Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Pugilistul român Robert Eusebiu Jitaru și-a asigurat medalia de bronz la categoria 56 kg, miercuri, în cadrul Campionatelor Europene de box pentru tineret de la Kolobrzeg (Polonia), după ce l-a învins în sferturi pe rusul Vladimir Strîghin și s-a calificat în semifinale.

Sursa foto: facebook.com

Jitaru s-a impus la puncte (decizie split, 2-1), fiind creditat cu 30-27 de doi arbitri-judecători, în timp ce al treilea l-a dat învingător pe rus, campionul european de tineret din 2014, cu 30-27.

În penultimul act, Jitaru îl va înfrunta pe italianul Raffaele Di Serio (victorie la puncte în sferturi, 3-0, cu englezul Bradley Strand). Meciul va avea loc vineri, fiind al patrulea din prima gală semifinală (care debutează la ora 15,00).

Antrenat la lotul național de Valentin Vrânceanu, Robert Jitaru face parte din Centrul Olimpic de la Brăila, unde este pregătit de George Pertea și Gigi Moise. FRB mulțumește COSR pentru finanțarea acordată boxerilor din lotul de tineret, care astfel stau tot anul în cantonament.

Sursa foto: facebook.com

”Nu m-am gândit să vin în Polonia pentru o medalie. Vreau aur, așa că nu puteam să mă opresc în sferturi chiar dacă rusul era văzut ca marele favorit al categoriei. Această medalie i-o dedic marelui campion Feri Vaștag, care în 2014 mi-a dat credit și o șansă pe care nu am ratat-o! Vreau să le mulțumesc și antrenorilor mei Gigi și George de la club, care au crezut în mine și au investit din propriul buzunar ca eu să mă pot pregăti și să am meciuri internaționale”, a declarat proaspătul medaliat Robert Jitaru, potrivit unui comunicat remis AGERPRES. De menționat, că joi Francisc Vaștag împlinește vârsta de 47 de ani.

În 2014, la selecția de la Constanța pentru CE tineret, arbitrii l-au preferat pe Marian Ruță (CSM Reșița) în fața lui Robert Jitaru. Feri a spus că deși arbitrii au dat un câștigător el vrea ca Robert Jitaru să meargă la CE pentru că ”este un boxer mai bun și va face performanță”, se mai arată în comunicat. Jitaru, triplu campion național al României, a obținut medalia de bronz la CE de tineret de la Zagreb, din 2014.

Alți doi pugiliști români au pierdut meciurile susținute în sferturile de finală la Kolobrzeg.

Dan Antonio Dincă a fost întrecut la puncte (3-0, unanimitate) de belarusul Aleksandr Halaev, la cat. 81 kg, în timp ce Marian Ion (cat. 91 kg) a pierdut la puncte (0-3) în fața georgianului Nikoloz Begadze.

România a aliniat șapte pugiliști la startul competiției, având ca obiectiv un loc 1-2 și două locuri 3-5, pe care l-a îndeplinit.

AGERPRES (autor: Mihai Țenea, editor: Mihai Dragomir)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sportiva română Andreea Chițu a câștigat categoria 52 kg, joi, în cadrul Grand Prix-ului de judo de la Jeju (Coreea de Sud), după ce a învins-o în finală pe japoneza Mako Uchio, prin ippon.

Chițu a dispus în optimi de germanca Maria Ertl (ippon), în sferturi a trecut la mare luptă de mongola Bundmaa Munkhbataar (diferența s-a făcut la avertismente), pentru ca în semifinale să o învinsă pe franțuzoaica Priscilla Gneto.

La cat. 48 kg, Monica Ungureanu a ocupat locul 7, după ce a învins-o în optimi pe Oh Yeunju (Coreea de Sud), iar apoi a pierdut în sferturi la kazaha Otgontsetseg Galbadrakh și în recalificări la turcoaica Dilara Lokmanhekim.

Loredana Ohâi a cedat în optimile categoriei 57 kg în disputa cu Camila Minakawa (Israel).

Vineri va evolua Corina Căprioriu, în primul tur la categoria 63 kg, contra taiwanezei Huang Shih Han.

La competiție s-au înscris 421 de judoka din 70 de țări, 237 la masculin și 184 la feminin.

AGERPRES (autor: Mihai Țenea, editor: Mihai Dragomir)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

 

Ortodoxe
Sf. Cuv. Alipie Stâlpnicul, Nicon și Stelian Paflagonul

Greco-catolice
Cuv. Alipie Stâlpnicul; Sf. Nicon Metanoitul.

Romano-catolice
Ss. Siriciu, pp.; Leonard, pr.

Cuviosul Alipie Stâlpnicul

Cuviosul Alipie Stâlpnicul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 26 noiembrie.
A trăit în zilele împăratului Eraclie (610-641), în cetatea Adrianopole. Din tinerețe a trăit după poruncile Evangheliei, crescând în deplină înfrânare și necunoscând altă bucurie decât cugetarea neîncetată la Dumnezeu.
După o vreme, a ales să viețuiască în liniște și singurătate, căutând un loc în care să poată petrece astfel. Găsind acest loc, nu departe de Adrianopole, s-a suit pe un stâlp, dorind să suporte, din râvnă pentru Dumnezeu, zăduful, ploaia și zăpada, grindina și gerul fără de nici un acoperiș.
S-a făcut astfel, singur și de bună voia sa, mucenic cincizeci și trei de ani, pătimind pe stâlp ca și cum ar fi fost răstignit pe cruce. Venea mulțime de norod să asculte de la Sfânt sfaturi de folos și să se tămăduiască de boli. Încă din timpul vieții sale, se făcuse atât de plăcut lui Dumnezeu, încât tot trupul lui era luminat, ca de o lumină cereasca, făcând multe minuni.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Etichete:
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Campania ‘Petrece mai mult timp cu copilul tău’ a fost lansată miercuri, la Târgu Mureș, în cadrul campaniei internaționale ’16 zile de activism împotriva violenței’, care urmărește combaterea violenței în familie.

‘Campania presupune ca activismul împotriva violenței, sub toate formele pe care le putem întâlni în familie, și nu numai, să fie vizibil timp de 16 zile prin acțiuni de infirmare, sensibilizare și conștientizare în comunitate. Campania a apărut ca o nevoie la lipsa de informare a populației despre măsurile de protecție și ajutor de care poate beneficia și a apărut și ca o nevoie în urma analizei studiilor din România care arată că principala metodă de disciplinare a părinților pentru copii este cea fizică. Iar acest fapt nu poate fi tolerat și nu poate fi acceptat. Să nu uităm că toate actele îndreptate lasă urme nu doar imediate, ci și în timp, iar efectele se vor vedea’, a declarat miercuri, într-o conferință de presă, Elena Micheu, director al Institutului Est European de Sănătate a Reproducerii (IEESR).

Reprezentanta IEESR a arătat că pe parcursul celor 16 zile cei care se vor alătura campaniei vor purta câte un nasture, altul decât cel al hainelor, care să-i reprezinte.

Psihologul Alina Schenk, de la organizația ‘Salvați copiii’, filiala Mureș, a susținut că datele Institutului Național de Statistică pe 2014 relevă că peste 90% dintre copii sunt agresați în familie și că cea mai frecventă formă de abuz este neglijarea.

‘În urma unui studiu sociologic realizat de ‘Salvați copiii’ în 2013, ‘Abuzul și neglijarea în familie’, am constatat faptul că 63% dintre copii declară că sunt disciplinați în mod agresiv de către părinți, în timp ce doar 38% dintre părinți recunosc acest lucru’, a spus Alina Schenk.

Campania, la care participă Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș, Inspectoratul de Poliție Județean Mureș, IEESR, organizația ‘Salvați Copiii’ Mureș, Inspectoratul Școlar Județean și Centrul Județean de resurse și Asistență Educațională, se va derula pe parcursul a două săptămâni și are care scop sensibilizarea și conștientizarea comunității cu privire la efectele dramatice ale violenței în familie, în special asupra copilului.

AGERPRES/(A — autor: Dorina Matiș, editor: Mihai Simionescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Albania va adopta o lege care interzice total timp de zece ani tăierea arborilor, precum și comerțul și exportul de lemn, pentru a proteja astfel pădurile a căror suprafață a scăzut dramatic în această țară ca urmare a defrișărilor masive, a anunțat miercuri guvernul de la Tirana, citat de agenția EFE.

‘Suntem obligați să luăm această decizie, aparent drastică, din cauza situației nefavorabile cu care ne confruntăm de peste 40 de ani’, a declarat ministrul albanez al mediului, Lefter Koka, subliniind că exploatarea resurselor forestiere ale țări a fost excesivă în toată această perioadă.

Inițiativa executivului este cuprinsă într-o nouă lege a pădurilor, ce va fi supusă votului parlamentului în zilele următoare.

În anul 1991 Albania avea circa 1,5 milioane de hectare de păduri. De atunci, sute de mii de hectare au fost defrișate masiv, dintre care 200.000 au fost distruse ireversibil. Principalele cauze ale acestei situații sunt proasta gestiune, tăierea ilegală a arborilor, construcțiile ilegale în zonele împădurite și incendiile frecvente.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Popescu, editor: Karina Olteanu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

shutterstock_285461906

 Scris de Andreea Pocotilă
 „M-am gândit, am mâncat, m-am mai gândit puțin”. Această glumă a fizicienilor descrie cel mai bine o zi obișnuită din viața Gabrielei Mocanu, astrofizician român aflat la început de drum. Premiată pentru excelență în cercetare doctorală în 2015 de Ad Astra, asociație a comunității științifice din România,  Gabriela Mocanu este doctor în fizică și doctorand în matematică.

În liceu, Gabriela s-a văzut medic. În timpul pregătirii pentru Facultatea de Medicină, și-a dat însă seama că materia care îi stârnea cel mai mult curiozitatea era fizica, domeniul care explica lumea în care trăiește. Cercetarea a dus-o spre astrofizică și acum caută secretele dinamicii câmpurilor magnetice din jurul stelelor, Soarelui, găurilor negre. „Nu petrec timp uitându-mă propriu-zis la stele, ci modelând procesele fizice prin care ele trec.”, spune tânăra, în prezent cercetătoare la Observatorului Astronomic din Cluj.

GabrielaMocanu

Foto: Gabriela Mocanu, arhiva personală

R: Explicați-ne, pe scurt, în ce constă munca dumneavoastră și de ce este important ceea ce ați descoperit.

G.M: Lucrez într-un domeniu care ar putea fi numit mai exact astrofizică teoretică și mă ocup cu studiul și modelarea efectelor câmpului magnetic în diferite situații de interes astrofizic: Soare, stele, găuri negre, explozii de raze gamma. Cuvântul „descoperire” e mai degrabă ingineresc.. am propus câteva configurații și metode noi de explicare a datelor observaționale legate de aceste efecte.

R: Când ați știut că fizica este pentru dumneavoastră mai mult decât o materie obișnuită?

G.M: Făceam pregătire la fizică pentru medicină, în clasa a 11-a; pe atunci se dădea admitere și la fizică. La un moment dat mi-am dat seama că mă trezeam sâmbătă dimineața la 7, fără alarmă la ceas!, pentru a rezolva probleme. Apoi am început să citesc cursuri de mecanică de facultate despre mișcarea corpurilor cerești și despre fizica responsabilă de evoluția și radiația stelelor și mi-am dat seama că fizica adevărată e mult mai profundă decât fizica de liceu, și am vrut să văd și în continuare cu ce e.

R: Cum decurge o zi obișnuită din viața dumneavoastră?

G.M: Pot răspunde pe scurt printr-o glumă care circulă printre fizicieni, „m-am gândit, am mâncat, m-am mai gândit puțin”. E greu de rezumat în cuvinte puține fără a suna ori prea pompos ori fără a minimiza activitatea, dar încerc: ajung la birou, citesc, mă gândesc, discut cu colegii, lucrez la articole, mai citesc și seara fac sport.

R: Ce v-a îndemnat să aprofundați acest domeniu, să vă adânciți în lumea oamenilor de știință?

Acești oameni au un fel aparte de a fi care m-a atras, un anumit echilibru, foarte mult umor și dacă o să vă uitați cu atenție, indiferent de vârsta biologică, un entuziasm nemărginit pentru viață și o curiozitate ca de copil.

R: Ce vă întreabă oamenii când află că sunteți astrofizician? Vă întreabă despre Univers, despre stele, despre găuri negre? Ce le răspundeți?

G.M: Primesc întrebări și reacții foarte variate, care depind de nivelul de informare despre subiect. Câteodată sunt surprinsă foarte plăcut, oamenii sunt interesați, și de aceea cred că ar trebui introduse elemente de astronomie și astrofizică în curricula școlara preuniversitară, pentru că acum este doar la nivel de opțional, iar în practică nu toți copii care și-l doresc au acces la el. Am primit mai ales întrebări despre găuri negre, experimentele de la LHC (n.r. accelarator de particule al Centrului European de Cercetări Nucleare CERN) și din păcate chiar și despre astrologie (de la oameni care nu știu despre diferența incomensurabilă dintre astrofizică și speculațiile nefondate și cam fără imaginație ale astrologilor). Încerc să răspund cât mai simplu și cât mai corect, fără a distorsiona adevărul științific, deși unele persoane nu întreabă din curiozitate ci doar din dorința de a li se confirma ceea ce ei „știu” deja.

shutterstock_212176753

Foto: Shutterstock

R: „Dacă extratereștrii ne vor vizita atunci rezultatul va fi acelaşi ca atunci când Columb a ajuns în America, iar acest lucru nu a fost deloc benefic pentru amerindieni”, a spus astrofizicianul Stephen Hawking. După atâtea ore de uitat la stele, ce întrebări v-ați pus despre viața pe alte planete? La ce concluzii ați ajuns?

G.M: Nu petrec timp uitându-mă propriu-zis la stele, ci modelând procesele fizice prin care ele trec. Cât despre extratereștri, am avut norocul să cresc într-o perioadă în care cel puțin din punct de vedere conceptual multe lucruri legate de viața pe alte planete erau deja rezolvate la un nivel mult superior ecuației lui Drake, astfel încât sunt obișnuită nu să mă întreb filozofic, ci să deschid internetul și să citesc ce s-a mai descoperit.

R: Spuneați într-un interviu că unul dintre profesorii dumneavoastră v-a învățat că „fizica îți asigură o mare mobilitate și libertare în gândire.”  Explicați pentru nespecialiști cum reușește fizica acest lucru.

G.M: Mai avea o vorbă, care, din punctul meu de vedere, răspunde foarte clar la întrebare: „Mă întreabă unul și altul de ce nu fac bungee-jumping. Cum să le explic că eu am aceeași senzație de adrenalină stând pe bancă și citind despre principiul de incertitudine?”.

R: Fizicianul laureat al premiului Nobel Richard Feynman spune într-un interviu că atunci când se blochează, când nu reușește să găsească o soluție, încearcă să privească acea problemă ca un marțian.  Dumneavoastră ce faceți când vă blocați?

G.M: Eu încerc să privesc problema ca un Feynman după ce a mâncat o prăjitură.

„Adevărul este extraordinar, este minunat. Am această boală a aflării adevărului.”, spune Richard Feynman într-un celebru interviu. Suferiți și dumneavoastră de această „boală”?

G.M: Dacă este o boală, atunci  o am și eu și sper că o au toți cei din jur.

R: Care sunt cele mai importante descoperiri ale omenirii, din punctul dumneavoastră de vedere?

G.M: E o întrebare la care nu se poate răspunde serios decât în multe mii de pagini, dar în mare pot spune că e vorba despre metoda științifică. De aici au urmat restul, de la teorii care sunt pur și simplu frumoase ca încununare a inteligenței umane până la lucruri care au un impact major asupra calității vieții: proceduri medicale, internet etc; ca fizician, țin să subliniez de exemplu că internetul a apărut ca un protocol de punere în comun a datelor din experimentele fizicienilor și apoi s-a dezvoltat la ceea ce cunoaștem astăzi; până și detectorii de fum funcționează pe baza unor senzori a căror principii de funcționare sunt lămurite de către fizicieni.

R: Dar cele din domeniul astrofizicii?

G.M: Astrofizica, cosmologia și fizica particulelor elementare sunt domenii nu doar strâns legate deși se referă propriu-zis la lucruri care diferă prin zeci de ordine de mărime în dimensiune și timp, ci au un comun și faptul că oricât de frumoasă ar fi teoria, ea pică în momentul în care apar date observaționale noi pe care nu le poate explica. De aceea istoria acestor domenii e complexă și nu cred că e cinstit să fie scoasă din context o singură descoperire. Dacă ar fi să menționez un moment important, aș menționa documentarea deplasării cosmologice spre roșu, realizată de Hubble și echipa lui (n.r. descoperire care a demonstrat că Universul se află în expansiune); aceasta pentru că în afara importanței ei strict pentru o anume teorie, a condus la punerea la punct a multor alte campanii de observații care au ajutat la clarificarea altor probleme, neprevăzute inițial.

medium

Foto: Schemă de lucru, Gabriela Mocanu. Sursa: journals.aps.org

R: Care credeți că va fi următoarea descoperire științifică majoră? Sau măcar în ce domeniu?

G.M: Din fericire foarte multe domenii au început să abordeze metoda științifică, deci vor fi multe descoperiri majore care vor afecta viața oamenilor. Din păcate asta înseamnă că e imposibil să fii informat asupra progresului real din toate domeniile. Dacă ar fi să ofer o părere de diletant, aș spune că în anii următori vom avea descoperiri foarte interesante în genetică.

R: Ați menționat la un moment dat doi fizicieni renumiți care au dormit în parc pentru a participa la conferințe internaționale. Ați fost nevoită să faceți vreun fel de sacrificiu în numele științei? Ce sacrificii ați fi dispusă să faceți?

G.M: Când faci ceva din pasiune, cuvântul sacrificiu e nepotrivit. Eu nu consider că am făcut vreun sacrificiu până acum sau că mă așteaptă așa ceva. Chiar cei doi la care mă refer povestesc episodul (în memoriile lor) fără a epata sau a insista asupra subiectului, ci doar pentru a explica poziționarea lor geografică la un moment dat.

R: În urmă cu un an spuneați că nu sunteți adepta ideii că ești realizat doar dacă pleci în străinătate și că doriți să rămâneți în țară. Ați rămas la aceeași părere?

G.M: Sigur că am rămas la aceeași părere. Și poate părea ciudat, dar e una din chestiunile pe care nu înțeleg de ce trebuie să o motivez. Am crescut într-o lume în care mobilitatea e un fapt dat, e ușor de realizat, câteodată o necesitate, câteodată (cum e în cazul meu) o alegere; n-am înțeles niciodată de unii oameni consideră că doar cei care pleacă sunt realizați. Și mai mult, dacă au această părere, nu înțeleg de ce nu pleacă din țară și stau așa nerealizați.

R: O piatră de moară care apasă asupra lumii academice și a cercetării din România este lipsa finanțării. Cum v-a afectat pe dumneavoastră direct lipsa fondurile alocate de stat? Care credeți că sunt cauzele principale ale proastei finanțări a cercetării în România?

G.M: Mi se pare că în cercetarea din România s-au făcut progrese în ultimii 10 ani, de când sunt eu observator al ei. Lipsa fondurilor sau alocarea lor fără viziune este o problemă care încetinește acest progres de care membrii comunității științifice sunt mai mult decât capabili. Un dicton care caracterizează foarte cinstit, chiar dacă neplăcut, lumea științifică de peste tot este „publish or perish” (publică sau mori ca cercetător). În funcție de tipicul cercetării, există mai multe nevoi necesare publicării (aparatură, resursă umană, acces la cărți și articole de specialitate, molibități științifice etc) care sunt satisfăcute doar parțial.

În ceea ce mă privește, simt lipsa fondurilor prin lipsa unui colectiv mai extins, prin lipsa accesului la literatura de specialitate (articolele se plătesc), prin lipsa posibilității de a publica în anumite jurnale științifice, care cer taxă de procesare pe pagină (plătită în alte țări de institute/universități, nu personal de către autori), prin lipsa fondurilor alocate pentru participarea la manifestări științifice.

Cât despre cauza proastei finanțări.. nu am acces la această informație și nu am destule date să formulez o concluzie.

R: Într-un interviu ați dat un citat din Seinfeld, și anume din George Constanza. E personajul dumneavoastra preferat din acest serial? Ce gen de filme preferați?

G.M: George e foarte fain, dar nu pot spune că e personajul meu preferat; toate personajele din Seinfeld alcătuiesc un personaj colectiv de care am prins drag. Nu cred că prefer un anume gen; dacă știi să nu iei în serios ce e pe ecran și să închizi când te-ai săturat, toate filmele pot fi distractive.

R: Vă lasă știința timp liber? Cum vi-l petreceți?

G.M: Cercetarea nu e genul de profesie care se „deschide” la 8 și se „închide” la 5. Așadar, din fericire, mintea mi-e ocupată tot timpul. În timpul când nu sunt propriu-zis lângă o carte sau un articol, fac sport.

CITAT: “Nu petrec timp uitându-mă propriu-zis la stele, ci modelând procesele fizice prin care ele trec”. Gabriela Mocanu, astrofizician

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Un număr de 31 de invenții românești au participat la Concursul internațional Bruxelles – EUREKA, eveniment dedicat inventicii, organizat în cadrul Salonului INNOVA, 19-21 noiembrie 2015, Bruxelles, Belgia, invențiile românești obținând 23 de medalii de aur și opt de argint și 29 de premii speciale, a declarat marți rectorul UPB Mihnea Costoiu într-o conferință de presă.

“Au fost 31 de invenții românești la Salonul de la Bruxelles. S-au obținut 23 de medalii de aur și opt de argint și 29 de premii speciale. A fost o reușită mare a delegației României, cea mai mare reușită la un salon. Fără doar și poate România a fost cea care în acest an a fost recordmanul delegațiilor”, a spus Costoiu.

El a precizat că UPB a obținut la EUREKA 14 medalii și a subliniat că numai invenția medicală “Proteză de șold scurtă femurală cervicală” a câștigat cinci din aceste medalii.

Mihnea Costoiu a spus că pe mandatul său de ministrul al Cercetării s-a reușit finanțarea cu preponderență a cercetării aplicative.

“Sunt foarte multe produse care s-au transformat în produse vandabile. Am crescut finanțarea de la 70 de milioane de euro pentru cercetare în zona publică în 2013 din bani europeni la 1,2 miliard de euro la finalul anului 2015. Din acești bani circa 34-36% sunt dedicate numai cercetării medicale. Sunt institute și clinici de cercetare renumite: profesorul Cercel face o nouă clinică la Institutul Matei Balș, doamna profesor Dorobanțu la Spitalul de Urgență Floreasca”, a afirmat rectorul UPB.

AGERPRES/(A-autor: Roberto Stan, editor: Cătălina Matei)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Proteza de șold scurtă femurală cervicală, care a obținut cinci distincții la Concursul internațional Bruxelles – EUREKA, este mult mai ieftină și mai ușor de implantat, a declarat marți, într-o conferință de presă, unul dintre inventatori, medicul ortoped Marius Moga.

Invenția a primit medalia de aur a salonului, Premiul special al Secțiunii ‘Medicină și sănătate’ și trei diplome acordate de delegațiile Franței, Rusiei și Poloniei.

Potrivit medicului, proteza se folosește în înlocuirea șoldului atunci când este afectată articulația coxo-femurală.

“Sunt multe afecțiuni care implică această articulație, plecând de la boli degenerative gen artroze, tumori ale capului femural, dar și traumatismele colului femural când se pierde continuitatea osului. Scopul este de a înlocui sau, mai degrabă, de a întări colul femural. Proteza care se folosește în mod prezent și pe care o folosim în sală zi de zi este o coadă mai lungă care ajunge până în interiorul canalului femural. Pentru a o introduce în canalul femural avem nevoie de o rezecție mai largă a colului femural și avem nevoie de dexteritate pentru a o putea implanta într-o anumită poziție care să nu ducă la o luxare a protezei. Avantajul acestei proteze este că păstrăm la maximum din os și mai ales din colul femural. Noi dăm jos sau rezecăm doar partea uzată, rezecăm doar capul femural”, a explicat medicul.

El a adăugat că proteza are un sistem inovator de fixare, combinând un sistem necimentat cu unul cimentat.

“Cimentul nu ajunge să umple tot osul, după înșurubare și fixare primară cimentul vine doar să fixeze acest șurub mai simplu. Pe ea se va fixa o piesă intermediară care este din inox sau ceramică, nu contează acest lucru. Avantajul este de conservare și ușurință de montare. Celelalte proteze se fixează prin batere cu ciocanul, existând riscul chiar de fracturare a colului femural. Acesta este implantat cu ușurință prin înșurubare”, a spus Marius Moga.

Medicul a precizat că proiectul este în fază de prototip, nefiind experimentat pe pacienți.

El a susținut că, în cazul în care invenția va ajunge la stadiul de producție, costul va fi de jumătate sau chiar mai puțin decât al unei proteze folosite în prezent.

Prof. univ. dr. Augustin Semenescu, de la Facultatea Știința și Ingineria Materialelor de la UPB, unul dintre cei care au contribuit la realizarea invenției, a afirmat că este mult mai ușor de realizat proteza care a fost premiată decât cea care se folosește în prezent.

“Ar putea diminua cheltuielile Ministerului Sănătății cu un procent foarte mare. Este mult mai simplu de realizat acest tip de proteză. Inițial, am prevăzut o proteză care avea niște șanțuri și voiam să introducem pentru fixare și să se stabilizeze în os ciment ortopedic. Am constatat că nu merge această idee și am trecut la acest prototip. Este mult mai stabilă și din punct de vedere al fixabilității. I-am prevăzut filetul pentru a se fixa. Trebuie să găsim un investitor care să fie dispus să preia brevetul, să realizeze produsul, să facem testele preliminare și să intre în producție de serie. Ar fi ideal, pentru că nu am mai importa astfel de produse”, a susținut profesorul universitar.

Comandantul Spitalului Militar Central, Florentina Ioniță Radu, a anunțat că i-a propus șefului Statului Major al Armatei avansarea în grad înainte de termen a celor doi medici militari — Marius Moga și Cezar Ionuț Călin — care au contribuit la realizarea protezei.

“Am trimis propunerea și sperăm ca acest lucru să se întâmple la 1 Decembrie. (…) Ideea este că aceste brevete trebuie să se reflecte până la urmă în practică și în creșterea calității actului medical și a vieții pacientului. Noi ne propunem, discuțiile sunt avansate, ca acest proiect, acest brevet de invenție să fie la baza unui proiect poate cu fonduri europene aplicat în ideea în care acum se dezvoltă proiectele europene, adică să fie o asociere între universitate-spital și unitatea economică efectivă care va și implementa acest produs”, a afirmat comandantul spitalului.

La rândul său, rectorul UPB, Mihnea Costoiu, a declarat că această primă invenție reușită împreună cu SMC reprezintă “doar un cap de pod”, urmând și alte aplicații ale medicilor și inginerilor toate în folosul oamenilor.

AGERPRES/(A — autor: Roberto Stan, editor: Claudia Stănescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Podgoria Miniș-Măderat, una dintre cele mai vechi podgorii de pe teritoriul țării noastre, este situată la 20 km de municipiul Arad, pe dealurile de la marginea vestică a munților Zarandului, întinzându-se pe o lungime de aproximativ 50 de kilometri și pe lățimi cuprinse între unu și patru kilometri, între apele Mureșului și ale Crișului alb.

Peisaj de toamnă în Podgoria Miniș-Măderat

Cele mai vechi mărturii existente cu privire la această podgorie datează din prima jumătate a secolului al XI-lea. Înainte de anul 1038, Gizella, prima regină a Ungariei, a dăruit, cu încuviințarea soțului său, Ștefan I, ”opt vii”, situate pe dealul Macra (Mocrea), din hotarul Minișului […], abației din Bakanybel […], după înfrângerea voievodului Ahtum, descendentul lui Glad, notează E Gluck, în 1983. În secolele al XII-lea și al XIII-lea, existența viilor în satele de la poalele Zarandului este atestată de noi documente. La Pâncota, la Măderat, la Ghioroc, la Miniș etc. viile produceau vin pentru mănăstirile catolice de la Mocrea, Pâncota și Arad, notează site-ul www.pivnitelebirauas.ro/istoric/.

De-a lungul timpului, viticultura acestei podgorii s-a dezvoltat treptat, vinul devenind o necesitate în secolele XV-XVI, când asigura 80% din veniturile domeniilor și ale cetățenilor, precizează site-ul www.oniv.ro. Suprafața cultivată cu viță-de-vie a oscilat, în funcție de stăpânire, fie ea otomană sau austriacă, de la 700 ha, în anul 1562, la 2.100-2.800 ha, în 1746 și până la 6.540 ha, în anul 1880, iar între anii 1907 și 1944, a oscilat între 5.570 și 6.248 ha. Cele mai importante transformări au avut loc după Unirea Transilvaniei cu țara și îndeosebi după reforma agrară din 1921.

Podgoria Miniș-Măderat a dat, în secolele trecute, unul dintre vinurile preferate ale Curții Imperiale de la Viena. Începând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, Miniș a devenit cunoscut datorită vinurilor sale roșii. În 1744, s-a produs aici, pentru prima dată, un vin roșu dulce de Cadarcă din boabe stafidite, de tip ”Aszu”, care concura îndeaproape cu vinurile de Tokay. După Rapaics Raymond, ”Cadarca de Miniș a devenit renumită datorită strugurilor stafidiți, dat fiind că acest soi, pe aceste dealuri, se stafidește ușor”.

Una dintre personalitățile viticulturii românești, care a acordat un spațiu amplu studiului acestei podgorii, este oenologul Alexandru Mihalca. Într-una dintre lucrările sale, acesta îl citează pe I.C. Teodorescu, care, referindu-se la calitatea vinurilor roșii de Miniș, în 1964, îi citează la rândul lui pe Schams și pe Fabian G. (1835): ”La concursul vinurilor, între ‘aszu’ de Tokay și cel de Miniș este greu de decis, depinzând de gust; amândouă pun câte o piatră prețioasă pe cununa lui Bachus, ocupând locuri alăturate: diamantul și rubinul”. ”Minișul … concurează cu cele mai scumpe vinuri din străinătate în rang și renume”. Tot Al. Mihalca amintește aprecierea lui Martin Schwartner, care, în 1798, susținea că ”Nobilitatea vinului de Miniș este de dată mai recentă, dar datorită dulceții lui, culorii frumoase roșu-negru, a început să întunece renumele celorlalte vinuri și este considerat de unii în rang, chiar peste cel de Tokay. Viile de la Miniș sunt lucrate de români”.

Plantații viticole în Dealurile Minișului, județul Arad

Potrivit spuselor lui N. Perentsenyi, pe vremuri exista o zicală care spunea că ”vinurile de Tokay sunt bune pentru bolnavi, iar cele de Miniș pentru cei sănătoși”, iar naturalistul Grossinger afirma, pe la 1779, că: ”Cine este setos de vin roșu și negru să meargă mai întâi în Comitatul Arad, la Miniș, Mocrea și la Pâncota, unde găsește un asemenea vin nobil, după care rămâne mult în urmă vinul de Burgundia și alte vinuri renumite”.

În anul 1749, contele Grassalkovich a construit la Miniș o pivniță de mare capacitate, care există și astăzi. De altfel, în localitățile podgoriei se întâlnesc numeroase pivnițe vechi, denumite de localnici ”colne”, ceea ce constituie o dovadă în plus a dezvoltării viticulturii pe aceste meleaguri.

Vinurile de Miniș au fost premiate la diferite concursuri, la Londra (1862, 1876), în Polonia (1865), la Budapesta (1875, 1884) ș.a., pătrunzând pe piața externă în numeroase țări.

Podgoria este formată din două centre viticole: Miniș, în sud, și Măderat, în nord. Ioan Slavici, originar din Șiria, descrie frumusețea acestor locuri în romanul său ”Mara”: ”De la Radna înainte, un lung șir de dealuri acoperite cu vii. Cale de o zi bună, până la Măderat, la poalele dealurilor, sat se-nșiră de sat, iar printre vii sunt risipite colnele, pe care nimeni n-a încercat încă să le numere.” Slavici surprinde și atmosfera din timpul culesului viei: ”Ce-i aici în timpul culesului, pe la începutul lui octombrie, aceasta nu poate s-o știe decât cel ce-a văzut cu ochii lui. Serile, viind dinspre Arad, pe șesul neted, vezi în fața ta parcă un alt cer, focurile ce ard la crame, prin păduri și pe fânețele acum cosite și lăsate pășune. Din când în când răsună prelungit câte o pușcă descărcată, ori se ridică pe ici pe colo câte o rachetă, încât simți pe nevăzute că e lume-lume, multă lume, risipită pe acolo, pe dealuri și văi.”

Cele două centre viticole, Miniș și Măderat, cu toate că sunt apropiate, prezintă diferențe mari. La Miniș, condițiile de climă și de sol favorizează producerea vinurilor roșii de calitate, iar la Măderat, situat mai la nord, climatul mai puțin darnic și solurile mai adânci și mai fertile favorizează obținerea unor vinuri albe și roșii mai puțin bogate, apropiate de categoria celor de consum curent, notează oenologul Mihai Macici în volumul ”Lumea vinurilor. Vinurile lumii”.

Degustare de vinuri în podgoria Miniș-Măderat

Centrul viticol Miniș este recunoscut pentru producerea de vinuri roșii de cea mai înaltă calitate. Din sortiment face parte, în continuare, soiul Cadarcă, renumit și în trecut, la care s-au adăugat, după filoxeră, și câteva soiuri negre de mare valoare, cultivate și în alte zone, precum Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir și Burgund mare. Cu toate că s-a renunțat la valorificarea soiului Cadarcă prin producerea de vinuri roșii dulci, din struguri stafidiți, acesta rămâne pe un loc onorant în sortimentul centrului viticol.

Vinurile roșii de Miniș se caracterizează printr-o colorație intensă, o aciditate mai mare față de a celor obținute în podgoriile sudice și prin conținutul lor ridicat în extract și glicerol, ceea ce le face mai corpolente, pline și în același timp catifelate. Aceste vinuri au o plăcută vioiciune gustativă și evoluează bine prin învechire, notează oenologul Mihai Macici.

La Miniș funcționează cea mai veche Vinotecă cu cel mai vechi vin, produs în 1926. Tot aici, a luat ființă, în anul 1957, Stațiunea Experimentală Viticolă Miniș (1957), care funcționează în prezent ca Stațiune de Cercetare — Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș. În 1987, a fost deschis, în localitatea Miniș, Muzeul Viei și Vinului.

În centrul viticol Măderat se obțin atât vinuri de calitate superioară, albe și roșii, din soiurile Riesling italian, Sauvignon, Pinot gris, Furmint, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir și Burgund mare, precum și vinuri de masă de Mustoasă de Măderat, Fetească regală, Oporto și Sangiovese. Soiurile de calitate sunt cultivate pe terenurile în pantă cu expoziție sudică sau sud-estică, iar cele pentru vinuri de larg consum sunt cultivate pe suprafețele mai plane de la baza versanților, cu soluri adânci și relativ fertile.

Vinurile roșii obținute la Măderat din Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir și Burgund mare se situează puțin sub nivelul celor obținute la Miniș, fapt datorat, în mare parte, poziționării mai la nord a centrului viticol Măderat.

Totodată, este demn de amintit faptul că, în centrul viticol Măderat se remarcă vinurile albe obținute la Mocrea, de o calitate deosebită.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Piatra Albă “La Grunj”, declarată monument al naturii, este o rezervație naturală geologică situată în comuna Mânzălești din județul Buzău, la confluența râului Slănic cu pârâul Jgheab, într-una dintre cele mai spectaculoase zone din spațiul Subcarpaților de Curbură, așa cum arată site-urile www.descoperimlumeaimpreuna.ro și www.skytrip.ro. 

Sursa foto: youtube.com

Rezervația geologică se întinde pe o suprafață de 0,025 hectare. Cu o formă piramidală inconfundabilă, stânca are o înălțime de 18 metri și un diametru de 15 metri, având în vârf o cruce care poate fi observată de la depărtare. Este alcătuită dintr-o rocă formată prin eroziune eoliană și hidraulică și prin acumularea marnei albe cinerite. Silueta sa piramidală este lipită de o altă rocă formată din tufuri dacitice, provenite din erupții vulcanice, de culoare alb-cenușiu-gălbuie, de vârstă tortoniană (perioadă din Miocen — în urmă aproximativ 20 de milioane de ani), dar și din gresii cu poziție aproape verticală și aspect de micropediment.

Aspectul stâncii se datorează, potrivit surselor amintite, unor modelări exercitate, continuu, de apa provenită din precipitații, dar și de apa râului Slănic, care la niveluri mari năpustește asupra Grunjului, cum îi spun localnicii. Denumirea de “Grunj” are sensul de “grumaz”, “îngustare”. Prin forma sa, comparabilă la altă scară, Piatra Albă amintește de Copacabana — Căpățâna de Zahăr din Brazilia.

DJ 203 K, traseul Beceni — Vintilă Vodă — Mânzălești — Lopătari. Odată ajunși în această zonă, turiștii pot vizita și alte obiective turistice din județul Buzău, la fel de interesante, cum ar fi Platoul Meledic, Vulcanii Noroioși, Focurile Vii de la Lopătari sau Lacul Mocearu și Lacul Limpede din Bisoca.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva