Au nevoie de condiții speciale de temperatură, să fie ferite de lumină, umiditate și gândacul de slănină, care le-ar distruge dacă nu l-ar fugări naftalina.

Fosilele

Undeva în partea dreaptă a muzeului, la parter, departe de ochii vizitatorilor e depozitul de paleontologie cu peste 8.000 de piese. E cam cât un apartament generos cu două camere. În hol tronează mulajul unui narval. Urmează să primească un strat de piele din penson și apoi va fi trimis să înoate în fața muzeului.

Melanya Stan, coordonatoarea Secției de Evidență, Conservare și Restaurare Patrimoniu, e de serviciu în muzeu, deschide unul dintre dulaparile mari de metal. Pe rafturi sunt sute de fosile de toate dimensiunile, unele descoperite în urmă cu mai bine de 100 de ani.

Insectele

O mandibulă uriașă de animal, mai mulți molari, mai multe oase și o pereche de coarne impunătoare de bour se evidențiază pe unul dintre rafturi. „Sunt adunate de doctorul Leonid Apostol, oase de mamuți, elefanți de stepă și diverse mamifere care au trăit în Câmpia Română”, spune coordonatoarea Stan. N-au stat niciodată în vitrină, ci numai sub lupa cercetătorilor, cei care le studiază cu atenție, le identifică și apoi le etichetează.

Coborâm la mezanin. Printr-un hol întunecos se ajunge la coleoptere. Cei neințiați le-ar spune popular, „gândaci”. „La noi se spune gândac la orice insectă, dar nu e corect”,  spune zâmbind și înțelegătoare, Melanya Stan.

De jur împrejur nu se văd pereții, sunt numai dulapuri de lemn care se ridică până în tavan. După uși se ascund alte sute de sertărașe, fiecare cu câte o familie de „gândaci” multicolori și de toate dimensiunile. În câteva cutii sunt insecte exotice care urmează să intre la studiu în următoarea perioadă. Sunt 200 de mii de exemplare.

Unde este bufnița

Sus, la ultimul etaj, în două camere proaspăt văruite în alb sunt animalele și păsările care nu au mai avut loc în vitrine. O buhă din zona Dobrogei doarme sub o pungă. Tot învelită în ceolofan, alături, e o acvilă și un cocoș de munte.

„Multe dintre aceste păsări sunt acum protejate. Înainte le vânai cu pușca, acum doar cu apăratul de fotografiat”, spune cercetătoarea Stan. În dulapuri stau ascunse o familie de ciocănitoare, colibri sau pasărea paradisului și alte câteva sute de specii. În cealaltă cameră e o adevărată junglă, animale care par să pună un plan la cale, gata să invadeze culoarele muzeului.

Tezaurul științific de lângă Guvern

Patrimoniul științific al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” are aproximativ 2 milioane de exemplare vertebrate și nevertebrate, actuale sau fosile, care provin din cele mai diverse zone geografice.

Dintre acestea doar 5.000 de exponate sunt în vitrine. Cea mai mare este cea de insecte, cu peste 1 milion de exemplare, urmată de moluște cu 250.000 de exemplare și cea de crustacee cu 103.000 de exemplare. Vertebratele numără 46.000 de exponate. În prezent sunt nenumărate restricții, convenții și legi internaționale care fac tot mai dificilă obținerea unor piese pentru colecții.

Gândacul de slănină are interzis

La etaj, în depozitul colecțiilor de fluturi e un miros puternic de naftalină de îți sucește nasul.

Specialistul Mihai Stănescu scoate cartea de onoare în care au scris toți cei care au studiat colecțiile de fluturi de la „Antipa”. Sunt specialiști ai muzeelor din întreaga lume, din Japonia până în Statele Unite și din Marea Britanie până în Rusia. Apoi deschide ușile unor dulapuri de lemn. Sunt zeci de sertărașe cu sute de mii de fluturi, de toate dimensiunile, de toate culorile, adunați din toate colțurile lumii.

E un spectacol grandios de culori pe care nu-l poți vedea la lumina zilei. Jaluzelele sunt trase, termometrul arată 24 de grade Celsius, iar nivelul de umiditate este de 46%. „Așa ceva nu se expune în niciun muzeu din lume”, e categoric specialistul Stănescu. O mare parte din colecție e o donație de la prințul Aristide Caradgea.

„În aproape 60 de ani de carieră a studiat 400.000 de mii de exemplare de fluturi, dintre acestea cam 100 de mii sunt la noi în muzeu. Cât poate să dea un om pe o pereche de fluturi? Ei bine, pe eticheta unei femele scrie că a costa 249 Reichsmark, înainte de primul război mondial. Și ca să vă faceți o idee, o pereche de pantofi era o Reichsmark”, explică cercetăroul Stănescu.

Ochi de sticlă și mușchi de vată

Pe masa din mijlocul atelierului taxidermiștilor, cei care împăiază, recuperează și „reconstruiesc” animalele e un pinguin suferind. „Are probleme la un picior”, spune Radu Pană, șeful de laborator. În spatele său e o veveriță alergată de jder. La subsolul muzeului, din niște mortăciuni, Radu și cei doi colegi ai săi fac adevărate opere de artă. Dacă ai pune exponatele lor în sălbăticie, nu ți-ai da seama nici la un metru distanță că sunt împăiate.

În atelier mirosurile sunt combinate. Miroase a vopseluri, aracet și când te muți dintr-o pate în altă mai simți vreo două danfuri de șantier. Pe banc sunt ustensilele creatorilor de exponate. „Nu lucrăm doar cu pensete și bisturiu. Folosim în funcție de situație, trebuie să improvizăm ca să iasă exact cum ne dorim. Uneori avem nevoie de sârmă, alteori de bolduri sau ac cu ață”, spune Radu.

E studiat până în cel mai mic detaliu fiecare animal, pește sau pasăre în parte. Ochii de sticlă trebuie să fie identici cu cei naturali, aripile să fie perfecte, iar picioarele să arate de parcă ar putea să o rupă la fugă într-o clipă de neatenție.

O mare parte din materia primă vine de la Grădina Zoologică. Radu și echipa loi le preiau, le prepară și din niște leșuri aproape de putrefacție ies niște animale cu suflet de exponat.

Scădere drastică a producţiei 

Conform datelor statistice, înainte de 1989 producţia anuală de minereuri neenergetice depăşea 20 de milioane de tone, ca la numai opt ani după revoluţie producţia să scadă la jumătate. Ceea ce a urmat arată adevăratul dezinteres al clasei politice: în 2007, anul aderării României la UE, producţia a ajuns la doar 50.000 de tone de minereu metalifer. Şi la cărbune s-au înregistrat scăderi semnificative, însă mare parte din energia electrică produsă în România se bazează încă pe această resursă. În prima jumătate a acestui an însă companiile miniere de stat au fost nevoite să reducă programul de lucru al ortacilor, întrucât nu a mai existat cerere pentru energia produsă de complexurile energetice din Oltenia, din cauza preţurilor de producţie mult mai ridicate decât la unităţile care folosesc alte resurse energetice.

Când vine vorba de resurse, în ultima strategie a industriei miniere pentru perioada 2012-2035 se menţionează că resursele de lignit (circa 3.300 mil. tone) şi huilă (peste 600 mil. tone) ne ajung pentru câteva sute de ani, mai exact aproape 500, la lignit, şi aproape 100 de ani, la huilă, în situaţia în care, în 2011, producţia de lignit a fost de aproape 33,3 mil. tone, iar la huilă – de 2,12 mil. tone. Însă puterea calorifică scăzută şi lipsa unor tehnologii moderne pun în pericol exploatarea celor două resurse importante ale României.

În cazul minereurilor polimetalice, termenele de epuizare sunt relativ îndelungate. Aceste minereuri sunt dispersate în 145 de zăcăminte, cu 28 mil. tone rezerve posibil de exploatat, 25 de perimetre având licenţe de exploatare, dar sunt în prezent închise sau în procedură de închidere. În subsolul României se mai regăsesc 760 de milioane de tone de minereuri auro-argentifere, conform estimărilor specialiştilor. Atât la minereurile polimetalice, cât şi la cele auro-argentifere, în anul 2011 producţia a fost zero. Dacă în cazul minereurilor polimetalice cauzele neexploatării au fost menţionate mai sus, în cazul minereurilor auro-argentifere trebuie amintit faptul că România nu a produs nici măcar un gram în ultimii ani din cauza tărăgănării proiectului de la Roşia Montană (jud. Alba) sau de la Certej (jud. Hunedoara).

Alt minereu care a reintrat în interesul investitorilor străini este cel cuprifer. Reprezentanţii ministerului estimează resursele de cupru la 443 milioane de tone, producţia în 2011 fiind de puţin peste 31.000 de concentrat cupros. În primăvara anului trecut, procesul de privatizare al companiei de stat Cuprumin a eşuat, iar acum autorităţile încearcă o nouă privatizare la care speră să atragă investitori de prestigiu, aşa cum a menţionat şi ministrul Economiei, Varujan Vosganian, prezent la conferinţa organizată, săptămâna trecută, de Capital, cu tema „Industria extractivă, o posibilă soluţie de relansare a economiei româneşti“.

Autor: Ciprian Mailat 

sursa: Capital

Trei tinere din Moldova au lansat in primavara un business inedit – genti sculptate in lemn cu broderii lucrate manual din piele naturala, avand „povestea autenticului romanesc construita in jurul lor”. Ce urmaresc antreprenoarele cu proiectul Iutta.ro, dupa investitia initiala de circa 15.000 de euro.

Diplomatul de carieră Vasile Soare, fost ambasador al României în Kazahstan, este propunerea înaintată de Ministerul Afacerilor Externe preşedintelui Traian Băsescu pentru funcţia de ambasador al României în Rusia, au declarat pentru Mediafax surse oficiale.

Vasile Soare, în prezent director în Centrala MAE la Direcţia Europa de Est şi Asia Centrală, a mai fost între 2002 şi 2008 ambasador al României în Kazahstan, Kîrgîzstan şi Tadjikistan.

Potrivit surselor citate, Soare este vorbitor al limbii ruse, el remarcându-se în mandatul din Kazahstan prin eforturile depuse pentru comunitatea locală de români formată din persoane deportate în perioada sovietică sau urmaşii acestora.

  De asemenea, pentru postul de ambasador al României în Statul Israel a fost propusă de MAE Andreea Păstârnac, fost ambasador în Cipru în perioada 2006-2011. În vârstă de 45 de ani, Păstârnac este în prezent director general pentru Orientul Mijlociu în Centrala MAE şi a mai ocupat anterior funcţii de conducere în minister. Diplomat de carieră, ea are un doctorat în studii ebraice, vorbind şi limbile engleză şi franceză.

Ministerul Afacerilor Externe a înaintat deja din luna mai preşedintelui Traian Băsescu nominalizările pentru înlocuitorii ambasadorilor României rechemaţi din SUA, Rusia, Israel, fiind în toate cazurile diplomaţi de carieră, declarau atunci pentru Mediafax surse oficiale.

Dacă persoanele propuse pentru cele două funcţii din Federaţia Rusă şi Israel au fost deja acceptate de preşedintele Băsescu, potrivit surselor Mediafax, pe de altă parte pentru postul de la Washington se pare că au fost discuţii, fiind vehiculate mai multe nume.

Astfel, printre persoanele luate în calcul în discuţiile dintre MAE şi Preşedinţie s-ar afla Anca Ilinoiu, fost consilier prezidenţial pentru Relaţii Internaţionale în perioada 2006-2011, când s-a întors în MAE. Diplomat de carieră, în vârstă de 46 de ani, ea a mai activat în MAE în perioada 1992-2005, anterior activităţii de la Palatul Cotroceni.

Totodată, printre numele vehiculate pentru ocuparea funcţiei de ambasador al României la Washington s-ar afla şi Bogdan Aurescu, secretar de stat în MAE, cel care a negociat în ultimii ani cu partea americană cadrul juridic pentru amplasarea pe teritoriul României a componentelor scutului antirachetă.

  Un alt posibil ocupant al acestei funcţii ar fi Iulian Buga, rechemat recent de preşedintele Traian Băsescu din funcţia de ambasador în Irlanda, post pe care îl ocupa din 2009. Buga a mai fost secretar de stat în MAE în perioada 2007-2009, ambasador în Olanda între 2001-2007, a coordonat Direcţia America de Nord din MAE între 1999-2001. A mai fost consul general al României la Los Angeles în 1997-1998, între 1994-1997 lucrând pe un post de consilier la Ambasada de la Washington.

Şi numele directorul SRI, George Maior, a fost vehiculat ca posibilă nominalizare pentru postul de ambasador la Washington, însă atât ministrul de Externe, Titus Corlăţean, cât şi el însuşui au dezminţit informaţia. “Nu am discutat. Mi s-a propus acum 10 ani, dacă vreţi să ştiţi”, a spus George Maior în urmă cu două săptămâni, întrebat dacă i s-a propus să fie ambasador în SUA.

Preşedintele Traian Băsescu a semnat pe 21 mai decretele de rechemare de la post pentru ambasadorii României în SUA, Adrian-Cosmin Vieriţa, în Federaţia Rusă, Constantin-Mihail Grigorie, şi în Israel, Edward Iosiper, aceştia aflându-se la final de mandat.

Potrivit procedurii de nominalizare a ambasadorilor României, MAE înaintează Preşedinţiei propunerile. Şeful statului decide asupra trimiterii la post după ce ambasadorii propuşi sunt audiaţi de comisiile reunite de politică externă ale Parlamentului, avizul acestora fiind însă consultativ.

Preşedintele Băsescu declara în ianuarie că în numirile de ambasadori pleacă de la premisa că aceştia îl reprezintă pe şeful statului. Articolul 91 din Constituţie stipulează că “Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României”.

Sursa: Bucharest Herald

Baronul Benjamin de Rothschild – trei hectare pentru Planorama Braşov

Cel mai sonor nume este Rothschild. Benjamin de Rothschild (50 de ani- foto) este singurul fiu-moştenitor al baronului Edmond Adolphe de Rothschild şi conduce afacerile familiei adunate sub umbrela Edmond de Rothschild Group. În 2010, grupul francez a decis să iasă din cel mai important parteneriat pe care îl avea pe piaţa românească. Rothschild s-a angajat, alături de israelienii de la Ocif, să dezvolte proiecte rezidenţiale de 200 milioane euro în România. Cele două companii au apucat să dezvoltate împreună doar ansamblul rezidenţial Vivando Unirii, o investiţie de 25 milioane euro, şi deţin un teren de circa 90.000 mp în Pipera. Colaborarea a fost ruptă ca urmare a dificultăţilor financiare traversate de Ocif şi a divergenţelor pe seama administrării proiectelor dezvoltate în parteneriat. Francezii de la Rothschild mai au în România doar parteneriatul cu Roy Gill şi Eitan Eldar, cei care au dezvoltat proiectul Planorama. Alături de cei doi investitori israelieni, grupul financiar are participaţii de 60% în trei proiecte rezidenţiale în Bucureşti, Ploieşti şi Braşov, însă acestea sunt blocate de mai bine de şase ani. Prezenţa lui Rotschild la Braşov este realizată prin compania BSR Europe. Aceasta deţine un teren de peste 30.000 de metri pătraţi pe care firma intenţiona să construiască un complex rezidenţial – Planorama Braşov (700 de apartamente în zona Timiş-Triaj) – cu o investiţie estimată la peste 40 de milioane de euro. Asta după ce pe terenul respectiv s-a achitat o sumă de circa 5,1 milioane de euro.

Israelianul Eyal Ofer – hotelul Teleferic din Poiana Braşov

Miliardarul cu cel mai mare portofoliu de terenuri din România este israelianul Eyal Ofer (63 de ani). Alături de fratele său, a moştenit imperiul creat de tatăl lor, Sammy Ofer – care a deţinut titlul de cel mai bogat israelian. Eyal Ofer deţine la nivel local 10.000 ha de teren localizate în Bucureşti, Constanţa, Braşov şi Timişoara. El a investit în România peste 500 milioane euro în clădirile de birouri Cathedral Plaza, Platinum Business Center, ansamblul rezidenţial de lux Oxford Gadens şi hotelul Teleferic din Poiana Braşov. Omul de afaceri a încheiat anul trecut un contract în valoare de 400 milioane euro cu Şantierul Naval Mangalia, care trebuie să îi livreze patru cargouri pentru transport comercial. Averea lui Eyal Ofer este estimată de cei de la Forbes la peste 10 miliarde de dolari.

Sandor Demjan şi Nathaniel Rothschild – proiectul Polus Center Braşov

Următorii bogătaşi care privesc cu atenţie piaţa imobiliară braşoveană este Sandor Demjan (70 de ani), cel mai bogat ungur, şi Nathaniel Rothschild (42 de ani) care au investit în România prin intermediul TriGranit circa 250 milioane euro. Compania maghiară are în proprietate circa 382 ha de teren la nivel de ţară în oraşe precum Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Braşov. TriGranit a intrat pe piaţa românească prin intermediul lui Arpad Paszkany, patronul CFR Cluj, care le-a pus la dispoziţie o parte din terenurile pe care le au acum în portofoliu. Compania a dezvoltat mall-urile Polus Center Cluj şi Maritimo Shopping Center Constanţa, ambele intrate ulterior în portofoliul austriecilor de la Immofinanz, şi ei acţionari în TriGranit. Planurile de expansiune ale dezvoltatorului, care avea programată construcţia unui nou mall în Braşov, au fost oprite odată cu izbucnirea crizei financiare.

Michał Sołowow – Korona Mall

Michał Sołowow (50 de ani), care ocupă locul trei pe lista celor mai bogaţi polonezi, a intrat în afaceri cu imobiliare româneşti în 2007, odată cu achiziţia terenului fostei fabrici Fartec din Braşov, pentru 24 milioane de euro. Au trecut cinci ani de inactivitate, după care anul trecut polonezul a suplimentat terenul din Braşov cu două loturi adiacente şi s-a hotărât să înceapă proiectul promis braşovenilor. Construcţia centrului comercial Korona, care va dispune în prima etapă de 35.000 mp închiriabili, va începe în acestă vară şi va fi încheiată în primul trimestru din 2015. Consiliul de administraţie al Echo Investment, companie care gestionează afacerile imobiliare ale lui Sołowow, a decis începerea construcţiei din fonduri proprii în momentul în care se semnează contracte de închiriere pentru cel puţin 40% din suprafaţa mallului. Carrefour are deja contractată o suprafaţă de 8.500 mp, iar Echo Investment se află în negocieri avansate şi cu alţi retaileri, aşa încât începerea construcţiei nu va mai fi amânată. Întregul proiect necesită 100 milioane euro şi dezvoltatorul poartă deja negocieri pentru obţinerea de finanţări bancare pentru etapele ulterioare de dezvoltare.
Ce l-a motivat totuşi pe Sołowow să continue proiectul, când putea vinde terenul cum au făcut atâţia alţii aflaţi în poziţia lui? „Credem că a trecut perioada de panică generată de criza financiară, şi economia românească va începe să crească astfel încât să se poată simţi şi în domeniul de retail. Sunt câteva oraşe, printre care şi Braşovul, care mai au nevoie de dezvoltări comerciale, iar retailerii vor să se extindă în aceste zone. Un alt motiv al prezenţei noastre în România este acela că piaţa din Polonia este în stagnare. Noi avem peste 100 de proiecte dezvoltate aici. Acum ne aflăm în plin proces de cercetare a pieţei din România pentru noi achiziţii. Ne interesează terenuri pentru dezvoltări de retail în Bucureşti şi în ţară şi terenuri sau clădiri funcţionale pe zona birourilor exclusiv în Bucureşti“, menţionează Roxana Stănciulescu, senior leasing manager al Echo Investment.

Gérard Mulliez – Coresi Shopping Center

Miliardarul francez Gérard Mulliez a adus în România şi divizia de dezvoltare imobiliară a grupului, Immochan, după ce au realizat că investitorii imobiliari cu care au intrat în parteneriat nu mai sunt în stare să le livreze spaţiile necesare extinderii. În aprilie 2012, francezii au preluat platforma Tractorul Braşov pentru circa 25 milioane de euro. Proiectul este anunţat a fi inaugurat în 2014.

Posted by Ovidiu Vranceanu

Sursa: Biz brasov