Romani azi

Facebook Twitter Email

Îl cheamă Dan Iliuță. Are 17 ani și este elev la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București. Dar spre deosebire de alții de vârsta lui, el și-a manifestat pasiunile la nivel de excelență.

Alături de alți tineri, Dan a realizat un film ce s-a bucurat de o apreciere atât de mare, încât producția a fost selectată la Festivalul de la Cannes. „Tibi” este acum noua senzație a momentului, iar mulți așteaptă cu nerăbdare să îl vadă. Dan s-a întors de curând și a povestit o parte din experiența lui acolo.

Ce a însemnat Cannes pentru tine?

Călătoria la Cannes a fost o șansă spontană. Probabil e inutil să spun cât de imensă e lumea cinematografică, văzută prin ochii unui începător, la ce nivel de interacțiuni se poate ajunge între persoane total neașteptate, fiecare cu scopul său, țeluri spre care uneori tind mecanic, fără să mai guste plăcerea drumului până la împlinirea lor.

„Este ceva de neimaginat, grandios, impunător, restrictiv pentru „oamenii de rând”, dar și înălțător și provocator pentru progres în carieră.”

Fiind un participant în Short Film Corner, am avut acces în Marche du Film (Piața de filme), unul dintre cele mai mari târguri de distribuție/cumărare și vânzare de producții cinematografice, unde ai o șansă unică să înveți cum funcționează mecanismele din spatele aparențelor, din latura pragmatică a operelor de artă. E un paradis pentru lungmetraje și o stâncă numai bună de escaladat pentru autorii filmelor scurte. Depinde de tine ce reușești să faci și cu cine ajungi, din întâmplare sau nu, să intri în vorbă și să îi atragi atenția.

Citisem mai multe articole legate de experiența diverșilor filmmakeri din lume la Cannes, și în special și din secțiunea mea. Dar e total altceva când ajungi să o trăiești pe propria piele.

Cum s-a văzut totul prin ochii unui licean?

După o noapte în Nisa, echipă gură-cască, Mediterană, palmieri, lumini și exotic, am ajuns în Cannes.

„Eu eram țintit pe ce vreau să fac și simțeam că nimic nu îmi poate sta în cale. Îmi spuneam: Acum e acum, e o oportunitate pe care nu o pot rata, trebuie să intru în vorbă cu cât mai multă lume și să îmi formez o bază de date de persoane din care să cern viitori colaboratori pentru proiecte.”

Din momentul în care am coborât scările din Palais de Festival și am ajuns în zona de scurtmetraje, lucrurile au stat cu totul altfel.

„Pentru moment, am fost de-a dreptul copleșit de mulțimea de oameni, hărmălaia, agitația de tineri producători, regizori și actori, gata „să se vândă” și să facă exact aceleași lucruri pe care intenționam și eu cu atât de multă determinare și iluzie a unicității să le fac. Dar, cumva, era minunat. Eram acolo și asta însemna deja ceva.”

Cum arăta o zi a lui Dan Iliuță la Cannes?

Pentru următoarele două zile, am învățat (în mare, bineînțeles, pentru că festivalul e un loc imens), cum funcționează lucrurile și unde se desfășoară evenimentele importante.Am avut noroc cu cazarea, pentru că am stat aproape și nu îmi lua mult drumul până la Palais, dacă trebuia să îmi schimb vestimentația sau să iau materiale promoționale pentru film. Vlad și Radu, scenariștii filmului Tibi și colegii mei de clasă, s-au pus la cozi și au văzut filmele care aveau de obicei premiera cu o zi în urmă, pe când Vlad și Cezara (actorii) făceau cunoștință cu cât mai multe persoane cu care să împărtășească experiență. Eu am încercat să descopăr cât mai multe planuri pe care le pot dezvolta cu acest film, dar și cu proiecte viitoare, pentru că la vârsta mea, evoluția e cel mai important proces, și cred că experiențele trebuie luate progresiv. Sigur, ne-am înarmat cu cărți de vizită, cu flyere și afișe pentru film, și am pornit la treabă.

 

Ai avut parte de provocări?

O provocare destul de mare a fost să găsim medii prielnice pentru filmul nostru, care se clasează undeva în categoria de mediumetraj. Într-una dintre zile, ne-am împărțit pe două echipe și am pornit în două direcții: unii dintre noi am stat în Short Film Corner, cunoscând diverși distribuitori sau buyeri de filme, pe care să îi atragem spre filmul nostru și să îi determinăm să găsească un format potrivit pentru acesta, ceilalți dintre noi am urcat la etaj în Marche du Film și ne-am început „agățarea” interesaților, prezentându-ne filmul ca un lungmetraj.

„Am primit, de la fiecare persoană cu care am intrat în contact, sfaturi și puncte de vedere pe care cred că niciun alt mediu nu ni le-ar fi putut oferi, la acel nivel. Și cu această strategie cel puțin, au apărut câteva posibilități de distribuție mondială pe care nu putem să nu le luăm în calcul.”

Au fost și lucruri care nu te-au impresionat?

Dincolo de componenta business a festivalului, Cannes-ul este un loc magic. Premierele de film organizate cu mare fast, proiecțiile de seară, dress code-ul respectat, localurile elegante și vibe-ul strălucitor sunt toate părți ale unei tradiții care se succede în fiecare an cu o rigurozitate crucială, deși uneori teatrală. Pentru că, desigur, există și părți negative; din câte am înțeles de la participanți ai fostelor ediții, calitatea filmelor a scăzut considerabil. Am văzut producții cu o actorie impecabilă, însă uneori, cu povești, idei expuse și viziuni de la care cereai tacit mai multe, însă nu ți se oferea nimic, și rămâneai cu așteptarea nestinsă. Există aspecte care pot fi îmbunătățite, majoritatea care țin și de organizare.Două filme care mi-au captat atenția au fost „Youth”, în regia lui Paolo Sorrentino, care servește o combinație perfectă între cinism și sinceritate ascunsă în cel puțin două relații dintre personaje și Love-ul lui Gaspar Noe, dar și „Comoara”, pe care sper să o văd cât de curând în țară, pentru că acolo nu am apucat.

 

Cum v-au privit ceilalți?

La premiera scurtmetrajului nostru a fost prezentă și doamna Irina Margareta Nistor, de prezența căreia ne-am bucurat. Dumneaei ne-a felicitat pentru povestea frumoasă din „Tibi” și ne-a oferit la final, simbolic, o cutie de bomboane de la Lisabona, menită să ne aducă succes în tot ceea ce facem. Ne-am întâlnit cu nume mari din cinematografia românească și la pavilionul național, parte a „International Village”, cu toții curioși de filmul nostru și de acum invitați la premiera din București din această vară.

Ce impresii ați lăsat?

„Ni s-a spus în repetate rânduri că emanăm o stare de bine și un entuziasm pur, chiar și mergând pur și simplu pe Croazetă. Nu pot să contrazic nimic din remarca asta. E o experiență minunată, și am simțit asta din plin.”

 

Universul Cannes înseamnă doar strălucire?

În spatele acestor imagini de fațadă, se ascund multe întâmplări care denotă ipocrizie, capcane și interese pur egocentriste. Mașinile de lux, hotelurile și cluburile exclusiviste, vestimentațiile extravagante și întregul labirint de blizt-uri ale aparatelor de fotografiat sunt părți ale unui ritual exagerat, prezentate cu ingeniozitate. Credibil sau nu, și acel covor roșu este o simplă mochetă pe niște trepte. Cred că acesta a fost un motiv responsabil pentru ușoara melancolie a colegilor mei, nimic nu fiind relevant pentru adevărata valoare individuală a celor din industrie, sau chiar și din afara ei. Eu personal, am fost pregătit pentru a trage astfel de concluzii, chiar și dinainte de festival. E o lume aparte în anumite aspecte, însă izbitor de comună și lumească prin alte lucruri. Nu rămâne decât alegerea fiecăruia, dacă vrea să facă parte din ea sau nu. Până la urmă, e fascinația mea, o dedicare a vieții pe care o îmbrățișez, așa cum este.

„Dar atât timp cât suntem oameni și vom avea scopuri raționale, nimic nu va fi ideal sau perfect, și orice utopie își are ancorele pe un pământ pe care ne stau picioarele cu toții. Bucuria momentului a meritat totul.”

El e Dan. Elev în clasa a XI-a. Dar a demonstrat tuturor că orice este posibil dacă îți dorești cu adevărat. Și niciun vis nu este prea îndrăzneț, dacă faci totul cu pasiune.

 

Sursa: antena1

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Micuții sportivi ai Federației Române de Karate WKC au cucerit, vineri, primele medalii la Campionatele Europene de WUKF pentru copii, cadeți și juniori de la Herstal (Belgia).

Doar reprezentanții clubului CS Politehnica Cluj-Napoca au cucerit trei medalii de aur și una de argint în competiția rezervată copiilor.

Eva Kerekes, antrenoare la CS Politehnica Cluj-Napoca, a făcut un bilanț pentru AGERPRES al primei zile de competiție: ”Am venit cu 17 sportivi la Campionatul European, iar 12 copii au concurat vineri, obținând trei medalii de aur și o medalie de argint. Surpriza plăcută mi-a făcut-o Mihnea Mocan, centură albă, care a participat la o categorie la care au fost mai mulți sportivi cu centuri galbene și a ieșit vicecampion european, dintr-un număr impresionant de sportivi”.

”Am venit cu foarte mulți copii începători, centuri albe, galbene, mari speranțe pentru clubul Politehnica pe viitor, care au demonstrat că pot și au fost foarte aproape de podium și de data aceasta”, a mai spus Kerekes pentru AGERPRES.

În continuare, Eva Kerekes are pretenții mai mari de la sportivii care vor concura: ”În partea a doua a competiției, rezervată sportivilor de la 13 ani până la juniorat, pretențiile cresc, pentru că ei nu sunt la prima competiție de anvergură, unii sunt campioni europeni și mondiali, și mă aștept rezultate bune”.

Oana Ștefania Sauciuc (11 ani), de Școala Ioan Vișoiu din Chitila, care face karate doar de un an, a cucerit medalia de bronz, la prima sa participare la un Campionat European.

”Sunt foarte fericită și sper ca în viitor să ajung pe primul loc”, a mărturisit, emoționată, micuța karateka antrenată de sensei Dan și sensei Magda Tamași.

”Sunt foarte fericită că am cucerit o medalie de bronz la un Campionat European cu un copil de la clubul meu și doresc și locul unu în viitor. Suntem un club mic, la prima participare la un Campionat European, dar ca antrenoare sunt multiplă campioană națională, europeană și mondială în WKC, iar pe WKF am luat locul 5 la Campionatele Mondiale din Bulgaria”, a precizat, pentru AGERPRES, Magdalena Tamași, antrenoare la CS Karate Chitila, care a venit la concurs cu opt copii.

”Îmi doresc să obținem locuri cât mai bune cu îngerașii de la Karate Chitila. Am mai luat locul întâi cu o sportivă cu dublă legitimare, la Phoenix și la Chitila, anul trecut, la Campionatul European”, a adăugat Magdalena Tamași.

Federația Română de Karate WKC participă cu un lot format din 119 sportivi și antrenori la ediția a șaptea a Campionatelor Europene de karate pentru copii, cadeți și juniori WUKF de la Herstal.

AGERPRES (A — editor: Mihai Țenea)

Etichete:
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Resursele umane românești sunt o adevărată nestemată pentru Europa. La un preț competitiv și de o calitate ridicată, Europa dispune de cel mai semnificativ factor economic din domeniul cibernetic – oamenii, mai precis românii, comentează joi site-ul neurope.eu (New Europe).

Potrivit firmei israeliene Forter, specializată în studierea securității pe internet, dintre primele cinci țări din lume surse ale practicilor frauduloase pe internet, una singură este din Europa — România. În fruntea acestei liste se află Indonezia.

La nivel global, Europa are cel mai puțin fraudulos spațiu cibernetic, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Elveția aflându-se între cele mai sigure cinci țări din lume din acest punct de vedere. Totuși, criminalitatea cibernetică este la rândul său un domeniu, iar a fi primul este o dovadă a talentului — continuă sursa citată.

Situându-se pe poziția a noua în lume în privința vitezei internetului, România are infrastructura necesară pentru a-și perfecționa talentul. România, membră a coaliției cibernetice a NATO, s-a oferit să conducă Ukraine Cyber Defense Trust Fund și a mandatat regia autonomă Rasirom cu conducerea campaniei. Cu expertiza Rasirom, Ucraina a făcut față unui război cibernetic împotriva programelor ce aveau ca scop să distrugă rețeaua informatică a guvernului de la Kiev.

În plus, România se află și în fruntea politicii cibernetice europene, o cincime dintre experții în securitate cibernetică din cadrul Europol fiind români.

Această expertiză este tot mai mult comercializată. Secretarul american al comerțului, Bruce Andrews, a lăudat recent compania românească Bitdefender pentru ‘Bitdefender Box’, un produs de securitate realizat pentru rețelele de internet de apartament și care poate detecta și bloca potențiale amenințări pentru securitate, remarcând faptul că româna este a doua limbă vorbită în birourile Microsoft din întreaga lume, după engleză.

”România are o capacitate ce poate fi comparată cu tehnologia nucleară a oamenilor de știință sovietici din anii ’90. Date fiind condițiile socio-economice nefavorabile, această capacitate poate duce la fapte penale; ghidată și cu ajutorul investițiilor, ea poate fi o resursă umană inestimabilă care va face să avanseze economia Europei”, conchide neurope.eu.

AGERPRES/(AS — autor: Tudor Martalogu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ia parte la competiţii naţionale şi internaţionale de fizică, astronomie, astrofizică şi inginerie. Are cunoştinţe la nivel de facultate, deşi are abia 16 ani şi este elev în clasa a X-a la Timişoara. Codrin a câştigat şase medalii la olimpiadele naţionale, iar de curând s-a întors cu bronz de la Olimpiada de Ştiinţe a Uniunii Europene. Codrin este elev al Liceului “Grigore Moisil”. Şcoala românească nu este încă pregătită să susţină elevii care fac performanţe, consideră elevul.

0
La Olimpiada de Ştiinţe a Uniunii Europene, Codrin a fost fizicianul echipei. Elevul spune că probele practice au depăşit cu mult experimentele făcute în laboratoarele şcolare din România.

Profesoara lui de fizică spune că elevii pasionaţi de o anumită materie au, de cele mai multe ori, nevoie doar de îndrumare din partea dascalului.

Învăţământul românesc ar trebui să se gândească la vârfurile pe care le are. Ceea ce este trist e faptul că de multe ori aceşti copii sunt obligaţi să desfăşoare nişte activităţi pe care nu şi le doresc şi pe care ar putea să le deşfăşoare singuri, fără să se plictisească, a declarat Dorina Cucu, profesoară de fizică.

Performanţa cere multe ore de muncă individuală şi chiar renunţarea la timpul liber.

Codrin se pregăteşte intens pentru Olimpiadele Internaţionale de Astronomie şi Astrofizică. Citeşte articole de pe internet şi cărţile procurate de părinţii lui.

Astronomia şi astrofizica nu fac parte din programa şcolară. Cât priveşte facultatea – în ţară sau afară – mai are timp să se gândească.

 

– See more at: http://stiri.tvr.ro/elev-la-nivel-de-facultate–are-16-ani-si-sapte-medalii-la-olimpiade-nationale-si-internationale_61019.html#sthash.i9JLk1UV.58p6MfXg.dpuf

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

ROMANIA DIN REGATUL UNIT ep. 14. Sa ajungi sofer de taxi in cea mai aglomerata capitala europeana nu e deloc usor, insa romanii demonstreaza ca se descurca si castiga binisor.
  • Campania “Romania din Regatul Unit” va prezinta povestile unor conationali care ne fac cinste in Marea Britanie, pentru ca sunt muncitori si corecti. Sunt romani, care desi pornesc de la zero, ajung sa isi construiasca propriile firme, cu profituri de milioane de lire sterline.

La 49 de ani, au cumparat doua bilete de avion si s-au trezit cu doua geamantane pline cu sperante si temeri, la Londra. Sunt doi soti din Pitesti care, dupa ce au ramas fara serviciu in tara, au luat totul de la zero, in Regatul Unit. Ea fusese contabila, el inginer, si prin Romania nu prea erau la volanul masinii. La Londra, fac sute de kilometri pe zi si spun ca au avut un noroc urias: s-au angajat la o companie de taximetrie care apartine unui alt roman. Un om de afaceri care conduce un grup de firme in Regat si care este prezent periodic la dineuri cu Printul Charles, dar si alte celebritati britanice.

Peste 8 milioane de locuitori in oras si aproape 13 milioane in zona metropolitana, 30 de milioane de vizitatori pe an, 32 de sectoare, 35 de poduri peste raul Tamisa si o suprafata de 1500 de kilometri patrati – de aproape 7 ori mai mare decat Bucurestiul – asa arata Londra in cifre. Un oras global, cu sase aeroporturi si cel mai mare numar de pasageri pe an, surclasand New York si Tokio. Cu o retea stradala de peste o mie de kilometri, plus alti 400 la metrou, capitala regatului e unul dintre cele mai accesibile orase ale lumii. Pe langa celebrele autobuze rosii, un simbol a devenit taxiul londonez, omniprezent pe strazi.

Londra are 78.000 de “Black-Cabs”, taxiuri traditionale cu regim special, dar si 153.000 de taxiuri arondate la companii si dispecerate. O piata concurentiala, in care romanii isi fac loc.

Mihaela Ciuculete are 52 de ani si de patru face taximetrie la Londra. “Nu a fost usor deloc. In primul rand, schimbarea volanului a fost unul dintre impedimente, atat ca am avut priceperea asta de a fi soferita, pentru ca in 2011, cand am venit noi, in afara de constructii, curatenie si soferie nu aveai unde sa te angajezi”, spune Mihaela.

A plecat impreuna cu sotul cand si-au pierdut amandoi locurile de munca din Pitesti, orasul natal. La Londra, ambii au facut restart profesional.

“Nu am facut niciunul taximetrie… Eu sunt economist, sotul meu este inginer. Eu lucram contabilitate si cand am ramas fara serviciu, am incercat CV-uri trimise, o gramada, dara fara folos. Si atunci, de disperare, am zis: ‘dar ce fac eu, la 49 de ani, de acum inainte?’ N-a fost usor, am lasat apartamentul… Nu va spun… cu doua trolere, la 49 de ani, sa vii sa stai aici, la share-ing, pentru ca aici nu poti sa stai de unul singur…“, spune Mihaela.

Impart o casa inchiriata cu alte doua familii si cei doi soti folosesc cu schimbul aceeasi masina si ea inchiriata de la compania pentru care lucreaza. Mihaela spune ca nu se descurca foarte bine in Londra fara sistemul de navigatie, dar stie cu ochii inchisi cateva sute de trasee.

“Este foarte dificila Londra, este una dintre cele mai aglomerate capitale din Europa si din cauza ca ei au conservat tot si nu au demolat nimic, strazile sunt foarte inguste si traficul este foarte dens”, explica femeia.

Declara ca e singura soferita romanca de la Londra si ca pentru britanici nu conteaza de unde vii sau cat de bine vorbesti limba, cat timp esti politicos si corect.

“Sunt foarte incantati si chiar mi-au spus ca sunt foarte curajoasa daca pot sa fiu taximetrist in Londra. Si le-am zis ca nu am avut de ales, pentru ca taximetria imi plateste bill-urile. Si au zis ok“, spune Mihaela.

Plateste 220 de lire pe saptamana chiria la masina, plus 20% din cat castiga la comenzi. Nu poate prelua clienti care fac semn pe strada, cum fac Black-Cab-urile, ci doar solicitari prin dispecerat. Sotii lucreaza o zi unul, o zi celalalt si impreuna reusesc sa puna deoparte cateva sute de lire lunar. Cu licenta de taxi i-a fost usor, dar spune ca soferii de pe Black-Cab trec printr-un examen mult mai riguros, pentru care se pregatesc si cate zece ani trebuie sa cunoasca 10.000 de strazi si cateva sute de trasee prin oras. La examenul organizat de autoritatile Londrei se pun intrebari despre culoarea unui imobil aflat la un anumit numar de pe un bulevard.

“Trebuie sa vii sa stai aici ca sa obtii licenta, dar acum 4 ani, cand am venit eu, exista o firma de intermediere in Bucuresti care iti venea cu toate actele aici, la Londra si iti depunea pentru licenta”, explica Mihaela.

Spune ca a avut mare noroc pentru ca s-a angajat la compania unui roman. George Betianu este om de afaceri si controleaza un grup de firme cu o cifra de afaceri de peste 10 milioane de lire. Detine la Londra compania de taxi, unde are 100 de soferi romani, dar si o firma de curatenie si o fabrica de mezeluri romanesti. Mai are o firma de recrutare si un parc auto cu 35 de ambulante private si microbuze pentru transportul pacientilor si al personalului din doua mari spitale. Unul dintre ele este celebrul Saint Thomas, vis a vis de Palatul Westminster, unde functioneaza Parlamentul Britanic de aproape 900 de ani.

George Betianu, om de afaceri Londra: “Este unul dintre cele mai mari spitale din lume si aici avem noi contract direct cu ambulante, cu masini si chiar azi am primit un telefon de la directorul spitalului sa introduca microbuzele pe care le avem. In momentul de fata suntem zece companii pe spitalele din Londra.”

A fost nevoie de credibilitate si de recomandari, pe care le-a castigat in timp, prin seriozitate. A fost invitat la dineuri cu Printul Charles si are contacte la nivel inalt in mediul de afaceri londonez. Spune ca isi conduce toate afacerile din masina. E prezent zilnic in biroul sau mobil de pe strazile orasului si povesteste ca la volan si-a inceput aventura vietii in Marea Britanie. A venit la Londra in 1992, din Bucuresti, fiind printre primii romani care au ajuns dupa Revolutie in marea metropola. S-a facut taximetrist fara sa stie deloc limba engleza. Roman inventiv, s-a descurcat.

George Betianu, om de afaceri Londra: “Va spun sincer, aveam un mini recorder si ascultam prin radio. Si nu intelegeam pentru prima data, am intrebat de 2,3 ori… Dispecerii de la birouri fiind englezi, se suparau daca erau ocupati. De fiecare data cand imi spunea cursa prin radio, o inregistram si o ascultam eu de fiecare data, pana reuseam sa inteleg unde era adresa. Nu m-a speriat, am fost tot timpul calm, dar va spun sincer ca atunci a fost foarte greu, pentru ca am fost nevoit sa invat zi si noapte. Atunci nu aveam sisteme de navigare.”

A angajat englezi la dispecerat, oameni mai in varsta decat el si cu vechime mare in taximetria londoneza, pe care ii considera colaboratori, nu angajati.

Chris, dispecer britanic: “Singura problema pe care o avem este la unii soferi romani: bariera de limba. Sunt soferi buni, se descurca, dar cateodata e o problema de comunicare.”

George Betianu spune ca are incredere in romani si ii angajeaza chiar daca nu cunosc limba, pentru ca stie ca asa a inceput si el. Iar la companie primeste multi tineri care deja viseaza la afaceri cu multe zerouri, desi sunt doar de cateva luni la Londra. George e din Craiova si face taxi cu masina personala.

George, sofer Londra: “Am 23 de ani. Vreau sa raman aici, peste 5 ani am anumite teluri, vreau sa ajung milionar, ca domnul George, am cateva idei, dar am nevoie sa strang o gramada de bani, sa pot sa imi pun in aplicare planurile.”

George Betianu, om de afaceri Londra: “Trebuie foarte multa munca si multa rabdare, pentru ca nu poti sa faci peste noapte.

Se considera un om de afaceri pragmatic si se declara dezamagit de unii dintre romanii pe care i-a angajat la compania de taxi. Povesteste ca i-ar fi ajutat cand le era mai greu, iar atunci cand firma a trecut printr-o perioada mai dificila, la inceputul crizei financiare, adica atunci cand lui i-a fost greu, tocmai salariatii pe care i-a ajutat mai mult au fost cei care au facut greva si au plecat la alte companii. Asta in conditiile in care sustine ca pe multi i-a adus direct din Romania, fara sa fi vazut vreodata Londra. Zilnic e cautat la telefon de zeci de persoane din tara, dupa ce si-a facut public numarul personal, pe Facebook.

Realitatea este ca pentru multi romani care ajung in Londra sistemul cu masini inchiriate la firma de taxi este de mare ajutor. “Imi convine masina inchiriata, nu mai alerg pe la service. Daca se strica merg la garaj, iau alta si gata, timpul ca in orice job, dar mai ales in taximetrie, inseamna bani”, spune un sofer roman.

Un barbat din Targoviste spune ca aduna din comenzi peste 4.000 de lire pe luna, din care da jumatate pentru cheltuielile cu inchirerea masinii, comisionul catre dispecerat si benzina. Alte 500 de lire merg catre chiria la camera dintr-un apartament. Ramane cu 1.500 de lire in mana lunar, din care poate pune deoparte aproape 500. Adica aproape 3.000 de lei, fix cat castiga lunar cand muncea in Romania.

Pur si simplu a fost o oportunitate, printr-o ruda de-a mea, un verisor si am zis sa incerc. Ma simt bine, fac ceea ce imi place, imi place sa conduc, cunosc o gramada de lume“, spune barbatul.

George Betianu e pe strazi pana tarziu, in noapte, si mai nou se ocupa de inchirierea unor apartamente de pe malul Tamisei. Spune ca niciodata nu spune nu unei afaceri cu potential. Are, mai nou, in plan un proiect turistic, o idee de suflet: sa trimita britanici in mod organizat, in vacante prin Romania. Un proiect in care spera sa coopteze si alti oameni de afaceri romani de la Londra. Simte ca este dator tarii din care vine si unde s-a scolit.

George Betianu, om de afaceri Londra: “Noi suntem imigranti, am luat acest statut in piept. Avem niste datorii morale si niste datorii finan/ciare. Parintii nostri, fratii nostri, romanii care au ramas acasa, platesc niste datorii pe care le-am facut noi de la nastere si pana la plecare, prin educatie prin tot ce s-a creat. S-au facut niste cheltuieli la care noi trebuie sa contribuim si sa le dam inapoi. Daca fiecare dintre noi am trimite un turist in Romania, la cati romani suntem aici, ca avem prieteni, ca avem colegi de serviciu… Foarte multi dintre noi – imi plec capul de rusine – au uitat ca au niste datorii fata de tara.”

Numai din TVA da statului britanic intre 800.000 si un million de euro pe an. Achita alte zeci de mii prin impozite la masini, proprietati si sediile detinute.

“Eu sunt mandru si spun cu mandrie ca sunt roman si nimeni nu m-a dat la o parte“, spune George Betianu.

Si-a cladit un mic imperiu si lucreaza cu romani pe care ii ajuta si ii inspira. Le cere, in schimb, sa-i fie loiali si corecti. Un roman face cariera in domeniul de business din Regat. A pornit de jos, in urma cu 20 de ani, dar nu uita de unde a plecat. Cunoaste Londra ca-n palma si simte ca astazi are intreg orasul la picioare.

Sursa protv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Străbate sate zile în şir pentru a consulta copiii săraci cu probleme de vedere. Vorbim despre medicul oftalmolog Dacia Hîncu din Târgu Mureş.

Nu se uită la bani şi face totul de bunăvoie. Fără niciun ajutor din partea statului, medicul a făcut rate la bancă şi a cumpărat un aparat care poate depista din timp afecţiuni precum miopia sau astigmatismul. Mii de copii beneficiază, în fiecare an, de generozitatea medicului pentru care cea mai mare recompensă este să-şi privească pacienţii vindecaţi.

Oftalmologul Dacia Hîncu se simte cel mai bine în mijlocul celor mici. De cinci ani străbate satele izolate şi sărace ca să-i ajute pe copiii care au probleme cu vederea. Face totul voluntar, fără să fie plătită. Micuţii beneficiază astfel, lunar, de consultaţii gratuite.

Mariana Nogz, părinte: „Locuim la sat şi, din păcate, multe familii, mulţi părinţi având posibilităţi financiare mai reduse, nu îşi permit să meargă cu copilaşul la un specialist”.

Pentru a nu-i speria pe copii, medicul lucrează cu un aparat „prietenos” dotat cu sunet şi lumini. Este de fapt un scaner special care în câteva secunde depistează problemele de vedere ale micuţilor. Pentru că doamna doctor nu a avut bani să-l cumpere, a făcut un împrumut la bancă.

Dacia Hîncu, medic primar oftalmolog: „Acest aparat ,pentru mine, e ca un bebeluş şi îl port cu grijă, îi pun şi centura când circul prin sate. A fost 6.000 de euro”. Cu ajutorul scanerului, medicul poate depista probleme precum miopia sau astigmatismul, afecţiuni care, descoperite la timp, pot fi tratate.

Dacia Hîncu a pierdut deja şirul şcolilor şi al grădiniţelor în care a dat consultaţii. În fiecare an se uită în ochii a mii de copii şi prin munca ei vrea ca toţi să vadă mai bine: „La noi în ţară se pare că ochiul leneş ar fi între 10 şi 12% socotit că apare la copii. În străinătate procentul ăsta este mult mai redus, între 2 şi 4 la sută deoarece acolo există examinare oftalmologică obligatorie până la vârsta de trei ani, la cinci ani şi la şapte ani”.

Angela Moldovan, educatoare la grădiniţa Solovăstru: „Avem un număr de 45 de copii dintre care au fost evaluaţi 38. S-au depistat 15 cazuri de copii cu probleme care necesită un consult mai aprofundat. Sunt copii pe care nu îi ştiam cu probleme”.

Grija pentru vederea copiilor nu se opreşte aici. Medicul voluntar caută soluţii pentru a le oferi, tot gratuit, ochelari celor săraci. În plus, pe cei cu probleme grave îi cheamă la cabinetul său din Tîrgu Mureş.

Dacia Hîncu: „Eu ma bucur că pornesc cu vederea asta în viaţă. Ca le-o dai pentru 50-60 de ani”.

Alex este unul dintre sutele de copii care a fost tratat de Dacia Hîncu. Băieţelul a fost diagnosticat la grădiniţă cu sindromul ochiului leneş. Acum are 8 ani şi şi-a recuperat aproape total vederea la ochiul stâng.

Dintotdeauna Dacia Hîncu şi-a dorit să schimbe lumea şi a reuşit. Marea ei rasplată este faptul că le-a redat miilor de copii sărmani bunul cel mai de preţ: lumina ochilor: „E vorba sa faci o faptă bună şi ştii dupa aceea că ţi se plăteşte înapoi”.


De astăzi, la Digi24 continuă campania “A doua viaţă”. Veţi cunoaşte câţiva medici care s-au dedicat pacienţilor. Zilnic, fac diferenţa dintre viaţă şi moarte, fără să primească ajutor de la nimeni. Într-un sistem medical la pământ, transformă imposibilul în posibil. Ei sunt medicii care salvează România cu profesionalismul şi devotamentul lor.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Nu este o proteză sau un robot impresionant dintr-un film, ci creaţia unui elev de clasa a XI-a. Pasionat de electronică şi fizică, Marian Stoica s-a hotărât să participe la Festivalul Naţional al Ştiinței. S-a gândit să creeze o mână robotică, pe bazele căreia s-ar putea crea în viitor o proteză. S-a hotărât cu puţin timp înainte de concurs, aşa că a finalizat proiectul foarte repede.

A strâns agrafe, mănuşi, acumulatori şi câteva componente dintr-un calculator mai vechi. A cumpărat apoi ultimele materiale necesare şi s-a apucat de treabă. Senzorii de pe mănuşă trimit datele prin wireless către mâna robotică, iar aceasta imită degetele unei mâini normale.

Un coleg atipic, nonconformist şi creativ. Aşa este privit Marian de colegii din clasa a XI-a de la Colegiul Naţional Alexandru Lahovari din Râmnicu Vâlcea.

Premiul obţinut de Marian îi încântă pe profesorii lui. Aceştia nu au, însă, tot timpul cuvinte de laudă la adresa lui. Este genul de elev pasionat de un anumit domeniu şi de multe ori nu acordă foarte multa atenţie materiilor care nu îl atrag.

La Festivalul Naţional al Ştiinţei de la Zalău, unde Marian Stoica a obţinut unul dintre premiile cele mai importante, au participat 600 de elevi din toată ţara. Pentru ediţia de anul viitor, Marian lucrează deja la un avion cu lungimea de un metru, care promite că va fi cu totul special.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

În revista sa bilingvă româno-engleză, Daniela scrie despre românii de succes din străinătate, de care putem fi mândri. Nu despre cei care îşi parchează maşinile scumpe la scară, ci despre cei care cresc pornind de la zero şi dau comunităţii ceva înapoi.

Daniela a plecat cu greu din ţară. Abia au convins-o părinţii. A făcut un master în comunicare în Italia şi, spontan, s-a hotărât să se mute în capitala Marii Britanii.

sursa: digi24

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Elevii și studenții din România au câștigat 15 medalii de aur, 30 de argint și 26 de bronz la concursul internațional de proiecte IT Infomatrix, organizat la București, în perioada 14-18 mai, de către Lumina Instituții de Învățământ.

Foto: (c) lumina.ro/infomatrix

“România este marele câștigător al acestui concurs, obținând 15 medalii de aur la toate categoriile. Țara noastră a fost urmată pe podium de Mexic și Turcia, iar pe locurile patru și cinci s-au clasat Ecuador si Olanda.(…) Din cele 15 medalii câștigate de România, trei sunt la categoria Hardware Control, prin Tudorache Ana Maria, Ojog Miruna și Ionuț Budișteanu, una la Programming (Ionascu Alexandru), două la Short Movies (Meryem Karagoz si Nuryie Gursoy), iar restul la categoria Robotics”, precizează un comunicat de presă al organizatorilor, remis luni AGERPRES.

Organizatorii au oferit câștigătorilor 380 de medalii, dintre care 58 de aur.

Cei peste 600 de participanți din 51 de țări au concurat la categoriile: Computer Art, Hardware Control, Programming, Short Movie și Robotics.

“Roboți care ajută copiii cu autism să socializeze, să comunice, să se adapteze la mediul în care trăiesc sau case inteligente care udă singure gazonul sau care iți reduc facturile la utilități la nivelul unei garsoniere, deși vorbim de un spațiu de peste 200 mp, sunt doar câteva din proiectele interesante care au putut fi văzute la Infomatrix 2015. De asemenea, printre proiectele expuse si care au concurat în această competiție, au mai fost roboți care ajută persoanele nevăzătoare și chiar un scooter care funcționează exclusiv pe bază de energie alternativă”, se arată în comunicatul citat.

Infomatrix este o competiție internațională organizată anual în România, începând cu anul 2003, de Fundația Lumina Instituții de Învățământ, fiind inițiată pentru a permite celor mai buni elevi și studenți din domeniul IT să se cunoască și să facă schimb de idei prin prezentarea de proiecte IT&C.

AGERPRES/(AS-autor: Roberto Stan, editor: Vicențiu Purcărea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Romania’s chemistry Olympic team won six medals – two gold, one of which for a perfect score; three silver and one bronze – in the D. Mendeleev International Chemistry Olympiad held May 3-10 in Erevan.

Dumitru Calugaru, 12th grade pupil at Tudor Vladimirescu National College of Targu Jiu 
Photo credit: (c) Angelo BREZOIANU / AGERPRES ARCHIVE

“The gold medals went to Dumitru Calugaru (perfect score), a 12th grader of the Tudor Vladimirescu National College of Targu Jiu, and to Andrei Iliescu, an 11th grader of the Bucharest International High School of Computer Sciences. Both won gold in the previous edition as well. The silver medals went to: Paul Haidu-Gerea (10th grader of the Mircea cel Batran National College of Constanta), Cristian Robert Raclea (11th grader of the Vasile Alecsandri National College of Galati) and to Silvestru-Alexandru Big (12th grader of the Alexandru cel Bun National College of Gura Humorului); the bronze medal went to 12th grader Tiberiu Alexandru Pana of the Mihai Viteazu National College of Ploiesti,” according to a press release of the Romanian Ministry of Education and Scientific Research.

The competition consisted of three examinations, five hours in all, including two theory tests and an experimental/practical test, all of which had a very high difficulty level.

The first theory test comprised eight mandatory items, while the second involved solving a problem — chosen from a set of three — for each of the five sections included: physical chemistry, life sciences, inorganic chemistry, organic chemistry and analytical chemistry.

Competing in this edition of the D. Mendeleev International Chemistry Olympiad were 95 students from 15 countries. AGERPRES

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva