Romania on TOP 10

Mărțișorul se oferă doamnelor și domnișoarelor, nu bărbaților, exceptând zona Bucovinei. Femeile pot oferi un mărțișor mamelor, fetițelor sau altor doamne pe care le respectă.

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Este de bun gust să dăruiți mici amulete, obiecte făcute de dumneavoastră sau cumpărate, însoțite de șnurul tradițional alb și roșu. E de preferat să evitați mărțișoarele cu pene, sclipici, blănițe care denotă prost gust. De asemenea, nu înlocuiți mărțișorul cu alte cadouri costisitoare. Pentru astfel de cadouri există ziua de 8 martie.

Domnii trebuie să ofere un mărțișor ales de ei înșiși, în niciun caz nu vor lua de acasă mărțișoarele primite cu un an în urmă de soție pentru a le oferi anul acesta altor doamne. La fel de nepoliticos e să rugați soția/prietena să aleagă în locul dumneavoastră mărțișoare pentru colege. Fac excepție băieții de vârstă mică — preșcolară sau școlară — care pot apela la ajutorul tatălui pentru a-i alege un mărțișor mamei, învățătoarei, colegei de bancă.

Bărbații nu vor merge niciodată la doamne cu punga plină de mărțișoare din care să își aleagă acestea un mărțișor, este o impolitețe. Un domn care se respectă oferă mărțișorul însoțit de flori de primăvară.

Doamnele și domnișoarele vor mulțumi pentru fiecare mărțișor primit și nu-l vor arunca pe birou sau în poșetă, ci îl vor desface și îl vor prinde la reverul hainei, sau pe bluză/rochie. Cu riscul de a părea că aveți o bluză prea încărcată de mărțișoare, nu veți lăsa niciun mărțișor în punga/plicul în care l-ați primit. O zi pe an puteți purta și 10 mărțișoare, e semn că oamenii s-au gândit să vă facă o bucurie. Dacă ați primit flori, aveți grijă să le desfaceți din ambalaj, să le puneți în apă pentru a nu se ofili.

După 1 martie, puteți alege să purtați un singur mărțișor, până în 9 martie, când, conform tradiției, veți prinde șnurul bicolor de ramurile unui pom fructifer. Se crede că dacă o persoană își pune o dorință în timp ce prinde șnurul de pom, aceasta se va împlini numaidecât.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

La 23 februarie, Sultanatul Brunei sărbătorește ziua independenței față de protectoratul britanic (1984).

Foto: (c) turistik.ro

Liniștit și opulent, dar în același timp modern și tradițional, capitala Sultanatului Brunei, Bandar Seri Begawan, beneficiază de o moștenire istorică, arhitecturală și culturală deosebit de bogată.

Ocupând o suprafață de 571 km pătrați și având o populație de peste 279.924 de locuitori, acest oraș format pe malul nordic al râului Brunei reprezintă centrul guvernamental și financiar al țării. În plus, Bandar Seri Begawan este totodată și inima peisajului cultural din Brunei, fiind gazda unora dintre cele mai venerate obiective turistice ale țării, precum moscheea sultanului Omar Ali Saifuddien.

Capitala, inițial cunoscută ca Bandar Brunei sau Orașul Brunei, a primit actualul nume la 5 octombrie 1970, din partea sultanului Omar Ali Saifuddien III (1914-1986).

Foto: (c) turistik.ro

Principala atracție a orașului o reprezintă, fără îndoială, moscheea sultanului Omar Ali Saifuddien, un simbol al țării, dar și unul dintre cele mai frumoase lăcașuri de cult din întreaga lume. Exemplu al arhitecturii islamice moderne, această clădire înaltă de 52 de metri, a fost construită în 1958, pe o lagună artificială de pe malul râului Brunei, și prezintă un dom învelit în aur pur, grădini luxuriante cu numeroase fântâni, iar în interior pereți de marmură italiană, covoare scumpe și un lift.

O altă moschee, la fel de interesantă, este moscheea Jame’Asr Hassanal Bolkiah, cunoscută de localnici sub denumirea de moscheea Kiarong. A fost construită pentru a marca cea de-a 25-a aniversare a domniei sultanului Hassanal Bolkiah (aflat pe tronul țării din 1967).

Muzeul Național al Bruneiului — Muzeul Brunei — a fost deschis oficial de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, în 1972. Este situat în zona arheologică de la Kota Batu, la doar 5 km de Bandar. Principalele sale colecții includ istoria naturală a țării, obiceiurile și tradițiile țării, vestigii ceramice, dar și articole reprezentând începuturile industriei petroliere.

Alte puncte de interes sunt: Muzeul de Tehnologie Malay, deschis publicului în 1988, Muzeul regal ”Regalia”, situat în apropiere de centrul orașului și dedicat sultanului Hassanal Bolkiah (construit în 1992), Centrul de Istorie Brunei, înființat în 1982; Galeria de Timbre Brunei; ”Casa celor 12 acoperișuri”, una dintre cele mai vechi clădiri ale orașului, construită în 1906, găzduiește, în prezent, o serie de colecții care fac referire la lunga relație dintre sultanat și Marea Britanie.

Palatul ”Istana Nurul Iman” este reședința oficială a Majestății Sale, sultanul Hassanal Bolkiah. Construcția a fost finalizată în 1984, devenind astfel cel mai mare palat prezidențial din lume, dar și cea mai spațioasă reședință familială ridicată vreodată. Palatul are 1.788 de camere, 257 de băi, o sală de dans pentru 5.000 de persoane, o moschee încăpătoare ce poate găzdui până la 1.500 de oameni, 5 piscine și o parcare pentru 110 automobile. Impozanta clădire nu este deschisă publicului decât cu ocazia sărbătorii islamice Hari Raya Aidilfitri, ce are loc în fiecare an. În cele trei zile de sărbătoare sunt așteptați aproximativ 110.000 de vizitatori.

În Bandar Seri Begawan se găsește cel mai mare sat pe apă, ”Kampung Ayer”, locuit de peste 20.000 de oameni. Vechi de peste 1.000 de ani, satul este alcătuit din peste 4.200 de structuri ce includ case, moschei, restaurante, școli, magazine și un spital, toate conectate între ele prin 29.140 m de poduri de lemn. Cea mai bună modalitate de a vizita ”orașul pe apă” este cu ajutorul unui taxi acvatic.

Foto: (c) turistik.ro
Orașul oferă, totodată, posibilitatea de relaxare în multele dintre spațiile sale verzi, precum parcul ”Bukit Subok”, cu o panoramă excelentă asupra satului pe apă, parcul ”Jalan Tasek Lama”, situat la o distanță extrem de mică de centru, parcul ”Persiaran Damuan”, creat în 1986 ca o piață, care impresionează printr-o expoziție permanentă ce prezintă opera câte unui sculptor din fiecare țară a Asiei de Sud-Est, dar și prin cele mai frumoase priveliști către palatul Istana Nurul Iman.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

În acest an, în Biserica Ortodoxă, Postul Sfintelor Paști sau Postul Mare începe în 23 februarie. Postul Paștilor ține șapte săptămâni, începe după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai și se încheie în Sâmbăta Mare.

Biserica Sf. Nicolae din satul Chituci, județul Vâlcea
Foto: (c) Ligia RIZEA / ARHIVA PERSONALA


Postul Sfintelor Paști, numit și al Păresimilor, este cel mai lung și mai aspru post rânduit de Biserica Ortodoxă și de aceea are și denumirea de Postul Mare. Are menirea să pregătească duhovnicește pe credincioși pentru marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului.

Postul dinaintea Paștilor evoca postul de patruzeci de zile ținut de către Domnul nostru Iisus Hristos în pustie, înainte de începerea activității Sale mântuitoare (Matei IV, 2; Luca IV, 1-2), de unde și denumirea de Paresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime. Astfel, chiar dacă practic Postul Sfintelor Paști durează șapte săptămâni, el este socotit de patruzeci de zile (șase săptămâni), cele de la începutul Postului, întrucât ultima săptămână, Săptămâna Patimilor, împreună cu Sâmbăta lui Lazăr și cu Duminica Floriilor sunt considerate zile și praznice aparte.

În imnografia bisericească, Postul Mare este numit metaforic și “calea mântuirii”, “ușile pocăinței”, “maica curăției” sau “vremea luptelor duhovnicești”.

Perioada Postului Mare este una specială nu numai din punct de vedere duhovnicesc, dar și liturgic. În primele patru zile ale celei dintâi săptămâni a Postului Mare, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba Pavecerniței Mari, în timpul căreia se citește Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Cunoscută drept “Canonul lacrimilor”, această creație în versuri a Sfântului Andrei, arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul este citit din nou în formulă completă în săptămâna a V-a a Postului Mare.

Slujba de Înviere de la Săpânța
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Pe toată perioada Postului Sfintelor Paști, în biserică are loc o schimbare, începând cu rânduiala slujbelor și până la culoarea veșmintelor liturgice.

Clericii Bisericii Ortodoxe îmbracă în acest Post al Păresimilor și mai ales în prima săptămână, haine cernite de luni până vineri, urmând ca în zile de sâmbătă și duminică să îmbrace veșminte luminate, specifice săvârșirii Sfintei Liturghii. Zilele de luni și marți din prima săptămână a Postului Mare sunt zile aliturgice (când nu se oficiază nicio liturghie), iar în zilele de miercuri și vineri este săvârșită Liturghia darurilor înainte sfințite.

În cele 7 săptămâni ale Postului Mare se oficiază toate cele trei Liturghii ale Bisericii Ortodoxe: cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, cea a Sfântului Vasile cel Mare și Liturghia Darurilor înainte sfințite.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea Onogea)

Pregătirea pentru intrarea în postul Sfintelor Paști începe din Săptămâna Albă, când creștinii au dezlegare la lactate, ouă și pește și care se încheie cu petrecerea din duminica de Lăsatul secului, și continuă cu prima săptămână din Postul Mare, numită în popor Săptămâna Caii lui Sân’ Toader, care, în tradiția populară, cuprinde practici de curățire, de potolire a entuziasmului excesiv din perioada anterioară.

Foto: (c) Romulus BRUMA / Arhiva AGERPRES

Anul acesta, prima săptămână din Postul Mare este cea din perioada 23 februarie-1 martie.

Prima zi după Lăsatul secului se numește Lunea curată (anul acesta la 23 februarie). În tradiția populară, în această zi, unul dintre membrii familiei care se trezea mai devreme, scutura afară fața de masă cu firimiturile rămase de la ospățul din ajun, zicând: “Veniți păsări să vă dau și vouă din bucatele mele cu care prind postul, dar și voi să prindeți post de la bucatele de vară”. Acest ritual era săvârșit cu scopul de a apăra recoltele de atacurile păsărilor. De asemenea, femeile se ocupau cu spălatul vaselor cu leșie, pe care le urcau apoi în podul casei, pentru a fi schimbate cu vasele folosite în perioada postului. Acum începe Postul Mare propriu-zis, care durează șapte săptămâni și în care nu se consumă produse din carne, lapte, brânză și ouă, ci doar alimente de origine vegetală. Această zi era consacrată și preparării borșului, aliment nelipsit din post. Din marțea de după Lăsatul secului, în gospodăriile tradiționale se torcea și se țesea de zor, femeile și fetele pregătind deja hainele cu care aveau să se îmbrace în ziua de Paști. Practic, în această săptămână, viața revine la o perioadă de liniște, fără petreceri zgomotoase, se fac urări de sănătate, oamenii se împacă.

În Biserica Ortodoxă, prima sâmbătă din Postul Mare este Sâmbăta Sfântului Teodor, de numele căruia se leagă introducerea binecuvântării colivei în tradiția liturgică a Bisericii, dar care în tradiția populară marchează trecerea de la anotimpul rece la cel cald. În tradiția populară, caii care-l însoțeau pe Sân’ Toader păzeau Soarele, pentru a evita fuga acestuia către miazănoapte și pentru a salva, astfel, omenirea de la noaptea veșnică. Conform credinței populare, caii lui Sân’ Toader sunt ființe mitice cu aspect de flăcăi cu coada ascunsă în ițari și cu copitele ascunse în opinci, care readuc ordinea la începutul postului.

Sâmbăta Sfântului Teodor este marcată și de o serie de ritualuri populare. Fetele obișnuiau să meargă la pădure înainte de răsăritul soarelui, în locuri curate, de unde scoteau rădăcini de iarbă mare, iar în locul lor puneau sare, făină sau alte produse. Acasă, fierbeau aceste rădăcini, iar cu infuzia rezultată se spălau pe cap, în credința că le va crește părul mare și frumos, iar când se pieptănau spuneau: “Toadere, Sân’ Toader,/Dă cosiță fetelor cât coada iepelor/Și chică pruncilor cât coama cailor”. Cele care nu ajungeau la pădure se mai puteau spăla cu fiertura unui snop de fân din ieslea cailor, pentru a avea părul frumos și bogat și pentru a fi plăcute feciorilor. Uneori, după ce-și spălau cosițele, fetele așezau ligheanul sub pat, puneau busuioc și puțin păr sub pernă, în speranța că-și vor visa ursitul. Pe de altă parte, flăcăii își tăiau pletele și le ascundeau într-o scorbură de răchită, să le crească părul des precum răchita. Tot în această zi, odată ce împlineau 14 ani, fetele se pieptănau cu cărare pe mijloc, semn că au intrat în categoria fetelor de măritat, putând fi introduse de flăcăi în hora satului. În Bucovina se obișnuiește ca în această zi să se tundă coama vițeilor și a cailor, iar părul rezultat este pus în mușuroaiele de furnici, pentru ca “animalele din gospodărie să se înmulțească precum furnicile”.

În fapt, această săptămână este prima din Postul Mare, în care nu se mai organizează petreceri cu muzică, nu se mănâncă ”de dulce”, dar mai ales, se fac fapte bune, oamenii se împacă, într-un cuvânt — credincioșii se pregătesc pentru a putea primi Sfânta Împărtășanie și pentru a întâmpina Sărbătoarea Învierii Domnului cât mai curați sufletește.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Guyana, stat situat în America de Sud, pe coasta Caraibilor, sărbătorește la 23 februarie Ziua Națională. De obicei la această dată, care marchează declararea Republicii, în 1970, se desfășoară Festivalul sau carnavalul Mashramani, adesea abreviat ”Mash”.

Foto: (c) theguyanese.gy/gallery
În Guyana, ”Mashramani” se poate traduce ca ”Celebrarea recoltei” sau ”Sărbătoare după muncă grea”, fiind un cuvânt derivat dintr-o limbă amerindiană. Potrivit istoriei locale, prima celebrare Mashramani ar fi avut loc în orașul minier Linden. La 23 februarie 1970, Mashramani a avut un imens succes, locuitori din toate regiunile țării venind la Linden, pentru a sărbători noul statut de Republică al țării, cu trei zile de dansuri frenetice și distracție.

Ca urmare a primirii cu răsunet de către guyanezi, un oficial guvernamental a purtat discuții, pentru a aduce evenimentul în capitala Georgetown, cu inițiatorii evenimentului din Linden, care organizaseră carnavalul și după declararea independenței de Marea Britanie (1966). Totodată, președintele de atunci, Forbes Burnham, a fost de acord ca Mash să devină eveniment național.

Sărbătoarea Mashramani evidențiază, de asemenea, și un moment de oglindire a societății multietnice din Guyana, întrucât la eveniment iau parte reprezentanți ai fiecărui grup etnic, costumați în port tradițional. Carnavalul Mashramani cuprinde parade, muzică interpretată cu instrumentele de percuție specifice zonei Caraibe, dansuri, jocuri și evenimente gastronomice. Paradele de costume multicolore, care animează străzile, cuprind dansuri cu acrobații, ce amintesc de moștenirea africană a țării. Competițiile de calipso, presărate cu aprecieri înțepătoare, reprezintă un alt ingredient nelipsit pentru Mash, și culminează cu încoronarea unui Rege sau a unei Regine a ediției.

Festivitățile din cadrul Mashramani devin din ce în ce mai ample și impresionante cu fiecare an, datorită implicării tot mai intense a artiștilor locali în organizarea și producția evenimentului. Costumele participanților au devenit mai colorate și mai strălucitoare odată cu aportul tinerilor designeri.

Foto: (c) culture.mcys.gov.gy

Evenimentul anual Mashramani este organizat de un departament din cadrul Ministerului Culturii, Tineretului și Sportului din Guyana, desemnat special pentru planificarea și coordonarea evenimentelor naționale. Anul acesta, mai multe regiuni și orașe vor fi împânzite de reprezentații și competiții de dansuri calipso și soca, concerte și marșuri, evenimente literare, parade pentru copii, expoziții și ceremonii dedicate steagului național.

AGERPRES/ (Documentare—Roxana Mihordescu, editor: Irina Andreea Cristea)

Sursa: supradotati

de Oana Dan 05-02-2015

Are 17 ani, e in clasa a X-a la Liceul “Grigore Moisil” din Bucuresti si tocmai a lansat prima sa aplicatie de smartphone numita „Cum se scrie?” disponibila deocamdata doar pentru Android. Cum a ajuns sa creeze o astfel de aplicatie, ce obiective are mai departe si, mai ales, care este scopul unui asemenea proiect?

Mihai Zinculescu e elev in clasa a X-a la specializarea “mate-info” in cadrul Liceului “Grigore Moisil” din Capitala si e pasionat de programare de aproape un deceniu. De cand era in clasa a II-a se gandeste la posibile aplicatii si marturiseste ca multe idei ii vin cand canta la pian, o pasiune care dateaza dinainte de a merge la scoala.

Aplicatia „Cum se scrie?” lansata recent in Google play store a fost gata in trei saptamani si este primul proiect de acest gen al lui Mihai Zinculescu. Adolescentul mai are pe lista inca patru idei, dar deocamdata se limiteaza la a dezvolta aceasta aplicatie, in speranta ca va ajunge la 50.000 de descarcari si ca va crea si o versiune pentru IOS.

„Ideea mi-a venit in timp ce scriam si ma tot intrebam cum e corect «de acord sau deacord /defapt sau de fapt». Cautam si ma informam, dar nu am gasit un site care sa cuprinda toate greselile”, spune liceanul.  Asa ca a decis sa creeze el – cu ajutorul unor prieteni care s-au ocupat de teste –  o aplicatie menita sa rezolve astfel de dileme.

„Am primit intrebari precum «pai si nu exista scoala?». Exista scoala, dar la scoala nu se face numai gramatica limbii romane. Gramatica se face pana in clasa a VIII-a. Incepand cu liceul se face literatura. Chiar daca esti un elev constiincios, tot se mai pot strecura cateva greseli”, detaliaza Mihai Zinculescu.

DEX+DOOM=Cum se scrie corect?

Aplicatia lui este si un DEX (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane) si un mic DOOM (Dictionarul Ortografic Ortoepic si Morfologic) si e foarte usor de folosit: introduci un cuvant, iar aplicatia cauta pe internet explicatiile din DEX. In curand, la cererea utilizatorilor, aplicatia va putea sa gaseasca si sa corecteze greselile dintr-un text.

Avantajele folosirii acestei aplicatii, potrivit creatorului ei, sunt faptul ca ocupa mai putin de jumatate de MB in telefon, este intituitiva si rapida, nu contine reclame si este gratuita pentru telefoanele care folosesc sistemul de operare Android. Zinculescu spune ca daca dezvolta o varianta pentru IOS, aceasta ar putea costa 1 euro.

Munca lui, pe care o descrie titanica din punctul de vedere al timpului si al resurselor alocate, nu se incheie insa aici. Aplicatia este actualizata cel putin o data pe saptamana, iar baza de date se mareste cu aproximativ 50 de expresii noi pe zi.

Zinculescu considera ca aplicatia “Cum se scrie?” – este lectia de gramatica, iar o alta aplicatie disponibila pentru telefoane si numita “Stii sa scrii?” – este testul.

El mai spune ca dintre toate greselile de gramatica, cel mai tare il irita cele care presupun dublarea gresita a consoanei, cum ar fi “innapoi/innainte” si cele care tin de dublarea sau triplarea i-ului la plural („copi” in loc de “copii” sau “copiii”).

Aplicatia poate fi descarcata AICI. 

Multumim autorului Oana Dan, eroina mea.

Sursa: dela0

 Foto: Silviu Panaite / Dela0.ro 06-12-2013

De Ziua Nationala a Romaniei, a primit de la mai multe cunostinte urari de „la multi ani”, iar pentru Florian Colceag a fost un semn de coeziune si de rezonanta din partea celorlalti - o sansa pentru recuperarea a ceea ce numeste „inteligenta de grup”. Intr-un interviu pentru Dela0.ro, antrenorul de genii Florian Colceag vorbeste despre ce trebuie sa facem si ce n-avem voie sa facem cu Romania.
  31K    111  37.5K
Florian Colceag nu are lacrima usoara, dar intrebarea reporterului ii dezlantuie emotii pe care nu le mai poate, pur si simplu, controla.
 
Camera e inundata de lumina galbena, inselatoare a zilei, de parca ar fi inceput de vara, iar iarna nu ar soma tot mai insistent paltoanele sa stea departe de sifoniere. In surdina, cateva acorduri de muzica clasica parasesc difuzoarele televizorului, sabotand linistea cruda a decorului spartan inainte de a se furisa nevazute spre colturile incaperii.
 
Barbatul isi intoarce privirea intr-o parte, fugind de ochii iscoditori ai interlocutorului, isi aduna cateva secunde nodurile din gat si dupa ce revine in pozitia initiala murmura mai mult pentru sine: iertati-ma...
 
Apoi, repeta aproape mecanic intrebarea, cautand parca inca putin timp pentru a-si face ordine in ganduri. "Ce m-a determinat sa nu ma dau batut?". "Stiti, i-am promis mamei mele, pe patul de moarte, ca nu voi renunta sa incerc sa fac ceva pentru tara asta. Angajamentul asta nu-l voi putea uita vreodata."
 
Florian Colceag s-a nascut in 1951, in judetul Gorj, si antreneaza genii. Are zeci de medalii de aur obtinute de olimpicii pe care i-a ghidat la un moment sau altul la competitiile internationale de matematica. E presedintele unei asociatii pentru copii supra-dotati si probabil singurul profesor din Romania care nu educa, ci calauzeste.
 
Nu doarme mai mult de patru ore pe noapte, telefonul mobil ii suna fara incetare, iar in curtea casei sale din apropierea Bucurestiului ar putea fi confundat cu un fel de Epicur modern, care isi strange discipolii la o sueta despre frumusetea simpla si uitata a vietii.
 
Dela0.ro: Ce sunteti? Matematician, psihopedagog, antrenor de genii?
Florian Colceag: Sunt taran.
 
Taran?
Da, sunt un taran care a devenit matematician, un matematician care a devenit psihopedagog si un psihopedagog care a devenit un economist. Dar la baza sunt taran si mi se pare absolut normal sa recunosc asta. Eu iubesc tara, imi place natura.
 
Asta defineste un taran, iubirea pentru ce il inconjoara?
Iubirea pentru natura si iubirea pentru tara. Pana la urma ei, taranii, sunt talpa tarii, nu?
 
Mai lucrati pamantul in momentul de fata?
Cand mai apuc o fac cu placere.
 
Aveti manualitate in sensul asta?
Am si e minunat.
 
Tineti o gradina aici, la Mogosoaia?
O mica gradinita. Avem si o sera.
 
Ce plantati?
Rosii.
 
Le mancati dumneavoastra?
Desigur, sunt foarte bune.


"Avem nevoie de genii"

> De ce albina este o resursa infinit mai importanta decat aurul, ce legatura are ea cu gazele de sist si exploatarea de la Rosia Montana, cum merge modestia mana in mana cu genialitatea, dar mai ales de ce avem nevoie sa recuperam un model cultural pierdut? Raspunsurile la toate aceste intrebari, intr-un interviu despre cunoastere, limite si inteligenta superioara cu matematicianul Florian Colceag.
 

Dela0.ro: Ce este geniul, domnule Colceag? Cum se vede el din postura omului care lucreaza cu tineri supra-dotati?
Florian Colceag: In general, geniul este confirmat de istorie. Rareori cineva este descoperit ca fiind genial in cursul vietii proprii. Faptele pe care le-a comis, ce a descoperit si asa mai departe ii confirma genialitatea. Asta este intotdeauna post-factum. Dar acum, din punctul de vedere al profesionistului care lucreaza cu persoane cu abilitati foarte inalte, va pot spune ca oamenii acestia, cei care au potentialul de a fi recunoscuti mai tarziu ca genii, au o hotarare, o dorinta de cunoastere si o deschidere intelectuala uriase. Practic sunt de neoprit in dorinta lor de a rezolva problemele, de a descoperi solutiile optime si de a sparge portile cunoasterii.
 
In rest, sunt oameni cat se poate de normali. Geniile sunt, in primul rand, niste oameni extrem de modesti. Daca intrebam un geniu daca e geniu va raspunde nu. Va spune ca e un om absolut obisnuit si ar avea dreptate. Genii sunt oameni care isi cunosc lungul nasului si aici intervine sfera cunoasterii a lui Platon: ignorantii au sfera cunoasterii foarte redusa, dar si contactul lor cu necunoscutul este foarte mic, iar din cauza asta au impresia ca daca vor mai afla cateva lucruri vor sti, de fapt, tot.
 
Au putine indoieli, in ultima instanta...
Asa e.
 
... in vreme ce, pe de alta parte, un geniu are multe. Asta spuneti?
Nu neaparat indoieli. Un geniu are deschideri. Are enorm de multe deschideri. Practic, intelegand mult, vibrand si rezonand fata de tot el este, in primul rand, impresionat de complexitatea uriasa, incredibila, infinita a universului, de armonia lui si, in permanenta, pus in fata provocarii de a-si depasi limitele proprii si limitele de specie.
 
Nu uitati ca noi avem un organism limitativ si puterile noastre sunt limitate. Evoluam ca sa ne mai marim limitele, sa ne mai departam granitele. De aceea un geniu este modest. El stie ca este la marginea posibilitatilor umane de a rezolva problemele.
 
Isi intelege, cu alte cuvinte, pozitia insignifianta in peisajul general al lucrurilor?
Sigur. Ca om, esti nimic in fata infinitului de fiecare data, dar esti extrem de important in anumite momente. Pentru ca acest putin, acest infim in ansamblul intreg poate asigura ceva: sustenabilitatea. Si atunci geniile sunt extrem de responsabile.
 
Credeti ca suntem toti parte a unui mecanism, mici rotite intr-o masinarie universala care se invarte la nesfarsit?
Sunt convins, doar ca nu suntem niste rotite, suntem modelul mecanic insusi. Daca vreti, suntem niste celule intr-un organism mai mare. E mai degraba un modul fractal de tip biologic. Oamenii apartin omenirii, omenirea apartine unui ecosistem, si asa mai departe. Aici fiecare are responsabilitati de nisa, proprii.
 
Dupa ce a inceput sa se studieze cu atentie alcatuirea ecosistemelor si s-a ajuns la intelegerea faptului ca planeta este vie si ca, de fapt, metabolismul planetar exista si tot ce se intampla cu substantele pe planeta face parte din metabolismul planetar, a inceput sa se reconfigureze si modul de gandire al oamenilor.
 
Am devenit din ce in ce mai constienti ca facem parte dintr-un sistem extrem de complex si ca avem responsabilitati fata de acest sistem. Din nefericire acest lucru s-a intamplat recent. Nu e nici un secol de cand a inceput sa se configureze aceasta imagine.
 
De ce spuneti „din nefericire”?
Pentru ca oamenii merg inca pe vechile paradigme si reusesc sa faca praf mediul. Va dau un exemplu care trebuie sa fie cunoscut de toata lumea. Ma uitam la actiunile politice ale guvernului actual si ale lui Victor Ponta, in special, in privinta gazelor de sist si a exploatarilor cu cianuri de la Rosia Montana.
 
Goana lor dupa profit, dupa spaga, sa mai puna mana pe ceva inainte sa crape totul – ceea ce se vede si din faptul ca toti cumpara terenuri pe care sa le vanda mai tarziu, sa le tranzactioneze si speculeze, intrucat, de fapt, e o specula ordinara –, goana lor asadar arata ca nu le-a pasat de nimic si nu le pasa de nimic. Dar ei nu se gandesc la faptul ca se intoarce roata.
 
Puteti fi mai explicit?
In momentul in care Romania este expusa poluarii toxice cu cele doua tehnologii, cianuri si substante chimice la gazele de sist, mor albinele. Deja este un fenomen care se petrece la nivel mondial. Noi suntem una dintre putinele  tari cu un potential urias pe care nu il vede niciun politician: avem inca albine. Si avem destul de multe.
 
E albina o resursa mai importanta decat aurul?
Enorm! Mult mai mult! Infinit mai mult! In primul rand pentru ca odata cu moartea albinelor nu se mai face agricultura, caci nu mai avem fructe. Albinele sunt cele care polenizeaza totul. Romania avand un mediu curat, la care ar trebui sa tina din rasputeri, ar putea fi furnizorul de hrana al Europei, in conditiile in care mor albinele in alte parti din cauza poluarii industriale. Asta ar insemna ca am scapa de toate crizele fara probleme.
 
Dar tocmai acest lucru nu il mai putem face pentru ca ne vindem pamanturile pe nimic, poluam mediul si il distrugem ceea ce va produce efectul contrar. Cei care vor cumpara terenuri pe care le stiu productive se vor pacali odata cu inceperea mortii albinelor. Iar asta se va produce din cauza exploatarii gazelor de sist si din cauza Rosiei Montane.
 
Si atunci, in loc sa cumpere un pamant care este fertil si prosper si pe care se poate face orice, vor cumpara un semi desert. Iar cei care au transformat Romania intr-un semidesert vor fi priviti, bineinteles, cu prea putina ingaduinta de ceilalti, extorcati, inselati si jefuiti de politicienii nostri. Asa ca nu stiu prin ce gauri de sarpe sau de soareci se vor ascunde acesti politicieni in clipa in care ii vor cauta mafiotii care le-au cumparat pamanturile.
 
Poate gresiti plecand de la premisa ca majoritatea populatiei cunoaste circuitul pe care il expuneti.
Nici nu mai conteaza, vrand-nevrand acest lucru va devine vizibil in termen scurt. In Franta mai sunt jumatate din albine. Albinele mor de poluare si de o viroza. Singura pavaza impotriva acestei viroze este un mediu curat. Dar noi am reinceput industria poluanta. Din momentul asta eu nu vad bine nici Romania, nici pe cei care au vandut-o, au tradat-o si au facut-o praf.
 
Asta inseamna ca nu vedeti bine lumea industriala in general?
Nu. Inseamna ca lumea industriala se schimba si ca apar noi tehnologii. Este perioada in care pe ciclul economic se lanseaza generatii de noi tehnologii neinvazive. Ele nu mai au si capacitatea de a distruge si de a dezechilibra mediul. Dar noi, in loc sa ne centram pe dezvoltarea de noi tehnologii, ne grabim sa distrugem mediul, tara, natiunea, cultura.
 
Apropo de ce discutam inainte despre genii: oamenii care au abilitati inalte, cultura si intelegere pot face conexiuni. Dar tocmai din cauza asta sunt incomizi. Uitati-va la Eminescu, care a fost foarte incomod si a deranjat enorm de mult la momentul respectiv. La fel, Cosbuc. A fost foarte deranjat. Amandoi au fost scosi pe tusa si ajutati sa moara.
 
Suna a teoria conspiratiei...
Din pacate, nu e vorba de teoria conspiratiei, e vorba de modelele culturale pe care le are un popor si care fac ca el sa se invarteasca in jurul aceluiasi punct fix. Din timp in timp ajungem din nou la aceleasi stari si la aceleasi perioade. Se roteste  roata, dar tot pe aceleasi situatii.
 
Cand s-a mai intamplat sa avem asa o vanzare masiva de pamanturi? La 1907. Si ce scris Cosbuc? „Sa nu dea Dumnezeu cel sfant sa vrem noi sange, nu pamant! Cand nu vom mai putea rabda, cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa nici in mormant.”
 
Deci, daca incepe o reactie populara impotriva politicienilor care vand tot, va fi un al doilea 1907. Ce se intampla acum la Pungesti este un prim semnal. Asa a fost si atunci. Modul de gandire al poporului roman ramane acelasi. Nu a fost distrus nici de Hollywood, nici inselat cu tot soiul de percepte. Romanii si-au pastrat cultura, ei continua sa fie tarani.
 
Poezia pe care ati invocat-o a fost intens folosita de propaganda comunista pentru demonizarea monarhiei. Iar comunismul a venit la pachet cu o industrializare ingrozitoare...
Sigur.
 
...departe de industrializarea de care vorbiti, una prietenoasa cu mediul.
Bineinteles.
 
Asadar depinde ce se intampla dupa acest gen de miscari, cine le capitalizeaza imaginea.
Asa este, exact asta doream sa va spun. Uitati-va bine ca asta este si dorinta politicienilor: sa repete comunismul. Tot ce s-a intamplat in ultimii ani sub mana lui Basescu, adica politizarea administratiei, politizarea educatiei, politizarea sanatatii, politizarea sectoarelor care nu au nicio treaba cu politica, totul este o repetare fidela a ce s-a intamplat dupa 1947.
 
Noi cadeam in aceleasi sleauri. Insa politicienii nu se gandesc ca pot aluneca in sleaurile astea si pot sa se friga. Nici romanii nu s-au gandit pana acum ce trebuie facut, caci nu au avut destula cunoastere.
 
Ca efect al asa-numitului exod al creierelor?
Vedeti, inteligentele inalte sunt deranjante. Ai nostri si-au luat masuri ca sa scape de ele si au scapat de cat de multi au putut. Acum ar fi momentul culegerii roadelor. Atat au muncit ca sa scape de creiere, atat au muncit ca sa fure si sa stranga o gramada de bani!
 
Sunt peste o mie de miliarde de euro disparuti in ultimii 20 de ani din Romania, bani care nu sunt in contabilitati. Asta inseamna peste o treime din produsul intern brut pe an furat in fiecare an. Si au facut-o pe diverse cai, falimentand intreprinderile, vanzandu-le la fiare vechi si asa mai departe. Dar asta este rezultatul.
 
Nu e specific doar Romaniei. Uitati-va la toate celelalte tari postcomuniste.
Ati pus intrebarea cu teoria conspiratiei: acum suntem in momentul in care vedem nu doar ca s-a intamplat, ci si ca se intampla in continuare. Vedem tari europene care pica, pica urat si dezastruos. Grecia au cumparat-o deja nemtii.
 
Daca-mi permiteti o gluma, s-ar putea nici sa nu fie asa rau. Vi se pare Germania un model prost de tara?
Nu e problema de administrare. Germania a administrat Bulgaria la un moment dat cand tara era in faliment si nu a administrat-o rau. Problema este, insa, ca distrugi o cultura. Iar asta este un lucru foarte grav. Vedeti, oamenii sunt mai destepti, mai putin destepti, mai etici, mai putini etici, dar cultura are radacini foarte vechi. Cultura este singura valoare pe care noi o pastram in timp si care ne da nu numai identitate, ci si rol functional in cadrul celorlalte natiuni.
 
"Eu sunt taran. Bunica mea era taranca. De la ea am invatat o gramada de lucruri. Am ajuns sa cunosc o cultura care are radacini neolitice, cu un bun-simt si o intelepciune  absolut incredibile. Acest bun-simt si aceasta intelepciune sunt diamantele pe care noi ar trebui sa le folosim in continuare pentru ca subculturile care au aparut sunt daunatoare. Ne pierdem bunul-simt specific in cultura veche.
 
Iar marea problema este pierderea acestui bagaj cultural, intrucat prin intermediul acestui bagaj stravechi noi aveam o relatie buna cu mediul si ne intoarceam la mediu. Noi eram niste gestionari ai pamantului, nu niste distrugatori. Noi eram oamenii pamantului, nu era doar pamantul al oamenilor. Eram niste intretinatori ai ecosistemului si ai pamantului",
 
Florian Colceag, matematician
 
S-a alterat aceasta filosofie culturala?
S-a alterat atat de tare incat acum distrugem totul. Si distrugem modelul nostru cultural care putea permite o relatie normala cu mediul si care este o solutie pentru problemele  globale, generale.
 
Ganditi-va la drama petrecuta cand Tibetul a fost cucerit de China si au plecat localnicii care incotro. Ei au imprastiat nucleul cultural budist in lume. Inainte de asta, budismul era o religie locala, acum a devenit o religie principala de o importanta maximala. Tibetanii aveau nucleul de cultura cristalizat si au venit cu principii care s-au potrivit pe problemele existente. Ei au adus o contributie uriasa, reusind sa mai echilibreze cate ceva din dezechilibru decizional colosal.
 
Noi avem, de asemenea, niste resurse de cultura pe care le pierdem inainte sa se valorifice. Exodul aceasta de creiere dupa zeci de ani de comunism nu mai produce si o diseminare a culturii bunului-simt care ar putea sa ne dea o sansa sa rezistam ca specie, sa nu ne autodistrugem. Si aici apare marea problema: avem nevoie de genii.
 

Intrebare pentru politicieni: "Vor sa fie cei mai bogati morti din cimitir?"

> De ce s-a alterat inteligenta de grup, cum suna varianta romaneasca a povestii lui Ali Baba si a celor 40 de hoti, care sunt solutiile pentru promovarea si sustinerea unei selectii bazate pe performanta si cum se pot inlatura efectele dezastruoase ale cancerului politizarii?


Dela0.ro: Modelul cultural romanesc pe care l-ati invocat mai devreme a fost suficient de puternic incat sa reziste comunismului, incat sa mai avem acum ceva de salvat?
Florian Colceag: Filonul acestui model este foarte vechi, el apartine popoarelor care au trait pe teritoriul Marii Negre inainte sa comunice Mediterana cu Marea Neagra prin Bosfor si Dardanele. Aici este un nucleu care s-a imprastiat odata cu revarsarea apelor mediteraneene. S-a imprastiat radial pe toata zona europeana, in Asia Mica si chiar in nordul Africii, pana acolo a ajuns. Iar prin marile invazii a ajuns pana in India.
 
Daca stai si cauti sa vezi care este scheletul acestui filon, afli ca el tine de familie, de respectul stramosilor, de respectul mediului, de bunul-simt si bucuria vietii.
 
Sunt, mai degraba, aspecte caracteristice inteligentei de grup, nu celei individuale.
Este inteligenta de grup, e adevarat. Dar asta a creat linia culturala care a permis inclusiv existenta Drumului Matasii. Asa ceva nu trebuie alterat.
 
Credeti ca n-a fost deja alterat? Haideti sa ne uitam la Romania de astazi: inteligenta de grup pare la cote minime.
Asta a fost efectul manipularii, al conspiratiei, daca vreti, de care va spuneam mai devreme. A fost o alterare care a slabit nu numai poporul, a slabit radacina culturala, noi suntem acum perisabili din punctul acesta de vedere. Dar ne putem reveni daca avem niste oameni intelepti la carma.
 
Ce rol are geniul in revenirea viitoare a Romaniei?
Asta este rolul geniului: revenirea si recuperarea potentialelor. Dar rolul politicianului este, in general nu numai la noi, sa micsoreze aceasta revenire pentru ca, in general, politicienii si afaceristii traiesc generand crizele. Daca ii aduci pe oameni la flamanzenie si nu mai au ce manca, atunci poti vinde un morcov pe o tona de apa. Aici este toata istoria.
 
Stiti ca in calatoriile lui Magellan sau ale lui Columb se ajunsese sa se vanda un sobolan de cala de vapor pe un diamant, pe o piatra pretioasa. Resursele de hrana erau minimale si atunci vindeau orice sa mai supravietuiasca o zi. Daca noi mergem pe ideea minimala ca businessul lor conteaza, as vrea sa ii intreb si eu pe acesti politicieni daca vor sa fie cei mai bogati morti din cimitir. Caci pana la urma tot acolo ajungem. La ce le va folosi? Ei cred ca totul e vesnic.
 
Va atrag atentia asupra unui detaliu: intrebarea dumneavoastra vizeaza o zona de inteligenta superioara necaracteristica acelora pe care ii chestionati.
Ma bucur ca intelegeti acest lucru. Aici avem o problema. Am fost invatati sa nu ridicam inteligentele superioare in fruntea deciziilor. Romanii au pus la conducere tot soiul de oameni cu inteligenta lipsita de perspectiva, de orizont. Si au avut intotdeauna o mare admiratie pentru hoti. Hotii erau si sunt semizeii locului. Dar acum, cred, s-au saturat de hoti, care ne-au jefuit in ultima perioada suficient de mult incat sa ne aduca din nou la starea de spirit din 1907. Este un moment semnificativ acum, suntem in ceasul al doisprezecelea.
 
"Apropo de ce spuneam cu geniul: nu doar ai nostri au incercat sa scape de genii. De Gaulle dupa razboi spunea ca geniile sunt periculoase si ca trebuie scapat de ele pentru ca dau prea mare viteza istoriei. Schimbarile pe care le produc sunt prea brutale. Dar el nu a inteles un lucru esential, ca fara genii nu exista nici solutii de iesire din situatiile imposibile.
 
Numai de la genii poate veni o solutie suficient de bine asezata, de bine structurata ca sa rezolve problemele care s-au conturat intre timp. Si in toate directiile. Ca sunt stiintifice, artistice, ca sunt orice, rolul geniilor este unic. Ei sunt liderii care scot la lumina din intuneric, aducand solutia",
 
Florian Colceag, matematician
 
Acceptand ipoteza dumneavoastra, cum stam la capitolul genii?
Stam bine. La capitolul genii, acest popor inca produce. Din pacate eu gasesc capacitati de genialitate la varste din ce in ce mai mici.
 
De ce spuneti din pacate?
Pentru ca adultii care au genialitate au plecat. Si pleaca, in continuare pleaca. Nu gasesc sprijin.
 
Gasiti, asadar, aproape numai genialitati neslefuite.
Da. Si potentiala genialitate la varste mici. Insa la aceste varste mici este uriasa. Gasesc copiii cu niste abilitati intelectuale normale la copii cu varste de pana la zece ani mai mari. Dar noi nu am reusit pana acum – si aici am o mare problema si un mare of in relatiile cu statul – sa cream, institutional vorbind, pepiniera.
 
Nu am dat drumul la programele de gifted education, desi ele sunt introduse in legea educatiei. Legislatia secundara a zis nu, a luat-o ca De Gaulle sau ca tot soiul de ministrii care imi spuneau: „domnule Colceag, dar de ce sa ii sprijinim pe astia destepti, sa ne ia locul?”
 
Care e ideea dumneavoastra? Sa faceti clase speciale pentru copii supradotati?
Copiii acestia sunt izolati, sunt prea capabili si atunci sufera o reactie sociala negativa. Ei dezvolta abilitati inalte si capacitatea de a rezolva problemele in clipa in care sunt stransi impreuna. E ceea ce se cheama charter center, centre pilot.
 
Aceste centre pilot sunt hranite de scoli care ii selecteaza pe toti copiii prea incomozi, prea destepti, care ii deranjeaza pe profesori, au prea multe raspunsuri, au prea multe intrebari, au prea multa cunoastere, sunt hiperactivi. Copiii acestia sunt foarte deranjanti pentru sistemul educational obisnuit.
 
Si atunci ii scoateti din circuitul normal...
Ies din circuitul normal unde pierd vremea si ii chinuie si pe ceilalti si intra intr-un circuit de specializare inalta, unde isi dezvolta abilitatile pana cand devin utili societatii. Si nu numai utili, devin solutiile la probleme.
 
Cunoasteti vreo tara care functioneaza la scara larga dupa acest model?
Da. Prima care a pornit a fost Australia acum vreo  40-50 de ani. Australia nu stie ce e aia criza, in afara de criza de mediu. Acolo nu se mai simte mirosul oceanului din cauza poluarii si distrugerii algelor.
 
Pai, in spiritul discutiei anterioare, inseamna ca geniile de acolo nu si-au facut treaba foarte bine.
Abia in momentul asta au ajuns si ei sa isi faca treaba, pentru ca trebuie timp ca sa dezvolti oameni si trebuie timp sa ii si plasezi acolo unde au putere de decizie. Australia este liderul mondial pe nanotehnologie si lucreaza intr-un stil incredibil ca sa rezolve problemele de mediu. Si este o preocupare permanenta in directia asta si care da rezultate.

Dar sistemul nu a ramas doar in Australia, s-a imprastiat in toata lumea. Se imprastie cu viteza inclusiv in tari in care nu te-ai fi asteptat, cum ar fi tarile arabe unde pot sa traiasca linistiti cu burta la soare pentru ca le vin banii din petrol. Ei bine, au inceput sa inteleaga foarte bine ca resursele se epuizeaza, ca oamenii sunt niste puturosi, ca s-au invatat sa nu faca nimic, ca le-au venit subventiile de la stat, ca viitorul este extrem de nesigur si investesc acum enorm in educatia geniilor, dezvoltand cu ajutorul lor tehnologii care sa fie inlocuitoare de petrol.

Iar la polul opus, sustineti, este Romania care ignora stimularea si valorificarea celor supra-dotati?
Nu ignora, se teme. Romania se teme de genii, se teme de copiii extraordinari, pur si simplu se teme.
 
De ce spuneti ca se teme?
Uitati-va bine, de exemplu, la bursa guvernului Romaniei in care au fost copiii extrem de inteligenti trimisi sa invete administratie europeana. Nici unul nu au fost angajat in administratie. E o dovada ca se tem sa apara niste oameni care se pricep, pentru ca sistemul administrativ e folosit la jaf, la furt. Din pacate, noi suntem in situatia de a ne uita in urma si de a vede ca suntem condusi de Ali Baba si cei 40 de hoti. Care nu mai sunt 40, sunt mai multi hoti. Dar paradigma este aceeasi.
 
Avem o problema de selectie?
Mai mult decat atat: avem o selectie negativa. Pe sistemul legislativ actual nu poti promova niste oameni capabili. Ei trebuie sa treaca mai intai prin filtrul de partid. Filtrul de partid inseamna coruptie, pupincurism, mita, mafiotism si asa mai departe, pana la necesitatea existentei scolii vietii prin puscarie. Daca nu e asa si candidatul e un om curat si un bun profesionist, atunci nu poate fi tras de sfori, nu e santajabil.
 
Cand filtru la admitere e santajabilitatea candidatului, ajungi la niste aberatii ingrozitoare. Si iarasi as reaminti acestor tovarasi sa isi aduca aminte de poezia lui Cosbuc. Pentru ca si poporul asta rabda pana la un timp.
 
Ce ar putea face un geniu politic in momentul de fata in Romania?
Nu vreau sa dau eu programul. Daca ar fi un geniu politic ar sti ce sa faca. Dar eu l-as ajuta cu placere.
 
Ati conceput la un moment dat chiar un model de tara.
Am conceput mai multe, da. Modelul de iesire din criza, modelul de tara, lucram acum la o constitutie care sa poata permite punerea Romaniei pe picioare.
 
Lucrati singur?
Nu, suntem mai multi. Si suntem din ce in ce mai multi care dorim acest lucru. Pentru ca e pacat sa distrugem ceea ce rezista de mii de ani, doar pentru ca au venit niste lacuste care consuma tot. Reactia populatiei incepe sa fie din ce in ce mai clara. Si vad ca este profesionala.
 
Se formeaza ligi profesionale care incep sa actioneze, se formeaza aliante de tineri, de oameni de afaceri care incep sa faca politici sociale, sa ajute acolo unde e nevoie, deci vad ca incepe sa creasca nivelul de coeziune a populatiei care inainte era atomizata. Inca nu actioneaza ei foarte bine, dar a inceput sa apara un fenomen. Va dau un exemplu. Recent a fost ziua Romaniei. Vi s-a mai intamplat vreodata ca de ziua Romaniei romanii sa isi trimita sms-uri cu la multi ani?
 
Ati primit sms-uri sa inteleg.
Da, si nu numai eu, multi au primit sms-uri de genul acesta. In fiecare a inceput sa creasca un alt spirit. E un inceput pe care eu il aplaud. Si piata Universitatii este extraordinara. Si multe alte fenomene. Si faptul ca la Pungesti au iesit cu mic cu mare, cu popa cu tot, ca sa isi apere nevoile, saracia si neamul.
 
Sunteti un om credincios, domnule Colceag?
Sunt matematician. Pentru mine Dumnezeu nu este o formula culturala, Dumnezeu e spatiul infinit, inteligent si sensibil, care chiar exista. Eu pot demonstra acest lucru prin matematicile mele.
 
Recent doi matematicieni germani au demonstrat acelasi lucru, ca Dumnezeu exista.
N-am citit ce au facut colegii mei germani, dar prin matematicile pe care le-am lucrat am descoperit legi universale care arata ca universul este  capabil sa isi optimizeze deciziile si ca decide. Ca este mult mai complex decat ce se cunostea inainte ca masurabilitate.
 
Eu nici macar nu imi pun problema credintei, eu imi pun problema cunoasterii. Sunt in situatia de a avea o fereastra deschisa directa, prin care inteleg ca exista. Dumnezeu exista si actioneaza.

Ii multumesc autorului, eroul meu Vlad Stoicescu

Sursa:dela0

Majoritatea pastelor de dinti contin zahar, flurura, coloranti artificiali si alte ingrediente care trebuiesc evitate. In loc sa folosim tot soiul de ingrediente comerciale toxice, de ce nu ne-am prepara propria noastra pasta de dinti? Este simplu si rapid. De indata ce veti avea la dispozitie uleiurile esentiale necesare, veti putea prepara propria dumneavoastra pasta de dinti pentru lunile ce vor urma. Iata cum:

Reteta de Pasta de Dinti Naturala

½ ceasca de bicarbonat de sodiu

20 picaturi de ulei de menta pur (uleiul de menta pur nu este acelasi cu extractul de menta. De asemenea, ar trebui sa fie un ulei esential alimentar de o foarte buna calitate. Il puteti gasi la majoritatea plafarurilor.)

10 picaturi de ulei de mir (optional)

Se amesteca toate ingredientele intr-un borcan mic cu capac si se agita bine pana la omogenizarea continutului. Foloseste-te de o mica cantiate de solutie atunci cand te speli pe dinti.

Uleiul esential de menta improsparteaza respiratia, ucide bacteriile si decongestioneaza sinusurile. Uleiul de mir are proprietati antibacteriene si antifungice. Este adesea folosit in cele mai vechi procedee de vindecare ale medicinei ayurvedice. Bicarbonatul de sodiu va restabileste un usor mediu alcalin, albeste dintii si protejeaza gingiile.

Iata mai jos alte 3 retete de pasta de dinti:

1. Pasta de dinti cu sare si bicarbonat de sodiu

Amesteca 1 lingura de bicarbonat de sodiu cu o jumatate de lingurita de sare de mare fina, 1 picatura de ulei de menta sau de cuisoare si cateva picaturi de apa. Ingredientele trebuie amestecate pana se fac o pasta cremoasa. Mai adauga apa daca pasta este prea groasa.

2. Pasta de dinti cu ulei de cocos

Amesteca 6 lingurite de bicarbonat de sodiu, 2 linguri de ulei de cocos caldut, 10 picaturi de ulei de menta sau cuisoare, o lingurita de peroxid de hidrogen 3%. Toate ingredientele trebuie amestecate intr-un bol pana cand capata o textura cremoasa. Mai adauga bicarbonat de sodiu daca este prea subtire sau ulei de cocos daca este prea groasa. Depoziteaza pasta de dinti intr-un recipient opac. Ai grija sa nu inghiti pasta de dinti, deoarece contine peroxid de hidrogen.

3. Pasta de dinti cu argila alba

Amesteca intr-un bol 2 linguri de argila alba, 2 lingurite de glicerina, 2 linguri de bicarbonat de sodiu, 5 picaturi de ulei esential de menta, 5 picaturi ulei esential de cuisoare, o lingurita de ulei de cocos, o jumatate de lingurita de sare de mare neiodata fina si apa cat sa se faca o pasta cremoasa.

Bineinteles, ingredientele de mai sus le poti varia cum doresti, in functie de cantitatea de pasta de dinti pe care vrei sa o prepari si gustul preferat. Nu exista cantitati standard, asadar, poti sa experimentezi cum doresti.

Sursa: trezurirealarealitate