ROMANIA

Romania on TOP 10

După ce a făcut furori în Europa cu piesa “HOT”, INNA a cucerit şi ascultătorii radiourilor din Statele Unite ale Americii  care au clasat-o pe Inna pe primul loc în topul Billboard, cel mai apreciat şi mai popular din lume.Aceasta este cea mai mare performanţă a vreunui artist român din toate timpurile.

INNA a intrat de mult timp în atenţia celor de la Billboard, iar înainte de Revelion “HOT” se afla pe poziţia a treia a clasamentului Hot Dance Airplay.

“Regina Spaniei are succes şi în Statele Unite ale Americii. După ce a cucerit topurile din Spania şi s-a clasat pe locuri fruntaşe în Belgia, Ungaria şi Olanda, artista de 22 de ani se bucură de performanţa de a fi numărul unu în America”, se arată pe site-ul Billboard.

Artista din Constanţa a luat faţa cântăreţelor extravagante din Statele Unite care investesc milioane de euro în promovare, precum Lady Gaga, care se află pe locul al şaselea cu “Bad Romance” şi Britney Spears cu “3”.

Seara lui Mos Nicolae
In noaptea de 5 spre 6 decembrie in fiecare an se spune ca Mos Nicolae vine pe la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti. Le lasa in ghete dulciuri si alte daruri, insa pe copiii lenisi si neascultatori tot el ii pedepseste.
E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Mos Nicolae, spre deosebire de Mos Craciun, nu se arata niciodata la vedere.

Povestea lui Mos Nicolae
Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducandu-le dar de zestre, noaptea, fara sa fie vazut. Casa in care traiau cele trei surori era una foarte saraca. Tatal lor planuia sa-si vanda fetele, crezand ca astfel se va ajunge. Plansetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batranul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre aceasta nenorocire. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curand. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.
De atunci si pana in zilele noastre, in fiecare noapte de Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.

Mos Nicolae la romani
La noi, in fiecare an, seara de 5 decembrie este foarte importanta pentru toti copiii. Ei isi pregatesc cu grija ghetutele si cizmulitele, le curata, le lustruiesc si le aseaza langa usa urmand ca a doua zi sa gaseasca in ele darurile mosului.
Traditia spune ca Mosul aduce o data cu darurile si crengute argintii. Parintii isi avertizeaza copiii ca daca nu vor fi ascultatori, vor primi numai crengutele.
Sfantul Nicolae este o prezenta foarte veche la romani, marcand un moment deosebit al anului, mult asteptat atat de copii, mai ales, dar si de adulti si reprezentand inceputul frumoaselor sarbatori de iarna.

Pentru a viziona filmul acesati aici

Sursa: http://www.decraciun.eu

Groapa Ruginoasa este un loc deosebit de interesant din Muntii Apuseni, ce ni s-a recomandat a fi vizitat de catre gazdele noastre inca din prima zi de cum am ajuns in zona. Drumul pana la Groapa Ruginoasa este destul de lejer, nu necesita o  pregatire fizica de exceptie. Accesul se face de pe DN 75, drum ce duce spre Arieseni – Vartop – Stei. Dupa Vartop, in dreptul unei curbe mari, unde soseaua traverseaza un parau, apare o poteca la stanga. Indicatoarele si marcajul cu banda rosie va vor conduce pana la Groapa Ruginoasa.

Traseul nu este lung, se spune ca dureaza 45 minute, dar se ajunge lejer cam in 30 de minute. Prima portiune a traseului prezinta un urcus mai abrupt, printre pietre ca pe o scara, insa apoi drumul este lejer, prin padure si cu iesire pe o pajiste deosebit de frumoasa. Se ajunge la marginea gropii, care este in fapt o ravena de mari dimensiuni: un diametru de peste 600 de metri si o adancime de peste 100 metri!

Aflata pe versantul nordic al Muntelui Tapu, la o altitudine de 1.373 de metri, Groapa Ruginoasa este un fenomen aparte. S-a format din cauza eroziunii solului si asta intr-un timp foarte scurt. Aceasta groapa se mareste continuu, eroziunea lucrand cu o viteza foarte mare. Se spune ca pe hartile mai vechi, de acum 80 ani, ravena era marcata cu dimensiuni mult mai mici. Toponimul este dat de culoarea maroniu, cafeniu – negricioasa a rocilor ce sunt sectionate de procesele de torentialitate. Vederea de pe marginea gropii este spectaculoasa. Mare atentie! Nu mergeti mai aproape de 5 metri de marginea gropii. Peretii sunt scobiti si malul sta in aer pe mai multe portiuni.

Groapa Ruginoasa a aparut si in cunoscuta emisiune Tehnici esentiale de supravietuire, de pe Discovery Channel. Bear Grylls, gazda emisiunii, a coborat groapa catre civilizatie.

Sursa: http://tai-tai.net

http://www.crestinortodox.ro/colinde-audio-colinde-craciun/

Legat de acest izbuc cu intermitenta s-a încetatenit obiceiul pelerinajului credinciosilor din zona la manastirea Calugari de Sfânta Maria pe 15 august. Legenda spune ca acei oameni peste care tâsneste apa, au sansa vindecarilor miraculoase.

Manastirea ofera turistului posibilitatea de reculegere si vizitare a bisericii de lemn din incinta manastirii.

Un fenomen carstic deosebit de interesant se gaseste în Muntii Codru-Moma, în platoul carstic al Vascaului din masivul Codru. Este vorba de un izbuc intermitent, un fenomen foarte rar întâlnit, la noi în tara se mai gaseste un asemenea izbuc intermitent pe Valea Posagii (afluent al Ariesului), Izbucul Bujorul.

Izbucul de la Calugari se gaseste în apropierea satelor Izbuc si Ponoarele (comuna Carpinet) din jud. Bihor. Inclusiv denumirea celor doua sate vine de la doua fenomene carstice: izbuc semnifica un izvor carstic ce vine dintr-un perete calcaros, iar ponor înseamna un loc unde apa unui râu dispare în subteran. Pornirea pentru vizitarea izbucului, monument al naturii, se face de la localitatea Carpinet, fie pe drum, cu masina (care trece pe lânga cariera de marmura), fie pe o poteca care “scurteaza” distanta dar nu si timpul si efortul daca se merge pe jos.

Pâna în 1948 aici a functionat o manastire care a fost reînfiintata dupa revolutia din 1989. Aici exista biserici si se fac slujbe religioase, cele mai importante serbari religioase fiind de “Sânta Marie Mare” si de “Sânta Marie Mica”. Preotii au profitat întotdeauna de fenomene naturale, cum este cazul si cu acest izbuc.

Pâna prin anii 1980 acest izbuc era extraordinar de deosebit, având dubla intermitenta fata de cea de pe Valea Posagii, care are doar un simplu sifonaj. Dupa 1980 si Izbucul de la Calugari a devenit cu simpla intermitenta, deci cu un simplu sifonaj. Totodata ambele izbucuri se deosebesc de celelalte izvoare carstice denumite tot izbucuri dar care au o scurgere permanenta. Denumirea generica, în ambele cazuri, le revine de la faptul ca aceste izvoare “izbucnesc” dintr-un perete calcaros.

Explicatia stiintifica a izbucului de la Calugari, este mai complexa. În primul rând, izbucul se datoreaza prezentei dolomitelor de vârsta triasica (mezozoic inferior). Dolomitele sunt formate din dublu carbonat de calciu si magneziu si sunt carstificabile la fel ca si calcarele (formate din carbonat de calciu). Din acest motiv, unde se gasesc calcare si dolomite, acestea sunt atacate de apa încarcata cu CO2 (dioxid de carbon) din aer si ca atare dizolvate. În zona Izbucului de la Calugari sunt prezente deci dolomitele triasice, care sunt atacate de apele ce se infiltreaza de la suprafata în interiorul masei calcaroase, producând canale sau mici grote.

În faza când izbucul avea dubla intermitenta, în interiorul masei calcaroase existau doua cavitati (mici grote, spatii libere) legate între ele, în care se adunau apele de la suprafata. Însa cele doua cavitati erau inegale ca marime, astfel ca timpul de umplere a lor cu ape era diferit. În acest caz, timpul de expulzare a apelor erau dupa 10 minute si respectiv 40 de minute, jetul de apa aruncat durând doar 2-3 minute, dupa care grotele trebuiau reumplute pentru a functiona din nou. Subliniem ca functionarea era posibila doar pe timp ploios, la secete izbucul era nonfunctional. Aceasta situatie era pâna prin anii 1980. Asadar, timpul de umplere a cavitatii mai mici era de 10 minute, iar a celei mai mari de 40 de minute. Dupa 1980, probabil una dintre cavitati s-a “scurtcircuitat” (adica în urma eroziunii carstice, o cavitate a fost strapunsa, apele ajungând sub gura de odinioara a izbucului), astfel ca s-a pierdut dubla eruptie, acum expulzând apa din 20 în 20 de minute, daca este vreme ploioasa; durata expulzarii jetului de apa este tot de 2-3-5 minute, ca si înainte. Deci, timpul de umplere a cavitatii ramase este de 20 de minute. Probabil ca în viitor, prin “scurtcircuitarea” si a celei de-a doua cavitati, izbucul de la Calugari va ramâne “amintire”.

Pentru vizionare film acesati aici

Sursa: http://www.tarabeiusului.ro

Cimitirul Vesel de la Sapanta.

Faima localitatii Sapanta se trage de la renumitul sau Cimitir Vesel care a devenit o importanta atractie turistica.

Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.

Cimitirul dateaza de la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Pătraş, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.

O sotie ingrijeste mormantul sotului ei.

Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar care este inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sint simple si am putea spune chiar naive in stil dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentind un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.

Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru asa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele sint pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.

Cimitirul Vesel de la Sapanta.

Nici o cruce nu e terminata fara o scurta poezie, citeva rime simple, intre 7 si 17. Epitafurile sint sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se gaseste frecvent. Fiecare poem contine numele celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane.

Cu desenele si poemele lor Stan Ioan Pătraş si Dumitru Pop Tincu au reusit sa recreeze un intreg sat si au dat oamenilor o a doua viata dupa moarte. Cele mai mult de 800 de cruci pictate constituie o arhiva vasta care prezerva istoria locuitorilor din Săpânţa.
Un celebru epitaf este:

Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea

Mormantul lui Stan Ioan Patras, fondatorul Cimitirului de la Sapanta.

Alte poeme:

De cu tanar copilas
Io am fost Stan Ion Patras,
Sa ma ascultati oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Cate zile am trait
Rau la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut
Orisicine mi-a cerut.
Vai saraca lumea mea
Ca greu am trait in ea

Aici eu ma odihnesc
Si Pop Gheorghe ma numesc
Ca un brad frumos din munte
Eram la parinti in curte
Tinar si de omenie
N-a fost multi in sat ca mine
Cand armata am terminat
Masina mi-am cumparat
Si-n toata tara am umblat
Preteni multi eu mi-am aflat
Preteni multi si de omenie
Asa cum mi-o placut mie
Cand a fost sa fecioresc
In pamant eu putrazasc.

Puteti viziona film accesand AICI

Sursa: http://www.romanianmonasteries.org

Vulcanii Noroiosi din judetul Buzau, reprezinta cratere in miniatura, care se formeaza cu ajutorul gazelor naturale provenind de la mai mult de 3000m adancime, contactul cu panza freatica si solul argilos de la suprafata formeaza mici conuri care scot o pasta fluida de culoare gri, cenusie. Acesti vulcani noroiosi se intind pe circa 30 ha si reprezinta un fenomen unic in Romania, deasemene este rar intalnit in lume.

Turistii sunt impresionati de peisajul ciudat pe care il ofera, asta si datorita plantelor deosebite care s-au adaptat salinitatii din jur, iar daca te apropii de un asemenea vulcan poti auzi acel namol care bolboroseste din adancuri.

Vulcanii Noroiosi Buzau – obiective turistice

Daca faceti o vizita in comuna Paclele Mari pentru a vedea Vulcanii Noroiosi Buzau, va recomandam sa vizitati Sarata Monteoru, una din cele mai importante statiuni din zona si in comuna Colti exista singurul muzeu de Chihlimbar din sud-estul Europei.

Descopera acum mai multe despre Romania turistica, Buzau Romania si principalele atractii turistice.

Puteti viziona filmul accesand aici

Sursa: http://www.inromania.info

Construite în stilul murus dacicus, cele şase Fortăreţe dace din Munţii Orăştie, din România, au fost create între secolul I î.Hr. şi d. Hr. ca şi protecţie contra cuceririi romane.

Rămăşiţele lor extinse şi bine păstrate prezintă o imagine a Epocii Fierului viguroase şi inovative. În ziua de astăzi vânătorii de comori caută în zonă, pentru că România duce lipsă de legislaţie în acest domeniu.

Cele şase fortăreţe – Sarmizegetusa, Blidaru, Piatra Roşie, Costeşti, Capâlna şi Băniţa – care au format sistemul defensiv al lui Decebal, formează acum împreună un loc din patrimoniul mondial UNESCO.

Puteti viziona film accesand aici

TROVANTII din Romania fenomen unic in lume

Prima oara cand am vazut pietroaiele respective sincer nici nu le-am dat prea mare importanta, dupa ce am afirmat-uite cate pietroaie sunt pe aici si ce forme ciudate au am dat de explicatie si am aflat ce erau.

În satul Costeşti, comuna Oteşani, judeţul Vâlcea, stranii formaţiuni, constituite predominant din siliciu pietrificat, sunt răspândite prin văi şi dealuri, asemeni unei turme bizare de vietăţi rotunde. Nimic deosebit, dacă nu s-ar fi observat în timp că formaţiunile „cresc” şi se „înmulţesc”. Ţăranii din zonă le-au numit „pietrele care cresc”.

Asemănătoare unor tuberculi, pietrele răspândite pe dealurile şi văile din satul Costeşti sunt cele mai neobişnuite formaţiuni de piatră existente în lume. Au aproape aceeaşi formă repetată (de la dimensiunea câtorva milimetri până la formaţiuni care ating 6-10 metri) şi se afirmă despre ele că sunt o formă de trecere de la structura minerală la cea vegetală. De ce? Pentru că, după ce dă o ploicică, aceste pietre cresc!

Deşi geologii afirmă că vârsta lor se pierde undeva în Miocenul Superior (Meoţian Inferior), totuşi, oamenii locului au observat că pe „spinarea” bătrânilor trovanţi au început să „crească” pui rotunzi şi fragili, identici cu părinţii lor preistorici. Trovanţii au două forme de bază: sferică şi elipsoidală. Ele se pot complica atunci când se unesc într-un singur punct, obţinându-se aspectul cifrei opt. Cele mai frumoase pietre găsite în zonă sunt formate din mai multe elemente sferice. Dacă sunt tăiate, secţiunile seamănă cu cele ale unui trunchi de copac, prezentând semnele creşterii vegetale, adică inele de diferite dimensiuni şi culori. Ţăranii obişnuiesc să-şi ornamenteze grădinile cu ele, deşi mărturisesc că nu se simt prea bine în preajma pietrelor. Cele mai mari pietre de acest fel au fost adunate la „Muzeul Trovanţilor” – denumirea ştiinţifică a rocilor.

Termenul de trovant este specific literaturii geologice româneşti şi a fost introdus prima oară de naturalistul Gh.M. Murgoci, în lucrarea Terţiarul din Oltenia. Ştiinţific vorbind, trovanţii sunt nişte concreţiuni grezoase, iar secreţia neuniformă a cimentului duce la diferite forme ale acestora, uneori bizare. Alte documente spun că în urmă cu peste şase milioane de ani, zona pe care este amplasat în prezent muzeul arăta cu totul diferit faţă de cum arată azi, fiind ocupată de o deltă, iar actuala carieră s-a format prin depunerea succesivă a materialului transportat de pe continent.

Procesul de formare al trovanţilor este considerat ca făcând parte din diageneza timpurie, cele doua condiţii esenţiale de formare a trovanţilor fiind existenţa unor sedimente nisipoase, ori prezenţa unor fluide carbonatice în nisipuri. Muzeul Trovanţilor este situat pe DN 67 (Râmnicu Vâlcea – Târgu-Jiu), în satul Costeşti, comuna Oteşani, la aproximativ opt kilometri de oraşul Horezu.

Geologii nu s-au pus încă de acord asupra originii acestor ciudate formaţiuni de piatră. Unii susţin că ar fi rezultatul unor cimentări care s-au produs cu milioane de ani în urmă. Procesul de formare nu este totuşi foarte bine explicat, deşi, pe dealurile de la Costeşti, „pietrele care cresc” au fost găsite mai ales în perimetre nisipoase. Cele foarte mici sunt sfărâmicioase şi prezintă chiar nişte excrescenţe ce sugerează rădăcinile. Cele mari au un miez dintr-o rocă extrem de dură, în timp ce zona periferică păstrează caracterul nisipos. Şi totuşi, în urma unei ploi, nisipul ud începe să se comporte de parcă ar conţine seminţe ce pot să zămislească pietre! Cam în 30-40 de minute, mici elemente în formare, asemănătoare cu pietrele mari din preajmă, încep să apară, fenomen care trezeşte nelinişti printre vizitatori şi chiar printre localnici. Este puţin probabil să nu te simţi ameninţat de ideea că piatra, cea mai statornică formă a lumii materiale, creşte, se schimbă sub ochii tăi, devenind o formă vie, ce se dezvoltă asemeni unui copac.

Puteti viziona filmul cu trovantii accesand aici

Sursa: http://blogs.besttourism.ro