Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Bosnia și Herțegovina, cu o suprafață de 51.129 km pătrați și o populație de 3.819 milioane de locuitori (estimare 2015), potrivit worldpopulationreview.com, sărbătorește ziua națională la 25 noiembrie.

Sursa foto: Captură YouTube

Situat în Europa Sudică, statul are ca vecini Muntenegru, Serbia și Croația.

Relieful este predominant muntos, dat de Munții Metaliferi ai Bosniei și Alpii Dinarici, cu mai multe culmi paralele, orientate NV-SE, cu multe vârfuri ce depășesc 2.000 m, văi cu chei, tăiate de râurile Neretva, Vrbas, Drina. În nord, regiunea montană continuă cu una colinară și un sector al Câmpiei Savei. Pădurile, în principal de foioase, ocupă aproape o jumătate din suprafața țării, iar fauna, bogată, este cea caracteristică Europei Centrale și Mediteraneene.

Principalele orașe sunt: capitala Sarajevo, cu monumente istorice și de artă, multe distruse sau afectate în timpul războiului; Mostar, cu numeroase moschei, cea mai importantă fiind Bey Karadoz, din sec. XVI, podul turcesc, datând din 1566; Banja Luka, cu monumente islamice, moscheea Ferhadhadjia, din sec.XV; Jajce, capitala ultimilor regi bosniaci, cu o serie de monumente, fortăreața din sec. XV, reședința regilor bosniaci, biserica franciscană, catacomebele, bazarul turcesc plus împrejurimile (râul Pliva, cu o cascadă și un lac), potrivit volumului ”Enciclopedia statelor lumii” (2005).

Capitala Sarajevo are o populație urbană de 440.000 de locuitori, în timp ce zona metropolitană are o populație de aproximativ 608.000 de locuitori, potrivit worldpopulationreview.com.

Sursa foto: Captură YouTube

Sarajevo are mult farmec și este plin de viață, include de la o serie de biserici, moschei, catedrale și clădiri guvernamentale până la cafenele, baruri și ateliere de artizani, lucru care face vizitatorul să se simtă confortabil și să rămână mai mult timp decât își planificase inițial, potrivit visitcapitalcity.com. Orașul Vechi reprezintă una dintre atracțiile principale, având un farmec aparte datorită magazinelor în stil oriental și străzilor pietruite.

Între atracțiile turisitice ale orașului sunt: Universitatea din Sarajevo, Podul Latin, Primăria Orașului Sarajevo, Muzeul Național, Fântâna Sebilj, Galeria de Artă, Muzeul de Istorie (expune numeroase documente, mărturii ale asediului din Sarajevo), Memorialul Flacăra Veșnică, Muzeul Evreiesc, Grădina de Trandafiri, Hanul Morica, Muzeul Tunelului, Biblioteca Gawi-Husrev-beg (conține manuscrise arabe, turcești și persane), Muzeu Ars Aevi de artă contemporană.

Sursa foto: Captură YouTube

Orașul Sarajevo a găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă în 1994 și dispune de infrastructuri moderne pentru sporturile de iarnă. În apropiere de oraș se găsește stațiunea Jahonira, o stațiune de ski apreciată. Acoperită de zăpadă din luna octombrie și până în luna mai, stațiunea deține piste de ski alpin precum și pante mai ușoare pentru începători. Vara vegetația este verde și transformă stațiunea într-o destinație perfectă pentru drumeții.

Sursa foto: Captură YouTube

Sarajevo găzduiește și un festivalul de film care-i poartă numele și care difuzează filme comerciale și independente internaționale unde sunt promovați tinerii realizatori.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeii (International Day for the Elimination of Violence against Women) este marcată în fiecare an la 25 noiembrie.

Mai multe organizații nonguvernamentale au organizat, la 25 noiembrie 2015, în Piața Unirii un miting împotriva violenței asupra femeilor. De asemenea, unele dintre protestatare au purtat tricouri cu mesaje împotriva violenței asupra femeilor și au fost machiate astfel încât să pară bătute.

Adunarea Generală a ONU a stabilit, prin Rezoluția din 54/134 din 17 decembrie 1999, ziua de 25 noiembrie drept Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și a invitat guvernele, organizațiile internaționale și neguvernamentale să organizeze activități menite să trezească conștiința publică în fața acestor probleme, se arată pe site-ul oficial al ONU, www.un.org.

Cele 16 zile cuprinse între 25 noiembrie, Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și 10 decembrie, Ziua drepturilor omului, reprezintă perioada Campaniei ”Împreună pentru a pune capăt violenței împotriva femeilor” (”UNiTE to End Violence against Women”) inițiată de secretarul general al ONU. În acest an, campania se desfășoară sub titlul ”Să colorăm lumea în portocaliu: Opriți violența împotriva femeilor și fetelor”. Cu acest prilej, mai multe edificii din întreaga lume, printre care Sfinxul și Piramidele din Giza, Empire State Building sau Palatul Păcii din Haga vor fi iluminate în portocaliu, potrivit www.un.org.

Violența împotriva femeilor și fetelor este tot mai mult recunoscută ca fiind una dintre cele mai serioase și urgente probleme ale tuturor timpurilor. În fiecare colț al lumii, efectul real și dăunător pe care violența îl are asupra femeilor împiedică progresele în multe domenii, inclusiv eradicarea sărăciei, combaterea HIV/SIDA, pacea și securitatea în lume. Comunitatea internațională și societatea civilă au ajuns la concluzia că nu există circumstanțe atenuante pentru violența împotriva femeilor și fetelor. Când are loc, aceasta este de fiecare dată o încălcare a drepturilor lor, este un act criminal și un fapt inacceptabil.

Activiștii pentru drepturile femeii marchează Ziua împotriva violenței femeilor începând cu 1981. Această dată comemorează asasinarea, în 1961, a celor trei surori Mirabal din Republica Dominicană, care militau pentru respectarea drepturilor lor. În 1979, a fost adoptată Convenția ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, principalul instrument internațional al drepturilor femeilor și fetelor. Convenția, alături de alte instrumente legale cu rezultate negociate în cadrul conferințelor internaționale, statuează drepturile femeilor și fetelor la o viață fără violență.

La 20 decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU, prin rezoluția 48/104 a adoptat Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor.

Violența împotriva femeilor este ”orice act de violență fundamentat pe diferența de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferință fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv amenințările cu asemenea acte, coerciția sau privarea arbitrară de libertăți, indiferent dacă acestea apar în viața publică sau privată” fapt stabilit în cadrul celei de-a patra Conferințe Mondiale asupra problemelor femeilor de la Beijing, desfășurată în perioada 4-15 septembrie 1995, se menționează pe site-ul www.sant.ro.

În cadrul aceleiași manifestări, ONU a recunoscut faptul că violența asupra femeilor este un obstacol pentru atingerea egalității, a dezvoltării și a păcii și aduce atingeri drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Printre condițiile care favorizează apariția actelor de violență se află: disfuncțiile și carențele educative ale mediului familial, deficiențele mediului educațional, carențele socio-economice, deficiențele mediului instituțional, creșterea gradului de permisivitate socială, incidența tulburărilor psihice.

Potrivit datelor prezentate pe site-ul oficial al ONU, 35% dintre femei și fete s-au confruntat cu o formă de violență fizică și/sau sexuală la nivel global, iar în unele țări, șapte din zece femei se confruntă cu o formă de abuz în timpul vieții lor. Totodată, un număr de 133 de milioane de fete și femei au trăit experiența unei forme de mutilare genitală, respectiv în 29 de state din Africa și Orientul Mijlociu, unde această practică barbară este considerată comună.

Tot, la nivel mondial, peste 700 de milioane de femei au fost căsătorite copii fiind, dintre care 250 de milioane au fost căsătorite înainte de a împlini vârsta de 15 ani, potrivit statisticilor Națiunilor Unite. Fetele care se căsătoresc înainte de a împlini vârsta de 18 ani probabil că nu își vor completa educația, și mai mult ca probabil acestea vor fi supuse unei forme de violență domestică și complicații la naștere.

În România, prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, și implicit a violenței în familie, reprezintă o parte integrantă a politicii de stat pentru protecția familiei și de sănătate publică, fiind soluționată legislativ prin Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie modificată prin Legea nr.25/2012.

Legea nr.25/2012 stipulează că “prevenirea și combaterea violenței în familie face parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică și constituie, totodată, un obiectiv de interes național”. Legea arată că nimeni nu trebuie să suporte violențele și protejează victimele, oferindu-le găzduire în centre speciale numite adăposturi. Semnalarea situațiilor de violență asupra copilului și violența în familie se face la Direcția Generală de Asistența Socială și Protecția Copilului.

Potrivit unui studiu realizat în iulie 2013 la nivel național, de INSCOP, peste 40% dintre români au auzit de cazuri de violență în familie printre cunoscuții lor. Dintre aceștia, 70% au declarat că victima violenței fusese soția și doar 4,4% au declarat că soțul fusese supus violenței domestice. Potrivit altor date oficiale, provenind de la Inspectoratul General al Poliției Române, în 2011 a crescut cu 10% numărul sesizărilor privind infracțiunile de violență în familie față de anul 2010. Cu toate acestea, din totalul infracțiunilor sesizate, doar în 22,6% din cazuri s-a dispus începerea urmăririi penale, femeile nefăcând plângeri din motive de teamă, financiare, sentimentale sau legate de protejarea copiilor.

La 11 mai 2011, la Istanbul a fost adoptată Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Convenția cuprinde clauze generale, precum înscrierea principiului egalității între femei și bărbați în constituțiile și legislațiile naționale și abrogarea tuturor legilor și practicilor discriminatorii, dar și măsuri concrete. Documentul prevede, de asemenea, împreună cu măsuri de sensibilizare și de educare, obligația de a crea servicii de sprijin specializate pentru femeile victime ale violențelor și deschiderea unor refugii, dar și obligația de a înscrie interdicția de abuzuri în legile naționale.

Guvernul României a aprobat, la 23 septembrie 2015, proiectul de lege privind ratificarea Convenției Consiliului Europei de la Istanbul pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Yvette Larsson

Yvette Larsson

Imaginea României în lume depinde de foarte mulţi factori. Dincolo de campaniile oficiale şi de relatările mass-media, felul în care străinii percep România depinde şi de poveştile pe care le aud de la cei care au fost aici. Încercând să demonteze clişeele şi stereotipurile legate de imaginea României, o profesoară din Suedia a devenit un fel de ambasadoare neoficială a României pe reţelele sociale şi nu numai. Yvette Larsson promovează cu entuziasm poveştile pozitive ale României, cu accent pe tradiţii, viaţa la ţară şi istorie. The Bucharest Lounge este locul în care fotografiile prind viaţă, iar ştiri inspiraţionale puţin cunoscute chiar şi românilor, ajung să fie citite de oameni din întreaga lume.

Yvette Larsson: Relaţia mea cu România e ca o poveste de dragoste. E o poveste profundă, cu adâncime. Mă simt acasă aici. Mă gândesc uneori, mai în glumă, că poate am mai fost aici în altă viaţă.

Rep: Are de-a face această poveste cu oamenii sau cu experienţe dvs aici?

Are de-a face cu oamenii pe care i-am întâlnit aici, cu ospitalitatea şi prietenia lor, cu felul în care ei mă fac să mă simt acasă. Are însă a face şi cu locurile în sine. Am călători prin sate şi oraşe, am văzut multe locuri pentru că sunt la cea de-a 31ª mea vizită în România acum. Deci e vorba în egală măsură de locuri şi de oameni. M-am îndrăgostit de satele româneşti, de autenticitatea lor. E vorba de o unicitate a satului românesc pe care cred că nu o găseşti în alt stat european. Tradiţiile, felul în care trăiesc oamenii – sunt lucruri care s-au păstrat de-a lungul secolelor. În lumea occidentală vorbim despre sustenabilitate şi societăţi sustenabile, dar dacă te uiţi la unele sate româneşti sunt auto-sustenabile în mod firesc, pentru că aşa e ritmul vieţii acolo. Contactul cu această lume e o sursă de inspiraţie pentru mine. Vara asta, de pildă, am călătorit împreună cu copiii mei şi asta mi-a oferit ocazia de a vedea România prin ochii lor. De plidă, la un moment dat, fiul meu se juca cu un băiat de la ţară, apoi mi-a spus: cred că familia lui e foarte săracă. A fost un moment care ne-a oferit ocazia să vorbim despre ce înseamnă să fii bogat sau sărac. I-am spus: uite, părinţii lui au o livadă cu meri şi pruni, au o grădină cu legume, au cereale, au găini, vaci, oi şi alte lucruri. Deci din ceea ce au, ei îşi pot asigura traiul – pot trăi, se pot dezvolta. Au zilnic ouă proaspete, lapte, brânză, carne, legume. Au şi o casă, copiii merg la şcoală. Atunci fiul meu a făcut o pauză şi a spus: poate nu sunt neapărat săraci atunci. Ne-ma gândit că ei nu au gadget-urile pe care le avem noi, nu au bunăstarea socială de care ne bucurăm unii dintre noi, dar poate că au alte lucruri pe care noi nu le avem. Putem fi bogaţi în multe feluri. Eu cred că bogăţia României este bogăţia umanităţii. Când vin în România, îmi amintesc de bogăţia fiinţei umane, de ce înseamnă să fii, dincolo de ceea ce ai.

Sunt recuoscătoare pentru ceea ce am în Suedia şi prezentul nostru de azi este rezultatul luptei şi muncii părinţilor noştri. Dar în această societate a eficientizării şi optimizării, unii dintre noi ajungem să funcţionăm câteodată ca roboţii. Pierdem undeva pe drum din umanitate, din relaţionarea noastră firească, din grija autentică a unuia faţă de celalalt. Dacă îi cer cuiva ajutor pentru ceva, îmi va trimite probabil un link util. Dar eu nu vreau un link, vreau o conversaţie directă cu un om care să mă trimită eventual la alt om care mă poate ajuta. E un semn al modernizării, al lumii digitalizate în care trăim şi este bine. Dar, în acelaşi timp, e un pericol. E important să ne amintim cine suntem ca oameni, ce ne face să fim cu toţii oameni. Conectarea umană e foarte importantă şi o simt mai curând aici decât în Suedia.

Rep: Definiţi relaţia cu România ca pe o poveste de dragoste, ca ceva foarte personal. Această poveste a generat o campanie – aveti un blog, o pagina de internet, un cont Facebook, chiar o platformă: The Bucharest Lounge. De unde nevoia de a spune mai departe, de a vorbi lumii despre România?

Am venit pentru prima oară în România în 1985, când aveam 13 ani. Şi iată şi o aniversare: anul acesta se împlinesc 30 de ani de când am venit pentru prima oară aici. Aveam un prieten cu care corespondam aici încă de atunci, deci a fost o legătură cu care am crescut. El a crescut aici, în era lui Ceauşescu, iar eu am crescut în Suedia, cu diferenţele specifice. Tocmai din cauza acestor diferenţe, am început să mă gândesc încă de mică la concepte ca libertatea de expresie, democraţie. Am început să fac lobby pentru România pe lângă jurnalişti suedezi de când aveam 16-17 ani. Apoi, am continuat, chiar dacă timpurile s-au schimbat. Mi se părea că lumea occidentală era prea ocupată cu ale ei ca să îi pese de ce se întâmplă în România. Am revenit în România liberă pentru prima oară în 2011 şi am constatat o discrepanţă care m-a uluit între ce scria presa străină despre România şi ce găseam aici. Mi se părea că există o imagine a României în lume deja stabilită, ca un scenariu, iar presa doar produce articole care susţin acest scenariu. Totul era în alb şi negru, buni şi răi. Mi se părea nu doar nedrept, dar neadevărat. Dacă ar fi să scriu o poveste despre tine şi povestesc doar despre degetul tău inelar, cât de corectă e imaginea pe care şi-o formează cineva despre tine? Dacă faci o poză, prezinţi un singur aspect dintr-un singur loc. Dar cum rămâne cu restul? Mi se părea că aşa e prezentată şi România în străinătate şi nu puteam să stau şi să mă uit cum lucrurile astea se întâmplă. M-am gândit imediat: ce pot să fac? Pot să scriu, îmi place să fac fotografii, mă descurc bine cu reţelele sociale şi platformele electronice. Aşa a început The Bucharest Lounge. Scopul meu este de a promova acei oameni care fac ceva bine pentru România astfel încât şi românii să vadă că sunt printre ei oameni care fac lucruri pozitive.

Rep: Câteodată, chiar şi pentru români, este o surpriză ceea ce faceţi. Adică ne aduceţi ştiri pozitive despre care nici noi nu ştiam.

Îmi dau şi eu seama că uneori se întâmplă asta, deşi nu a fost un scop pentru mine. Aveam două scopuri: să rebrenduiesc România şi să invit oamenii să o viziteze. Voiam să înlocuiesc imaginea asta în alb şi negru, vă îi uimesc, să le descopăr frumuseţea României. Şi de fapt nu este vorba doar despre România. Tot Estul Europei se confruntă cam cu aceleaşi provocari în ce priveşte imaginea. La 6 luni după ce am pornit The Bucharest Lounge, mi-am dat seama că grupul meu ţintă nu sunt doar românii. Voiam să le vorbesc celor din afara României despre România. Acum pot spune că o mare parte din cititorii mei sunt români care locuiesc în străinătate. Ei îmi preiau poveştile şi fotografiile şi prin ei ajung mai departe la români şi străini deopotrivă. Primesc feedback de la oameni de toate felurile care îmi spun că descoperă România prin ceea ce postez. Caut oameni care au ceva frumos de spus – poate fi brutarul din colţ şi povestea lui optimistă, poate fi un jurnalist ca dumneavoastră, cineva care lucrează cu copii într-un mod inedit sau o femeie antreprenor de succes, poate fi oricine care face bine. Avem o singură viaţă, deci e bine să ieşim din zona de confort şi să încercăm să facem ceva ieşit din comun. Cel puţin, eu aşa văd lucrurile.

Rep: Ca români, mulţi dintre noi avem uneori tentaţia să vedem mai curând aspectele negative ale societăţii. Ce ar trebui făcut pentru a promova ceea ce este pozitiv?

În experienţa mea cu Bucharest Lounge, am întâlnit o mulţime de oameni care nu sunt negativi, care au proiecte şi iniţiative. Dacă aş face o hartă interactivă a acestor oameni, aş umple harta României. Deci nu sunt de acord cu negativitatea românilor. Dar sunt acord că multe proiecte sunt frânate de lucruri care nu merg bine în România. Corupţie, birocraţie… Dar eu mă gândesc la următorul aspect: campaniile româneşti de promovare a ţării nu prea sunt vizibile în lume. Pot vorbi despre ţările nordice, de pildă, unde nu există aşa ceva. Punând acest detaliu în contextul lumii grăbite în care trăim – suntem cu toţii pe fugă, încărcaţi, prinşi cu o grămadă de lucruri. Dacă nu eşti vizibil, nu exişti. Unii spun: “Ooo, lumea nu ştie nimic despre România. Ce ignoranţi!” Eu nu cred că sunt ignoranţi, ci pur şi simplu asta e ritmul vieţii. E nevoie de campanii vizuale, de fotografie, designeri de artă, graficieni, concepte cheie. Şi sunt unele campanii, dar trebuie ridicate, trebuie să fie vizibile.

Rep: Vorbim de un nivel oficial aici, în contextul în care dacă rămân la nivel mic nu pot ajunge foarte departe?

Depinde. Avem reţelele de socializare care pot fi eficient, deci şi campaniile mici pot ajunge departe. O problemă aici e nevoie însă de comunicare într-o limbă internaţională. Limba mea maternă e suedeza. Sunt un mult mai bun comunicator in limba mea, dar o limbă internaţională, e o unealtă de comunicare. Cei care lucrează în domeniul promovării ţării, ar trebui să ţină cont de asta dacă scopul e să ajungă la publicul din afara ţării. Oamenii sunt comozi. Vezi o poză frumoasă şi îţi place, îi dai like, dar dacă ai şi o poveste în jurul ei, scrisă într-o limbă pe care o poţi înţelege, e mult mai mult. Dacă vrei să atingi oameni, te gândeşti la metodele prin care o poţi face. Scrieţi în Engleză, folosiţi fotografii, promovaţi poveşti, concentraţi-vă pe tradiţii, eco-turism, străinii sunt înfometaţi de experienţe autentice pe care le pot avea în România, în special la ţară. Vinul şi mâncarea românească, Delta, experienţele deschise pentru turişti care participă la viaţa de aici.

Sursa: rfi

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Semințele de muștar, în forma lor naturală sau sub formă de pastă, sunt un condiment nelipsit de pe mesele românilor și fără de care tradiționalii mititei sau cârnați nu ar mai avea aceeași savoare. Muștarul, fiind cunoscut în toată lumea, și-a câștigat titlul de “condimentul națiunilor”, fiind al doilea cel mai popular condiment din lume după piper.

Cultură de muștar

Sursa foto: Captură Youtube

Muștarul este o plantă erbacee anuală, rezistentă, care face parte din familia cruciferelor (Brassicaceae), din care fac parte legume precum varza, broccoli și conopida. Europa și Asia sunt principalele continente pe care se dezvoltă cel mai bine această plantă. Există o mare diversitate de plante de muștar care au fost descoperite până în prezent (circa 40), dar doar 3 dintre acestea sunt larg răspândite. Acestea sunt : muștarul alb (Brassicaceae alba sau Brassica hirta), muștarul negru (Brassicaceae nigra) și muștarul brun (Brassicaceae juncea).

Deși este numit muștar alb, semințele sale rotunde și dure sunt de culoare galbenă, până la cafeniu deschis. Stratul exterior, ca o membrană, este decojit înainte de comercializare. Cu gustul său mai ponderat și durabilitatea sa, este cel mai utilizat pentru a produce muștarul generic și pentru murături. Florile galben-aprins produc păstăi păroase, lungi de 2,5-5 cm, fiecare conținând aproximativ 6 semințe, cu diametrul de 1-2 mm. Cu puțin înainte ca semințele să ajungă la maturitate, plantele sunt recoltate și uscate. Semințele uscate nu au niciun fel de parfum, dar după ce sunt mestecate o vreme eliberează un gust iute-pătrunzător, potrivit site-uluicondimenteweb.ro. Semințele de muștar alb sunt folosite în special pentru prepararea pastelor de muștar, fiind superioare celor de muștar negru și brun, datorită faptului că substanța care le conferă iuțeala (p-hidroxi-benzil-isothiocanat) este non-volatilă și stabilă.

Cultură, flori de muștar

Muștarul negru are florile mai mici, păstăile sunt netede, bombate și produc mai multe semințe. Pe lângă faptul că sunt rotunde și dure, culoarea semințelor acestui soi are o paletă de la cafeniu până la negru. O altă caracteristică a muștarului negru este gustul puternic picant. Muștarul negru este folosit exclusiv ca pastă.

Muștarul brun îl recunoaștem după frunzele rotunjite la bază și subțiri la vârf. Păstăile acestuia au o dimensiune între 3-5 centimetri, iar gustul este asemănător celui alb și negru, singura diferență fiind că, spre deosebire de cel alb, este puțin mai picat. Semințele se pot folosi ca atare, prăjite întregi, pentru a fi adăugate în anumite mâncăruri.

Pastă de muștar

Pasta de muștar este un condiment des folosit în Europa centrală și de nord, foarte potrivit pentru carnea fiartă sau prăjită și pentru mezeluri. Este, de asemenea, foarte des folosită ca ingredient în prepararea sosurilor, întrucât semințele de muștar conțin emulgatori, îmbunătățind nu numai aroma, ci dând și consistență sosurilor. În afară de condiment în sosuri și tocănițe, semințele de muștar au un efect conservant, fiind folosite la prepararea murăturilor sau pentru a “îndulci” anumite preparate acide. Sunt benefice pentru sănătate: triptofanul, considerat “aminoacidul fericirii”, se găsește în cantități importante în semințele de muștar.

Boabele de muștar au în componență: mucilagii, substanțe minerale (sodiu, potasiu, magneziu, selenium, proteine și calciu), acizi grași esențiali (omega-3 și omega-6), fibre alimentare, vitamina A, vitamina C, fier, vitamina D, vitamina B6, vitamina B-12, proteine, uleiuri, un glucozid (sinigrină) și un ferment (mirozină).

În medicină, sunt folosite două soiuri: muștarul alb și muștarul negru. În scop fitoterapeutic, se utilizează semințele (fructele), care trebuie recoltate dimineața sau în zilele înnorate, în lunile iulie sau august. Acestuia i s-au atribuit multe efecte tămăduitoare încă de către cele mai vechi culturi.

Muștarul alb se folosește sub formă de boabe de muștar, iar cel negru sub formă de făină. Esența de muștar intră în compoziția unor medicamente antireumatice și se utilizează la prepararea spirtului de muștar.

Muștarul este un bun laxativ, scade colesterolul, stimulează buna funcționare a circulației sângelui, este un bun antiinflamator și stimulează pofta de mâncare. Semințele de muștar conțin niacină, ce ajută la menținerea unei tensiuni normale. În același timp, niacina ajută la scăderea nivelului de colesterol, protejând arterele împotriva aterosclerozei.

Muștarul are un efect antibiotic și echilibrează tensiunea arterială. Grație conținutului de sulf, semințele de muștar au proprietăți antifungice și antibacteriene, fiind indicate în cazul infecțiilor. De asemenea, este dovedit faptul ca baia cu boabe de muștar este un bun medicament împotriva răcelilor, pune sângele în mișcare și alungă frisoanele, potrivit site-ului gradinamea.ro.

Muștarul, având proprietăți antiinflamatoare, calmează migrenele și este un bun “aliat” împotriva astmului, bronșitei, pneumoniilor, nevralgiilor, dispepsiilor, anorexiei, și gripelor.

Specialiștii îndeamnă pe cei care suferă de constipație cronică să consume câte o linguriță de boabe de muștar cu lapte sau cu apă (zi de zi se crește doza de administrare până la o lingură). Acest tratament se ia sub formă de cure, pe o perioadă de o săptămână, urmată de o pauză de zece zile.

Semințele de muștar protejează și împotriva cancerului gastrointestinal, anumite studii demonstrând că semințele de muștar pot chiar inhiba dezvoltarea celulelor canceroase prezente și pot preveni formarea altora noi.

Uleiul de muștar este cunoscut și el drept un fabulos și străvechi remediu de stimulare a creșterii părului. Betacarotenul convertit în vitamina A ajută la fortifierea și hidratarea părului, dar contribuie și la menținerea sănătății scalpului.

Semințele de muștar îmbunătățesc sistemul imunitar și cresc capacitatea organismului de a face fața bolilor, deoarece sunt pline de minerale esențiale, precum fier, mangan, magneziu, cupru.

Boabele de muștar brune au un efect mai puternic și sunt recomandate pentru a fi folosite în dieta de slăbit. Gustul ușor picant taie pofta de mâncare. Nutriționiștii susțin că multe condimente picante, printre care și boabele de muștar, ne ajută să mâncăm mai puține alimente grase și dulci și mai multe alimente sărace în calorii. De asemenea, boabele de muștar conțin o cantitate importantă de proteine și de fibre, astfel încât senzația de sațietate se instalează foarte repede.

Trebuie, însă, să avem în vedere, atunci când ne hotărâm să începem o dietă care include boabele de muștar, că acestea sunt interzise persoanelor care suferă de colon iritabil. Tratamentele cu muștar nu sunt indicate nici copiilor cu vârste până în 6 ani, potrivit site-uluisfatulmedicului.ro.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Poetul Alexandru Macedonski s-a născut la 14 martie 1854, în București, fiind fiul generalului Alexandru D. Macedonski.

După absolvirea gimnaziului, a călătorit pentru a studia în Austria, Elveția și Italia. În 1871 se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București.

A debutat în gazeta ”Telegraful român” din Sibiu cu poezia ”Dorința poetului”, la 8 decembrie 1870, iar primul volum de versuri care îl consacră este ”Prima verba”, apărut în 1872.

Din 1873 a început o puternică campanie antimonarhică în publicațiile ”Telegraful”, ”Familia”, ”Stindardul”, ”Revista contemporană”, la care colabora, și într-o serie de ziare efemere, editate de el însuși: ”Oltul” (1873), ”Vestea” (1877), ”Dunărea”, ”Plevna” (1878), ”Tarara” (1880), ”Liga ortodoxă” (1896).

În activitatea poetică a lui Al. Macedonski se observa intenția de a inaugura o direcție literară, o nouă școală de poezie, începutul în acest sens constituindu-l conferința cu tema ”Mișcarea literară din cei din urmă zece ani” pe care o susține în 1878 la Ateneu. În 1880 întemeiază publicația ”Literatorul”, de orientare antijunimistă, prima revistă simbolistă românească.

La sfârșitul anului 1881 Macedonski publică a doua sa culegere de ”Poezii” (pe copertă: 1882) și este decorat de către V.A. Urechia, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, cu medalia ”Bene Merenti”, clasa I. A fost numit, pentru scurtă vreme, inspector al monumentelor istorice. Nu după mult timp însă, publicând o epigramă împotriva lui Mihai Eminescu, când marele poet se îmbolnăvise, destinul său literar se modifică, ajungând să fie marcat de acest gest neînțeles.

A călătorit apoi foarte mult în Italia și Franța (1884, 1910-1912), aceasta din urmă determinându-l, între altele, să înțeleagă și să se asocieze fundamental curentului simbolist. S-a aflat permanent într-o relație strânsă cu lumea artistică apuseană, colaborând la diferite publicații, în special franceze și belgiene.

În 1895 îi apare volumul de versuri ”Excelsior”, în 1897 — volumul de versuri în limba franceză ”Bronzes”, iar în iunie 1916 publică primul ciclu din ”Poema rondelurilor” (ultima serie de ”Rondeluri” apărând în 1920). A mai editat de asemenea revistele: ”Forța morală” (1901), ”Le beau Danube bleu” (1905), ”Revista de critică și literatură” (1908) ș.a. Susține, la Ateneu, conferințe despre romantism (1901) și despre teatru și literatură (1902).

Alexandru Macedonski a trăit foarte intens sentimentul că face parte din rândul acelor ”poetes maudits, despre care Verlaine vorbește cam în aceeași vreme” (Tudor Vianu, ”Scriitori români”, II, 1970). Macedonski este un poet al iluzionării, așa cum Eminescu este poetul lucidității. Tema predilectă a lui Macedonski este, în ”Poezii” (1895), ”Excelsior” (1897) sau în ”Flori sacre” (1912), consemnarea sarcastică a eșecului în plan social a ideii pe care și-a făcut-o despre sine și, deci, implicit, perpetua ei afirmare. (Augustin Pop, prefață la ”Poezii” de Alexandru Macedonski, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981).

Esențele simbolismului, cum ar fi: muzica, fantezia, imaginea, culorile, sunt cuprinse în articolele sale ”Logica poeziei” (1880), ”Poezia viitorului” (1892), ”Simțurile în poezie” (1895), ”În pragul secolului” (1899). Deosebirea dintre simbolismul abordat de Macedonski și cel francez constă în sinteza vis-voință. ”Poemele Nopților” au ca motive iubirea, bucuria, idealul, deznădejdea, moartea, fiind de fapt o meditație, oscilând între jubilație și sarcasm, asupra condiției omului și artistului. Cea mai semnificativă dintre ”nopți” pare a fi ”Noapte de decemvrie”, care are ca laitmotiv iluzia, visul, întâlnit deseori și în creația lui Baudelaire.

Proza lui Al. Macedonski, o adevărată încercare de experiment artistic, inaugurează proza artistică românească pe care o vor ilustra Dimitrie Anghel, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi. Reprezentativ pentru autor este romanul ”Thalassa” (1916), publicat mai întâi în ”Literatorul”, versiunea românească a romanului ”Le calvaire du feu” (1906).

Alexandru Macedonski a murit la 24 noiembrie 1920, la București, iar la 27 noiembrie a fost înmormântat la Cimitirul Bellu. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române, în anul 2006.

AGERPRES/(Documentare: Ruxandra Bratu; redactor Arhivă foto: Elena Bălan; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ultimul concert ENESCU 60, susținut, cu ocazia Zilei Naționale a României, de violonista Clara Cernat și pianistul Thierry Huillet, va avea loc vineri, de la ora 19,00, la Palazzetto Bru Zane din Veneția.

Potrivit unui comunicat al Institutului Cultural Român (ICR), transmis luni AGERPRES, programul cuprinde piese de George Enescu, Gabriel Faure, Camille Saint-Saens, Maurice Ravel și Thierry Huillet.

Concertul este organizat de Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică (IRCCU) de la Veneția, în parteneriat cu Palazzetto Bru Zane — Centre de musique romantique française di Venezia, sub patronajul Ambasadei României în Italia.

Evenimentul beneficiază de sprijinul financiar al ICR și se înscrie în strategia IRCCU Veneția de promovare a operei marelui violonist, compozitor și dirijor George Enescu, prin intermediul unei serii de concerte organizate cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la trecerea sa în eternitate, mai informează comunicatul.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Claudia Stănescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Perechea alcătuită din tenismanul român Horia Tecău și olandezul Jean-Julien Rojer ocupă primul loc, de luni, în clasamentul mondial pe echipe (Emirates ATP Doubles Team Rankings), după ce a câștigat, duminică, Turneul Campionilor de la Londra.

Tecău a reușit un salt de trei locuri și se află pe locul doi în clasamentul ATP la dublu, cea mai bună clasare din cariera sa.

Florin Mergea și indianul Rohan Bopanna, finaliști la Londra, au urcat un loc față de săptămâna trecută și se află pe 7.

Mergea se află pe locul 9 la dublu, în urma unui salt de trei poziții.

La simplu, Marius Copil este cel mai bun tenisman român, pe locul 164, o treaptă mai sus ca săptămâna precedentă. Adrian Ungur este al doilea român, pe 169.

Clasamentul ATP la simplu
1 (1). Novak Djokovic (Serbia) 16.585
2 (2). Andy Murray (Marea Britanie) 8.670
3 (3). Roger Federer (Elveția) 8.265
4 (4). Stanislas Wawrinka (Elveția) 6.865
5 (5). Rafa Nadal (Spania) 5.230
6 (6). Tomas Berdych (Cehia) 4.620
7 (7). David Ferrer (Spania) 4.305
8 (8). Kei Nishikori (Japonia) 4.235
9 (9). Richard Gasquet (Franța) 2.850
10 (10). Jo-Wilfried Tsonga (Franța) 2.635
…………………………………………………………..
164 (165). Marius Copil 318 puncte
169 (170). Adrian Ungur 305
278 (277). Victor Hănescu 183
442 (445). Petru-Alexandru Luncanu 93
443 (442). Dragoș Dima 93
487 (490). Vasile Antonescu 79 etc.

Clasamentul ATP la dublu
1 (1). Marcelo Melo (Brazilia) 8.900 puncte
2 (5). Horia Tecău 7.420
3 (6). Jean-Julien Rojer (Olanda) 7.420
4 (2). Bob Bryan (SUA) 6.770
5 (3). Mike Bryan (SUA) 6.770
6 (4). Ivan Dodig (Croația) 6.685
7 (7). Jamie Murray (Marea Britanie) 5.745
8 (8). John Peers (Australia) 5.545
9 (12). Rohan Bopanna (India) 5.530
10 (9). Fabio Fognini (Italia) 5.365
11 (14). Florin Mergea (România) 5.290 etc.

Clasamentul ATP la dublu pe echipe
1 (2). Horia Tecău (România)/Jean-Julien Rojer (Olanda) 7.810 puncte
2 (1). Bob Bryan/Mike Bryan (SUA) 6.865
3 (3). Ivan Dodig (Croația)/Marcelo Melo (Brazilia) 6.540
4 (4). Jamie Murray (Marea Britanie)/John Peers (Australia) 5.835
5 (5). Simone Bolelli/Fabio Fognini (Italia) 5.095
6 (6). Pierre-Hugues Herbert/Nicolas Mahut (Franța) 4.965
7 (8). Florin Mergea (România)/Rohan Bopanna (India) 4.435
8 (7). Marcin Matkowski (Polonia)/Nenad Zimonjic (Serbia) 4.290
9 (9). Vasek Pospisil (Canada)/Jack Sock (SUA) 3.420
10 (10). Alexander Peya (Austria)/Bruno Soares (Brazilia) 3.420 etc.

AGERPRES (autor: Mihai Țenea, editor: Mircea Lazaroniu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Romanian engineer Corneliu Birtok Baneasa has won a gold medal and the special Prize of the delegation of Thailand at the Brussels Innova International Fair, that took place from Nov. 19 to 21, with his device that allows an up to 5pct growth in the power of the car engine, in parallel with a 7pct cut of the fuel consumption and of the pollutants.

Photo credit: (c) Sorin BLADA / AGERPRES photo

Called “thermal deflector”, destined to protect the supra-aspiring air filter against thermal radiations. It is said to be useful in summertime to keep air temperatures low and avoid power leakage from the engine because of heat.

“In summertime, the engine may lose 20 per cent of power because of heat. This deflector will keep temperatures low, while offering the motor constant power both in spring and in autumn,” Birtok Baneasa explained.

In the inventor’s opinion, the jury appreciated the performances of his invention, and also the fact that by slashing fuel consumption, the device contributes to a diminishing of the pollutants emitted into the atmosphere by the vehicles where it might be used.

“The thermal deflector is not only limited to the automotive industry. It could also be used in constructions. Obviously, researches could be extended to and diversified with regards to its usefulness,” said Corneliu Birtok Baneasa.

In the opinion of the Deva-born engineer, the Romanian research needs a higher financial support, as an efficient way to contribute to the development of the national economy.

At the Brussels Innova Fair, Birtok Baneasa has represented Romania alongside the team selected by the National Authority for Scientific Research and Innovation (ANCSI).AGERPRES

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Nu departe de București, cu două foste capitale ale Țării Românești prin preajmă – Curtea de Argeș și Câmpulung -, se întinde Ținutul Posadelor, străjuit de vârful Moldoveanu și de Corbii de Piatră. Grupate pe cele patru văi – Râul Doamnei, Topologului, Argeșului și Vâlsanului – cele 15 comune ale ținutului, 14 în județul Argeș și una în Vâlcea, scot la iveală zone de o frumusețe aparte, mai puțin alterate de cotidianul vieții moderne. Oamenii locului, aproape 50.000 la număr, încearcă și reușesc, în mare parte, să le păstreze autenticitatea, valorile și tradițiile.

Am cunoscut o parte dintre ei… Sunt oameni care au dorit să arate ceea ce au reușit împreună prin foarte multă muncă și cu foarte multă pasiune. Din pasiune și interes pentru dezvoltarea zonei a luat ființă, la inițiativa comunei Nucșoara, Asociația Grupul de Acțiune Locală (GAL) Făgărașul de Sud — Ținutul Posadelor, care a devenit un parteneriat public privat cu 49 de membri, dintre care 17 aparțin sectorului public și 32 sectorului privat. Denumirea GAL-ului provine, pe de o parte, de la poziția geografică (Făgărașul de Sud), iar pe de altă parte de la identitatea istorică (Ținutul Posadelor).

Cu ajutorul fondurilor europene, prin axa LEADER din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007 — 2013, completat de dorința pentru mai bine a unor oameni, a început o poveste frumoasă. A fost un început greu, o adevărată provocare, dar care a adus rezultate pas cu pas, pentru că tineri remarcabili, reîntorși în satele lor, s-au arătat capabili și vrednici să construiască, să aducă bunăstare și să transmită mai departe. O poveste care poate fi spusă și trăită oriunde în România. Un exemplu care poate fi urmat.

* Programul LEADER în Ținutul Posadelor 
Sufletul și inima acestui Grup de Acțiune Locală, Tudor Radu, directorul executiv al Ținutului Posadelor, face bilanțul programului LEADER, cu care a reușit să resusciteze aceste zone. Se mândrește cu ceea ce a realizat și împărtășește și altora.

“La finalul implementării strategiei 2007 — 2013, ne mândrim că din cei 2,285 milioane de euro, valoarea nerambursabilă contractată, avem o rată de absorbție de 99,57%, adică 2,273 milioane de euro. Avem 47 de proiecte contractate, care sunt în faza finală, la ultima cerere de plată. De asemenea, ne mândrim că 14 din cei 15 parteneri publici pe care îi avem au primit finanțare pentru dotarea căminelor culturale, mai ales pe partea de articole vestimentare tradiționale, de instrumente muzicale, pentru că, așa cum am stabilit în strategie, am reușit să resuscităm viața culturală a satului. Aș mai aminti un alt element important: din suma de 2,285 milioane de euro, mai mult de 60% s-a dus către mediul privat. Consider că este o mare realizare, pentru că aici se creează plus valoare, locuri de muncă și tot de aici vin bani către bugetul local. Campionul GAL-ului nostru este de departe comuna Corbi, cu două proiecte publice realizate și șapte private”, povestește directorul GAL.

* Un singur investitor, trei proiecte private în Ținutul Posadelor
Mihai Ungurenuș, un tânăr investitor argeșean din comuna Corbi, beneficiar de fonduri europene, s-a întors în locurile natale hotărât să schimbe ceva și a dovedit, în scurt timp, că poate face lucruri deosebite. A început prin înființarea unei plantații de pomi și arbuști fructiferi, a continuat cu un depozit de fructe ultramodern și cu o pensiune agroturistică de patru margarete pentru zona văii Râul Doamnei. Și, bineînțeles, nu se oprește aici. Recunoaște că nu a fost ușor, dar știe că nimic nu se poate obține fără muncă și nimeni, nici chiar Uniunea Europeană, nu oferă nimic gratis. Recunoaște că fondurile europene nu sunt pentru cei săraci și că ai nevoie de bani ca să începi o investiție cu fonduri europene. Cu toate acestea, recomandă tinerilor să înceapă proiecte, iar autorităților să renunțe la birocrația excesivă.

“M-am născut în această zonă, am crescut cu pomi în grădină și îmi place acest lucru. Eu sunt contabil de meserie, am absolvit ASE, dar am studiat mult pe partea de plantații. Când veneam acasă și vedeam plantațiile învechite mă gândeam că este păcat să nu fac ceva. Mai ales că am fost pe afară și am văzut tehnologia lor. Lumea a evoluat, noi am evoluat și plantele au evoluat. Eu cred că trebuie să studiezi non stop, pentru că inovarea este la ordinea zilei. Am făcut un curs de pomicultură, iar acum urmez un master pe pomicultură integrată la Academie la București”, povestește Mihai Ungurenuș.

Primul proiect al tânărului localnic din comuna Corbi, sat Stănești, a demarat în 2010 cu plantația occidentală de pomi fructiferi și de arbuști, a urmat un al doilea privind achiziționarea unei mașini frigorifice și un al treilea: o pensiune și un depozit de fructe. În total, a investit 480.000 de euro numai din fonduri europene.

“Am început în 2010 cu o investiție de 300.000 de euro înr-o plantație de măr, afin și zmeură pe 5 hectare, plus echipamente, tractoare, sisteme de irigat, sisteme antigrindină și anti-ploaie. Am adus inovare, pentru că proiectul implementat a fost făcut cu Facultatea de Agronomie, cu Centrul de pomicultură integrată. Aici, nu avem doar afin, zmeur, mur sau coacăz, ci și goji, curmali sau kiwi. De asemenea, avem căpșuni, cireși, vișini și, bineînțeles, meri. Tot ceea ce se experimentează la Agronomia București se implementează și aici. Toate soiurile s-au adaptat foarte bine, iar producțiile sunt bune. La fructe de pădure am trecut de 10 tone la hectar, iar la măr de 50-60 de tone/hectar. Este un teren odihnit, am folosit doar gunoi de grajd, iar fructele, mai ales cele de pădure, nu necesită tratamente. Pot spune că ceea ce obținem este aproape ecologic. Cred că, în următorii 15 ani, vom culege efectiv roadele pentru că aceste plantații au o durată de viață de 15-20 de ani, la afin chiar de 50 de ani”, spune investitorul argeșean, adăugând că toată producția de fructe este depozitată și ulterior livrată unor supermarketuri din București și Pitești.

Îl întreb dacă merită să începi o investiție cu fonduri europene, dacă merită să lupți pentru obținerea lor, ținând cont de birocrația excesivă, dar și ce sfaturi ar putea oferi tinerilor care vor să investească într-o afacere la sat.

”Într-adevăr, există multă birocrație în obținerea fondurilor, dar, din păcate, nu se poate fără ea. Și în alte țări, precum Franța, Italia, pașii sunt la fel. Munca este la fel și pentru un proiect de 50.000 de euro, dar și pentru unul de un milion de euro. Nu îți dă nimeni vreun ban degeaba, trebuie să muncești, nu îți dă nimeni nimic gratis. Da, este greu, ne mai supărăm și noi și finanțatorii și cei care ne controlează, dar tot spun că în final merită efortul. Ce sfaturi aș da tinerilor care vor să înceapă un proiect? Vreau să le spun că este greu, pentru că trebuie să dețină ceva bani sau să-i poată lua din bancă. E greu, pentru că Taxa pe Valoare Adăugată este mare, partea de cofinanțare este mare. Însă, lucrurile au început să se mai îmbunătățească. Aș vedea, însă, partea de TVA cu taxare inversă. Cred că este cea mai simplă treabă care s-ar putea face, pentru că oamenii nu au TVA să susțină proiectele”, afirmă Mihai Ungurenuș.

Însă, tânărul investitor nu s-a oprit aici. A continuat să investească într-un depozit frigorific modern, cu o capacitate de 250 de tone, care îndeplinește toate standardele europene de calitate și de mediu. Este vorba de 250.000 de euro, din care 50% fonduri europene, tot pe programul LEADER, în cadrul GAL ‘Ținutul Posadelor’.

“Mi-am spus că producția din câmp trebuie depozitată în așa fel încât să-i păstrezi calitatea mai mult timp. Este un avantaj, deoarece numai așa poți scoate producția în lunile ianuarie și februarie, când prețul este mult mai bun. Vă spun de ce sunt preferate fructele din afară: pentru că noi nu putem oferi cantitatea și calitatea lor. De exemplu, pe mere, eu pot oferi doar o livrare locală, nu am suficientă cantitate pentru marile lanțuri. S-au plantat destul de puține livezi în ultimii 20 de ani, în schimb s-a defrișat de 10 ori mai mult decât s-a plantat, iar acum plantațiile sunt învechite. Lumea e în mișcare și, de aceea, se doresc soiuri rezistente, producții mari la costuri mici”, explică Ungurenuș.

Dar pentru că tinerețea face casă bună cu îndrăzneala și cu dorința de a reuși, tânărul investitor a decis ca brandul înregistrat pentru fructele pe care le obține ‘Livada bunicului’ să fie folosit și pentru o agropensiune turistică de patru margarete, pe care a construit-o și pe care de curând a introdus-o în circuitul turistic. Ineditul constă în faptul că oamenii vin aici, la pensiunea cochetă și primitoare din valea Râul Doamnei, se simt ca acasă, dar, mai mult decât atât, pot culege fructe din livadă și pot pregăti gemuri sau dulcețuri.

“Am văzut acest principiu pentru prima dată în Franța, Italia și Austria. Cred că aici pot veni familii cu copii de la oraș care nu mai știu ce este un afin sau un coacăz. Îi lăsăm singuri să își culeagă ce vor din livadă, să simtă gustul și calitatea fructelor. Am dorit să punem la dispoziția turistului condiții foarte bune, iar zona ne ajută și… nu ne ajută. Ne ajută pentru că este o zonă de deal și de munte, o zonă adevărată, curată și liniștită, mai puțin poluată, o zonă cu țărani adevărați, unde caii mai trag la căruță. Suntem la jumătatea distanței dintre Curtea de Argeș și Câmpulung, este zona de rezistență din munți a partizanilor anticomuniști, o zonă cu multă istorie. De aceea, vrem să facem și un drum al partizanilor în care să prezentam tot ceea ce s-a întâmplat atunci. Din păcate, nu ne ajută infrastructura”, spune tânărul investitor din comuna Corbi.

Ce oferă pensiunea ‘Livada bunicului’ și ce poate face bucureșteanul grăbit în aceste locuri, fie vară, fie iarnă, ne spune proprietarul…

“Practic, avem patru camere duble, spațioase, și Camera Gospodarului. Prețul unei camere este de 120 de lei pe noapte, cu mic dejun inclus. Noi nu cazăm turiștii, dar îi lăsăm să culeagă singuri fructele, în orice cantitate, pe care ulterior o plătesc. Ce mănâncă este bonus. Prețul fructelor de pădure (zmeură, mur etc) este undeva la 10-12 lei kilogramul, afinele la 14 lei și goji la 30 de lei pe kilogram. Noi punem totul la dispoziție: partea de veselă, borcane, sticle, zahăr, tot ceea ce ar avea nevoie turistul dacă vrea să își facă sucuri, siropuri sau gemuri. În schimb, dacă este mai leneș, îi oferim produsele gata făcute și mai adăugăm undeva la 3 lei pe kilogram. Ne-am gândit că vara poate să participe chiar și la muncile din câmp, evident dacă își dorește, iar iarna să le arătăm viața la țară cu sănii, tradiții și obiceiuri, cu mers la cazanul de țuică. La pensiune, ne facem treaba cu doar un singur angajat, însă la plantație avem angajați șase oameni și mai aducem zilieri când avem nevoie’, explică Mihai Ungurenuș.

Ca planuri de viitor, pe listă se află un proiect de procesare, dar pe noul PNDR 2014-2020, respectiv procesare din flora montană, mure și afine, pentru producția de siropuri și dulcețuri.

* Cămine culturale, centre de agrement și jocuri de aventură
Comuna Corbi se mândrește și cu alte proiecte private, Centrul de agrement fiind doar unul dintre ele. Proiectul, realizat cu ajutorul GAL, se întinde pe 5.000 de metri pătrați și cuprinde două piscine, un teren de sport multifuncțional și o sală pentru sporturi de interior. Pentru acest proiect, societatea MB Divert Land a obținut o sumă de 900.000 de lei, nerambursabilă, din valoarea totală a proiectului, de 1,3 milioane de lei.

“Ne-am dorit să creștem atractivitatea spațiului rural și mă bucur că, deja, am început să avem pensiuni aici, pentru că turiștii, după ce se cazează, pot să vină și la puțină distracție. Vara vin mulți turiști spre Nucșoara, turiști care vor să ajungă pe Vf. Moldoveanu și, astfel, cred că putem să-i atragem și în zona noastră. Am decis să facem această investiție, pentru că reprezentanții GAL au venit spre noi, au făcut promovare foarte multă. Ei ne-au căutat să ne spună despre aceste fonduri și așa am decis să investim”, a spus administratorul societății Maria Baciu.

Un alt proiect, public de astă dată, este cel din satul Stănești, tot comuna Corbi, privind dotarea Căminului Cultural cu echipamente și costume populare necesare desfășurării activităților cultural artistice locale, deloc de neglijat: Rapsodia păstorească, ajuns un fenomen național aflat la a 65-a ediție, sau festivalul Corvus Corax. Fondurile europene nerambursabile venite prin GAL au fost de 133.000 lei, din valoarea totală a proiectului de 164.456 lei.

Dotarea bibliotecii publice ‘Luca Paul’ din Domnești și a secției muzeistice s-a realizat, de asemenea, printr-un proiect în valoare de 114.365 lei, din care 92.230 lei au reprezentat fonduri nerambursabile. Este cea mai veche bibliotecă rurală atestată, cu o vechime de 130 de ani. În arhive se odihnesc cuminți nu mai puțin de 22.000 de volume de carte din toate domeniile de activitate și 55 de cărți vechi, deosebit de valoroase, în slava și greaca veche, inclusiv un sigiliu roman, descoperit în grădina unui localnic. Din anul 2002 s-a pus și bazele secției muzeistice din cadrul bibliotecii, în care colecția de icoane vechi, care acoperă o perioadă lungă de timp, începând cu secolul al XVI-lea, până în secolul al XIX-lea, fac cinste locului. Sunt adevărate capodopere create sub influența artei bizantine. Au fost identificate 94 de icoane, dintre care 16 mari, împărătești, și 78 de icoane de dimensiuni obișnuite. O parte dintre icoanele mari sunt create în Țara Românească, o parte sunt rusești, dar sunt și “creații de import” din Serbia sau Grecia.

Dintre icoanele mari se detașează, prin vechime și valoare artistică deosebită, icoana unicat în țara noastră “Sfântul Ioan Botezătorul și Maica Domnului cu Pruncul’, datând cel mai probabil din anii 1518 — 1519. De asemenea, printre exponate există obiecte și unelte vechi, costume populare, o colecție de monede și medalii, fosile, pietre de mină, dar și artă modernă — metalo-plastie — donată acestui muzeu.

Cooperarea dintre GAL Leader din regiunea franceză Valle de Montlucon et du Cher și GAL-ul din Ținutul Posadelor a adus în premieră ‘Tărâmul Magic’, un joc de aventură, cu scopul de a promova teritoriul GAL. Acest proiect a avut ca scop valorificarea patrimonială a unor locuri remarcabile din GAL, crearea unui produs de descoperire turistică, având la bază un joc în familie, jocul de aventură. Banii pentru implementarea acestui proiect au fost investiți efectiv din cotizațiile membrilor GAL, în jur de 20.000 de euro, și se desfășoară ca o poveste cu șase personaje cu nume neaoșe din comuna Corbi, dar o poveste pe înțelesul copiilor.

* Turism în Ținutul Posadelor
Comuna Corbi, formată din satele Corbi, Corbșori, Jgheaburi, Poduri, Poenărei și Stănești, este vedeta GAL-ului Ținutul Posadelor, cea care a realizat nu mai puțin de 9 proiecte prin LEADER. Se mândrește cu o serie de obiective turistice în zonă care nu pot lăsa indiferent niciun turist.

“Suntem la jumătatea drumului dintre două capitale ale Țării Românești, între Curtea de Argeș și Câmpulung. Aici, în comuna Corbi, se poate vizita Mănăstirea Corbii de Piatră, avem zona partizanilor de la Domnești până la Nucșoara, istoria partizanilor și Casa Memorială a Elisabetei Rizea (simbolul femeii românce care a luptat împotriva comunismului — n. r.). În fiecare localitate, dar mai ales în Corbi și Domnești, veți regăsi un monument închinat istoriei partizanilor. Trebuie amintite porturile populare în autenticitatea lor, comuna Nucșoara cu Lacul Învârtita, unicul lac din țară de origine glaciară. Practic, în județul Argeș, un nod important, atât comercial, cât și cultural, sunt obiective foarte multe, dar din păcate nu sunt promovate așa cum trebuie”, spune cu mândrie, dar și cu regret Radu Tudor, directorul executiv al Ținutului Posadelor.

Despre Mănăstirea Corbii de Piatră, așezământ monahal rupestru inedit, localizat în județul Argeș pe raza localității Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei, se spune că a fost săpată în stâncă încă din secolul al XIV-lea, fiind reabilitată în perioada domnitorului Neagoe Basarab, în anul 1512. Așezarea rupestră este adăpostită într-un perete de stâncă înalt de aproximativ 30 metri și lung de aproape 15 metri. O altă particularitate inedită a mănăstirii, ce se mai găsește doar la două biserici din Bulgaria, este altarul dublu, unit într-o singură navă. Aceasta este, de asemenea, prima mănăstire de călugărițe din România.

Documentele și tradiția mai spun că la Corbii de Piatră, înainte de a fi lăcaș de cult, și-ar fi avut peștera secretă regele dac Dromihete (Dromichaetes) și că tot aici și-ar fi ascuns în vreme de război tezaurul. De altfel, în fața paraclisului și clopotniței mănăstirii, ambele construite în 1890, se află o imensă piatră ce păstrează urmele unui altar dacic.

* Investițiile private continuă pe noua strategie
Virgil Baciu, președintele GAL și primarul comunei Corbi, omul care a garantat în nume propriu avansul de 100.000 de euro pentru funcționarea GAL, spune că, până să ajungă la aceste rezultate, beneficiarii s-au lovit de birocrație și documentațiile destul de stufoase, de lipsa unor consultanți de calitate care trebuie să știe să pregătească și să gestioneze proiectele în perioada de implementare.

“Problema cea mai mare pe partea de finanțare nu cred că este neapărat legată de lipsa cofinanțării, ci și este legată de TVA, care ar putea fi rezolvată ușor prin taxare inversă. Acest GAL, pe care îl conduc de trei ani, a fost blocat, deoarece, ca să poți obține avansul pentru funcționare, trebuia să garantezi în nume propriu, președintele sau unul dintre membri. Nimeni nu și-a asumat acest risc. L-am garantat eu, cu filă CEC, deși exista un risc, pentru că dacă nu reușeam să depunem proiecte exista riscul de a pierde această sumă”, povestește președintele GAL.

Pe noua strategie 2014 — 2020, Baciu spune că va încuraja mai mult investițiile către zona privată, pentru că acestea sunt cele care aduc plusvaloare.

La rândul său, directorul executiv al GAL, Radu Tudor, menționează că pe noua programare suma alocată Ținutului Posadelor va fi dublă, respectiv 4,5 milioane euro, ceea ce înseamnă “proiecte mai multe de valori mai mari cu o plajă mai largă de activități eligibile”.

“Ne-am hotărât ca, în această perioadă programatică, să ajutăm mai mult partea de pomicultură, să mai înființam încă cel puțin două depozite de fructe în teritoriu. Avem deja unul, iar din analiza noastră ar mai fi necesare cel puțin două (…) Un alt element pe care vrem să îl dezvoltăm este cel al microîntreprinderilor și mai ales a celor care se bazează pe producție. Nu vrem să încurajăm serviciile, ci partea de producție care duce la crearea de locuri de muncă și la plus valoare’, precizează Tudor.

* LEADER în România
Beneficiile aduse de programul LEADER pentru GAL-urile din România au fost imense, susține vicepreședintele Federației Naționale a Grupurilor de Acțiune Locală (FNGAL), Valentin Mitrică, în ciuda unui început stângaci, acestea reușind să depună, la nivel național, 7.100 de proiecte pe programarea 2007-2013.

“La nivelul celor 163 de GAL-uri existente la nivel național au fost depuse 7.100 de proiecte, sumele fiind contractate în proporție de 97%, însă până la sfârșitul perioadei de programare (noiembrie 2015) cred că finalizăm 100% (…) Programul LEADER încurajează toate aceste aspecte legate de punerea în valoare a tradițiilor locale”, spune vicepreședintele FNGAL.

Viitorul program destinat GAL-urilor pentru perioada 2014-2020 “pune la bătaie” la nivel național o sumă de două ori mai mare față de actuala programare, respectiv 670 milioane de euro, din care 80% vor fi distribuite pentru populație și teritoriu, iar restul de 20% pentru realizarea strategiei. Această sumă va fi suplimentată cu 100 de milioane de euro prin Programul Operațional Capital Uman (POCU).

“Pe noua programare LEADER se încurajează și construcția a 200 — 250 de centre sociale de zi, un centru la nivelul fiecărui GAL, iar mentenanța și întreținerea timp de trei ani de zile să fie realizată prin programul POCU. De asemenea, pe noua programare au început să apară și proiecte pe non-agricol (…) și mă refer la activități în domeniul mediului. De exemplu, ar putea fi proiecte pentru strângerea deșeurilor, posibilitatea de a face o instalație de tocare a PET-urilor, proiecte de realizare de brichete, peleți din resturi vegetale și forestiere”, menționează Mitrică.

Cele 163 de GAL-uri existente în prezent reprezintă aproximativ 60% din teritoriul României, însă pe următoarea programare intențiile sunt de a acoperi 80-85% din teritoriu, în condițiile în care 87% din teritoriul României este rural.

În opinia reprezentantul FNGAL, viitorul nu va fi ușor pentru GAL-urile care acoperă teritorii mai mici, cele cu circa 10.000 de locuitori, însă există deja tendința de a se uni între ele, pentru că un GAL, să zicem ideal, ar fi cel care deservește între 30.000 și 70.000 de locuitori. Întrebat de zonele țării unde constituirea Grupurilor de Acțiune Locală au fost mai puțin receptive, Mitrică a afirmat că zona Olteniei este ‘în top’ pentru că are cele mai puține GAL-uri, respectiv Gorj și Mehedinți, câte unul, iar Vâlcea, două.

AGERPRES/(AS — autor: Mariana Nica, editor: Oana Tilică)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

The pair of Horia Tecau (Romania) and Jean-Julien Rojer (the Netherlands) has won on Sunday the final of the doubles event at the 2015 ATP Would Tour Finals in London, after winning to the Romanian-Indian pairing Florin Mergea / Rohan Bopanna, 6-4, 6-3.

Photo credit: (c) Grigore POPESCU / AGERPRES archive

The two second seeds Rojer and Tecau win their 11th team title.AGERPRES

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva