta piata in Romania? La ce valoare estimativa se situeaza piata turismului alternativ in Romania?
CC: Valoarea nu se poate cuantifica atat de usor la nivel de tara. Sunt nise atat de diferite, incat sunt greu de masurat ca valoare. La nivel regional, ma refer la sudul Transilvaniei, exista, dupa estimarile mele, aproximativ 10–15 agentii de turism care incearca sa promoveze aceste tipuri de programe. Este o piata mica inca, dar dinamica.

DB: Ce trebuie sa stie un antreprenor care vrea sa isi deschida o agentie/un business in aceasta zona?
CC: Daca vorbim strict despre turismul alternativ, noi mergem pe ideea ca hobby-ul sau pasiunea fiecaruia sunt baza de start a unei afaceri de succes. Daca iti place sa vizitezi pesteri, poti sa faci turism speologic, daca iti plac pasarile, poti sa faci birdwatching s.a.m.d. E important, insa, sa iti placa ceva anume, restul vine de la sine, daca te bucuri sa cunosti si sa lucrezi cu oamenii care iti sunt clienti. Ca agentie, recomand foarte mult specializarea. Sa incerci sa faci tot pentru toata lumea e greu si se pierde din calitate.

Citind monografia unui sat, gasesti aproape toate informatiile de care ai nevoie cand construiesti o oferta.

DB: Care ar fi principalele zone de exploatat in Romania de aceasta nisa si de ce? Ce au ele de oferit? Ce avantaje are Transilvania fata de alte zone?
CC: Depinde foarte mult de ceea ce cauta turistul si de oferta pe care o construiesti: de exemplu, o oferta de observare a naturii se potriveste cel mai bine in zone protejate (Delta Dunarii, Carpatii); o oferta de participare la muncile agricole in zonele rurale active sau un program de invatare de dansuri populare maghiare functioneaza mai bine pentru Secuime.
Transilvania are marele avantaj al multiculturalitatii si al pozitiei geografice foarte bune.

Un program in care vrem sa gatim cu turistii si sa descoperim prin mancare mozaicul cultural care s-a dezvoltat de-a lungul secolelor se poate face foarte bine aici, dar mai greu in zone unde influentele sunt reduse. De asemenea, o tura de descoperit covoarele anatoliene sau altarele proliptice din bisericile fortificate nu se poate face in alte zone in afara Transilvaniei.

DB: Va ramane o nisa care se va concentra pe incoming sau se va incerca si atragerea romanilor?
CC: Turismul alternativ se poate dezvolta in Romania prin crearea unor oferte de weekend si deja functioneaza pe acest tipar, intr-o oarecare masura. Nu cred ca vom ajunge foarte curand sa vindem circuite de o saptamana in Transilvania sau Bucovina. Mai dureaza cativa ani pana ce va creste aceasta masa critica de turisti din Romania, care sa-si aloce mai mult timp pentru a vizita si descoperi propria tara.

Amprenta locala este ceea ce cauta toti, autenticitatea si specificul locurilor vizitate trebuie prezentate cat mai accentuat.

DB: Ce tari au dezvoltat cel mai mult aceasta nisa si cum au facut-o? De unde va inspirati pentru proiecte?
CC: Noi ne uitam foarte mult la tarile de unde provin cei mai multi clienti ai nostri, adica Austria, Elvetia si Germania. Firul rosu al dezvoltarii turistice este, insa, incercarea de a atrage vizitatorii in sate. Dezvoltarea sustenabila a acestora este ceea ce dorim cu adevarat. Citind monografia unui sat, gasesti aproape toate informatiile de care ai nevoie cand construiesti o oferta. Ceea ce faceau oamenii inainte este un mod bun de a vedea ce iti perimite teritoriul sa faci. Lucrurile stau la fel ca in cazul vinului – zona si tipicul ei dau gustul.

DB: Cat costa, in medie, un pachet si in ce consta acesta?
CC: Circuitele de 8 zile/7 nopti sunt cele mai bine vandute pachete. Concediul pe care turistii il fac in Romania este, de regula, al doilea ca importanta din an, iar turistii isi aloca pentru el in jur de o saptamana. Costul lor variaza, insa, destul de mult, in functie de mijlocul de deplasare: pe jos (drumetie), cu bicicleta sau cu masina, si costa intre 500 si 650 de euro de persoana. Majoritatea grupelor beneficiaza de ghid turistic.

DB: Ce apreciaza cel mai mult turistii straini cand vin in Romania?
CC: Amprenta locala este ceea ce cauta toti, autenticitatea si specificul locurilor vizitate trebuie prezentate cat mai accentuat. Peisajele noastre sunt, deobicei, comparabile cu cele din restul Europei, diferenta o fac oamenii si activitatile lor. La fel de mult sunt apreciate si toate initiativele de implicare in viata comunitatii, diverse proiecte mici de salvare, conservare sau dezvoltare a zonelor rurale.

Ca turist austriac, nu imi doresc un schnitzel vienez sau o bere germana, vreau mancare si bautura locala, de aceea calatoresc.

DB: Ce nu le place la noi?
CC: In primul rand, lipsa curateniei, care este nu doar vizibila, ci pare si acceptata ca atare peste tot in tara. Pe de alta parte, nu cunosc personal nicio zona unde sa nu fie o problema legata de acest aspect. Apoi, mai exista o tendinta de standardizare gresita: ca turist austriac, de exemplu, nu imi doresc un schnitzel vienez sau o bere germana, vreau mancare si bautura locala, de aceea calatoresc.

DB: Cum va promovati in afara?
CC: Promovarea se face destul de tintit, incercam sa fim vizibili in diverse medii online, structurate in functie de interesul vizitatorilor. Bugetul de promovare online este cel mai important. Participam, insa, si la targurile de specialitate, colaboram cu agentii partenere care ne preiau in cataloagele lor si, in masura in care reusim, ne promovam povestea si prin articole, filme sau clipuri video. Acestea au calitatea majora ca reusesc sa creeze o cerere noua – oameni care nu se gandeau la Transilvania sau Romania ajung sa ne viziteze dupa vizionarea lor.

DB: Cum credeti ca ar trebui promovata Romania in afara?
CC: Promovarea ideala ar urmari chiar interesele personale despre care vorbeam inainte si pe care le are vizitatorul, nu o promovare generalizata, pentru intreaga destinatie. Imaginea publica a tarii este atat de controversata (coruptie, emigratie, criminalitate, slaba dezvoltare, caini comunitari, mizerie etc.), incat destinatia Romania nu atrage, ci mai mult alunga clientii.

Pentru a reusi sa trecem de prima impresie negativa a strainilor, este nevoie de o descentralizare a gandirii din turism

DB: Daca ar trebui sa faceti un nou brand de tara pentru Romania, pe ce v-ati axa? Cum credeti ca ar trebui sa arate strategia de promovare a Romaniei in afara? Ce periodicitate ar trebui sa aiba principalele teme care sa alcatuiasca brandul de tara?
CC: In primul rand, cred ca la baza oricaror programe noi de branding sau promovare trebuie sa stea creativitatea si originalitatea. Multe dintre nisele care astazi functioneaza durabil si sustentabil in turism au reusit acest lucru. Daca reusim sa trecem de prima impresie (imaginea destinatiei noastre este, in presa internationala, predominant nefavorabila), potentialul client descopera foarte multe motive pentru care sa ne viziteze, motive sutinute de pachete competitive deja existente.

Pentru a reusi, insa, sa trecem de aceasta prima impresie negativa, este nevoie de o descentralizare a gandirii din turism. E foarte greu sa promovezi litoralul in acelasi fel in care promovezi Maramuresul, Transilvania la fel ca orasul Bucuresti sau Delta la fel cu Bucovina. Nu poti face aceeasi campanie pentru doua destinatii atat de diferite.

Multe destinatii interne au reusit deja sa isi creeze o imagine buna si sa se specializeze, insa ele nu sunt sutinute singular si structurat, la noi predomina principiul hei-rup. Din pacate, cred ca nu avem prioritati pe termen lung in ceea ce priveste turismul si branding-ul de tara. De exemplu, o solutie posibila ar fi infiintarea unor agentii de dezvoltare si promovare regionale, dupa modelul austriac. Reprezentantii acestora ar trebui, apoi, sa alcatuiasca un consiliu care sa se autoguverneaze.

autor(i): Andra Troasca

Sursa :Daily business

 In ciuda unicitatii sale, localitatea CHARLOTTENBURG, o adevarata perla arhitecturala, este rar vizitata de turisti. Astfel, satul aflat la 50 km de Timisoara a ramas anonim.

Jurnalistul specializat in articole despre calatorii Seth Kugel, de la prestigioasa publicatie americana New York Times, a publicat un material despre Transilvania, dupa ce a vizitat Sighisoara si castelele Bran si Pelisor.

Kugel a vizitat Transilvania avand de gand sa scrie un articol care sa nu contina nicio refererinta la Dracula, personajul din cartea lui Bram Stoker.

Desi a vizitat numeroase orase medievale, Kugel sustine ca Sighisoara este unul dintre putinele care-si pastreaza acest aer, cu casele vechi inca locuite. “Lucrurile nu s-a schimbat prea mult” in acest oras din 1897, cand Bram Stoker a publicat cartea despre mitul lui Dracula, scrie jurnalistul inNew York Times.

Seth Kugel s-a delectat si cu preparate culinare cu specific romanesc, apreciind foarte mult papanasii, scrie stirileprotv.ro.

Aproximativ 20.000 de persoane au fost asteptate in vara trecuta sa participe la Festivalul “Sighisoara Medievala”, organizatorii evenimentului sustinand ca locurile de cazare au fost ocupate in proportie de 99%.

Potrivit acestora, cetatea Sighisoara este singura cetate medievala locuita din Europa.

Sursa: Daily Business

In order to have special effect, better  image and sound, you need to have Power Point in your computer.

Click on the next link:

ROMANIA 1

ROMANIA 2

ROMANIA 3

ROMANIA 4

ROMANIA 5

ROMANIA 6

ROMANIA 7

ROMANIA 8

ROMANIA 9

 

CASA POPORULUI

DELTA DUNARII

MANASTIREA HADAMBU

MANASTIRI BUCOVINA

Toti romanii au auzit de Sfinxul din Bucegi, Casa Poporului si Dracula. Mai putin cunoscute sunt insa legendele din jurul acestor simboluri, care au facut Romania celebra si peste granitele sale.

DailyBusiness.ro va prezinta mai jos o selectie a celor mai reprezentative embleme ale tarii si semnificatiile lor.

Drapelul national al Romaniei este un tricolor cu benzi verticale, incepand de la lance, albastru, galben si rosu. A fost adoptat pentru prima data pe 26 iunie 1848.

Drapelul este foarte asemanator cu drapelul civil al Andorrei si cel de stat al Ciadului, neavand insa nici o legatura cu acestea, potrivit Wikipedia. Asemanarea cu drapelul Ciadului, care difera de drapelul romanesc doar prin nuanta usor mai inchisa a fasiei albastre (indigo, in loc de cobalt cum e la cel romanesc), a starnit discutii la nivel international.

Ambasada Ciadului de la Moscova a inaintat Organizatiei Natiunilor Unite un protest oficial, prin care cerea ca drapelul Romaniei sa nu mai fie arborat la ONU, protest respins deoarece existenta tricolorului vertical albastru-galben-rosu ca drapel al Romaniei este anterioara existentei statului Ciad.

Conform unei legende, culorile rosu, galben si albastru ar fi fost utilizate inca din vechime de catre romani ca simbol al lor sau de altii pentru a-i desemna pe acestia. Aceste culori se regasesc pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi si pe lambrechinii stemelor.

Tricolorul ca simbol al natiunii romanesti apare insa la inceputul secolului XIX : astfel, este de remarcat prezenta celor trei culori in canafii si in picturile de pe panza drapelului rascoalei lui Tudor Vladimirescu, in cadrul careia li se atribuie pentru prima oara semnificatia: “Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Fratie (rosul sangelui)”.

Dracula, personajul principal al romanului scris in anul 1897 de autorul irlandez Bram Stoker, a devenit unul dintre cei mai renumiti vampiri din literatura. Desi lucrarea Dracula este fictiva, aceasta contine anumite referinte istorice.

In urma publicarii “In Search of Dracula” (In Cautarea lui Dracula) de Radu Florescu si Raymond McNally in 1972, presupusa legatura dintre Vlad Tepes personajul fictiv Dracula a lui Stoker a atras atentia populara. In timpul domniei principale (1456-1462), se presupune ca Vlad Tepes a omorat intre 40.000 si 100.000 de europeni (rivali politici, criminali sau pe oricine considera “nefolositor umanitatii”), in principal folosind metoda favorita de a trage in teapa.

Principalele relatari provin de la sasii care locuiau in Transilvania, care aveau confruntari dese cu Vlad al III-lea. Numele dracula inseamna “Fiul Dracului”. Stoker a intalnit numele Dracula dupa ce a citit istoria Romaniei, si a ales sa schimbe numele initial dat personajului principal (Contele Wampyr).

Palatul Parlamentului din Bucuresti, Romania (cunoscut inainte de revolutie sub numele de Casa Republicii sau Casa Poporului), masoara 270 m pe 240 m, 86 m inaltime, si 92 m sub pamant. Are 12 nivele la suprafata si alte 8 subterane. Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare cladire administrativa pentru uz civil ca suprafata din lume, cea mai scumpa cladire administrativa din lume si cea mai grea cladire din lume.

Inceput in timpul regimului comunist, (autointitulat „Epoca de Aur” a Romaniei si inlaturat in mod violent, prin Revolutia din 1989), asa-numitul Proiect Bucuresti a fost un proiect ambitios al cuplului Ceausescu inceput in anul 1978, ca o replica a orasului Phenian, capitala Coreei de Nord.

Un proiect de sistematizare exista inca din anii ’30 (din timpul lui Carol al II-lea) pentru zona Unirii – Dealul Arsenalului. Dupa cutremurul din 1977 Nicolae Ceausescu a ordonat „reconstruirea” Bucurestiului ca un nou oras, de sine statator. In anii 1978-79 a avut loc un concurs la nivel national pentru reconstruirea Bucurestiului. Concursul a durat aproape 4 ani si a fost castigat de Anca Petrescu, o tanara arhitecta de numai 28 de ani, care a fost numita arhitect sef a acestui proiect exceptional de controversat.

Santierul propriu-zis a inceput in anii 1980 cu demolarea a peste 7 km patrati din vechiul centru al capitalei si relocarea a peste 40.000 de oameni din aceasta zona. Lucrarile s-au efectuat cu munca fortata a militarilor in termen si astfel costul a fost redus la minimum.

In 1989 costurile cladirii erau estimate la 1,75 miliarde dolari americani iar in 2006 la 3 miliarde euro.

Sfinxul din Muntii Bucegi este un megalit antropomorf situat la 2.216 m altitudine. Originea numelui Sfinxului este datorata asemanarii sale cu un cap uman, mai exact cu asemanarea Sfinxului Egiptean, formarea lui fiind datorata eroziunii eoliene (vantului). Format dintr-ul bloc mare de piatra ce a capatat forma de astazi intr-un timp foarte indelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi masoara 8 metri in inaltime si 12 metri in latime.

Din punct de vedere istoric si chiar mistic, Sfinxul este reprezentarea unei divinitati supreme din timpuri pelasge. Aspectul sau omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate si putere, acest lucru fiind evidentiat prin fata proportionata, buze severe si barbia voluntara. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor fiind raspandite mai ales in zona Marii Egee. Multi istorici merg pana acolo incat spun ca Marele Sfinx de la Giza, Egipt, este o copie a celui de pe platforma Bucegilor.

Acest lucru se bazeaza pe niste asemanari care sunt mai mult sau mai putin intamplatoare, cum ar fi faptul ca Sfinxul din Bucegi are aceeasi inaltime cu cel egiptean, de la Gizeh. Asemanarea sa cu un Sfinx (daca este privit din anumite unghiuri, marcate in jurul sau), cat si legendele si istoria locului, au facut ca aceasta formatiune geologica sa devina o atractie turistica importanta. Se spune ca acest loc a fost centru energetic folosit pe vremuri de extraterestri, multe legende circuland prin partile locului in acest sens. in imediata apropiere a Sfinxului se afla o anume pestera ce ar strange mistere energetice deosebite. Aceste mistere energetice sunt atractia multor oameni pasionati de acest subiect. Alte zvonuri spun ca tot aici ar exista o mina de uraniu, parasita, ce nu mai este in functiune din al doilea razboi mondial.

 Tuica este un produs alcoolic traditional romanesc care contine intre 28% si 60% alcool (de obicei 40-45%), preparat numai din prune.

In mod traditional, tuica este preparata la inceputul lunii octombrie pana la inceputul lunii decembrie. Procesul trebuie sa fie, in general, terminat inainte de Craciun, pentru a nu lasa afaceri neterminate pentru anul viitor. Prunele sunt lasate pentru fermentare (macerare) timp de 6-8 saptamani, in butoaie mari.

Productia de tuica se poate ridica pana la 5 litri pe familie pe an, prunul fiind copacul cel mai prezent in livezile din Romania. Conform datelor unui recensamant, aproximativ 75% din recolta se termina ca tuica. Romania este printre cei mai mari producatori de prune din lume, si cea mai mare parte din aceasta productie este transformata in tuica.

Sursa: Daily business