La începutul acestui an, potrivit datelor oficiale furnizate de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR), pe 12% din suprafaţa arabilă a judeţului se practica agricultură biologică.

În anul 1857, geograful Ernst Won Sydow aprecia că Delta Dunării poate deveni ”grânarul Europei” prin transformarea unor suprafeţe întinse în terenuri agricole. Potrivit lucrării ”Delta Dunării — Rezervaţie a Biosferei”, prima lucrare de îndiguire în scop agricol derulată în România a fost realizată pe braţul Sfântu Gheorghe al Dunării de către inginerii Langeveldt, Olanda, şi Dither, Danemarca, în anul 1895, amenajare cunoscută şi astăzi sub numele de ”Grădina olandeză” şi care, potrivit datelor furnizate de DADR, este considerată în zilele noastre promotorul agriculturii ecologice din judeţ.

”Cele mai întinse suprafeţe sunt în zona Mahmudia-Murighiol, Frecăţei şi Luncaviţa, prima zonă menţionată fiind promotorul agriculturii ecologice din judeţ. În acest domeniu, predomină suprafeţele cultivate cu cereale şi oleaginoase, floarea-soarelui, rapiţă şi in”, a declarat directorul DADR, Georgeta Niţă.

În prezent, 301 din cei 320 de fermieri cu afaceri prietenoase cu mediul practică în judeţ agricultura ecologică şi cultivă o suprafaţă totală de 34.200 de hectare, pe 20.000 de hectare dintre acestea fiind cereale.

Lucrările de amenajare agricolă începute în 1895 au continuat în perioada 1938 — 1940 cu îndiguirea ostrovului Tătaru, pentru ca în anul 1962 un plan de amenajare a Deltei să prevadă ca 84% din suprafaţa actualei rezervaţii să rămână în stare naturală, iar 16% să fie valorificate — dintre acestea, în scop agricol, 12%, şi silvic, 4%. Programul de exploatare integrală a Deltei, pus la punct în anul 1983, preconiza ca suprafaţa amenajată pentru agricultură să ajungă la circa 144.000 de hectare, adică 25% din suprafaţa rezervaţiei.

Programul a fost stopat în anul 1990, iar în momentul de faţă terenurile agricole din Deltă ocupă o suprafaţă de 61.220 de hectare, 67,61% fiind terenuri arabile, iar 32,04% — pajişti naturale. Circa 63% din terenurile agricole aparţin domeniului public de interes judeţean, iar unele dintre ele sunt concesionate firmelor private.Autoritatea de mediu, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a impus restricţii privind utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a substanţelor fitofarmaceutice, iar terenurile de aici, potrivit unuia din pionierii agriculturii bio din judeţul Tulcea, Gheorghe Gheorghe, sunt cele mai mănoase.

”Terenul din baltă conţine humus foarte mult, iar producţiile ajung la 9 tone pe hectar”, declara Gheorghe Gheorghe.

Producţiile obţinute sunt vândute în străinătate la preţuri cel puţin duble faţă de cele practicate pentru culturile obişnuite.

La o dimensiune mai mică, situaţia din Delta Dunării se repetă şi în Parcul Naţional Munţii Măcinului.

Creşterea animalelor este o activitate tradiţională în judeţul Tulcea, cunoscut fiind faptul că traseul migraţiei periodice a turmelor de oi de altădată trecea prin această zonă. Temperaturile mai ridicate, numărul mic de zile de îngheţ, viscolele puţine, stratul de zăpadă subţire cu o persistenţă redusă au constituit dintotdeauna factori climatici favorizanţi pentru iernarea animalelor în rezervaţie, în comparaţie cu partea continentală unde sezonul rece se manifestă excesiv.

Specificul local al creşterii animalelor în Deltă constă în lăsarea acestora în libertate în tot cursul anului. Faţă de creşterea tradiţională a animalelor, în perioada 1955 — 1990, prin cooperativele agricole de producţie şi întreprinderile agricole de stat s-a practicat o zootehnie intensivă şi semiintensivă, unii localnici amintindu-şi totuşi de restricţiile pe care le aveau atunci în ceea ce priveşte deţinerea unei turme de oi şi creşterea animalelor în libertate.

În anul 1957, Dumitru Gigică, din satul Camena, comuna Baia, avea 300 de oi şi creştea animale de când se ştia.

”N-am să uit niciodată cum mi-au luat oile. Aveam 13 ani şi mi le-au luat pe toate. Patru ani apoi am stat în Insula Mare a Brăilei să-mi refac turma. Numai eu ştiu câte am îndurat, dar am mers înainte”, a declarat Dumitru Gigică, în vârstă de 74 de ani.

În anul 1991, a fost primul crescător de oi din România care a vândut animale fermierilor din Grecia, iar trei ani mai târziu numărul ovinelor deţinute a crescut la 3.000, după cum spune el. Acum are trei copii, şapte nepoţi şi un strănepot, iar unul dintre fiii săi a dezvoltat afacerea sa, cu sprijinul fondurilor europene înfiinţând lângă ferma care are are un rulaj anual de 200.000 de capete o fabrică de nutreţuri.

”Nu credeam că voi ajunge vreodată să văd asta. Un unchi care a fost închis la Jilava mi-a spus odată că o să-mi văd visul cu ochii, dar nu-l credeam. Abia aştept ca peste tot în curtea asta să fie asfalt”, a afirmat Dumitru Gigică, în timp ce se uita cu atenţie la muncitorii din jurul său.

Potrivit DADR, în judeţul Tulcea, 80 de capete de bovine şi 31.456 capete de ovine erau înscrise în fermele ecologice la începutul anului în curs. Și dacă în comparaţie cu anul 2012, numărul capetelor de bovine era constant, cel al ovinelor a crescut cu aproape 1.000.

* O creştere importantă se înregistrează în apicultură, domeniu în care numărul familiilor de albine a crescut în ultimii doi ani de la 6.034 la 8.790. În ciuda bazei melifere existente, albinăritul în Delta Dunării este practicat la scară destul de redusă.

Numărul mare de familii de albine din unele localităţi se datorează unor stupari care au făcut din creşterea albinelor o activitate de bază generatoare de venituri. Luncaviţa, Valea Teilor, Nifon şi Niculiţel sunt câteva dintre localităţile din nordul Dobrogei în care apicultorii au obţinut deja certificate ecologice pentru bazinele melifere din pădurile de tei şi câmpurile de floră spontană unde au amplasat stupii. Avantajele Deltei Dunării pentru apicultori constau în faptul că aceştia nu trebuie să se deplaseze la intervale scurte de timp dintr-un loc în altul, datorită perioadei mai mari în care plantele înfloresc.

* În anul 2012, pentru prima dată, 14 operatori în acvacultură s-au înregistrat în circuitul fermelor ecologice, ei menţinându-se şi în prezent, potrivit DADR.

Pescăriile din Deltă au fost în atenţia tuturor popoarelor care au stăpânit vremelnic zona, primele reguli de întreţinere a stării lacurilor fiind impuse de administraţia otomană. După revenirea Dobrogei la România, în anul 1896, savantul Grigore Antipa a propus prima lege a pescuitului, dreptul la pescuit fiind acordat pescarilor prin învoială, iar vânzarea peştelui fiind realizată prin licitaţie publică. Pescăriile din România erau apreciate atunci ca printre cele mai bine organizate din Europa, în anul 1914 în judeţul Tulcea înfiinţându-se prima cooperativă de pescuit din ţară.

Potrivit lucrării ”Delta Dunării — Rezervaţie a Biosferei”, după anul 1945, în majoritatea zonelor piscicole, s-au format cooperative de pescari, ce au devenit ulterior întreprinderi de stat, iar după anul 1990 s-au format 21 de societăţi comerciale de stat.

Unele dintre aceste societăţi care administrau şi luciuri de apă au fost privatizate, iar numărul lor a ajuns în anul 2002 la 120, pescarii primind dreptul de a captura peşte de la aceste firme private sau de stat până în luna august a anului 1997, când Administraţia Rezervaţiei a iniţiat primele demersuri de privatizare a dreptului de pescuit şi încurajare a constituirii asociaţiilor de pescari privaţi.

Amenajările piscicole însumează 27 de incinte cu o suprafaţă de 52.000 de hectare pentru creşterea puietului şi a peştelui pentru consum din specii de cultură cu potenţial ridicat de valorificare. Este însă cunoscut faptul că activitatea de piscicultură a fost întotdeauna susţinută financiar de stat, din cauza pierderilor anuale, semnificativ fiind faptul că în perioada 1970 — 1974 pierderile au reprezentat jumătate din profitul planificat. În acest context se înscriu subvenţiile primite de firmele din acvacultura tulceană din partea Uniunii Europene, judeţul Tulcea, datorită luciurilor de apă întinse, încasând cele mai mari finanţări alocate pentru sprijinirea fermelor piscicole din siturile Natura 2000.

De remarcat este faptul că doar o parte dintre fermierii tulceni care practică agricultura ecologică au beneficiat în anii trecuţi de plăţi pe măsura de Agro-Mediu din cadrul Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală. Astfel, pentru anul 2013, 88 de fermieri, cu o suprafaţă totală de 14.162 de hectare, au beneficiat de subvenţii pentru agricultura ecologică, în timp ce în anul anterior numărul cererilor a fost de 66 pentru o suprafaţă totală de 12.992 hectare, potrivit Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură.

Subvenţiile din partea Uniunii Europene pentru dezvoltarea agriculturii ecologice sunt în valoare de 162 de euro pe hectar, însă anul acesta se vor plăti doar culturile care au fost înregistrate şi în anul 2013. În condiţiile în care tot mai mulţi fermieri se înscriu în circuitul agriculturii bio, este de aşteptat ca, anul viitor, numărul cererilor pentru subvenţiile europene să crească semnificativ.  (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Sursa: financiarul

Comuna Costeşti din Vâlcea poate fi considerată de departe un colecţionar de patrimoniu, pe teritoriul acesteia aflându-se cele mai frumoase obiective turistice din estul judeţului, începând cu trovanţii, “bolovani căzuţi din cer”, cum li se mai spune prin partea locului, culminând cu spectacolul pe care îl face râul Bistriţa, ape care taie cele mai înguste chei în calcar din România.

Nu în ultimul rând, trebuie amintite cele două mănăstiri de patrimoniu — Bistriţa, leagăn enciclopedic, aici existând o impresionantă colecţie de carte veche dat şi Arnota, locul ales de domnitorul Matei Basarab, să-i fie trecere spre lumea de dincolo. Arnota stă de strajă sus, pe versantul de sud al Builei, privind toată valea Bistriţei şi drumul molcom al mocăniţei, singura cale ferată de acest tip care a mai rămas în România de sub munte.

După ce trecem de Mănăstirea Bistriţa, începe spectacolul regal al Cheilor pe o porţiune de 1 km. Bistriţa, râu prizonier al Munţilor Căpăţânii, s-a chinuit să evadeze din strânsoarea versanţilor Buila-Vânturariţa, iar reuşita a fost unul dintre cele mai frumoase defilee din România — cascade, pietre sfărâmate, peşteri, vâltori. Atunci când plouă sau când ninge sus la munte, nici nu mai recunoşti râul domol care se varsă cuminte în Olt, în zona Băbeniului.

Intrarea în defileu ţi-o asigură două poduri. Pe unul trecea pe vremuri, în urmă cu o 100 de ani, o cale ferată forestieră, continuarea drumului mocăniţei de azi. Acest pod este acum unul auto şi deschide porţile Parcului Naţional Buila-Vânturariţa. Odată trecut podul, dacă priveşti în sus, te simţi mic şi mărunt raportat la pereţii verticali ai Builei, acolo unde auzi foşnetul aripilor unor acvile, singurele fiinţe de fapt care domină defileul, cavalerii cheilor.

Nu se aude nimic, decât ecoul şi mugetul pe care îl face râul lovind cu putere zidurile calcaroase, vrând să-l sfarme de la bază. De ce? Nu vom şti, cert este că a reuşit. Cheile Bistriţei sunt pline de grote, de zeci şi sute de mii de ani. În peştera Urşilor s-au găsit urme din neolitic şi fosile ale urşilor preistorici. Vetre de foc conservate aşa cum erau ele în timpul culturii Cucuteni.

Dar deasupra, pe versantul abrupt din dreapta stă mărturie o “peşteră a creştinităţii” cum este numită aici, de localnici şi pelerini. Peştera unde a trăit un sfânt, Grigore Decapolitul. La peste 100 de metri înălţime, acolo unde doar acvilele pot ajunge, se află intrarea în Casa Domnului. Aici se găsesc moaştele lui Decapolitul, bine păstrate într-o biserică construită chiar în peşteră. Un sfânt care a împărţit chilia naturală cu liliecii.

Cunoscută şi sub denumirea de Peştera Liliecilor, aici se află una din cele mai mari colonii din Europa de Sud-Est, de aceea accesul turiştilor în peşteră se face restrictiv, pentru a nu perturba această minune a naturii.

Intrarea în Chei se face prin două poduri. Sau mai exact, până la precipitaţiile din acest an, erau două, acum a rămas doar cel auto. Cel de-al doilea este Podul Regal, pe care Bistriţa, în lupta ei cu zidul de calcar al Builei, l-a smuls de pe poziţii.

Aşadar la picioarele podului nou de pe drumul forestier ce străbate Cheile Bistriţei turistul poate vedea azi urmele unui pod care traversa râul, iar la capătul celălalt se oprea în peretele vertical al versantului, după care pe o alee din piatră turiştii puteau înainta până la jumătatea cheilor. Acest pod este consemnat în Lista monumentelor istorice cu numele de “Podul Reginei Maria”, împreună cu două cruci săpate în calcarul muntelui. Este numit aşa pentru că regina îl îndrăgea în mod deosebit.

El făcea parte din promenada începută încă din vremea domnitorului Gheorghe Bibescu, cel care iniţiază în 1846 refacerea Mănăstirii Bistriţa. Era un pod îngust cu balustrade elegante din beton armat cu bare de fier care imaginau crengi arcuite de copac. Se spune că regina venea aici ori de câte ori vizita Mănăstirea Bistriţa.Apoi, regina, urmată de “o întreagă suită de doamne şi cavaleri mergea la plimbare prin chei până la primele poieni unde se petreceau multe jocuri, multe taifasuri şi multe din cele pe care boema curţii şi le permitea într-o sfântă zi de duminică”, se pomeneşte în câteva note ale vremii.

Podul regal nu a mai primit respectul cuvenit în timp. Prin anul 2005 sau 2006, un colector de fier vechi a distrus balustradele podului ca să recupereze câteva kilograme de fier. Astfel, acele arcade similare celor din Cişmigiul Bucureştiului au dispărut la un Remat din zonă. Primăria a încercat să refacă proiectul, dar până să reuşească, Bistriţa s-a grăbit şi a zădărnicit cu totul acest proiect. Precum în celebrul cântec…”podul de piatră s-a dărâmat”.

O intrare în zona Cheilor Bistriţei costă azi 10 lei pe zi, accesul vehiculelor motorizate este restricţionat, Cheile făcând parte din Parcul Naţional Buila Vânturariţa. Turiştii care vor să admire cele mai înguste chei în calcar din România pot vizita şi Mănăstirile Bistriţa, Arnota şi Hurezi, trovanţii, dar şi Muzeul de Artă Alexandru Balintescu din Costeşti, muzeu care adăposteşte 7 sculpturi ale lui D.D. Anghel, sculptorul care a realizat statuia lui Mihai Eminescu din faţa Atheneului. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Sursa: financiarul

România va participa, pentru prima dată, cu un pavilion naţional la ‘Seoul Food – KINTEX – 2014’, al treilea târg de profil ca mărime din Asia, care desfăşoară în perioada 13-16 mai, la Seoul, expozanţii români beneficiind de finanţare de la bugetul de Stat, au anunţat reprezentanţi ai Camerei bilaterale de Comerţ şi Industrie România România – Coreea.

Vinul romanesc ajunge in Coreea de Sud

Firmele româneşti care vor expune vinurile lor sunt Jidvei Budureasca, Domeniile Săhăteni, Senator Wine Hallewood, SC Procer SRL, cu Busuioaca de Bohotin, sucuri şi băuturi spirtuase, Cramele Ceptura şi Topoloveni, cu magiunul bio.

Participarea românească intervine în urma unei înţelegeri între Camera de Comerţ şi Industrie România – Republica Coreea, APEV (Asociaţia producătorilor-exportatorilor de vin), Korea Business Center – KOTRA Bucureşti, Biroul Comercial al Ambasadei Republicii Coreea şi Ministerului Economiei, care a inclus Târgul ‘Seoul Food – KINTEX 2014’ pe lista expoziţiilor cu finanţare de la bugetul de Stat.

Standul României promovează conceptul de branding general – ‘Wines of România, Tradition Redefined’ – ‘Vinurile României – Tradiţie redefinită’, prin care se doreşte a se crea o imagine nouă, actuală, modernă şi puternică a vinurilor româneşti.

La târg mai participă cu pavilioane naţionale SUA, Marea Britanie, Spania, Australia, Chile, iar din Europa de Est Polonia şi Bulgaria.

‘Seoul Food – KINTEX’ grupează peste 1.450 de expozanţi din aproape 50 de ţări.

Piaţa alimentară sud-coreeana este estimată la 53,5 miliarde dolari în 2013.

Sursa: economica.net

Vânzările masive de supozitoare cu glicerină în Rusia au adus această piaţă pe locul trei în topul celor mai mare pieţe externe pentru Antibiotice Iaşi

„Cea mai mare piaţă de export este China, cu vânzări anuale de 3,5 milioane de dolari. Apoi, este SUA şi urmează Rusia. În acest moment, avem o comandă de 2 milioane de dolari pentru supozitoare cu glicerină, în Rusia. Supozitoarele sunt unele dintre cele mai vândute produse ale noastre. Vindem 10 milioane de bucăţi anual, în ţară şi străinătate”, a spus Nani, pentruECONOMICA.NET, adăugând că şi Ucraina este o piaţă în creştere pentru supozitoarele Antibiotice.

Piaţa externă contează într-o proporţie de 30% în vânzările fabricii ieşene, iar piaţa locală 70%. Anul trecut, potrivit unui comunicat, vânzările Antibiotice au fost de 317 milioane de lei, circa 70 de milioane de euro. Cele mai vândute produse sunt nistatina, injectabilele antibacteriene şi supozitoarele.

„Antibiotice Iaşi este prezentă pe 72 de pieţe, 72 de ţări ale lumii. Am câştigat 25 de noi pieţe, în ultimii trei ani, nordul Africii, sudul şi sud-estul Asiei, cu Vietnam, China şi Malaiezia, nordul Europei”, arată directorul fabricii ieşene.

Supozitorul cu glicerină este un medicament ce se foloseşte contra constipaţiei, provocând scaunul relativ repede după aplicare. Antibiotice Iaşi este singura fabrică mare de medicamente ce mai aparţine statului român.

Sursa: ECONOMICA.net

 Philippe Gustin a anunţat, vineri, într-un mesaj în limba română postat pe Youtube, că mandatul său de ambasador la Bucureşti s-a încheiat şi că, de acum înainte, va fi un ambasador al României în Franţa, povestindu-le tuturor despre bogăţiile acestei ţări, unde s-a simţit ca acasă.

“Dragi prieteni, doresc să vă mulţumesc pentru primirea călduroasă şi pentru frumoasele amintiri pe care le iau cu mine la final de mandat. De asemenea, multe mulţumiri prietenilor de pe Facebook, un proiect special care sper că este un liant între Ambasadă şi toţi cei care iubesc Franţa. În România şi, în special, în Bucureşti, m-am simţit acasă, ceea ce pentru un ambasador este un adevărat lux”, spune diplomatul.

Philippe Gustin precizează că, în timpul mandatului său, a constatat că România a rămas “cea mai mare ţară francofonă din Europa”.

“Cu siguranţă, nu voi uita timpul petrecut aici şi voi reveni în calitate de prieten al acestei ţări. Am avut plăcerea să văd numeroase locuri din România care m-au impresionat atât prin diversitatea lor, prin bogăţia tradiţiilor şi ospitalitatea românilor”, declară ambasadorul francez.

Acesta subliniază că “relaţiile franco-române au la bază o istorie comună a celor două ţări ale noastre” şi îşi exprimă speranţa că “relaţiile bilaterale vor cunoaşte o şi mai amplă dezvoltare în spiritul tradiţiei prieteniei franco-române şi a destinului comun european”.

“Mandatul meu de ambasador al Franţei în România s-a încheiat deja. Voi fi un ambasador al României în Franţa amintindu-le tuturor de bogăţiile României”, mai spune Philippe Gustin, în mesajul său de rămas bun.

Philippe Gustin şi-a prezentat scrisorile de acreditare preşedintelui Traian Băsescu la 14 martie 2012.

Investitorii străini activi în segmentul energetic din România au “mişcat” cel mai mult economia românească în primele trei luni ale acestui an. Investitorii străini activi în segmentul energetic au majorat în primele trei luni ale anului capitalul social al companiilor pe care le controlează în România cu aproape 230 de milioane de euro.

Potrivit calculelor Economica.net realizate pe baza datelor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), în perioada ianuarie-martie, cele mai mari investiţii străine din acest sector, sub forma unor majorări de capital social total subscris, au depăşit pragul de 220 de milioane de euro. Calculele au vizat doar top 10 societăţi după participarea străină la capital, în fiecare dintre lunile respective.

Astfel, de departe cea mai mare investiţie străină din primele trei luni ale acestui an a venit din Olanda, ţara înregistrării firmei. Compania Lukoil Energy&Gas România, parte a grupului petrolier rus Lukoil, care dezvoltă proiecte de energie regenerabilă, a făcut în luna februarie o majorare de capital în valoare de peste 130,9 milioane de euro, potrivit datelor ONRC.

De asemenea, Lufkin Industries, unul dintre cei mai mari producatori de utilaje petroliere din lume şi care operează lângă Ploieşti o fabrică de 140 de milioane de dolari, şi-a majorat capitalul social cu peste 55,7 milioane de euro. O altă investiţie importantă, de 21 de milioane de euro, a venit în prima parte a anului de la grupul petrolier american Chevron. În total, luând în calcul top 10 societăţi după participarea străină la capital, investiţiile străine în sectorul energetic se cifrează la 227,63 milioane euro.

Proiectele imobiliare de 100 milioane euro

În sectorul imobiliar, investiţiile străine au depăşit pragul de 100 de milioane de euro. Cea mai mare majorare de capital a avut loc în martie, când Immobiliare Italo Romena a beneficiat de un aport de capital din Italia în valoare de 54 de milioane de euro. De asemenea, Tower Center OInternational SRL, a primit din Cipru peste 22,7 milioane de euro.

Totodată, în domeniul financiar s-au pompat de peste graniţe aproximativ 33,6 milioane de euro. De cea mai mare majorare de capital, în valoare de 12,8 milioane de euro, a beneficiat Asirom Vienna Insurance Group.

La finele lunii martie, din datele ONRC, în România existau 193.966 societăţi cu participare străină la capital, valoarea capitalului social subscris fiind de 38,3 miliarde de euro.

Sursa: focus energetic

În timp ce autocarele cu turişti se varsă la Mănăstirea lui Manole, mânate de ghizi grăbiţi, iar lumea n-are timp să se închine pentru că fotografiază, o minune rămâne ascunsă, în singurătate: este Biserica Domnească a Basarabilor. Rarii trecători care au inspiraţia să-i treacă pragul devin fascinaţi: sub cupola întunecoasă, aureolele sfinţilor licăresc palid, a reproş. Sunt fresce de secol XIV, care l-ar face invidios şi pe Giotto. Cu economie de mijloace, câteodată cu numai două culori (un albastru translucid şi un bej saturat, sticlos), meşterii au înfăţişat cetele îngereşti, iar feţele apostolilor au fost migălos construite. Ici, o vezi pe Maica Domnului într-o ipostază aproape laică, ținându-și cu greu pântecul umflat, sub pulpanele hainei; colo, tâlharii din dreapta şi stânga lui Hristos îşi poartă crucile parcă dansând, dezvăluind o uluitoare anatomie. Pe peretele de nord-est, un misterios graffiti anunţă şi datează moartea marelui Basarab Voievod.

 

Nu se ştie cu exactitate cine a ridicat acest lăcaş şi nici în ce an a făcut-o. Pisania de deasupra uşii de intrare a fost distrusă acum 200 de ani. Oricum, biserica se află în spaţiul Curţii Domneşti a Basarabilor, iar construcţia ei se pare că s-a întins pe zeci de ani, în perioada legendară a fondării Ţării Româneşti, de la sfârșitul secolului al XIII-lea şi până la jumătatea secolului al XIV-lea. E o vreme a misterului. Unele tradiţii vorbesc despre descălecarea lui Negru Vodă, pe la 1215, un voievod din Făgăraş care a trecut munţii la Câmpulung, probabil în urma atacurilor cavalerilor teutoni, implantaţi în Ţara Bârsei la 1211 de regele ungar, Andrei al II-lea. De la Câmpulung, el va străbate dealurile şi va fonda capitala, Curtea de Argeş. De aici, legenda îşi dă frâu liber: Negru Vodă avea un cal înaripat, cu care îi bătea pe tătari, ridica stăvilare pe Dâmbovița ca să inunde valea în calea duşmanilor, răpea la hotarul Moldovei femei venite la târg (o nouă răpire a Sabinelor…), ridica fortăreţe în locuri inaccesibile (precum cea de la Cetăţeni) şi câte şi mai câte. Ce reţin istoricii din legende? Că este posibil să fi existat mai mulţi domni ai locului, poate şefi cumani, poate voivozi veniţi peste munţi, care, pe fondul atacurilor tătarilor, ce au slăbit până la anihilare puterea Regatului Ungar, au unit mai multe căpetenii din văile de sub munte, constituind o structură politică feudală, numită Ţara Românească.

Oricum, istoria „oficială” începe după 1310, când boierii ţării îl aleg domn pe Basarab I, fiul lui Negru Vodă. De aici avem documente: „Cronica pictată de la Viena” povesteşte lupta lui Basarab I cu regele ungar Carol Robert de Anjou, la încă neidentificata Posadă. După victoria valahilor, cu prada de război şi din comerţ, Curtea de Argeş înfloreşte. Suntem pe la 1330. Dinastia Basarabilor se întăreşte – întâiul născut al Domnului, Nicolae Alexandru, va ajunge să trateze cu Ludovic, noul rege al Ungariei, o vasalitate convenabilă. E şi timpul ridicării Bisericii Domneşti. Lui Nicolae Alexandru îi va urma la tron fiul său, Vlaicu, al treilea Basarab, apoi dinastia va continua cu Radu I (zis cel Negru, în timpul căruia se va termina zugrăveala Bisericii domneşti), care a fost tatăl lui Mircea cel Bătrân. Apoi istoria se învaţă la şcoală. Anii au trecut, nemiloşi peste Biserica Domnească. Multe au văzut bătrânele ziduri: incendii, cutremure, inundaţii, ba chiar și restauratori nepricepuţi. Pe la 1827, noii „ctitori” scot pardoseala de cărămidă, considerată prea modestă, strivesc pietrele mormintelor voievodale din sfântul lăcaş, jefuiesc tot ce le cade în mână, compromit zugrăveala.

 

Abia la începutul secolului XX, „Comisiunea Monumentelor Istorice” desemnează o echipă de savanţi, printre care şi marele Nicolae Iorga, care să cerceteze ce se mai poate salva. Sunt înlăturate rândurile de cărămidă şi… surpriză! Apar 14 morminte, dintre care unul, mormântul nr. 10, este găsit intact! Lespedea care-l acoperă nu poartă însă nicio inscripţie, ci doar un desen straniu – un Arbore al vieţii încununat de o stea cu 12 colţuri, formată din tot atâtea triunghiuri echilaterale. În mijlocul stelei, alt simbol solar. Racla de piatră mai are săpată la picioarele mortului o cruce templieră şi la cap o Stea a lui David!

Arheologii abia îşi ţin răsuflarea. Lespedea este trasă la o parte şi, din negrul mormânt, apare vedenia unui nobil cavaler. Pe cap poartă o diademă de mărgăritare, strânsă cu un lanţ de aur peste părul lung. O tunică din mătase purpurie, veneţiană, împodobită cu zvastici, îi acoperă pieptul. Treizeci de nasturi de aur încheie haina, strânsă la mâneci, la piept şi la gât cu mărgăritare. Un guler de dantelă, lucrată în mătase şi aur, amintește de moda galantă a Apusului. Cavalerul e încins cu o centură brodată cu metal preţios, care se strânge cu o uluitoare pafta de aur, înfățișând un castel cu patru turnuri. În faţă, pe smalţ albastru, o lebădă de argint cu cap de femeie străluceșteenigmatic. Inele dăltuite cu litere latine se văd pe oasele descărnate ale mâinilor. Apoi, deodată, în contact cu aerul, ţesăturile minunate se pulverizează, rămânând, ici-colo, câteva petice! Disperat, marele Iorga cade în genunchi şi seroagă de iertare. Dar ireparabilul se produsese…

 

După ce au făcut fotografii, arheologii au adunat relicvele şi au plecat la Bucureşti. Nu vă luaţi după plăcuţa de plastic, anunțând lapidar că acolo a fost înhumat Vladislav Vlaicu… În lipsa unor teste ADN şi a cercetării amănunţite a relicvelor, nici până astăzi nu se ştie sigur al cui este acest mormânt. Unii au crezut că măreţul Cavaler cu lebădă ar fi Radu Negru… Se ştie însă cu siguranţă că Iorga i-ar fi zis Reginei Maria, care făcuse o pasiune pentru inelele Cavalerului: „Majestate, lăsaţi-le! Sunt ale Dinastiei Basarab, nu ale Casei Hohenzollern – Sigmaringen”.

Radu Negru? Sau mormântul este mai vechi? În lipsa datării cu C14, istoricii se mulţumesc cu speculaţii. Există însă şi alte chei cu care poţi deschide uşa misterului. Analizând simbolurile înscrise pe obiectele din mormânt, anumiţi autori au făcut, de-a lungul ultimilor 80 de ani, afirmaţii uluitoare.

 

În „Dacia hyperboreană”, Vasile Lovinescu propune următoarea teorie, în consonanţă cu scrierile lui B.P. Hașdeu, Ovid Densuşianu şi René Guénon: Întemeierea Țărilor Române a fost făcută de iniţiaţi în vechile mistere, moştenite de la daci, care şi ei le-au căpătat anterior. Până la anul 1300, când intră în istorie, Basarabii sunt o castă, nu o familie – casta sacerdotală a dacilor, „purtătorii de căciuli”, cum îi numea scriitorul antic Iordanes, supravieţuind 1000 de ani după retragerea aureliană, în Oltenia de sub munte şi în Haţeg. Cavalerul cu lebădă este, la rândul lui, un iniţiat, emanând dintr-un centru hyperborean polar, întrucât pe sarcofag se află dăltuit Arborele vieţii, „Y”-ul sacru al lui Ianus, iar paftaua aminteşte că, în urmă cu 4000 de ani, Polul Ceresc era în Constelaţia lebedei sau a dragonului. Mulţi domni ai noştri, până la Mihai Viteazul, au fost conştienţi de descendenţa lor, adăugându-și în faţa numelui particula „IO”, care înseamnă „Ianus” sau Ion Sânt Ion – „REGELE DACILOR”, o funcţie, aşa cum noi purtăm în faţa numelui titluri ca „ing.”, „prof.” sau „dr.”. Iar Negru-Vodă (sau Radu-Negru) este tot o funcţie, existând mai mulţi domni care au purtat acest nume. Ţările Române (Moldova, Transilvania şi Ţara Românească) intră în istorie prin aceşti agenţi (Iancu Corvin, Dragoş şi Negru-Vodă) sub semnul Negrului, sub semnul lui Saturn.

 

Notă: În legendele germane, Cavalerul cu lebădă este Lohengrin, fiu al lui Parzival și cavaler al Sfântului Graal.

Sursa: frumosa verde

Ziua Mondiala a cartii, 23 aprilie, va fi marcata la Bucuresti printr-un eveniment desfasurat in Piata Universitatii, unde vor fi oferite 10.000 de volume.

Astfel, miercuri, Editura Litera organizeaza a doua editie a evenimentului Noaptea Cartilor deschise. Cu aceasta ocazie si in contextul implinirii a 25 de ani de la infiintare, editura ofera 10.000 de carti, in scuarul de la Universitate, din fata sediului central al BCR.

Volumele oferite gratuit fac parte din colectiile editurii: Biblioteca pentru toti copiii, Bestseller international, Biblioteca pentru toti, Mari interpreti de jazz si blues, Mari Compozitori, Biografii, Cronica ilustrata a omenirii, Disney, Tom & Jerry, Thriller, Marvel etc. Evenimentul e organizat in parteneriat cu ziarul Ring.

23 aprilie este o zi simbolica pentru literatura universala: in aceasta zi, in anul 1616, au murit Miguel de Cervantes si William Shakespeare. In alti ani, dar la aceeasi data, au murit sau s-au nascut scriitori celebri precum Maurice Druon, Vladimir Nabokov sau Josep Pla.

Pornind de la aceste considerente, in anul 1995, Congresul General UNESCO a declarat 23 aprilie Ziua mondiala a cartii si a drepturilor de autor, pentru a aduce astfel un tribut tuturor scriitorilor si, in acelasi timp, pentru a-i incuraja pe toti, dar in special pe tineri, sa (re)descopere placerea lecturii.

Ideea acestei celebrari este legata si de o traditie catalana: pe 23 aprilie, ziua onomastica a patronului catalan Sant Jordi ( Sfantul Gheorghe), barbatilor li se daruiesc carti, iar femeilor, trandafiri rosii.

Editura Litera a fost fondata in 1989, la Chisinau si Bucuresti. Pana acum, a editat peste 4.000 de titluri, intr-un tiraj total de aproape 46 de milioane de exemplare.

Sursa: Daily Business

Au imbracat cei mai importanti oameni ai planetei si lucreaza pentru cele mai mari case de moda ale Europei si Statelor Unite. Fabricile de confectii din acest judet al Romaniei asigura produsele de lux pentru branduri din lumea modei precum Armani, Ralph Lauren, Prada, Zara, Zenia, Margiela, Massimo Dutti, Vivienne Westwood, Versace sau Hugo Boss.Hainele facute in judetul Botosani au ajuns sa fie imbracate de oameni importanti ca Barack Obama, Vladimir Putin, Dmitri Medvedev sau de membrii Casei Regale a Marii Britanii.

”Avem contacte, practic, cu lumea cea mai inalta din moda. Fabricile din Botosani lucreaza pentru Armani, Ralph Lauren, Prada, Zara, Zenia, Margiela, Massimo Dutti sau Hugo Boss. Relatia este una de normalitate”, a afirmat directorul fabricii de confectii Rapsodia Conf, Mihai Tincu. Acesta conduce de aproape 40 de ani fabrica din Botosani.

Industria confectiilor din judetul Botosani este unica la nivel national avand in vedere numarul mare de angajati din acest sector, dar si al fabricilor existente. Ce este mai important este ca toate aceste fabrici lucreaza in principal pentru export, avand contracte, fie direct, fie prin companii intermediare, cu marii creatori de moda din lume.

”Ca industrie a confectiilor din Romania ne situam pe primul loc depasind Focsaniul, Bacaul, zona Odorheiului si a Targului Secuiesc, a Timisoarei, a Oradei, prin numarul de salariati si densitatea de firme de moda care vin aici. In Botosani exista astazi aproximativ 10.000 de oameni care lucreaza in cele aproximativ 100 de fabrici de confectii, care au de la 10 la 800 de salariati”, a adaugat Tincu.

Confectiile sunt o traditie la Botosani. Prima fabrica de imbracaminte a fost inaugurata pe 8 noiembrie 1948, dupa ce un grup de 30 de evrei stabiliti atunci in Botosani a decis sa puna bazele societatii comerciale Republica, scrie Agerpres.

Pe timpul regimului comunist, industria textila a cunoscut o noua dezvoltare, Botosaniul avand doua mari fabrici, fiecare cu peste 2.000 de oameni, una la Botosani, iar cealalta la Dorohoi, dar si o fabrica de tesaturi cu peste 10.000 de angajati (Uzinele Textile Moldova) si mai multe filaturi.

Dupa 1990, profilul monoindustrial al judetului s-a pastrat, iar in 1993 apare prima fabrica mixta de confectii, cu capital de stat si privat. Este vorba de societatea comerciala Serconf, care si-a inceput activitatea in spatiile de la Confectia (devenita ulterior Rapsodia Conf), cu capitalul omului de afaceri Josef Aslan Seroussi.

Ulterior, numerosi italieni, francezi, greci, britanici sau nemti, care s-au aflat, la un moment dat, in legatura cu Rapsodia Conf sau Serconf, si-au deschis propriile afaceri la Botosani. Este si cazul lui Gerard Losson, un francez care a venit in Romania in 1997, si care detine, acum, una dintre cele mai puternice fabrice de confectii – Formens.

Datele fiscale prezentate pe site-ul oficial al Ministerului Finantelor Publice arata ca fabrica francezului a avut, in 2012, o medie de 617 angajati, cu care a realizat o cifra de afaceri de 144,5 milioane de lei.

Formens s-a remarcat in ultimii ani prin costumele unice pe care le creeaza. Este vorba de sacouri si pantaloni cu stofa din fir de platina, aur sau argint, realizate la comanda.

”Sunt oameni care vor sa se imbrace asa cum vor ei, sa-si personalizeze costumul. Il comanda la noi. Am gasit o bresa in aceasta industrie si profitam de ea”, a declarat directorul fabricii din Botosani, Ovidiu Nastase.

Produsele Formens sunt realizate sub brandul Louis Purple si sunt vandute in magazinele proprii ale firmei detinute in mari orase din Franta, dar si in Statele Unite sau Danemarca.

Dezvoltarea sectorului confectiilor in municipiul si judetul Botosani a fost posibila si datorita existentei unui liceu de profil.

Actualul Grup ?colar de Industrie Usoara ”Alexandru cel Bun” (fostul Liceu Textil) a scos de pe bancile sale mii de confectioneri, oameni care astazi croiesc, cos sau calca haine pentru mari personalitati ale lumii.

Nu doar casele de moda sunt beneficiarele produselor realizate in marile fabrici din Botosani. Firmele din Botosani au creat si creeaza, in egala masura, haine pentru militari, politisti, carabinieri sau lucratori in penitenciare.

Fabrica de confectii Conted din municipiul Dorohoi a incheiat, recent, un contract in baza caruia a produs nu mai putin de 40.000 de uniforme (un sacou si doua perechi de pantaloni) pentru militarii din Libia. Comanda a fost preluata la scurt timp dupa inceperea procesului de reformare a armatei libiene, dupa caderea regimului Gaddafi.

”De curand am lucrat pentru armata libiana, dar in urma cu ceva timp am lucrat si pentru Irak, si pentru Kuweit. Acum participam la o licitatie pentru carabinierii italieni”, a afirmat directorul general al societatii Conted, Manuela Popa.

La randul sau, societatea comerciala Rapsodia Conf a livrat, de curand, peste 30.000 de uniforme pentru ofiterii de penitenciare din Italia, iar in urma cu cativa ani a realizat costumele lucratorilor Garzii Financiare din Italia.

Desi industria confectiilor reprezinta un sector cheie al economiei romanesti, oamenii de afaceri din domeniu se plang de lipsa sustinerii din partea statului. Ei sustin ca exporturile nu sunt incurajate, in special prin politica de curs valutar a Bancii Nationale a Romaniei.

Sursa: dalily business

Many times, the only difference in how these and other “traditional” foods are made in Romania compared to other countries is the spices used, which may give a unique flavor to local preparations. Besides these, there are a few Romanian specialties that are known only in certain regions of the country, such as smoked bacon, a poultry and cabbage soup called ”ciorba de potroace”, corn meal with salty sheep cheese aka. “bulzul cu brânză de burduf” and so on.

Romanian cuisine may have unique techniques and methods as far as the combination of common ingredients goes. Unfortunately, however, there is a lack of refinement in using seasonal produce in traditional foods, despite the fact that Romania is one of the few countries in Europe where organic fruits and vegetables are widely available at farmers’ markets at very affordable prices.

Below, I will present a list of 28 foods that are considered traditional or at least specific to various regions in Romania. Of course, the list can be extended much further.

1. Smoked bacon – “Slănina afumată”

Smoked bacon is made from the fat found either in the abdominal area or on the back of a pig. In various regions of the country, bacon is flavored in various ways with garlic, paprika, pepper and other spices, but the most widely used flavoring method, which also acts as a preserver, is the smoking process.

2. Cabbage rolls – “Sarmale”

Cabbage rolls are made of ground meat (usually pork, but also beef, sheep, poultry, or even fish) mixed with rice and other ingredients and rolled into cabbage leaves. In some regions cabbage rolls are served with cooked corn meal and sour cream. This specialty is known under the same name “sarmale” in Turkey, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Palestine, Jordan, Syria, Lebanon, Greece and the Republic of Moldova as well.

Gourmets consider that cabbage rolls are much tastier if they are cooked in a cast iron cauldron over a small fire. Also, they need to sit for 2-3 days to gain a special flavor.

3. Corn meal with salty cheese and sour cream – “Mămăligă cu brânză și smântână”

“Mămăligă” is the name of a food made from boiled corn meal similar to polenta. Traditionally, cornmeal is used to be cooked in salty water in a cast iron cauldron. Layers of cheese added to the cooked cornmeal and a sour cream topping make this specialty a delicious entrée or side dish.

4. Smoked sausages – “Cârnați afumați”

To obtain smoked sausages, ground meat is pressed into pieces of animal intestine, and then placed over smoke. Traditionally, this delicious specialty is flavored with sweet and hot paprika, salt, garlic and cumin.

5. Fried dough with sweet cheese – “Plăcinte cu brânză dulce”

Fried dough is an ancient traditional food in Romania. This delicious dessert is usually filled with sweet cheese and it is sprinkled with powdered sugar.

6. Pork feast – “Pomana porcului”

Pork feast is an ancient tradition, involving a thank-you dinner to honor those friends and relatives who helped in processing food obtained from butchering a farm-raised pig. For the feast, the meat, liver, bacon, ribs and hocks of the pig are fried in its own fat.

7. Greaves with onions – “Jumări cu ceapă”

We all know that this food, obtained by frying pieces of bacon, is not recommended because of its high cholesterol content. Nevertheless, around Christmas many people enjoy some golden colored greaves with some salt and red onions.

8. Bean soup with hocks – “Ciorba de fasole cu ciolan”

Bean soup is one of the core foods in Romanian cuisine, even though there are noticeable differences in the way it is prepared in various regions. In the South, bean soup is prepared with several kinds of vegetables added; in Moldova it is flavored with dill or tarragon; in Transylvania, it is thickened with flour cooked in oil and with sour cream, with some vinegar added to it. Despite the differences, however, bean soup remains a national treasure.

9. Vegetable soup from Radauti – “Ciorba rădăuțeană”

This food is somewhat similar to tripe soup, except it is made of poultry meat and lots of vegetables, which makes it a lighter version of tripe soup.

10. Boiled Corn on Cobs – “Porumb copt”

Corn on cobs is a delicacy fondly remembered from our childhood summers spent with our grandparents in the country. With a bit of butter added, the taste of corn will become especially addictive.

11. Bean paste with smoked meat – “Iahnie de fasole cu afumătură”

Bean paste, a traditional culinary delicacy originating from Transylvania can’t be missing from festive lunches and dinners. Besides, this dish is a fasting period favorite as well.

12. Baked potatoes – “Cartofi copți”

Oven baked potatoes are another food fondly remembered from our childhood. They can be prepared with rosemary, onions or bacon, but probably baked potatoes with butter remain the greatest favorite.

13. Cabbage a la Cluj – “Varză a la Cluj”

Even though cabbage a la Cluj is simply considered “messed up cabbage rolls” by many, this prejudice is not entirely true. This food is traditional in Transylvania, but has become very popular in other regions as well.

14. Potato goulash with smoked meat – “Gulaș de cartofi cu afumătură”

This traditional Transylvanian goulash is very special. It is basically a kind of stew, but the ingredients used confer an interesting flavor to it. In its original location, potato goulash is usually served with potato noodles, but cream of wheat or flour noodles are a customary side dish added to it as well.

15. Sweet bread – “Cozonac de casă”

To bake a truly delicious sweetbread always represents a challenge. Old experts say that the quality of the flour used is very important, but kneading the dough with a firm hand and baking the bread in a tightly closing oven make a significant difference as well.

16. Transylvanian vegetable soup with pork – “Ciorbă ardelenească de porc”

This Transylvanian favorite contains tarragon, which, combined with pork, adds a very special flavor to the soup.
Oven baked bread “Pâine de casă în cuptor”

Nobody would be able to resist crunchy crusted homemade bread freshly out of the oven. Traditionally, bread used to be made from whole wheat ground at a stone mill, mixed with water, salt and leaven.

17. Sweet dough figurines – “Mucenici moldovenești”

Sweet dough figurines are a dessert baked for a traditional holiday to celebrate the first 40 martyrs of Jesus. In the honor of the martyrs, women from Moldova bake 40 figurines from dough using a recipe resembling that of sweetbread.

18. Beef salad – “Salată boeuf”

Despite its French name, this food is traditional in Romania, and it originates from the Salade a la Russe or Russian salad. The Romanian beef salad consists of boiled and cubed carrots, parsley roots, eggs, potatoes and beef, enriched with pickles and peas, and mixed with mayonnaise.

19. Baked pumpkin – “Dovleac copt”

We all can remember the taste of pumpkins baked in our grandparents’ kitchen. Baked pumpkin is one of the healthiest desserts due to its rich antioxidant and vitamin content.

20. Tripe soup – “Ciorba de burtă”

There are two common recipes of tripe soup traditional in Romania; one of them is made with sour cream, and the other one is served with garlic sauce and vinegar. Besides tripe, which is calf stomach cut into strips, this soup contains carrots, turnip cabbage, celery roots and beef hocks.

21. Papanash with cow cheese and blueberries – “Papanași cu brânză de vaci și affine”

Papanash is a dessert made from sweet cow cheese, served with marmalade or jam, and powdered sugar.

22. Lamb haggis – “Drob de miel”

Lamb haggis is a Romanian food traditionally served at Easter referring to the sacrifice of Jesus, the Lamb of God.

23. Rissoles from Moldova – “Pârjoale moldovenești”

Made mostly in Moldova but in other regions of the country as well, rissoles are fried meat balls made from ground pork occasionally mixed with ground sheep meat, beef or poultry, with eggs, dried bread crumbs, garlic, herbs and salt added to it.

24. Grilled ground beef rolls – “Mici”

“Mici” or “mititei” meaning “little ones” are a kind of grilled sausages that usually come in a cylindrical shape, consisting of ground beef, which is often mixed with ground pork and ground sheep meat. Garlic, black pepper and hot paprika are used to flavor this tasty food, usually served with mustard. According to an urban legend, “mici” were invented at Iordachi’s Inn in Bucharest, well known for its sausages, when, one night, the kitchen ran out of animal intestines used to press sausage meat into.

25. Eggplant paste – “Zacuscă de vinete”

“Zacuscă” is a paste made of fresh baked or roasted vegetables. The main ingredients used to make this spread are ripe eggplants, fleshy round red peppers and onions. There exist many varieties of “zacuscă” according to the ingredients added, the most common ones being pepper and bay leaves.

26. Peasant’s platter “Platou țărănesc”

Peasant’s platter is always a great success at festive meals. The advantage of this platter is that it is a combination of foods of both animal and vegetable origin such as feta cheese, the tangy cheese called “burduf”, pork rinds, bacon, head cheese, greaves, fresh tomatoes and plenty of onions.

27. Gingerbread – “Turtă dulce”

Gingerbread is a cookie or cake made with fresh or dried ginger and pure sugar.

28. Crepes with jam – “Clătitele cu gem”

Crepes are a round and thin pan-fried dessert made from batter containing wheat flour, eggs, milk, water and salt, filled with marmalade, jam, chocolate, sweet cheese or a special Ricotta-type cheese made from the tasty protein-rich substance that remains in the curds after making sheep cheese.

Sources: onejive