Soseaua de Centura a Bucurestiului, in lungime de 70 de kilometri, impreuna cu linia ferata de centura, au fost construite intre 1885 si 1899, concomitent cu evolutia lucrarilor la forturile care aveau menirea sa apere orasul in cazul atacurilor. Aceste doua cai aproximativ paralele de comunicatie au fost amenajate pe partea interioara a inelului de fortificatii, in vederea usurarii deplasarilor intre forturi si baterii intermediare.
Putini trecatori de pe Soseaua de Centura sunt constienti de istoria care se ascunde la doar 50-100 de metri de sosea, pe exteriorul orasului, in arboretele mici si foarte dese care apar din loc in loc, cu o frecventa aproximativa de 2 kilometri, adica bataia unui tun de calibru mic de pe vremea lui Carol I. Din cele 36 de fortificatii – 18 forturi si 18 baterii intermediare – s-au pastrat pana astazi 17 forturi intregi (cu modificari minore) si 14 baterii intermediare intregi (o parte cu modificari). Un fort este partial explodat (se mai poate intra doar in galeria principala) si 4 baterii au explodat din cauza neatentiei si au fost demolate complet. Dintre forturile si bateriile care mai exista astazi, doar un fort mai este electrificat si folosit (neoficial) ca muzeu, in timp ce una dintre baterii a fost renovata complet. Restul sunt abandonate partial sau complet, lasate in paragina, invitand la treaba hotii de fier vechi si materiale de constructii.
Din istoria Cetatii Bucuresti
Pe fondul presiunilor a trei puteri economice mondiale asupra Principatelor Unite – Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar si Rusia – domnitorul Carol I (principe intre 1866 si 1881, rege intre 1881 si 1914), militar de profesie, ordona mai multor comisii de ofiteri inalti sa studieze posibilitatea fortificarii unor obiective din Campia Romana. Primele doua prioritati mai complexe erau “Cetatea Bucuresti” si Linia fortificata Focsani – Namoloasa – Galati, menita sa opreasca atacurile dinspre Rusia.
Anul 1882 este decisiv in istoria Cetatii. Este anul in care la Bucuresti este chemat generalul belgian Henri Alexis Brialmont, “arhitectul” fortificatiilor de la Liege si Anvers, prin urmare o somitate in domeniu. Prin alegerea unui proiectant belgian, Carol I a cautat sa evite un scandal diplomatic, Belgia fiind la acea data o tara neutra fata de Tripla Alianta si Rusia, Marea Britanie, Franta. Intentia Principatelor Romane de a se apara in acest mod a iritat la acea vreme toate marile puteri, mai ales incepand cu anul 1883, cand serviciile de informatii rus si austro-ungar au descoperit adevaratul scop al calatoriei generalului la Bucuresti.
Incalcarea de catre Belgia a neutralitatii devine o problema publica pe plan international. “Scandalul Brialmont” a fost starnit de Austro-Ungaria, imperiu care se simtea cel mai amenintat de alocarea fondurilor pentru fortificatii. In plus, guvernul de la Viena se temea ca banii vor fi utilizati pentru intarirea granitei cu Transilvania, expertii fiind convinsi de inutilitatea fortificatiilor de la Bucuresti, datorata reliefului accesibil de campie. In acest sens, Viena preseaza Bruxelles sa-i interzica generalului Brialmont prezenta in Romania. In vara lui 1883, Henri Alexis Brialmont ajunge “clandestin” in Principate, cerand un concediu pentru a merge in Germania. In timp ce lucreaza la un nou memoriu pentru lucrarile de fortificare, generalul este rechemat de urgenta acasa pentru a da explicatii in scris ministrului de razboi. Primul-ministru austro-ungar cere Belgiei trecerea in rezerva a acestuia, iar ca raspuns politic, Romania ameninta cu blocarea accesului produselor belgiene pe piata romaneasca. Aderarea Romaniei la Puterile Centrale (Tripla Alianta), din anul 1883, conduce intr-un final la aplanarea conflictului si finalizarea primului memoriu de catre Henri Alexis Brialmont.
Planurile generalului Brialmont au prevazut o linie principala de rezistenta cu un perimetru de 72 de kilometri, compusa din 18 forturi dispuse din 4 in 4 kilometri si 18 baterii intermediare (redute). A mai fost conceput si un nucleu al cetatii, care nu s-a materializat niciodata. Diametrul centurii de fortificatii avea sa varieze intre 21 si 28 de kilometri, iar dinstanta medie fata de orasul din 1884 era de 8 kilometri. Oficial, lucrarile au durat putin peste 10 ani, din 1884 pana in 1895. Totusi, anumite finisaje si modificari ulterioare s-au mai executat pana in anul 1903. In luna martie a anului 1893 erau finalizate Forturile 18 si 1-8 (sectorul nordic) si Fortul 13 aflat la sud. Doi ani mai tarziu, intreaga centura de fortificatii avea sa fie terminata.
Evolutia tehnologiei, dovedita prin experiente realizate in 1886 cu tipuri noi de armament, a condus la modificarea planurilor de constructie, astfel incat forturile sa reziste noilor obuze-torpila. In anul 1888, Carol I este presat de parlament sa solicite reducerea considerabila a costurilor. Astfel, numai forturile Chitila, Mogosoaia, Otopeni si Jilava apuca sa fie finalizate dupa planurile originale, cu reduit central si numar maxim de incaperi. Celelalte aveau sa fie simplificate, de dimensiuni mai mici, fara reduit. Institutia care s-a ocupat de lucrari a fost Directia Generala a Lucrarilor de Fortificatiune, comandata de generalul Anton Berindei. Din 1890, institutia a luat in primire si Linia Fortificata Focsani – Namoloasa – Galati (din care mai exista si astazi cazemate).
Forturile si bateriile au fost numerotate 1-18, respectiv 1-2 / 18-1, incepand cu Fortul 1 Chitila. Acestea au fost construite dupa mai multe modele – tipuri: forturi de tip 1 (F1, F3), tip 2 (F2 si F13), tip 3 (F4 – tip 3 modificat, F7, F8, F9, F10, F11, F12, F14, F15, F16, F17, F18), tip 4 (F5 – acvatic), tip 5 (F6 – numit si tip 2 modificat); baterii de tip 1 (B1-2, B4-5, B5-6, B6-7, B7-8), tip 2 (B13-14 si B14-15), tip 3 (B2-3, B8-9, B9-10, B15-16, B16-17, B17-18, B18-1), tip 4 (B3-4) si tip mixt (B10-11, B11-12, B12-13).
In anul 1914, in pragul Primului Razboi Mondial, Romania dispunea de doua lucrari ample de fortificatii: Cetatea Bucuresti si Linia intarita F-N-G, precum si de doua intariri in constructie: Capul de pod Cernavoda si Capul de pod Turtucaia, ambele la Dunare. Dupa declansarea Primului Razboi Mondial, fortificatiile de la Anvers si Liege, construite tot de generalul Brialmont, au cedat sub noile arme ale Puterilor Centrale. In ceea ce priveste Cetatea Bucuresti, linia de lupta punea in pericol noile fabrici si uzine construite la marginea orasului. O parte din armament fusese mutat la capetele de pod de la Cernavoda si Turtucaia, astfel ca o parte din forturi au ramas descoperite. Insuficienta garnizoanei, a trupelor de geniu si a armamentului, precum si intretinerea din ce in ce mai greoaie a forturilor, au condus la dezactivarea in anul 1914 a centurii si dezarmarea completa mai tarziu. In 1916, Romania intra in razboi si pierde bataliile de la Neajlov si Arges, trupele retragandu-se apoi spre Moldova. Armata germana, bine pregatita pentru asediul capitalei, a avut o mare surpriza sa descopere ca Bucurestiul fusese dezarmat chiar inainte de intrarea in razboi. Serviciile de spionaj, destul de bine cotate de inamic, dadusera gres. Bucurestiul a fost ocupat fara lupta pe 23 noiembrie / 6 decembrie 1916.
Situatia prezenta a centurii de fortificatii
Abandonarea marii majoritati a forturilor si bateriilor transforma orice incercare de a vizita un astfel de obiectiv intr-o veritabila explorare urbana, cu riscuri incluse, dar si cu satisfactii. O buna parte au ramas in incintele unitatilor militare a Ministerului Apararii, iar accesul si fotografiatul sunt strict interzise. Cel putin jumatate dintre obiective sunt mai mult sau mai putin accesibile, astfel ca in continuare vom inventaria starea actuala a fiecaruia.
Fortul 1 Chitila
Aflat in apropierea orasului Chitila si a statiei CFR omonime, Fortul Chitila este primul finalizat dintre fortificatii. Practic, este singurul care a respectat planurile originale ale generalului Brialmont. Este un fort din tipul 1, la fel ca Otopeni, cu un traseu pentagonal. Lungimea contraescarpei (partea a santului aflata la taluzul dinspre inamic) era de 463 de metri. Frontul anterior avea 310 metri, iar fetele 110. Cazarma garnizoanei se afla pe frontul principal, in camere cu o deschidere de 5,5 metri si o grosime a boltii de 2,5 metri. Reduitul central, in forma de inima, este aparat de doua santuri adanci, care se mai inunda in perioadele umede, facand aproape imposibil accesul pe la intrarea principala. Fortul este abandonat, dar galeriile din partea vestica (in spatele reduitului) sunt folosite ca depozit de catre o firma privata.
Bateria 1-2 Chitila
Bateriile iau numele fortului anterior (cu numarul mai mic). Bateria 1-2 face parte din tipul 1, cu sant continuu si cazemata de contraescarpa. Se afla in incinta unui poligon de trageri al armatei romane, aproape de intersectia Soselei de Centura cu DN 1A (prelungirea Bulevardului Bucurestii Noi – Soseaua Bucuresti-Targoviste – toponim vechi). Accesul se face numai cu acordul prealabil al comandantului unitatii din care face parte. Pastreaza fragmente din structura metalica a tunurilor. La Bateria 1-2 s-au turnat scene de film, fiind un obiectiv bine intretinut si partial electrificat.
Fortul 2 Mogosoaia
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
Fortul Mogosoaia face parte din tipul 2, alaturi de Fortul 13 Jilava. Tipul II este asemanator cu tipul I, diferind numai frontul de gat”, care este semibastionat. Si Mogosoaia este un fort cu reduit central, respectand in cea mai mare parte planurile initiale de constructie, neafectate de reducerea costurilor. Fata de tipul I, reduitul este de dimensiuni mai mici. Intrarea in reduit se face pe un pod, care in trecut era mobil, retractabil, aspect unic in constructia forturilor. Astazi, este in incinta unei fabrici de muraturi, este abandonat, iar accesul este de regula interzis (este pazit bine si de caini). In perioadele fara vegetatie constrictoare (iarna, primavara) se poate ajunge in santul din spatele reduitului, de unde cu putin noroc se poate intra printr-o fosta turela, unde acum se afla o constructie.
Bateria 2-3 Mogosoaia
Bateria 2-3 a explodat in anul 1919, omorand 13 militari si 2 civili. Au fost detonate din neatentie 32 de vagoane de dinamita. O explozie ulterioara (cu inca 2 morti) a sters orice urma a bateriei. Conform imaginii satelitare, aceasta se afla in apropierea Academiei Nationale de Informatii (scoala SRI), iar pe locul ei exista un sediul al IADP.
Fortul 3 Otopeni
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
Fortul Otopeni, din primul si cel mai eficient tip de fortificatii, este astazi impartit in doua. Reduitul central se afla in incinta unei unitati militare, unde accesul este strict interzis, iar galeria de contraescarpa este ocupata de fabrica Zarea, care si-a amenajat in interior un depozit de bauturi. Este si singura portiune care se poate vedea si chiar vizita. Peretii au fost vopsiti, conferind obiectivului un aspect diferit de cel initial. Accesul spre Zarea se face pe un drum ce pleaca din zona restaurantului McDonald’s de la intrarea in orasul Otopeni.
Bateria 3-4 Otopeni
Bateria 3-4, aflata aproape de sediul Philip Morris Romania, a fost pana nu demult singura care mai pastra o parte din structura metalica a unei turele. Intre anii 2008 si 2012, metalul a fost demontat complet de hotii de fier vechi. Tot prin turela din imagine se poate si intra in baterie, pentru ca santul este in permanenta inundat. Este singura care face parte din tipul 4 de baterii (unica), cu sant de dimensiuni reduse, intre cele doua semibastioane de pe frontul posterior.
Fortul 4 Tunari
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
Fortul Tunari este un fort de tip 3 modificat. Forturile din tipul 3 reprezinta majoritatea fortificatiilor de centura (12 la numar), fiind construite dupa planuri simplificate, cu costuri reduse considerabil. Pe de alta parte, acestea au fost proiectate dupa aparitia obuzului-torpila, constituind o adaptare la noua tehnologie. Este cel mai mic dintre forturi, fiind incadrat din aceasta cauza la tipul 3 modificat. Se afla in incinta unei unitati militare, in care accesul si fotografiatul sunt interzise. Santul de aparare este in permanenta inundat.
Bateria 4-5 Tunari
Bateria 4-5 se afla in imediata apropiere (la est) a intersectiei dintre Centura si soseaua dintre Pipera si Tunari (Bulevardul Pipera din orasul Voluntari si Calea Bucuresti din Tunari). Face parte din tipul 1, ca si bateria 1-2. Este complet abandonata, iar accesul se face fara probleme din Soseaua de Centura. Pe terenul din fata ei au existat odata cateva constructii, din care astazi au ramas numai fundatiile. Santul nu este inundat, astfel ca se intra chiar pe accesul principal.
Fortul 5 Stefanesti
Fortul Stefanesti reprezinta o varianta a forturilor de tip 2 si este denumit fort acvatic, datorita lacului permanent care se afla in santul de aparare (partea frontala si laterala). Escarpa si contraescarpa sunt nezidite si au inclinatia de 50 de grade. Intrarea in fort era aparata tot cu pod retractabil, precum si cu grilaj metalic. Terenul se afla actualmente in litigiu, prin urmare obtinerea permisiunii de acces si fotografiere este mai dificila decat in mod obisnuit.
Bateria 5-6 Stefanesti
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
Bateria 5-6 apartine tipului 1, de forma triunghiulara, cu sant continuu si cazemata dubla in unghiul din varful contraescarpei. Este singura fortificatie din Cetatea Bucuresti care a fost renovata complet, apartinand astazi Ministerului de Interne. Nu este accesibila turistilor, iar fotografia de mai sus este datata aprilie 2008, cand inca nu crescuse bolta. Felicitari celor care au luat obiectivul in primire si au facut ceva din el!
Fortul 6 Afumati
Fortul Afumati este dintre cele mai spectaculoase si mai complexe lucrari de acest gen din Romania. Reprezinta un tip unic (tip 5), fiind o varianta a tipului 2, dar fara reduit. Este fortul cu cele mai multe turele (9 la numar) si prin urmare cele mai multe galerii. Organizarea interioara a Fortului Afumati este net diferita de celelalte forturi. Este complet abandonat si accesibil turistilor dornici de o mica aventura. A fost utilizat in trecut ca depozit (doar frontul principal), astazi fiind “mascat” de o serie de cladiri ale unor firme pe care trebuie sa le ocolim pentru a ajunge (detalii spre finalul materialului). Nu apartine de nicio persoana fizica sau juridica. Camerele garnizoanei au fost modificate prin constructia de bazinete, semn al utilizarii lui ca depozit, din care astazi se mai pastreaza o parte.
Bateria 6-7 Afumati
Bateria 6-7, din tipul 1, se afla astazi in curtea din spate a unui garaj. Este mascata la strada de cateva depozite ale unei firme care nu are legatura cu bateria si s-a separat de santul de escarpa cu gard. Acum, se intra numai pe portita de la sud si numai cu acordul proprietarului. Santul este insalubru, cu mlastina, deseuri din constructii, balti. Accesul se mai poate face numai prin nivelul superior. Pastreaza in turela sudica parti metalice din tun. Placa de la intrare este ilizibila.
Fortul 7 Pantelimon
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
Fortul Pantelimon se afla in incinta a trei unitati militare, in apropiere de pasajul Soselei de Centura peste calea ferata Bucuresti – Constanta. Este un fort de tip 3, proiectat dupa aparitia obuzelor-torpila. Reduitul central lipseste, ca urmare a modificarilor planurilor de constructie si ajustarii la minim a costurilor. Conform imaginii satelitare, turelele par astupate complet si fatada dinspre interior este putin modificata prin adaugarea de porticuri sau chiar constructii anexe.
Bateria 7-8 Pantelimon
Bateria 7-8 face parte din tipul 1, de forma triunghiulara. Se afla la periferia orasului Pantelimon, in apropiere de capatul strazii Campului dinspre Centura. In anul 2008, aceasta era complet abandonata si vizitabila, iar in anul 2012 s-a reactivat unitatea militara in incinta careia se afla astazi.
Fortul 8 Cernica
Fortul Cernica se afla intre Bulevardul Biruintei (DN3) din orasul Pantelimon si Soseaua Cernica (DJ 301). Este un fort de tip 3, simplificat. Turelele par astupate, iar galeria de contraescarpa a fost distrusa partial de o explozie, datorita folosirii in trecut ca depozit de combustibili. Fortul este in incinta unei unitati militare, dar este abandonat si accesibil dinspre complexul studentesc al USAMV (contraescarpa cu galerie interioara).
Bateria 8-9 Cernica
Amplasata imediat la sud de salba de lacuri a Raului Colentina, Bateria 8-9 a fost demolata sau a explodat. Pe imaginea satelitara se mai cunoaste astazi terenul ei, facand parte din tipul 3, cu sant doar pe frontul posterior. Terenul bateriei este abandonat si folosit ca platforma pentru deseuri. Se pot observa denivelari de pamant de mici dimensiuni. Este posibil ca anumite galerii ale bateriei sa fie ingropate, astfel ca eventuale sapaturi in zona ar putea sa elucideze misterul disparitiei de la suprafata a acestui obiectiv.
Fortul 9 Catelu
Fortul Catelu se afla in prelungirea imaginara a Strazii Oxigenului din Sectorul 3 al capitalei, peste linia de centura. Este in incinta unui poligon de trageri si accesul este interzis. Este singurul fort aproape complet distrus de mai multe explozii ale munitiilor care au fost depozitate aici (in anii ’20). Tot ce a ramas din el este o mica portiune (cea sudica) din galeria de contraescarpa, care este relativ vizitabila pentru cei mai atenti. Galeria este vizitabila pe circa 50 de metri, alaturi de o alta galerie mica ce coboara la nivelul inferior, ambele cu surpaturi.
Bateria 9-10 Catelu
Bateria 9-10 este cea mai cunoscuta si vizitata baterie de la centura, fiind complet despadurita si situata langa un drum important – autostrada A2 spre Constanta. Din fericire, constructia autostrazii nu a afectat si bateria, pana la baza ei fiind chiar un drum de masina. Daca este cea mai vizitata, implicit este si cea mai insalubra dintre baterii, cu mormane de deseuri chiar in santul posterior (de acces). Este o baterie din tipul 3, prima “supravietuitoare” de acest tip dintre cele pe care le vom cunoaste aici (cu sant numai pe frontul posterior). Este utilizata pcazional si de jucatorii de airsoft, pe care daca ii gasim acolo este recomandabil sa evitam contactul cu bilele de plastic care joaca rol de munitie.
Fortul 10 Leurdeni
Denumirea fortului nu a fost redactata gresit, numele satului fiind la vremea aceea scris si pronuntatLeurdeni. Fortul Leurdeni se afla aproape de capatul soselei principale ce traverseaza cartierul omonim al orasului Popesti-Leordeni. Se afla la cea mai mare distanta de o baterie intermediara – peste 4 kilometri sud de Bateria 9-10, fiind o exceptie de la regula stabilita de generalul Brialmont. Face parte din tipul 3, de forma patrulatera, fara reduit. A fost impartit in doua, santul si galeria posterioara fiind pana nu demult parte a unei unitati militare; galeria de contraescarpa si restul fortului au fost depozit privat. Astazi, intreg fortul este abandonat, unitatea desfiintata, iar hotii de fier vechi si materiale de constructii l-au luat “in primire”. Pe terenul dintre fort si Soseaua de Centura functioneaza o serie de firme, fara legatura cu fortul. Detaliile de acces le puteti consulta mai jos, intr-un capitol separat.
Bateria 10-11 Leurdeni
Bateria 10-11 se afla in dreptul cartierului Danubiana din Popesti-Leordeni. Face parte dintr-un tip mixt de baterii, intre tipul 3 si tipul 4, de dimensiuni reduse si cu un numar mai mic de incaperi. Ca si Bateria 3-4 Otopeni, santul este prezent numai intre cele doua semibastioane. Dimensiunile sunt reduse (dupa planurile de diminuare a costurilor). Astazi, structura ei a fost putin modificata, aparand anexe din zidarie portanta in sant si anumite galerii fiind astupate. Se afla pe terenul unei proprietati private, dar cu putina atentie se poate vizita. La coborarea in sant se afla stupi de albine.
Fortul 11 Popesti
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
Fortul Popesti face parte din tipul 3, majoritar intre forturile capitalei. Spre deosebire de Fortul Leurdeni, galeriile laterale nu fac legatura cu galeria de contrasescarpa, acestea oprindu-se la turelele de pe umerii fortului. Se afla pe terenul unei unitati militare, in cadrul unui poligon de trageri, unde accesul este interzis. Din imaginea satelitara, pare bine intretinut.
Bateria 11-12 Popesti
Bateria 11-12 se afla in incinta Complexului turistic Miorita, aflat pe Soseaua de Centura in apropiere (la est) de intersectia cu Soseaua Berceni. Face parte din tipul mixt, ca si Bateria 10-11, cu sant de dimensiuni reduse pe frontul posterior, intre cele doua semibastioane. Este utilizata ca depozit (magazie) pentru complexul turistic Miorita si este nevizitabila pentru turistii care poposesc acolo (veti fi refuzati la receptie). Este vizibila din curtea complexului. Aripa nordica a fost transformata in locuinta, iar turela a fost acoperita cu tigla.
Fortul 12 Berceni
Fortul Berceni se afla pe terenul Remat Holding, de langa intersectia Soselei de Centura cu Soseaua Berceni. Face parte din tipul 3, aproape identic cu fortul Popesti. In prezent, directorul general al companiei conduce o ampla operatiune de igienizare si nivelare a suprafetei de deasupra si din jurul fortului, incercandu-se chiar si decolmatarea escarpei si contraescarpei (imaginea satelitara oblica Bing este aproximativ din 2007). Urmeaza punerea in valoare a turelelor si reconstituirea echipamentului de razboi de acum 120 de ani. Este accesibil in perioadele uscate, cu aprobarea conducerii companiei si numai sub supravegherea unui angajat.
Bateria 12-13 Berceni
Bateria 12-13 se afla la limita administrativa dintre comunele Berceni si Jilava. Face parte din tipul mixt de baterii, diferenta principala fata de tipul 3 fiind dispunerea galeriei de comunicatie in fata incaperilor, si nu in spatele lor. Bateria este in incinta unei unitati militare, unde accesul si fotografiatul sunt interzise. Cel mai probabil este folosita ca depozit. La nivelul anului 2013, in incinta sunt afisate bannere ale unei firme de constructii, ceea ce indica posibilitatea ca bateria sa fi trecut de la MApN in mediul privat.
Fortul 13 Jilava
Ajunsi la Fortul Jilava, ne intoarcem la planurile originale ale generalului Brialmont. Si asta pentru ca fortul face parte din tipul 2, aproape identic cu F2 Mogosoaia. Dispune de un reduit central, pe langa fortul propriuzis. Frontul de gat este mascat de doua cazemate de contraescarpa, instalate sub flancurile semibastioanelor. Escarpa si contraescarpa sunt zidite. Cedarea lui catre Ministerul de Interne si utilizarea ca inchisoare politica (dupa Al Doilea Razboi Mondial) i-a adus modificari minore in structura, mai ales in santul posterior. Incaperile pentru cazarma au fost utilizate ca celule colective, in timp ce camerele mai mici din fort au fost celule de maxima siguranta sau celule destinate condamnatilor la pedeapsa capitala. In fata frontului posterior au fost construite, din caramida, curti pentru plimbarea detinutilor. In prezent este scos din uz, dar inca se mai afla in incinta Penitenciarului Jilava. Accesul se face numai ocazional, organizat, in grupuri programate din timp, avand in vedere ca se intentioneaza transformarea lui in muzeu memorial al victimelor comunismului. Este primul obiectiv “programat” pentru a deveni muzeu. Reduitul central este electrificat. La Fortul Jilava s-au turnat o serie de filme documentare, precum si filmul artistic “Binecuvantata fii, inchisoare” (2002). Fortul 13 Jilava este singurul care “dispune” de o pagina speciala de Facebook.
Bateria 13-14 Jilava
Bateria 13-14 se afla in apropierea intersectiei dintre Centura si drumul european E70-E85 dintre Bucuresti si Giurgiu. Face parte din tipul 2, reastrans ca raspandire (doar doua exemplare, inclusiv B14-15), cu sant continuu. Diferenta fata de tipul 1 o reprezinta caponiera (cazemata) amplasata in varful bateriei, pe axul central, protejata de un zid de contraescarpa (a se consulta Bing Maps – Bird’s Eye, cu imaginea rotita 180 de grade). In prezent, accesul este restrictionat, fiind amplasata in incinta Arhivei Nationale de Film – obiectiv militar! In interior sunt aruncate deseuri cinematografice deosebit de inflamabile, care printr-o mica neatentie pot distruge bateria.
Fortul 14 Broscarei
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
Fortul Broscarei face parte din tipul 3 original de forturi, cu numarul maxim de incaperi pentru cazarma. Este bine “adapostit” de o unitate militara, dar zidul posterior se poate observa cu putina atentie din Soseaua de Centura. Soldatii au avut grija ca la poarta unitatii sa scrie clar pe cateva pancarte ca accesul si fotografiatul sunt interzise, poate pentru a nu ne mai obosi sa intrebam personal. Toponimul Broscarei este de origine necunoscuta, fortul fiind amplasat relativ aproape de cartierul Alunis din orasul Magurele.
Bateria 14-15 Broscarei
Bateria 14-15 se afla in spatele Institutului de Fizica Atomica din orasul Magurele, la marginea padurii de forma circulara care inconjoara fostul reactor de la Magurele. Face parte din tipul 2, ca si B 13-14 de la ANF, cu aceeasi cazemata – caponiera construita peste nivelul superior. Ultima ei utilizare a fost ca depozit de deseuri radioactive provenite de la reactorul din apropiere, pe vremea cand acesta functiona. Totusi nu trebuie sa ne ingrijoram cu privire la vizitarea ei. Aceasta a fost ecologizata intre anii 2000 si 2001 de firma NHN Ecoinvest, fiind total decontaminata. In interior veti oberva si urmele trecerii grafferilor, ca si la B 9-10. Bateria nu apartine nimanui, desi se afla in vecinatatea Institutului de Cercetare a Metalelor Radioactive si a unei vulcanizari (din spusele ambelor parti).
Fortul 15 Magurele
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
Fortul Magurele este al doilea cedat catre Ministerul de Interne. Face parte din tipul 3, ca majoritatea forturilor. Dispune de numarul maxim de camere pentru cazarma, conform planurilor originale. Astazi se afla in incinta Directiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucuresti, principala cazarma pentru jandarmii ce activeaza in capitala. Pana nu demult, pe site-ul Jandarmeriei Romane apareau si cateva imagini cu fortul. Din motive necunoscute, acestea au fost inlaturate. Accesul si fotografiatul sunt interzise.
Bateria 15-16 Magurele
Bateria 15-16 se afla in apropierea Garii Varteju de pe Linia de Centura. Face parte din tipul 3 de baterii, ca si B 9-10. Dispune de sant numai pe frontul posterior (la intrare). In imediata apropiere a fost amenajat un poligon de testare a grenadelor (unitate militara), dar bateria nu face parte din acest poligon, fiind complet abandonata. Se recomanda accesul cu maxima prudenta, in principiu dupa informarea la poarta poligonului asupra exercitiilor cu grenade. Este printre cele mai bine conservate baterii, fara prea multe deseuri, in ciuda faptului ca este in paragina.
Fortul 16 Bragadiru
Fortul Bragadiru se afla putin mai la nord de intersectia Centurii cu DN 6 – Soseaua Alexandriei. Face parte din tipul 3 de fortificatii, dar o inovatie si particularitate pentru interiorul fortului este galeria de acces la contraescarpa, captusita cu metal. Partea inferioara a acestei galerii este in general inundata. Fortul se afla in incinta unei unitati militare partial abandonate, in fata lui (pe partea posterioara) existand si o fabrica abandonata de beton, usor accesibila. De altfel, si fortul este in paragina. Zidul posterior se poate observa cu atentie din strada. La poarta nu raspunde intotdeauna cineva, in ciuda insistentelor, dar exista caini.
Bateria 16-17 Bragadiru
Bateria 16-17, care a fost de tip 3, face parte din lista neagra a celor distruse din cauza neglijentei in serviciu. Ca de obicei, aceasta a fost folosita ca depozit de munitii, care a explodat. Pe terenul fostei baterii, langa traditionala padurice, au fost amplasate niste hale de depozitare ale unei firme private. Terenul se afla imediat la sud de intersectia Centurii cu soseaua dintre cartierul Ghencea si comuna limitrofa Domnesti.
Fortul 17 Domnesti
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
Fortul Domnesti, de tip 3, se afla in dreptul CET Vest Militari, in prelungirea imaginara a Bulevardului Timisoara catre Soseaua de Centura. Este in interiorul unei unitati militare, unde accesul si fotografiatul nu sunt permise. Terenul unitatii poate fi inconjurat, iar in partea anterioara, in exteriorul contraescarpei, vom putea observa un poligon de trageri cu armament usor (de pe niste movilite de pamant). La Fortul Domnesti au avut loc de-a lungul timpului doua explozii, una in anul 1923 si alta in 1932, soldate cu 17 morti.
Bateria 17-18 Domnesti
Bateria 17-18 se afla in imediata apropiere (la sud) de pasajul suprateran peste Centura al Autostrazii A1 Bucuresti-Pitesti. Face parte din tipul 3, cu sant numai pe frontul posterior, ca si la Magurele sau Catelu. Bateria este abandonata in prezent, fiind in imediata apropiere a terenului SC Titan Mar, care a ocupat jumatate din terenul din spatele bateriei (spre oras). Bateria, cat si drumul de acces, nu se afla pe teritoriul acestei societati. Terenul bateriei este imprejmuit cu gard discontinuu, iar la intrarea principala exista o poarta metalica. Pe partea dinspre oras se mai pot observa fundatii de cladiri. Bateria este locuita de persoane fara adapost, pe timpul verii (vom gasi in interior haine si mancare, precum si deseuri).
Fortul 18 Chiajna
Fortul Chiajna este singurul fort aflat in interiorul Soselei de Centura, in preajma intersectiei acesteia cu Strada Eroului sau principala din comuna Chiajna. Acesta este “prins” intre sosea si calea ferata, pentru ca linia de centura urmeaza traseul initial (prin estul fortului), in timp se soseaua ocoleste fortul pe la vest, apoi “inglobeaza” in interior cartierul Rudeni din orasul Chitila. Fortul se afla in custodia SC Legume Fructe Militari SA, cu sediul in Bucuresti (langa Liceul Tudor Vladimirescu). Acolo, pe Bd. Iuliu Maniu, puteti cere relatii cu privire la o eventuala vizita organizata, pentru ca altfel accesul este interzis. Incinta este bine pazita si de caini. Fortul Chiajna este partial abandonat, iar in galeria de contraescarpa inca mai sunt depozite de muraturi, izolate cu ziduri si porti metalice de restul fortului. Accesul se face numai pe partea laterala nordica, poarta principala de acces la societatea comerciala.
Bateria 18-1 Chiajna
Bateria 18-1 a explodat in anul 1921, omorand 8 militari. Era depozit de munitii. Terenul acesteia se afla langa Gara Chiajna, tot in interiorul Soselei de Centura, dar in exteriorul fostei cai ferate care deservea fortificatiile. Il putem recunoaste usor daca de la gara Chiajna trecem liniile de cale ferata si urmam drumul neasfaltat de masina care se orienteaza spre nord, prin spatele rampei de gunoi de la Rudeni. De-a lungul drumului de tara vom putea observa si terasamentul de cale ferata, in vestul caruia vom observa un teren cu denivelari puternice, imediat cum incepe gardul de protectie al rampei de gunoi (vizavi).
Trei forturi accesibile, esential de vizitat!
Voi insista in acest material pe trei forturi abandonate pe care va recomand sa le vizitati, in special pentru gradul cel mai sporit de accesibilitate, spre deosebire de celelalte. Daca aveti de gand sa vizitati o parte din forturile Cetatii Bucuresti, cu acestea trei ar fi bine sa incepeti. Vizitarea se va face cu respectarea tuturor regulilor de explorare urbana, avand obligatoriu in cuprinsul echipamentului o lanterna buna si un spray paralizant (a se folosi doar in caz de urgenta majora), precum si facultativ niste cizme de cauciuc, daca alegeti sa mergeti in perioadele ploioase cand se mai inunda santurile.
Fortul 1 Chitila
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
La Fortul Chitila se ajunge cel mai usor de la intersectia Soselei de Centura cu Soseaua Chitilei, acolo unde a fost construit un pasaj suprateran al Centurii (anexat celui deja existent peste calea ferata). La fel de usor se mai poate ajunge si de la Gara Chitila, distanta fata de intersectia mentionata fiind aceeasi: 1 kilometru si jumatate. Orice cale de acces am alege, va trebui sa ajungem pe Strada Cartierului din orasul Chitila, care face legatura intre Centura si Strada Rudeni si care margineste fortul pe partea sud-vestica. Daca venim dinspre Centura, vom merge pe strada Cartierului spre nord-vest, avand Remat pe partea dreapta, pana cand observam ca se termina gardul Remat de la strada si se face o alee la dreapta. Daca venim dinspre statia CFR, vom trece peste pachetul de cai ferate si vom cauta sa ne inscriem pe una din strazile Mihai Eminescu sau Vasile Parvan, spre sud, ambele terminandu-se in Strada Cartierului. De aici, spre stanga (sud-est) ajungem la gardul Remat, de unde cotim la stanga pe aceeasi alee mentionata mai sus (vezi imaginea satelitara oblica). Ne aflam acum pe un drum de tara cu pavaj discret, pe alocuri fara. Nu urmam pavajul, care se va strecura printr-un portal spre o locuinta, ci ne abatem tot pe langa gardul societatii pana ce vedem pe stanga marea intrare in Fortul Chitila. Trecem printre muntii de deseuri si ajungem la portalul care anunta intrarea in Fortul Chitila.
Fortul 6 Afumati
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
La Fortul Afumati se ajunge foarte usor de la capatul de linie al autobuzului local 155 din orasul Voluntari, aflat sub podul drumului national 2 spre Afumati. De sub pod, urmam Soseaua de Centura spre nord cale de 450 de metri pana cand observam pe partea dreapta o alee fara asfalt, singurul drum public (fara porti), care merge spre o statie de betoane. Trecem printre doua hale, dintre care una este neterminata (cea de pe partea stanga). Imediat dupa cele doua hale, in gardul aflat pe partea stanga (spre nord) vom observa o spartura si o poteca discreta care merge prin vegetatia deasa. Daca ratam aceasta intrare, vom ajunge la gardul betonierei, de unde vom fi intorsi inapoi de paznici. Poteca ne conduce printr-o statie de descarcare a deseurilor din constructii (moloz) a serviciului de salubritate din orasul Voluntari. Aici ne orientam spre dreapta cale de fix 100 de metri, pe un vechi drum de serviciu ceva mai bine pronuntat. Dupa cei 100 de metri, la stanga vom observa o adancitura in teren, care reprezinta chiar santul posterior de aparare al fortului. Coboram cu atentie pe langa zid si inaintam prin sant pana la una din ferestrele care ne permit intrarea in fort. De regula este apa sau mlastina pe acest traseu, dar este singura cale de acces. Intrarea principala a fortului este obturata de vegetatie si de terenurile firmelor care se afla “la strada”, la Soseaua de Centura. Fortul este complet abandonat si nu apartine de nicio societate comerciala, nici de armata.
Fortul 10 Leurdeni
(click dreapta sau mijloc pe imagine pentru marire)
Accesul la Fortul Leurdeni este ceva mai interesant si pune mai multe probleme de orientare, astfel ca va trebui din nou sa utilizati imaginea satelitara pe care o aveti la dispozitie aici. Ne aflam la intersectia Soselei de Centura cu Soseaua Leordeni, cea care porneste din centrul orasului Popesti-Leordeni si strabate cartierul Leordeni. De la aceasta intersectie, urmam Centura la dreapta, spre sud, circa 500 de metri, pana in dreptul unei statii de betoane (o recunoastem prin silozul vertical). Aici ne inscriem la stanga (est) pe un drum carosabil care ocoleste betoniera si mai mergem 200 de metri, pe langa un adapost de caini comunitari. Dupa cei 200 de metri se desprinde la stanga prima varianta de acces la fort (conform imaginii satelitare), care ne va conduce direct in santul posterior al acestuia, pe terenul unei unitati militare abandonate. O a doua cale de acces se afla la inca 200 de metri de prima, pe acelasi drum care se desprinde din Centura. Astfel, va trebui sa urmam liziera paduricii spre stanga, pana cand vom observa o coborare discreta a drumului de tara si o defrisare recenta pe partea stanga. Vom urma aceasta noua poteca, destul de lata, cale de alti 100 de metri, spre vest. Dupa ce trecem de o baraca abandonata (pe stanga), ne uitam cu atentie pe partea dreapta si observam contraescarpa zidita a fortului, pe langa care coboram in santul anterior si intram in galeria de contraescarpa, lunga si cu hublouri. Din aceasta, la dreapta se va desprinde o alta galerie in scari, spre un nivel inferior, care ne va conduce (pe sub sant) din contraescarpa in fortul propriuzis si la intrarea principala. Ultima oara, intrarea principala era zidita si izolata fata de galeria de acces in contraescarpa, dar este posibil ca zidul sa fi fost deja desfiintat.
Cetatea Bucuresti – un volum de Cornel Scafeş si Ioan Scafeş
Despre centura de fortificatii a Bucurestiului au aparut de-a lungul timpului numai doua publicatii mai importante. Prima monografie a fost realizata in anul 1933 de colonelul D.I. Vasiliu, de unde a fost extrasa si schita forturilor, disponibila mai sus in acest material. Volumul se gaseste si la Biblioteca Militara Nationala, dar este accesibil numai cadrelor militare.
A doua si cea mai actuala publicatie a aparut in anul 2008 in colectia “Dorobantul” a Muzeului Militar National “Regele Ferdinand I” si este semnat de autorii Cornel Scafeş si Ioan Scafeş (editura Alpha MDN). Cartea contine planse cu fotografii – document din Fototeca Muzeului Militar National si din Colectia Fotografii Originale. Monografia este structurata in capitole despre istoric, prezentarea forturilor si bateriilor, armament, date economice, trupe care au activat, precum si un scurt inventar al situatiei obiectivelor, la nivelul anului 2008. Lucrarea a fost conceputa din perspectiva militara, cu maximul de detalii tehnice referitoare la arhitectura, armament, garnizoana etc.. Volumul reprezintaprincipalul material bibliografic pentru acest articol.
Iata ca fortificatiile din jurul capitalei pot reprezenta si sursa de inspiratie pentru poeti! 🙂 Forturile Chitila si Leurdeni au facut obiectul unor versuri semnate de Emanuel Patrascioiu si incluse in volumul Taceri “in gura mare”, pe care le vo
Posted by Andrei Ionel on 3 decembrie 2013
sursa: arhiva de geografie
March 26th, 2014 |
Articol din 
) si de cea din Hateg, din Padurea Slivut, pe care nu am reusit sa o vizitam pana acum. Dar de “Neagra – Bucsani” nu stiam si cu atat mai “grava” ni s-a parut situatia cu cat zimbrii de aici sunt la doar 70 kilometridistanta de Bucuresti si la o aruncatura de bat de Targoviste. Adica perfect pentru o iesire de o zi la padure si aer curat, pentru noi cei de prin sud de tara.
Locuit pana in secolele IV-VI, in secolul al XVI-lea, o parte din caramizile castrului au fost utilizate pentru construirea unei manastiri si a unui turn in proximitatea comunei Resca, la Hotarani, cu hramul “Soborul Ingerilor”, ctitoria jupanului Mitrea Vornic si jupanesei Neaga. Dupa ridicare sa, in anul 1588, manastirea a fost ocupata de calugari greci apartinand Manastirii Dionisiu de la Sf. Munte.
