Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Foto: (c) Paul BUCIUTA/ AGERPRES ARHIVĂ

Ortodoxe
Odovania Praznicului Nașterii Domnului;
Sf. Cuv. Melania Romana; Sf. Mc. Hermes (Harți)

Greco-catolice
Cuv. Melania Romana. Harți

Romano-catolice
Ss. Silvestru I, pp.; Melania; Ecaterina Labouré, fc.

Sfânta Cuvioasă Melania Romana este pomenită în calendarul creștin ortodox la 31 decembrie.

S-a născut la Roma, într-o familie foarte bogată și a trăit pe vremea împăraților bizantini Honoriu (în Apus, 395-423) și Tedosie cel Tânăr (în Răsărit, 408-450).

A fost căsătorită și a avut doi copii, care i-au murit. După moartea copiilor a hotărât, împreună cu soțul său, să trăiască în castitate, slujindu-I lui Hristos.

Din multele averi pe care le moșteniseră au făcut nenumărate milostenii, mergând în cetăți prin tot imperiul pentru ajutorul celor în nevoi. În tot acest timp cei doi trăiau în asceză. Întemeind o mănăstire de călugărițe în Țara Sfântă, Cuvioasa Melania, vestită pentru smerenia și dragostea ei de oameni, s-a așezat acolo, iar în urma morții soțului ei a ridicat și o mănăstire de călugări.

Și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, culcându-se pe pat și punându-și singură mâinile pe piept în semnul Crucii și ochii închizându-i, în ziua de treizeci și unu a lunii decembrie. S-au adunat la îngroparea ei toți monahii, toate monahiile din toate mănăstirile care erau împrejurul cetății Ierusalimului și făcând toată noaptea cântări de psalmi, au îngropat-o cu cinste.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Sorcova este un obicei popular românesc, practicat pe 1 ianuarie. Sorcova era la început o mlădiță înmugurită de măr, vișin, zarzăr sau gutui care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei și până în ziua de Sfântul Vasile era înflorită. Cu ele se făceau urări prin atingerea pe umăr, cu sorcova, ritmic. Era obligatorie și se folosea urarea textuală de sănătate. Sorcova are, în virtuțile germinative ale ramurii înmugurite și înflorite, prin contactul fizic și prin recitarea versurilor, un efect magic, de fecunditate a gospodăriei, a persoanelor care sunt sorcovite.

Foto: (c) www.poeziipopulare.blogspot.com

Astăzi sorcova este confecționată dintr-un băț, în jurul căruia se împletesc flori de hârtie colorată. Materialele utilizate sunt o baghetă de aproximativ 30-40 de cm, beteală, panglică colorată, hârtie creponată, sârmă subțire, ață colorată, folie de staniol.

Bagheta se înfășoară în sârmă, apoi pe cadrul creat se prind alte bucăți de sârmă, modelate în tulpini. Fiecare sârmă este înfășurată în beteală de pom argintie. Hârtia creponată se împăturește în încercarea de a imita aspectul de floare, pentru a face pampoanele sorcovei. Pentru un pampon se pot folosi 2 — 3 flori, în diverse culori, legate direct cu sârmă. După ce au fost realizate, sunt fixate pe băț.

Numele de “sorcovă” vine de la cuvântul bulgar “surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă dintr-un arbore.

Ziua când copiii merg cu sorcova este dimineața de Anul Nou. Textul Sorcovei este variază ușor în funcție de regiune. Cea mai cunoscută formă este:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Peste vară, primăvară,
Ca un păr, ca un măr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!

AGERPRES/(Documentare, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

acesati link Romania on sky

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Foto: (c) Paul BUCIUTA/ AGERPRES ARHIVĂ

Ortodoxe
Sfinții 14.000 de prunci uciși din porunca lui Irod;
Sf. Cuv. Marcel și Tadeu

Greco-catolice
Sf. prunci uciși de Irod; Cuv. Marcel Achimitul

Romano-catolice
Ss. Thomas Becket, ep. m.; David, rege

Sfinții 14.000 de prunci uciși de Irod sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 29 decembrie.

Uciderea celor paisprezece mii de prunci este istorisită în Evanghelia după Matei (cap. 2). Potrivit Sfintei Scripturi, atunci când s-a născut Iisus Hristos în Betleem, urmărind steaua neobișnuită care lumina cu putere cerul Orientului, trei magi perși au venit în pământul Palestinei, întrebând despre “Regele iudeilor, Cel ce S-a născut”.

Irod cel Mare, regele Iudeii, tulburat, i-a chemat la sine pe învățații perși și a aflat că, potrivit Scripturii evreiești, Mesia urma să se nască la Betleem. De teamă că își va pierde tronul, Irod a ordonat să fie uciși toți copiii din Betleem și din împrejurimi, mai mici de doi ani. Au pierit atunci paisprezece mii de prunci, smulși cu cruzime din brațele mamelor lor și uciși de soldați.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Foto: (c) Paul BUCIUTA/ AGERPRES ARHIVĂ

Ortodoxe
Sf. Mc. Anisia; Sf. Cuv. Teodora; Sf. Cuv. Leon

Greco-catolice
Sf. m. Anisia; Cuv. pr. Zotic, hrănitorul de orfani.

Romano-catolice
Sf. Felix I, pp.

Sfânta Muceniță Anisia este pomenită în calendarul creștin ortodox la 30 decembrie.

A fost din Tesalonic și a trăit în timpul împăratului Maximian (286-305). Murindu-i părinții, deși era foarte bogată, a preferat viața închinată lui Hristos, dedicându-se ajutorării celor săraci și celor suferinzi. Astfel și-a împărțit averile la săraci, trăind într-o casă în post și rugăciune, câștigându-și cele necesare vieții prin lucrul mâinilor.

Fiind obligată de un soldat roman să intre în templul zeilor păgâni și să aducă ofrande, Sfânta Muceniță Anisia s-a împotrivit câștigându-și astfel moarte martirică, pentru că a fost ucisă cu sabia, în anul 298.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Originară din China și Japonia, consumată cu mai bine de 3.000 de ani în urmă, astăzi, alături de orez, grâu, orz și mei, soia este una dintre cele mai hrănitoare plante.

Foto: (c) JAROSLAV PAP/ TANJUG ARHIVA

Soia (Glycine max) aparține familiei leguminoaselor pentru boabe, din care mai fac parte fasolea, mazărea, lintea. Florile sunt mici și au culoare albă sau violetă iar fructul este o păstaie, care conține boabe.

Soia conține până la 40% protide (comparativ cu carnea, care are doar 15-20%), toți aminoacizii esențiali (lizină, glutamină, triptofanul), lipide, glucide, săruri minerale (calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, sulf), enzime, lecitine, rezine, ceruri, vitamine (A, B1, B2, C, D, E), fitohormoni și lecitină. Soia conține trei substanțe fitochimice foarte complexe ce se numesc izoflavone sau flavonoide: genisteina, daidzeina și glicetina ce au multiple acțiuni.

Boabele sunt folosite în scop fitoterapeutic. Acestea folosite în alimentația curentă, dar și în industrie, au și proprietăți medicinale, alături de rădăcină sau chiar planta întreagă. Pentru uz medicinal se prepară lapte de soia, făină de soia, germeni de soia.

Datorită conținutului său bogat în proteine integrale este un aliment de bază pentru dieta vegetarienilor, care poate suplini absența proteinelor animale. În plus, în perioadele de post, soia capătă o importanță aparte și este consumată de foarte multe persoane. O găsim într-o varietate de produse, de la mezeluri până la pateuri, iaurturi, lapte și brânzeturi.

Proteinele din soia sunt cele care aduc multe beneficii sănătății întregului organism, dar și substanțele numite izoflavonoide. Acestea cresc flexibilitatea vaselor de sânge și ajută la diminuarea cantității de colesterol rău din corp, prevenind depunerea lui pe vasele sanguine. Cercetările recente au arătat că în țările în care este consumată soia cu regularitate, rata afecțiunilor cardiovasculare este scăzută.

Tot izoflavonoidele din soia, care au o structură asemănătoare hormonilor estrogeni, reduc simptomele apărute după instalarea menopauzei. Cum în această etapă a vieții, femeile au un nivel scăzut de hormoni estrogeni, substanțele din soia compensează lipsa lor.

Laptele de soia conține foarte mult calciu, iar izoflavonoidele reduc riscul apariției osteoporozei, prin întărirea oaselor. Mai mult, proteinele din soia sunt mult mai bune pentru organism decât cele animale, pentru că ajută la fixarea calciului în oase, pe când proteinele animale îi permit să fie eliminat cu ușurință prin urină.

Soia este o sursă excelentă de fibre, iar laptele de soia are mai multe fibre decât laptele de vacă. După cum se știe, fibrele au un aport important în menținerea unei bune diete, în îmbunătățirea tranzitului intestinal, în reducerea riscului de apariție a constipației și în prevenirea cancerului de intestin sau a hemoroizilor.

Consumul de soia este recomandat în caz de astenie, surmenaj, convalescență, hepatită, diabet, gută, reumatism, dislipidemii, ateroscleroză, hipertesiune arterială, cardiopatie ischemică, obezitate.

În Asia, unde se consumă soia de mii de ani, patologia cardiacă și neoplazică este foarte scăzută. În China, unde soia este aliment tradițional, infarctul de miocard e de 10 ori mai rar ca în America. Japonezii au o viață lungă, consumând soia pe plan național. S-a constatat după studii bine documentate, că neoplaziile de sân, prostată, colon, și chiar de plămân se întâlnesc mult mai rar la cei ce consumă în mod regulat soia.

Contraindicații Chiar dacă are un conținut important de nutrienți, soia nu este tolerată întotdeauna de organism. Unii cercetători susțin că soia consumată în cantități prea mari, mai ales de copii, poate face rău organismului. Prea multă soia poate provoca dezechilibre hormonale, poate afecta buna funcționare a glandei tiroide sau poate duce la apariția unor probleme de digestie a proteinelor în exces, de aceea consumul trebuie să fie moderat.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic la cumpăna dintre ani, în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie este numit îngropatul Anului sau, mai recent, Revelion. Personificare a Soarelui, Anul este numit An Vechi înainte de miezul nopții de Revelion și An Nou după miezul nopții. Divinitatea Anului se naște, crește, îmbătrânește și moare împreună cu timpul calendaristic pentru a renaște după 365 de zile, respectiv 366 de zile în anii bisecți.

Foto: (c) CORNEL CEPARIU/ AGERPRES ARHIVA

Sfinții Calendarului popular, metamorfoze ale Anului, sunt mai tineri sau mai bătrâni, după șansa avută de aceștia la împărțirea sărbătorilor: Sânvăsâi, celebrat în prima zi a Anului, este un tânăr chefliu care stă călare pe butoi, iubește și petrece; Dragobete (24 februarie), fiul Dochiei, reprezintă zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sângiorzul (23 aprilie), Sântoaderul sunt tineri călări pe cai; Sântilie (20 iulie) și Sâmedru (26 octombrie) sunt maturi. După ei urmează generația sfinților-moși: Moș Andrei (30 noiembrie), Moș Nicolae (6 decembrie), Moș Ajun (24 decembrie) și Moș Crăciun (25 decembrie). Întoarcerea simbolică a timpului în această noapte este asimilată cu moartea divinității adorate, iar reluarea numărării zilelor, cu renașterea acesteia.

În satele românești, cete de flăcăi se pregătesc pentru ”urat”, respectând datinile și obiceiurile din timpul sărbătorilor de iarnă. În ajunul Noului An, pe înserat, își fac apariția ”mascații”.

Foto: (c) DORIN IVAN/ AGERPRES ARHIVA

În satele bucovinene se obișnuiește ca mascații să umble în ceată, care reunește personaje mascate: ursul, capra, căiuții, cerbii, urâții, frumoșii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. După lăsarea serii, ceata cea mare se fărâmițează, iar grupurile rezultate încep să meargă din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou își intră în drepturi.

Foto: (c) DORIN IVAN/ AGERPRES ARHIVA

Umblatul cu Capra ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măștile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este denumită ”brezaia” (din cauza înfățișării pestrițe a măștii), și obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

Foto: (c) SORIN LUPSA/ AGERPRES ARHIVA

Capra se alcătuiește dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o piele subțire cu păr pe ea.

Un alt obicei, cel al umblatului cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un ”Ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul ”puiului de urs”). În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, și ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. S-a avansat ipoteza că la originea acestui obicei e un cult traco-getic.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA

De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă colindatul și cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belșug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnați și uneori bani.

Strigatul peste sat este ceremonialul nocturn al cetelor de feciori pentru judecarea publică a celor care au încălcat regulile comunității. Cocoțați pe dealuri, movile, copaci sau acoperișuri, ei ”biciuiesc” prin versuri fetele bătrâne, flăcăii tomnatici, femeile care fac farmece și descântece, leneșii, hoții sau bețivii. Acest dialog este așteptat de întreaga comunitate, încheindu-se cu formula ”Cele rele să se spele, cele bune să se adune!”. Pentru curățarea relelor și alungarea spiritelor rele, obiceiul este însoțit de aprinderea focurilor.

În prima zi a noului an, de Sfântul Vasile, se crede că cerurile se deschid, că rugăciunile sunt ascultate și că animalele vorbesc cu glas omenesc. Tot atunci se merge cu Plugușorul și cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea și belșugul pentru gospodăria celui care primește colindătorii. Se spune că aceia care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri și sărăcie în anul ce vine.

În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi și de bărbați de curând însurați merg cu Plugul. Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, Plugușorul a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Textul este în excelență o narație privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase. Începe cu aratul, fiind urmat de semănat, îngrijirea plantelor, recoltat și adusul boabelor în hambare.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA

Plugușorul este întotdeauna însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai ușor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, Plugușorul este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.

Semănatul este un obicei agrar, structurat după modelul colindelor și practicat de copii în dimineața zilei de Anul Nou, după încheierea Plugușorului. Colindătorii purtând traiste de gât încărcate cu semințe de grâu, secară, orz, ovăz, mai rar cu porumb, intră în case, aruncă boabe cu mâna, imitând semănatul pe ogor, și urează gazdelor sănătate și roade bogate. Ei sunt răsplătiți cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună semințele și le duc în grajdul vitelor, pentru a fi sănătoase peste an.

Un alt obicei de Anul Nou, umblatul cu Sorcova reprezintă bucuria copiilor, care poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar ”surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării sorcovei.

***

În prag de An Nou, AGERPRES a realizat un colaj cu gânduri ale unor nume sonore din zona artistică și din zona sportului, care au transmis urările lor pentru toți românii — campionii olimpici Ivan Patzaichin, Laura Badea, Carmen Bunaciu, Monica Iagăr, Elisabeta Lipă, actorul Bogdan Stanoevici, muzicienii
Mihai Pocorschi (VH2), Vlady Cnejevici (Pasărea Rock), Leo Iorga (PACT by Leo Iorga & Adi Ordean), Radu Captari, Aurelian Temișan, Eugen Mihăescu (Krypton), Gabi ”Guriță” Nicolau (Krypton), Dan Iliescu (Timpuri Noi), Teo Boar (Pasărea Rock).

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, Mariana Zbora Ciurel, editor: Cerasela Bădiță)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
România a intrat în atenţia pieţei mondiale de artă în 2014 datorită tânărului artist român Adrian Ghenie, care a vândut în acest an, la licitaţii importante, un număr de zece lucrări, stabilind şi un record personal, cu tabloul “The Fake Rothko”, adjudecat pentru 1,7 milioane de euro.
2014, anul în care România a început să conteze pe piaţa mondială de artă, prin Adrian Ghenie

DE LA CONSTANTIN BRÂNCUŞI LA ADRIAN GHENIE

Dacă în ultimii ani, Constantin Brâncuşi a continuat să fie cel mai tranzacţionat artist român pe piaţa de artă mondială, 2014 a dovedit că şi arta română contemporană începe să conteze la nivel internaţional. Ascensiunea românului Adrian Ghenie pe piaţa mondială de artă a culminat în acest an cu includerea sa pe primul loc într-un top 50 al artiştilor contemporani care au performat surprinzător de bine în licitaţii în 2014, realizat de site-ul artnet.com. Conform sursei citate, un număr total de zece lucrări realizate de Adrian Ghenie au fost vândute în acest an în licitaţii.

Astfel, tânărul artist român a reprezentat una dintre surprizele licitaţiei organizate de casa Sotheby’s, pe 30 iunie, la Londra, conform agenţiei de presă Reuters, care remarca faptul că lucrarea acestuia “The Fake Rothko” a fost adjudecată pentru 1.778.422 de euro (1.426.500 de lire sterline), o sumă de patru ori mai mare decât valoarea estimată de specialişti. De asemenea, suma pentru care a fost adjudecată lucrarea “The Fake Rothko” este de şase ori mai mare decât cel mai ridicat preţ plătit anterior pentru un tablou al artistului Adrian Ghenie la o licitaţie. Lucrarea a fost pusă în vânzare de un colecţionar american şi adjudecată de un investitor asiatic.

Pe de altă parte, în luna octombrie, casele de licitaţii Christie’s şi Sotheby’s au pus în vânzare şase lucrări ale lui Adrian Ghenie, acoperind astfel toată perioada de creaţie a artistului român. Trei lucrări ale artistului – “Duchamp’s Funeral I”, “Study for «The Devil»” şi “Hunger” – au fost vândute la două licitaţii organizate la Londra, de casa Sotheby’s, cu sumele de 1.285.389 de euro, 15.714 euro, respectiv 146.453 de euro, în timp ce “The Blue Rain” a fost adjudecată la licitaţia de la Christie’s, pentru suma de aproximativ 647.000 de euro (506.500 lire sterline).

De altfel, Adrian Ghenie, născut în 1977, în Baia Mare, şi care din 2013 locuieşte şi crează la Berlin, a avut un parcurs ascendent constant pe piaţa internaţională de artă în ultimii ani, fiind reprezentant al noului val al artei vizuale româneşti. Conform news.artnet.com, Adrian Ghenie este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care Centrul “Georges Pompidou”, Tate Liverpool, San Francisco Museum of Modern Art şi Fondazione Palazzo Strozzi din Florenţa. Printre fanii artistului s-ar număra, conform sursei citate, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.

2014 – UN AN ÎN CARE ARTA MONDIALĂ CONTINUĂ SĂ FIE DECADENT DE SCUMPĂ

În 2014, pe piaţa mondială de artă au continuat să fie tranzacţionate, pentru sume spectaculoase, lucrări importante ale unor artişti celebri, topul fiind condus de lucrarea “Black Fire”, a artistului american Barnett Newman. În plus, 2014 este anul în care un tablou semnat de artista americană Georgia O’Keeffe a devenit cea mai scumpă lucrare semnată de o artistă care s-a vândut vreodată la licitaţie – 44,4 milioane de dolari (36,1 milioane de euro).

1. “Black Fire I”, de Barnett Newman – 84,1 milioane de dolari

Lucrarea artistului american Barnett Newman (1905 – 1970) a fost adjudecată pentru 84,1 milioane de dolari (68,5 milioane de euro), la o licitaţie, organizată pe 13 mai, la New York, de casa de licitaţii Christie’s. Tabloul este considerat o capodoperă a expresionismului abstract, care surprinde perfect stilul estetic radical şi fără compromisuri al lui Barnett Newman, stabilind un record de autor pentru o lucrare a acestuia vândută într-o licitaţie.

2. Tripticul “Three Studies for a Portrait of John Edwards”, de Francis Bacon – 80,8 milioane de dolari

“Three Studies for a Portrait of John Edwards”, un ansamblu de trei tablouri, pictate în 1984, a fost una din piesele de rezistenţă ale licitaţiei organizate de casa Christie’s, pe 13 mai, la New York. Tripticul a fost considerat de Bacon însuşi una dintre cele mai bune lucrări ale sale. În 2013, un alt triptic al lui Francis Bacon, intitulat “Three Studies of Lucien Freud”, pictat de artist în 1969, a fost adjudecat pentru suma record de 142 milioane de dolari, la o licitaţie organizată tot de Christie’s, devenind opera de artă cel mai scump vândută vreodată la o licitaţie publică.

3. “Portrait of George Dyer Talking”, de Francis Bacon – 70,2 milioane de dolari

Acelaşi interes crescut al colecţionarilor faţă de opera lui Francis Bacon (1909 – 1992) s-a manifestat şi în luna februarie, la Londra, când un portret al lui George Dyer, iubitul pictorului (“Portrait of George Dyer Talking”), a fost adjudecat pentru o sumă de 70,2 milioane de dolari, tot la o licitaţie organizată de casa Christie’s.

4. “Untitled”, de Mark Rothko – 66,2 milioane de dolari

Tabloul “Untitled”, un tablou în ulei în tonurile mov şi portocaliu, pictat în 1952 de Mark Rothko, maestrul american al impresionismului abstract, a fost vândut cu 66,2 milioane de dolari, la o licitaţie organizată pe 13 mai, la la New York de casa Christie’s.

5. “Race Riot”, de Andy Warhol – 62,8 milioane de dolari

Tabloul “Race Riot”, realizat de Andy Warhol, în 1964, a fost vândut cu 62,8 milioane de dolari, în cadrul aceleiaşi licitaţii organizate la New York, pe 13 mai, de casa Christie’s.

6. “Jimson Weed/White Flower No. 1”, de Georgia O’Keeffe – 44,4 milioane de dolari

Tabloul “Jimson Weed/White Flower No. 1”, realizat în 1932 de artista americană Georgia O’Keeffe (1887 – 1986), a fost vândut cu 44.405.000 de dolari, la o licitaţie organizată la New York, pe 20 noiembrie, de casa Sotheby’s. Astfel, tabloul semnat de Georgia O’Keeffe a devenit cea mai scumpă lucrare semnată de o artistă care s-a vândut vreodată la licitaţie.

2014 – ANUL ÎN CARE PRIMELE COLECŢII DE ARTĂ DIN ROMÂNIA AU FOST LANSATE PE GOOGLE CULTURAL INSTITUTE

Pe 25 noiembrie, primele colecţii de artă şi tradiţie din România au fost lansate pe platforma online Google Cultural Institute.

Astfel, pe Google Cultural Institute pot fi consultate gratuit de utilizatorii de internet din întreaga lume imagini cu peste 800 de exponate (picturi, desene, obiecte de artă populară, artefacte religioase, fotografii, documente, dar şi o selecţie de obiecte de artă imortalizate la înaltă rezoluţie) din colecţiile Muzeului Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti, Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, Complexului Naţional Muzeal Astra din Sibiu, Asociaţiei Folclor Fără Frontiere, Ordinului Arhitecţilor din România, Fundaţiei Pro Patrimonio şi Fundaţiei Wassertalbahn (care se ocupă de trenul “Mocăniţa” de la Vişeul de Sus).

De exemplu, utilizatorii platformei Google Cultural Institute pot admira lucrări de la Muzeul Brukenthal, precum “Wilhelm IV de Bavaria”, de Hans Schwab von Wertinger, “Iacoba de Baden”, de Hans Schwab von Wertinger, “Natură statică cu cireşe”, de Theodor Aman, şi “Omul cu tichie albastră”, de Jan van Eyck.

Prezenţa acestor colecţii de artă pe platforma deţinută de Google, proprietarul celui mai popular motor de căutare pe internet, dovedeşte o dată în plus că România începe să aibă un cuvânt de spus pe piaţa mondială de artă, mai mult sau mai puţin tradiţională.

de Madalina Cerban – Mediafax
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Bran CastleBran Castle is the most famous in Transylvania thanks to its claimed connection with Dracula
In the end it wasn’t vampires that the castle owners of Transylvania had to worry about, it was communists.

With more than 100 castles, the historic region of central Romania – inspiration for Bram Stoker’s 1897 horror novel Dracula – was for centuries home to many aristocrats.

This changed abruptly when the Romanian Communist Party seized power at the end of World War Two and confiscated all the castles, most of which were left to fall into a state of disrepair.

Some castle owners managed to escape the country, while others were thrown into penury.

Following the Romanian revolution of 1989, which saw the communists removed from power, the descendants of former owners started to hope that they could reclaim ownership of the properties. In 2005 this was finally made possible after a change in the country’s law.

So now a growing number of people are going to court to get their family castles back.

Yet even if they are successful, the process involves hefty court fees. So with the old family fortunes often long gone, legal bills to pay, and repair work to do, most are having to think entrepreneurially, and run the properties as small businesses.

Kalman TelekiAfter escaping Romania in the early 1980s, Kalman Teleki reclaimed his castle in 2011

‘The Count’

Continue reading the main story

“Start Quote

I have to find a purpose for having a castle in the 21st Century”

Kalman Teleki

Kalman Teleki was a small child when his family’s baroque castle in the village of Gornesti was taken from them.

The communists forced the family to instead live in a basement flat for 19 years.

Mr Teleki trained as a chemical engineer, and was eventually able to leave Romania in 1982, when he moved to Belgium.

Three years ago he regained Teleki Castle after paying about 20,000 euros ($25,000; £16,000) in legal fees.

Teleki CastleTeleki Castle has more than 50 rooms, and is set in vast parkland

Affectionately called “The Count” by some villagers, the 67-year-old says: “I open the gates of my castles for balls, weddings, music concerts, and [large] groups of tourists.

“I have to find a purpose for having a castle in the 21st Century.”

He charges between 500 and 2,500 euros to hire out the building, and while demand can ebb and flow, he says that ideally he would like to see “at least one event per week”.

People dancing at a ball at Teleki CastleKalman Teleki hosts a wide range of events at the castle to help pay the bills

At the same time, Mr Teleki lets individual tourists, or small groups, visit for free. “But we don’t refuse donations, of course,” he says.

Mr Teleki adds that the government could help his business by improving the roads in rural Romania, and by spending more on promoting tourism in the country.

But at the same time he says he is encouraged by the continuing fascination that people around the world have with Transylvania.

Gregor Roy Chowdhury walking in front of Mikes CastleMikes Castle serves traditional Transylvanian cuisine to its guests

‘A mission’

For Gregor Roy Chowdhury, it took “10 years of judicial fights” to get his family’s castle back.

Gregor Roy ChowdhuryMr Roy Chowdhury’s family had to fight a long legal battle before they got their castle back

Located in the village of Zabala, Mikes Castle was used as a psychiatric hospital during the communist period.

Mr Roy Chowdhury’s mother, Countess Katalin Mikes, escaped Romania when she was 16, and lived in Austria, where she married a man from Bangladesh.

Her sons Gregor and Alexander now run the castle and its wider estate, although they only got back a third of the land the Mikes family used to own.

Gregor Roy Chowdhury, who previously worked as an investment banker in London, describes running the castle as “more a mission than a job, here is my home”.

The castle is now run as a guesthouse, with one of its auxiliary buildings converted into bedrooms. It has 10 rooms at present, but this is set to double next year. Guests are offered traditional Transylvanian cuisine, such as goulash, lemon chicken, and a spirit called palinka.

Mr Roy Chowdhury says the castle now gets up to 2,000 guests a year, with most coming from the capital Bucharest. To help run the business he employs six people from the village.

Romania map

‘The big exception’

Continue reading the main story

“Start Quote

I’m a little upset with this whole Dracula promotion, Transylvania cannot be reduced to Dracula”

Kalman Teleki

The dream for most castle owners in Transylvania is to mirror the success of the famous Bran Castle, which is by far and away the most popular in the region due to its claimed connection with Dracula.

While Irish writer Bram Stoker never visited Transylvania, the inspiration for the character Dracula is said to have been 15th Century Wallachian leader Vlad the Impaler.

Also know as Vlad Dracula, legend has it that he was imprisoned for a few months at Bran Castle.

As a result, Bran Castle gets half a million visitors every year.

Vlad the ImpalerVlad the Impaler is said to have been imprisoned at Bran Castle

Another castle now back in the hands of its original family owners, last year its revenues totalled 2.4m euros. And this year it was reportedly put up for sale for 64m euros.

Mr Roy Chowdhury describes Bran Castle’s money-making success as “the big exception”.

Meanwhile, Mr Teleki says it tends to unfairly overshadow all the other castles.

“I’m a little upset with this whole Dracula promotion,” he says. “Transylvania cannot be reduced to Dracula.

“It is a good story, but there are more interesting things to see.”

By Calin Cosmaciuc Zabala, Romania

Sources: bbc

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva