Trimis de Cosmin la Joi, 02/12/2015 – 22:55

 Trupa Taxi susține, în premieră, un miniturneu în Elveția, de Ziua femeii, intitulat “România, o altă imagine” după următorul program:

 

Sâmbătă, 7 martie 2015, de la ora 19:00
Bâtiment des Forces Motrices
Place des Volontaires 2
1204 Geneva

Program
Defilare de modă
Intermezzo: Mezzosoprana Ioana Gheighiș, studentă la Conservatoriul din Geneva
Concert Taxi

Parking Seujet
Parking Finances

Ușile se deschid la ora 18:30
 

Duminică, 8 martie 2015, de la ora 17:00
Kantonsschule Alpenquai
Alpenquai 46–50
6005 Lucerna

Program
Defilare de modă
Intermezzo: Andrea Pântece, actriță
Concert Taxi

Parking Eiszentrum
Parking Segelclub Tribschenhorn

Ușile se deschid la ora 16:30

Trupa Taxi a fost înființată în 1999, în București. Primul cântec de succes al trupei succes a fost “Criogenia salvează România”, care a adus fani chiar și printre membrii clasei politice române. Taxi a reprezentat în 2000 România la Eurovision cu cântecul Luna și a obținut locul 17. Deși a fost cea mai bună clasare a României de până atunci, membrii trupei nu au fost mulțumiți și au compus un cântec ironic la adresa acestui concurs, pe care l-au numit E.B.U. – European Broadcasting Union.

Au urmat hiturile “Doi zero zero zero”, “Jumătatea mea”, “Comunitaru’” (melodie care făcea referire la câinii vagabonzi adunați în perioada respectivă de pe străzile Bucureștiului și ulterior eutanasiați), “Americanofonia” (cântec despre abundența expresiilor americane intrare în limba română), “Aici sunt banii Dumneavoastră”, “Noi cu cine votăm”, “Domnule Fost” sau “Situația din Țară”.

Unul dintre cele de mai succes albume, “Cele două cuvinte”, este construit în jurul unui single, cu același nume, cu un videoclip inedit, în care 26 de bărbați celebri din România se luptă cu greutatea rostirii a două cuvinte. Cele două cuvinte au avut un asemenea succes, încât melodia a fost tradusă în mai multe limbi, înregistrată și cântată de artiști din Moldova, Polonia și chiar Suedia. Pornind de la această melodie s-a născut și proiectul Those three words (thosethreewords-project.com), prin care oricine își poate înregistra propria versiune a cântecului și îl poate trimite apoi persoanei iubite

Piesele din concertele din Geneva și Lucerna fac parte dintr-un album aniversar intitulat “Taxi-15 ani”. La finalul fiecărui concert va avea loc o sesiune de autografe și fotografii.
Biletele pot fi cumpărate online (Geneva Lucerna) sau printr-un email la organizatori.

Informații suplimentare se pot solicita telefonic la numărul 076 688 04 04 sau prin email.

2% din banii obținuți prin vânzarea biletelor vor fi donați unei scop umanitar din România, în colaborare cu Asociația Trélex-Roumanie.

Organizatoare: Iulia Popescu, Ileana Regly și Elena Drăghicescu. Event FB Geneva Event FB Lucerna

Foto: (c) Stefanie Loos / REUTERS

Un al doilea premiu pentru regie a fost acordat regizoarei Małgorzata Szumowska, pentru “Body”.

“Dacă aș fi știut că voi câștiga un asemenea premiu, aș fi fost mai serios când l-am filmat”, a declarat Radu Jude pe scena Berlinalei. Regizorul român a subliniat că premiul aparține întregii echipe care a lucrat la acest proiect și că își dorește ca autoritățile române să susțină, în viitor, mai mult, filmul românesc de calitate.

Președintele juriului festivalului de la Berlin, în 2015, a fost regizorul Darren Aronofsky.

“Aferim!” este singurul film românesc selectat în Competiția Oficială a Berlinalei 2015, alături de producții precum “Queen of Desert” (regia Werner Herzog), “Taxi” (regia Jafar Panahi), “Knight of Cups” (regia Terrence Malick), “Eisenstein în Guanajuato” (regia Peter Greenaway).

Considerat unul dintre cele mai de amploare proiecte cinematografice românești din ultimii ani, “Aferim!” în regia lui Radu Jude este un un film istoric a cărui acțiune are loc în Țara Românească a începutului de secol XIX. Personajul principal, un zapciu, interpretat de actorul Teodor Corban, însoțit de fiul său (Mihai Comănoiu), caută un rob țigan fugar (Cuzin Toma).

Din distribuție mai fac parte, printre alții, Alexandru Dabija, Luminița Gheorghiu, Victor Rebengiuc, Alberto Dinache, Alexandru Bindea, Mihaela Sârbu, Adina Cristescu, Șerban Pavlu, Gabriel Spahiu, Dan Nicolaescu.

Scenariul filmului este scris de Radu Jude și Florin Lăzărescu, Marius Panduru a realizat imaginea, montajul este semnat de Cătălin Cristuțiu, iar sound design-ul, Dana Lucreția Bunescu. Costumele au fost realizate de Dana Păpăruz, iar scenografia de Augustina Stanciu, consilier istoric a fost Constanța Vintilă-Ghițulescu, iar producător, Ada Solomon.

“Aferim!” este o producție Hi Film, în coproducție cu Klas Film Bulgaria, Endorfilm Cehia, Mulberry Development România, cu participarea Nu Boyana Film Studios, U-Films, Production XMG Media, Abis Studio, Division Camera, în asociere cu EZ Films și cu participarea HBO România.

Filmul a fost finanțat de Centrul Național al Cinematografiei, Bulgarian National Film Center, Czech Cinematography Fund, Programul MEDIA al Uniunii Europene și susținut de Eurimages — fondul Consiliului Europei alocat cinematografiei.

Radu Jude este regizorul scurtmetrajelor “Lampa cu căciulă”, “Alexandra”, “O umbră de nor”, “Trece și prin perete”, producții care au câștigat numeroase premii. Lungmetrajul său de debut — “Cea mai fericită fată din lume” — a fost distins cu Premiul CICAE la Festivalul de la Berlin, Premiul FIRESCI la Festivalul de la Sofia, Premiul pentru Cel mai bun scenariu la B-EST International Film Festival și Premiul FIPRESCI la IndieLisboa.

Cel de-al doilea lungmetraj realizat de Radu Jude, “Toată lumea din familia noastră”, a fost proiectat în premieră mondială la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, în secțiunea Forum, și a avut premiera în cinematografele din România în luna aprilie 2012.

“Toată lumea din familia noastră” a obținut, printre altele, Marele Premiu al Festivalului de la Sarajevo, Marele Premiu Bayard d’Or și Premiul pentru Cel mai bun actor la Namur IFF, Marele Premiu la CinEast IFF, Trofeul Festivalului Internațional de Film Anonimul, Premiul Zilelor Filmului Românesc la TIFF și Premiul pentru regie alături de Premiul Publicului la B-EST IFF.

AGERPRES/(AS — autor: Oana Ghiță, editor: Diana Dumitru)

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES FOTO

Disputată într-un concurs de excelent nivel, cu mai multe performanțe de vârf la nivel mondial, reușite de săritorul cu prăjina francez Renauld Lavillenie (6,02 m, record al competiției, cea mai bună performanță mondială a anului), de sprinterul Kim Collins (6″50/100 pe 60 m, record al competiției), de olandeza Dafne Schippers (7″09/100 pe 60 m, record al competiției), precum și de hurdlerul cubanez Orlando Ortega (7″51/100 la 60 m garduri, record al competiției, cea mai bună performanță a anului), proba feminină de lungime a fost câștigată de americanca Funmi Jimoh — 6,74 m, cel mai bun rezultat al sezonului, locul 3 fiind ocupat de reprezentanta gazdelor Melanie Bauschke — 6,61 m (season best).

Cu acest rezultat de 6,68 m, Alina Rotaru urcă pe locul 6 în ierarhia la zi a probei pe plan continental (Marincu este a 7-a, cu 6,66 m), obținând practic dreptul de a concura la Campionatele Europene indoor de la Praga (6-8 martie).

AGERPRES (editor: Teodora Oprea)

Foto: (c) siop-online.org

Organizații din întreaga lume participă la acest eveniment pentru a informa populația despre situația copiilor bolnavi și despre discrepanțele care există între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare în ceea ce privește accesul la tratament și îngrijirea copiilor bolnavi de cancer.

În această zi sunt organizate diverse manifestări prin care se urmărește conștientizarea necesității de a se oferi sprijinul copiilor și adolescenților care suferă din cauza acestei boli, dar și familiior acestora. Aceste acțiuni promovează o înțelegere mai profundă a problemelor și provocărilor cu care se confruntă cei bolnavi, necesitatea unui acces mai echitabil la un tratament cât mai bun și la îngrijire pentru toți copiii cu cancer, din întreaga lume. Copiii bolnavi de cancer se confruntă cu situații dificile și solicitante, precum izolarea lor de colegi și prieteni pentru perioade lungi de timp. Cel mai adesea, drumul parcurs în lupta cu boala este marcat de o durere imensă și de stres. În aceste împrejurări, nici un copil sau familie acestuia nu ar trebui să fie singură. Fiecare copil bolnav de cancer are dreptul la cea mai bună îngrijire medicală și psiho-socială, indiferent de țara de origine, rasă, statut financiar sau clasă socială.

Organizațiile din domeniu arată că, deși cancerul la copii reprezintă un procentaj mic raportat la îmbolnăvirile care au loc la nivel global, majoritatea cazurilor pot fi soluționate pozitiv dacă tratamentul esențial este făcut în timp util și precizează că 80% dintre decese au loc din lipsă de resurse, bani sau medicamente iar riscul mai mare este în rândul sugarilor. Există 12 tipuri de cancer care se dezvoltă în perioada copilăriei, leucemia și cancerul din zona creierului fiind considerate cele mai frecvente la copii.

În România, mai multe organizații desfășoară diverse acțiuni și evenimente în această zi. Asociația Amuradia organizează un concert live la Deane’s Irish Pub Brașov, pentru a marca Ziua Internațională a Copilului cu Cancer. Evenimentul denumit “Zâmbet de Copil” se află la a treia ediție și are scopul de conștientizare a populației aupra creșterii numărului de cazuri de copii bolnavi de cancer și asupra faptului că, descoperit din timp, cancerul la copii are șanse mari de vindecare.

Asociația Little People a pregătit pentru al doilea an consecutiv campania de conștientizare “Zilele Bandanei”, care se desfășoară în perioada 4-15 februarie, marcând astfel două zile importante din calendarul mondial și anume Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului (4 februarie) și Ziua Internațională a Copilului cu Cancer (15 februarie). În acest an pe toată perioada campaniei, organizează o serie de acțiuni și evenimente la nivel național cu scopul de a invita publicul larg să își exprime solidaritatea față de cei care trec prin experiența luptei împotriva cancerului, purtând o bandană. Prima ediție a campaniei, din 2014, s-a desfășurat cu implicarea activă a mai mult de zece mii de oameni.

Asociația “Împreună pentru copiii cu cancer” (AsIPCC), din Tg. Mureș, o organizație cu caracter umanitar, nonprofit, apolitică și nonguvernamentală care urmărește ajutorarea copiilor bolnavi de cancer și finanțarea/sponsorizarea Compartimentului de Hemato-Oncologie Pediatrică a Spitalului Clinic Județean de Urgență din Tîrgu Mureș, unde sunt tratați acești copii, organizează în februarie 2015, campania “ONE UP”, în cadrul căreia expresia simbolică PLUS UNU reprezintă + informare, + diagnosticare, + vindecare, + ajutor, + valoare în viața fiecăruia. Pe 15 februarie, la sediul asociației, sunt invitați copii și tineri supraviețuitori la o zi de jocuri. Acestea sunt doar câteva organizații implicate în marcarea acestei zile și doar o parte din evenimentele ce au loc.

Această zi a fost declarată, în 2003, de către Childhood Cancer International (fostă Confederația Internațională a Organizațiilor Părinților cu Copii Bolnavi de Cancer — ICCCPO), care cuprinde, în prezent, 177 de rețele de la nivel local și național conectate la organizații din 90 de țări de pe toate cele cinci continente.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

Titu Maiorescu, critic literar, estetician și om politic, întemeietor al criticii românești moderne
Foto: (c) Vasile MOLDOVAN / ARHIVA AGERPRES

Născut la Craiova, în 15 februarie 1840, după cursurile liceale și-a continuat studiile la Academia Theresiane din Viena (1855-1858), formându-și o cultură solidă și multilaterală, terminând școala primul din promoție.

Elev fiind, a tradus o povestire din J. Paul în “Gazeta Transilvaniei”, scriind câteva rânduri în care blama literatura franceză de foileton și aprecia literaturile engleză și germană.

După înscrierea, în 1858, ca student la filosofie la Universitatea din Berlin, a obținut doctoratul în filosofie la Giessen (1859); licența în litere și filosofie la Sorbona (1860) și în drept (1861), tot la Paris. În această perioadă a colaborat cu studii filosofice la revista germană “Die Gedanken”, iar în 1861 i-a apărut, la Berlin, cartea “Einiges Philosophische in gemein fasslicher Form”.

Revenit în țară la 21 de ani, a fost procuror la Tribunalul Ilfov (1862). În același an a fost numit profesor la Universitatea din Iași (1862), el fiind primul, care a introdus în România metoda seminarizării studenților, devenind apoi decan (1862-1871) și rector (1863-1867) al Facultății de Filosofie.

Din 1884 a fost profesor de logică și filosofie la Universitatea din București și rector al acesteia (1892-1897), funcție din care a demisionat din motive politice (1897). În 1909 s-a pensionat din învățământ. În paralel cu activitatea didactică a profesat și ca avocat.

Ceremonia de dezvelire a bustului lui Titu Maiorescu, la Palatul de Justiție — 2012
Foto: (c) Alex TUDOR / ARHIVA AGERPRES

În 1863-1864, împreună cu P.P. Carp, V. Pogor, I. Negruzzi, Th. Rosetti, a inițiat o serie de conferințe publice, pe teme de filosofie, psihologie, logică, literatură, care au marcat începutul activității societății “Junimea”, înființată la Iași, care a avut, din 1867, ca organ de presă revista “Convorbiri literare”, apărută tot la Iași.

Mentor spiritual al “Junimii”, Titu Maiorescu a avut un rol deosebit în impunerea unor scriitori ai vremii, ca Ion Creangă, I.L.Caragiale, I. Slavici, Mihai Eminescu, A.D. Xenopol ș.a., prin publicarea și susținerea acestora în revista și cenaclul “Junimii”.

A fost membru al Societății Academice Române (20 iulie 1867), fiind unul dintre întemeietorii acesteia, și vicepreședinte al Academiei Române (15 aprilie 1880 — 5 aprilie 1884; 5 aprilie 1886 — 28 martie 1887).

Titu Maiorescu a avut și o intensă activitate politică, fiind membru marcant al Partidului Conservator (pe care l-a condus între anii 1913-1914). A ocupat diferite funcții: deputat, în 1871 și 1878; agent diplomatic al României la Berlin (1876); ministru al cultelor și instrucțiunii publice (1874-1876, în cabinetul Lascăr Catargiu; 1888-1889, 1890-1891, în cabinetele junimisto-conservatoare ale lui Th. Rosetti și gen. G. Manu) — perioadă în care a alcătuit un proiect pentru reorganizarea învățământului rural, a introdus limba română ca materie de studiu în licee, s-a ocupat de organizarea învățământului superior politehnic; ministru de justiție (1900-1901, în cabinetul P.P. Carp); ministru al afacerilor străine (1910; 1911-1912, în cabinetul P.P. Carp; 1913); prim-ministru (1912-1913). De asemenea, în această ultimă calitate, a prezidat Conferința de pace de la București (1913), în urma războiului balcanic.

Activitatea sa de critic literar și estetician cuprinde două perioade, din care mai importantă este considerată cea dintre anii 1866-1874, în care a susținut introducerea criteriului estetic în aprecierea literară, ideea reînnoirii periodice a principiilor estetice (“în estetică determinantă e nu teoria, ci realitatea artei”) și a elaborat teoria “formelor fără fond”.

Această primă perioadă este reprezentată de articole prin care a introdus principii lingvistice, estetice, a combătut etimologismul latinist-ciparian (“Neologismele”, “Beția de cuvinte” ș.a.).

În acest timp a publicat și lucrările: “Despre scrierea limbii române” (1866) — prin care s-a fixat o ortografie care, în linii mari, se păstrează și astăzi; “O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”, studiu cu care a început contribuția sa estetică și critică; “În contra direcției de azi în cultura română” (1868) — prin care a fundamentat teoria “formelor fără fond”; “Direcția nouă în poezia și proza română” (1872) — în care a încercat o ierarhizare a valorilor afirmate prin societatea “Junimea”; “Critice” (I-III, 1867-1892).

Cea de-a doua perioadă, care privește aportul său în domeniul criticii literare, a început odată cu reluarea colaborării la “Convorbiri literare”, după 1880, și este marcată de apariția volumelor: “Literatura română și străinătatea” (1882) — în care a emis teoria “romanului popular”; “Poeți și critici” (1886); “Comediile d-lui Caragiale” (1885); “Eminescu și poeziile sale” (1889) — în care a alcătuit prima sinteză asupra poeziei eminesciene, fixând astfel valoarea unică a poetului în poezia românească și prezicând că dezvoltarea acesteia se va produce “la lumina geniului său”; “Povestirile lui Sadoveanu” (1906) și “Poeziile lui Octavian Goga” (1906), prin care au fost lansați cei doi mari scriitori.

A mai publicat și volumele “Logica” (1876), “Discursuri parlamentare” (1897-1915), “Însemnări zilnice”, prin care s-a dovedit a fi un remarcabil logician, orator și memorialist. S-a stins din viață în 18 iunie 1917. Postum, a mai apărut volumul “Jurnal” (1975), în îngrijirea lui Eugen Lovinescu.

AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

La 15 februarie, Serbia sărbătorește Ziua națională – Ziua Statalității.

Membri ai Gărzii Armatei Serbiei înalță steagul țării pe un stindard, în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Statalității, în Parcul Kalemegdan din Belgrad — 2014
Foto: (c) SRDJAN ILIC / TANJUG

Cetatea Kalemegdan, principalul punct de atracție din Belgrad, este situată la confulența fluviilor Sava și Dunărea.

Fortăreața este situată în cel mai mare parc al orașului — Parcul Kalemegdan — și reprezintă partea centrală și cea mai veche a zonei urbane a Belgradului. În prezent este unul dintre cele mai îndrăgite locuri, atât de către turiști, cât și de către locuitorii capitalei, fiind una dintre cele mai vechi cetăți fortificate din Europa.

Ruinele cetății au fost acaparate de multe popoare, precum celții, romanii, turcii, bulgarii sau ungurii. A fost construită în vremurile antice de un anume trib celtic care a avut o bătălie cu tracii și dacii care trăiau în ea la vremea respectivă până au cucerit-o. În secolul al III-lea î.Hr. când a fost întemeiată fortăreața avea un alt nume — Singidunum. În antichitate ea trasa granița dintre poporul sârb și cel ungar.

Zidurile exterioare ale cetății au fost construite în secolul al XIII-lea, de către austrieci, în formă de zig-zag. În mijlocul lor, se află o fortificație de formă triunghiulară, care adăpostește astăzi Teatrul de Vară. Fortăreața are numeroase tunuri și porți medievale (Poarta Despotului, Poarta Zidan, Poarta cu Ceas, Poarta Karageorge).

De ambele părți ale intrării principale alături de tunuri și tancuri sunt prezentate și o serie de arme de război, care te îndrumă spre a vizita Muzeul Militar aflat în cadrul aceleiași incinte. Muzeul are o colecție de aproximativ 4.000 de exponate și adăpostește o mulțime de colecții de arme, steaguri, uniforme, fotografii, decorații militare.

Alte obiective: un monument din marmură albă, ridicat în cinstea victoriei sârbilor, în anul 1456, când au învins turcii, sub conducerea lui Iancu de Hunedoara; statuia lui Pobednik (Învingătorul) — monument ce comemorează victoria din Primul Război Mondial asupra Imperiului Austro-Ungar; Kula Nebojsa, un turn octogonal, folosit ca închisoare de către turci.

La capătul cetății se regăsește o Grădină Zoologică, printre cele mai vechi din Europa, fiind deschisă în 1936. Astăzi se întinde pe 7 ha și cuprinde o mulțime de specii de păsări și animale.

Seara cetatea este animată de lumea care poposește pentru a admira apusul soarelui și panorama orașului de pe zidurile cetății și de terasele aflate în interiorul acesteia.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Părintele de la Prislop a oferit lumii numeroase învățături, dar și o rugăciune incredibilă despre care se spune că face minuni. Arsenie Boca o rostea în fiecare zi, iar credincioșii spun că oricine urmează exemplu părintelui va vedea cum i se schimbă viața.

”Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă că astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajba am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi că rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbră gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi că un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriti şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumina sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.

Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, că să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţă Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin.”

Sursa: antena1

 Multe tehnologii ne sunt mai la îndemână decât lasă marii producători să se vadă. Goana după profit face ca uneori lucrurile să fie complicate artificial şi progresul să ne fie servit cu linguriţa, pentru a se scoate maximum din orice investiţie şi resursă, încă disponibile. La fel pare a fi şi în industria producătorilor auto, unde dependenţa de petrol e prelungită artificial, deşi există alternative tehnologice din ce în ce mai simple şi mai eficiente.

În ultimii ani toţi producătorii de automobile au prezentat publicului multe concepte şi maşini electrice, însă insuficient de convingătoare ca şi performanţe. Dacă mai punem în ecuaţie şi preţul absolut prohibitiv pentru cumpărătorul obişnuit, plus un sistem de încărcare a bateriilor gândit să oblige conectarea la prize speciale, pentru care să se plătească suplimentar, obţinem un rezultat deloc încurajator pentru alternativa maşinii electrice.

,,Intenţia mea este să construiesc o maşină electrică low-cost, accesibilă pentru toată lumea”

Din fericire, situaţia nu este deloc aşa de complicată. Un entuzisat, fără studii de specialitate, s-a încăpăţânat să demonstreze că motorul electric poate fi o soluţie nu doar ecologică şi eficientă, dar şi ieftină. Prin urmare pe străzile Piteştiului circulă o Dacia Logan 100% electrică. La prima vedere arată ca un Logan obişnuit. Doar că, deşi îi lipseşte cu desăvârşire eşapamentul, se strecoară aproape fără niciun zgomot prin traficul aglomerat al oraşului. E iute şi uşor manevrabilă, pentru că în oraş nu prea mai trebuie să calci ambreajul şi să schimbi viteza. În treapta a doua merge de la 0 la 80 km/h, fără probleme. Cuplul motor impresionant face ca plecarea de pe loc să fie mult mai rapidă decât la alte mărci cu pretenţii. Sistemul Start/Stop cu care sunt dotate suratele de top, pentru a opri motoarele termice când aşteptăm la semafor, e o banalitate pentru Loganul electric la care, dacă ai ridicat piciorul de pe acceleraţie, motorul se opreşte şi nu mai e nevoie să decuplezi ambreajul. În plus, merge cu viteza maximă permisă pe autostradă! Sunt doar câteva dintre primele concluzii trase după ce am făcut un drive-test cu proprietarul – Marc Areny, un francez îndrăgostit iremediabil de România.

,,Am luat un Logan din 2005, am scos motorul, am păstrat cutia de viteze şi ambreajul şi am adaptat un motor electric la care am adăugat baterii pe litium, care însumează 190 de kg şi… gata automobilul electric! Are doar cinci componente de bază şi nişte cabluri, este foarte simplu de făcut! Eu sunt inginer în construcţii, nu am studii în domeniu, şi am făcut maşina fără probleme după ce am studiat puţin.” ne spune Mark, imediat ce deschide capota maşinii.

,,Am ales un Logan pentru că intenţia mea este să dezvolt o maşină electrică low-cost, accesibilă pentru toată lumea. Acum, toate maşinile electrice de la Renault sau alţi producători sunt foarte scumpe.” mai adaugă Marc.

Doar 1 euro pentru 100 de km parcurşi!

Este foarte mândru de reuşita sa, mai ales că a reuşit, lucru deloc uşor, să obţină şi omologare R.A.R., adică O.K.-ul de a circula cu Loganul său electric pe toate străzile din România. Cu kit-ul pe care l-a dezvoltat acum, dar la perfecţionarea căruia lucrează, are o autonomie 200 de km. Se încarcă la orice priză de 220v. Şi consumă curent de 1 euro la 100 km parcurşi! Sună bine, nu? Cu încărcătorul de acum, ciclul complet de încărcare durează 7 ore, însă testează un altul care reduce timpul de încărcare la o oră şi jumătate. De asemenea, kit-ul poate fi adaptat şi montat pe orice tip de maşină.

Maşina, cât costă maşina?

,,Cu piese cu tot, şi cu maşina, am cheltuit 13.000 de euro. Nu pun la socoteală manopera, adică munca de doi ani.” ne spune Marc. Însă preţurile ar putea scădea, considerabil, pe viitor.

În primul rând este vorba de baterii:

,,Toate bateriile sunt din China şi America. Sunt baterii făcute pentru aviaţie şi se pot folosi pentru orice. Se întâmplă să meargă foarte bine pe maşina electrică. Eu am 30 de baterii pe maşină. Am ales un sistem care merge cu 100 de volţi. Fiecare baterie costă aproximativ 200 de euro, adică 6.000 de euro pentru tot setul. Bateriile pe care le am eu acum se schimbă după 3000 de cicluri de încărcare, adică peste 10 ani. Însă acest lucru urmează să-l dovedesc şi practic, în timp. Şi dacă după 8 ani schimb bateriile şi dau alţi 6000 de euro, tot mai merg încă 8-10 ani gratis, fără să încarc la pompă!”

Ideea este că, peste 8-10 ani, preţul bateriilor se va diminua considerabil. Asta pentru că nu vor mai fi aşa de greu de găsit. Mai mult, capacitatea de stocare a acestora va fi mult mai mare. În fapt deja este, însă aşa cum spuneam, descoperirile tehnologice ni se dau cu… pipeta. Ca să nu mai spunem că unii îngroapă intenţionat orice posibilitate de a circula ieftin şi fără a polua.

,,În viitor se vor produce alte baterii, cu mai multă putere pentru aceeaşi greutate. Vom ajunge, anticipez eu, să încărcăm maşina la priza de acasă o dată la 5 sau 10 zile, iar autonomia bateriilor să fie pentru 2000-3000 de km. Specialiştii unei firme din Franţa deja au inventat o plăcuţă de 1 kg  pe care au stocat 33 de kilowaţi. Asta înseamnă că pot să fac 300 de km cu un kilogram. Cu 10 kilograme fac 3000 de kilometri! Mai există pe piaţă baterii cu argint şi ceramică care au o capacitate incredibilă. Cu 200 kg, cum am eu, merg 10.000 de km! Marii constructori, însă, nu au încă interesul pentru a introduce pe piaţă maşinile electrice. Texaco, spre exemplu, a cumpărat un brevet cu baterii pe bază de potasiu tocmai pentru a nu le mai putea produce cineva. Erau prea ieftine şi prea ecologice. Au cumpărat brevetul ca să îngroape produsul.” povesteşte Marc.

Sunt şi ţări în care guvernanţii gândesc ceva mai departe de interesul banului. În Canada, ne spune Marc, statul plăteşte până la 2000 de euro pentru baterii, pentru oricine vrea să îşi facă maşină electrică.

Pe lângă costul bateriilor, mai vorbim de motorul electric.

,,Vreau să fac tot produsul în România. Ştiu că sunt nişte firme de la care aş putea găsi piesele necesare. Sper să găsesc un motor şi un invector mai ieftine. Pe mine m-au costat 3000 de euro. Cred că aş putea găsi aşa ceva cu 1500 de euro.”

 

A renunţat la afacere pentru că nu vrea să aibă pe conştiinţă viaţa altora
Poate vi se pare greu de crezut, însă Marc a renunţat la afacerea pe care o avea în Franţa în momentul în care nu a mai vrut să participe la… răul lumii.

,,Eu am muncit în construcţii, dar când am văzut atâţi litri de petrol consumându-se, am plecat. Eu, cu trei muncitori şi un excavator, consumam 1000 de litri pe zi. Într-adevăr, firma noastră producea la nivel mare, ne permiteam, petrolul era ieftin. Şi petrolul venea din Irak, acolo unde oamenii suferă din cauza intereselor politice ale mai-marilor lumii. Le-am spus celor din Franţa că războiul din Irak se duce doar pentru că noi continuăm să folosim combustibil. Noi suntem vinovaţi că oamenii mor în alte colţuri ale lumii. Iar eu nu am mai vrut să particip la asta. Gândiţi-vă şi la faptul că un litru de motorină înseamnă 25 de ore de muncă fizică din punct de vedere al energiei şi costă 6 lei. Cu cât sunt plătiţi 25 de muncitori într-o oră?… Deci motorina nu este scumpă deloc, e chiar ieftină! Nu ne costă mai nimic pe noi. În schimb, pe alţii îi costă enorm!”

Totul a pornit cu un Porsche… 

Ideea de a construi un automobil electric low-cost i-a venit în Franţa. Pentru asta a citit şi învăţat şase luni. S-a inspirat din ceea ce au făcut ceilalţi înaintea lui, însă voia mai mult: voia să facă nu doar o maşină ecologică, ci una pe care să şi-o permită majoritatea şi care să aibă o autonomie mulţumitoare.

,,În Franţa am adaptat un Porsche din ’85, cu acelaşi motor şi aceleaşi baterii pe care le am acum pe Logan. Pasul următor a fost să îl omologhez, însă m-am lovit de un sistem total potrivnic. Am întrebat în oraşul din care provin dacă se poate înmatricula. Am fost trimis la Registrul Auto Național, unde mi s-a spus că trebuia ceva mai special. Am sunat la Porsche să întreb dacă mă ajută să omologhez kit-ul acesta, dar mi-au spus că nu se bagă decât în ceea ce este făcut de ei. Am sunat apoi la Registrul Autonom regional, nimeni nu era capabil să îmi răspundă. Am sunat la Registrul Autonom naţional, centrul din Paris, care m-a trimis la laboratorul francez de probe. Acolo am avut un răspuns negativ. Mi s-a spus: dacă vreţi să omologaţi maşina, va trebui să facem două crash-test. Îmi trebuiau încă trei maşini şi tot nu eram sigur de omologare. Ar fi însemnat pentru mine o grămadă de bani. Atunci am aflat că laboratorul francez de probă este, de fapt, privat, deţinut de Renault, Peugeot şi Citroen, adică în niciun caz nu ar fi avut interesul să mă ajute. Am sunat chiar şi la ministrul Transporturilor, am trimis documentarea. Nimeni nu m-a ajutat, nimeni nu m-a băgat în seamă. Am luat legătura şi cu politicianul care se ocupă cu ecologia. Nici măcar el nu au fost interesat.” povesteşte Marc.

 

Oamenii de la R.A.R. România au fost entuziaşti, nu contează banii, vor să te ajute!
Paradoxal, deşi noi credem că România este ţara tuturor… birocraţiilor, lucrurile au stat tocmai invers cu autorităţile din ţara noastră, atunci când Marc Areny a vrut să îşi omologheze Loganul electric.

,,După ce am terminat de echipat Loganul, prima oară am fost la R.A.R. Piteşti. M-am întâlnit cu şeful instituţiei care m-a ajutat cu cântăritul maşinii şi mi-a spus care sunt toate documentele de care am nevoie. Apoi m-am dus la R.A.R. central. Am lăsat maşina acolo timp de o lună, pentru teste. Oamenii au fost foarte curioşi, voiau să vadă dacă e ceva serios. Când am deschis capota, reacţia lor a fost extrem de favorabilă: e făcută de meseriaşi! Oamenii de aici, de la R.A.R., au fost chiar entuziasmaţi, vor să faci parte din asta, nu contează banii, vor să te ajute. În Franţa, dacă nu eşti cineva, nu te bagă în seamă. Înţeleg că înainte au mai fost şi alte maşini pentru omologare, dar nu li s-a dat acceptul. Din câte ştiu, până acum, în România s-a omologat doar un Oltcit electric, tot în Piteşti. Numai că acesta nu prea avea baterii şi autonomie, avea doar două locuri… Era o maşină O.K., care arăta că se poate. Am lucrat o perioadă cu cel ce l-a făcut şi îi sunt dator într-un fel, pentru că a deschis un drum. Eu am omologat Loganul la sfârşitul lunii octombrie a acestui an şi de atunci am făcut 3000 de km fără probleme, cu doar 30 de euro.”

 ,,Cred că asta este revoluţia, că totul poate să fie liber, să fie open-source.”

Aceştia fiind paşii făcuţi până în prezent, Marc vrea ca timp de un an să testeze maşina omologată. Abia apoi intenţionează să pună la dispoziţia celor interesaţi un kit complet şi 100% sigur. Între timp, se interesează de cele mai bune oportunităţi de pe piaţă pentru baterii şi motor, pentru că vrea să scoată cea mai ieftină maşină electrică cu putinţă.

,,Vreau să fac un kit serios, încă muncesc la asta. Eu nu sunt Renault, nici un alt mare capitalist, nu vreau să mă îmbogăţesc, am deja suficient. Vreau ceva pentru toată lumea. Scopul meu este ca oricine are minime cunoştinţe de mecanică, să cumpere un kit de la mine şi să îl pună pe maşină. Acum, cine vrea schema mea, nu e problemă, i-o dau. Nu contează că e brevetul meu sau al tău. Cred că asta este revoluţia, că totul poate să fie liber, să fie open-source. Internetul face ca asta să fie posibil, informaţia să circule şi să fie împărţită cu ceilalţi.” ne mai spune Marc.

Acesta îi încurajează pe cei care vor să facă o maşină electrică pornind de la conceptul său să monteze kit-ul pe un Logan, pentru că e o maşină ieftină, fiabilă şi… ,,de ce să fie nevoie de mai mult?” Însă pentru cei care vor totuşi mai mult, dar electric, are un alt proiect în lucru:

,,Nişte americani au făcut cea mai puternică maşină din lume, este o maşină electrică. Vreau să fac şi eu asta cu Porsche-ul meu: vreau să fac cea mai puternică maşină electrică din Europa. Va avea două motoare.”

,Dacă vom continua în ritmul acesta, viitorul va fi ca la americani: oameni graşi şi bolnavi, maşini mari şi consum mare…”

Între timp, Marc îi invită pe toţi cei care au o maşină, sau îşi doresc una, să încerce, pentru o secundă, să realizeze care sunt consecinţele alegerilor pe care le fac.

,,Este vorba despre cum vezi viaţa sau de cum nu mai trebuie să vezi viaţa. Trebuie să ne întoarcem la un echilibru. Se vede că lumea asta e bolnavă… Nu poţi să mai consumi în halul în care se consumă acum! În numele banului, nişte oameni distrug planeta, iar noi suntem complici. Trebuie să fim conştienţi de ceea ce facem. Cu petrolul suntem toţi… addicted. Iar dacă vom continua în ritmul acesta, viitorul va fi ca la americani: oameni graşi şi bolnavi, maşini mari şi consum mare…” a concluzionat Marc.

Multumiri autorului, eroul meu: Sevastian Mocuta 

Sursa: bitpress.ro

– Cum s-a numit prima firmă pe care ați avut-o?

Binențeles că drumul ideii trece prin niște etape foarte bine controlate de noi. Sunt firme de proiectare mari în România, dar o entitate care să cumuleze totul ca întrun mall – nu există. O entitate care să ofere 15-20 de linii de business bine conturate – nu cred că mai există alta în România decât noi.