Foto: (c) Vlad STAVRICĂ / Arhiva AGERPRES

Ansamblul Mănăstirii Agapia a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004 și cuprinde bisericile “Sf. Voievozi”, “Adormirea Maicii Domnului”, “Sf. Ioan Bogoslovul” și paraclisul “Sf. Nicolae”, clădirile de incintă și satul mănăstiresc alcătuit din 141 de case monument istoric, între care și casa memorială “Al. Vlahuță”. Ansamblul Agapia are o suprafață de peste 50 de hectare , din care 35 hectare curți și clădiri.

Pe lângă Mănăstirea Agapia funcționează singurul seminar de fete din zona Moldovei, Seminarul Teologic Monahal “Sfânta Cuvioasă Parascheva”, înființat în vremea patriarhului Justinian Marina.

Foto: (c) www.crestinortodox.ro

Istoria acestui vestit așezământ monastic este strâns legată de existența unui schit ce a dăinuit până astăzi — Agapia Veche (Agapia din Deal) ce poartă numele cuviosului Agapie din Mănăstirea Neamț, primul sihastru care s-a nevoit în această poiană întemeind o biserică de lemn cu hramul “Schimbarea la Față”. Astfel a luat ființă prima sihăstrie din Munții Neamț, cunoscută sub numele de “Sihăstria lui Agapie”, mănăstirea Agapia fiind inițial o mănăstire de călugări. Aceasta a fost distrusă de o avalanșă de zăpadă  într-o zi de Paști și a fost refăcută la sfârșitul secolului al XV-lea. Prima mențiune documentară a fost făcută prin Hotărnica lui Ilies Vodă din 1437 care delimita moșia Mănăstirii Agapia de cea a Mănăstirii Neamț.

Întrucât construcțiile de la Agapia din Deal nu prea aveau viață lungă din cauza terenului, în jurul anului 1600, o parte dintre călugări s-au mutat în vale, ridicând o mică biserică în jurul căreia avea să se dezvolte Mănăstirea Agapia de astăzi. Primii ctitori voievozi amintiți în vechiul pomelnic de la mănăstire sunt Petru Rareș și Elena Doamna, prin grija cărora s-a construit prima biserică de piatră. Totodată, o inscripție aflată în pronaosul bisericii mari de la Agapia din Vale menționează pe Petru Șchiopul și Ruxandra Doamna ca fiind întâii ctitori domnești, în anul 1585.

Foto: (c) Vlad STAVRICĂ / Arhiva AGERPRES

Noua mănăstire a fost construită în perioada 1641-1643 de hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653) după planurile arhitectului Enache Ctisi de la Constantinopol. Ulterior au fost construite chiliile ce formează incinta mănăstirii, iar la răsărit clopotnița, construcție masivă din piatră de granit. Lăcașul de cult a fost sfințit la 12 septembrie 1646 de mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, în prezența domnitorului Vasile Lupu, și a primit hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Atât ctitorii, cât și domnitorul au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, mari sume de bani, cărți de cult, broderii și numeroase odoare sfinte, iar hrisoavele din secolele următoare au consemnat noi danii de moșii, sate, vii, iazuri, mori, prăvălii făcute către mănăstire. Numai pentru ziua sfințirii, hatmanul Gavriil, a comandat și donat o Evanghelie îmbrăcată în ferecături de aur, scrisă pe pergament și decorată cu portretele evangheliștilor în miniatură, precum și o cruce cu opt brațe îmbrăcată în argint aurit, filigranat pe care sunt sculptate cele douăsprezece praznice mari de peste an.

Foto: (c) www.crestinortodox.ro

În anul 1803, Mănăstirea Agapia a devenit obște de maici, la inițiativa mitropolitului Veniamin Costache, prin-un hrisov domnesc al lui Alexandru Moruzzi. Stareță a fost numită maica Elisabeta Costache, sora mitropolitului Veniamin Costache, ce a condus mănăstirea până în anul 1834. Cu acest prilej, a fost înființată o Școală pentru călugărițe, unde să învețe psaltichie (muzică vocală biserciească), limba greacă, precum și meșteșugul broderiei și țesătoriei.

Biserica “Sf. Voievozi” are plan triconc și este construită pe temelie de piatră brută, cu ziduri din piatră și cărămidă de o grosime impresionantă. Are abside semicirculare, la care au fost adăugate un diaconicon la sud și un proscomidiar la nord și are un acoperiș cu o înclinație redusă, acesta fiind străpuns de o turlă octogonală aflată deasupra naosului.

Lăcașul are fațade de un alb strălucitor ce poartă pecetea stilului neoclasic, frumoși pilaștri de factură corintică încadrând ferestrele și ușile sau susținând arcade oarbe cu arhivolte bogat ornamentate. Ferestrele au chenare de fontă cu decorații de aceeași factură neoclasică, iar deasupra ușii de intrare se află icoana hramului (Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil) pictată de Nicolae Grigorescu. Intrarea în biserică se face prin partea sudică, pe o ușă masivă din lemn, iar în pronaos printr-o ușă metalică. Biserica este înconjurată de un puternic zid de incintă care atinge și doi metri grosime, în interiorul căruia se desfășoară, pe două nivele, chiliile boltite, cu masive arce de susținere. Intrarea este adăpostită de turnul-clopotniță.

Foto: (c) Bogdan BĂRBULESCU / Arhiva AGERPRES

De-a lungul secolelor, Mănăstirea Agapia a suferit numeroase jafuri, distrugeri și incendii, dar a fost întotdeauna refăcută și consolidată. A fost afectată de un incendiu în anul 1821 și reparată între anii 1858-1862 când i s-au adăugat un nou pridvor, cel vechi închizându-se în sânul bisericii, și două turle mai mici, una pe pridvor, alta pe altar, și s-au lărgit ferestrele. Aceste două turle au fost mistuite de incendiul din 1903, rămânând numai turla veche a Pantocratorului, cu formă octogonală și cu calotă sferică, sprijinită pe arcele naosului boltit. Zidul despărțitor dintre vestibul, pridvor și pronaos a fost înlocuit cu trei arce. De asemenea, a fost reamenajat mormântul ctitorilor și au fost refăcute chiliile construindu-se o nouă cameră a clopotelor, iar după incendiul din 1903, au fost amenajate săli spațioase și luminoase pentru atelierele mănăstirii, fiind organizate o școală de patru clase pentru surorile tinere, ateliere de covoare și broderii, precum și o școală de pictură bisericească unde a predat Nicolae Grigorescu.

Foto: (c) www.viziteazaneamt.ro

Cu ocazia acestor reparații stareța mănăstirii, maica Tavefta, a înzestrat lăcașul cu mobilier înnoit, policandre și candelabre comandate la Viena și Paris, fiind resfințit la 25 ianuarie 1862, de către arhiereul Calinic Miclescu de Hariopoleos. Tot în acea perioadă maica Tavefta l-a adus pe pictorul Nicolae Grigorescu, în vârstă de numai 20 ani, pentru a picta pereții interiori ai bisericii (1858-1861). Grigorescu a pictat în stil laicizant realist inspirat din compozițiile vestiților pictori ai Renașterii: Tizian, Rafael Sanzio, Rembrandt, Bartolomé Murillo, Leonardo da Vinci. Lucrate minuțios icoanele ating perfecțiunea tehnică, câteva dintre ele (Maica Domnului, Iisus) fiind catalogate drept opere reprezentative ale stilului neoclasic în arta românească.

Foto: (c) www.viziteazaneamt.ro

În ceea ce privește pictura murală, s-a spus că vastele compoziții ce acoperă partea de deasupra pereților, bolțile, cupolele, pandantivii și arcurile ce separă diversele părți ale bisericii reprezintă o formă de artă nemaiîntâlnită la noi până atunci.

În anul 1873, stareța Tavefta a îmbrăcat icoanele din catapeteasmă în argint, precum și icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni.

Ample lucrări de consolidare protecție și renovare a bisericii au fost efectuate între anii 1968-1969. Paraclisul Nașterea Maicii Domnului a fost pictat în frescă de către profesorul Neculai Stoica și un colectiv de pictori restauratori (ieromonah Firmilian Ciobanu, arhimandrit Sofian Boghiu, Gh. Trășculescu și Gh. Zidaru) și au fost curățate de fum picturile murale ale lui Nicolae Grigorescu.

Nivelul extrem de ridicat al pânzei freatice, fenomenele de îngheț-dezgheț repetate, cutremurele din 1977, 1986 și 1990 au afectat elemente structurale ale mănăstirii, astfel că în 1995 a fost elaborat un studiu de fezabilitate. Astfel, prin Hotărârea de Guvern nr. 896 din 8 noiembrie 1995, s-a aprobat finanțarea începerii lucrărilor de punere în siguranță a monumentului, lucrări ce s-au derulat în perioada 1995-2009. Odată cu finalizarea acestor lucrări s-a reușit redarea în circuitul turistic și ecumenic a unui monument deosebit de important pentru cultura românească și europeană.

În prezent Mănăstirea Agapia are cel mai mare număr de măicuțe dintre toate mănăstirile ortodoxe de călugărițe din România. Aici găsim o impresionantă colecție muzeală de artă medievală și religioasă dar și o bibliotecă ce cuprinde cărți și manuscrise vechi. Dintre obiectele aflate în patrimoniul mănăstirii rețin atenția cele patru Evanghelii tipărite la Mănăstirea Neamț în 1821 și îmbrăcate în superbe ferecături de argint aurit, Evanghelia dăruită în 1813 de patriarhul Hrisant al Ierusalimului, Panaghiarul de argint aurit din 1514 pe care Alexandru Lăpușneanu l-a dăruit Mănăstirii Pângărați și crucea îmbrăcată în argint aurit, cu o bucată din sfântul Lemn al Crucii Mântuitorului, dăruită de patriarhul Chiril al Ierusalimului.

“Agapia, cea tăinuită de lume”, cum o descria Ion Creangă, a fost prezentată în mai multe opere literare despre munții Neamțului. Printre primii scriitori care au poposit aici a fost poetul și diplomatul Dimitrie Bolintineanu (1857), aflat într-o călătorie prin Principatul Moldovei. El a descris această călătorie în volumul de memorialistică “Călătorii în Moldova” (1859), lăudând patriotismul maicilor de la Agapia, pe care-l consideră superior celui manifestat de “cei mai înflăcărați patrioți”.

Pe la Agapia a trecut și scriitorul Calistrat Hogaș în călătoriile sale prin Munții Neamțului, la sfârșitul secolului al XIX-lea, descriind mănăstirea în povestirea “La Agapia”, dar și Alexandru Vlahuță care face o descriere în povestirea “În munții Neamțului” din volumul România pitorească (1901) — “Mânăstirea Agapia e vârâtă-n munți, pitită-ntr-un ungher de văi, așa că n-o vezi decât când intri-n ea. Dinspre miazănoapte o păzește de crivăț o măgură-naltă, descoperită — ŤMuncelul cu Floriť; la apus se ridică zid întunecat de codru, și-n față iarăși pădure de brazi, străbătută de cărări ce te scot în luminișuri neașteptate — ŤPoiana Mitropolituluiť, ŤPoiana Starițiiť, iar mai sus prin bungete de fagi, deasupra opcinei înalte, în fermecătoarea priveliște de pe ŤCiungiť, de unde vezi jos  mânăstirea Văraticului, în dreapta băile Bălțățești, în stânga Cetatea și Târgu-Neamțului în față larga, nemărginita vale-a Moldovii”.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Motto: „Un scriitor nu îşi ia niciodată vacanţă. Viaţa înseamnă pentru el fie să scrie, fie să se gândească la ce va scrie” – Eugène Ionesco

Marţi, 3 martie, este marcată, în întreaga lume, Ziua Mondială a Scriitorilor, moment de celebrare a rolului important pe care îl deţine literatura ca element de dezvoltare a societăţii umane, în orice colţ al globului, prin intermediul libertăţii cuvântului. Ziua Internaţională a Scriitorului a fost adoptată în ianuarie 1986, la cel de-al 48-lea Congres internaţional PEN Club, organizaţia internaţională a scriitorilor.

* * * * *

PEN Club (Poets – poeţi, Essayists — eseişti, Novelists — romancieri) a fost înfiinţat în anul 1921, la Londra, la iniţiativa britanicei Catherine Amy Dawson-Scott, poetă, dramaturg şi activist pentru pace, iar primul preşedinte a fost celebrul romancier John Galsworthy. Printre primii săi membri s-au numărat Joseph Conrad, Elizabeth Craig, George Bernard Shaw şi H.G. Wells. PEN Club este considerată cea mai veche organizaţie ne-guvernamentală din lume şi a fost creată cu scopul protejării scriitorilor şi a dreptului la liberă expresie.

În Charta PEN Club erau menţionate câteva principii ale organizaţiei:

– Literatura nu cunoaște frontiere și trebuie să rămînă o monedă curentă între oameni în ciuda frământărilor politice internaționale.

– În toate circumstanțele, și mai ales în timp de război, operele de artă, patrimoniul umanității în general, ar trebui să nu fie atins de tensiunile politice ori naționale.

– Membrii PEN ar trebui ca în orice moment să-și folosească influența în favoarea bunei înțelegeri și a respectului reciproc între națiuni; ei ar trebui să se angajeze să facă tot ce pot ca să împrăștie urile de rasă, clasă și naționale, și să susțină idealul unei unice umanități trăind în pace într-o unică lume.

– PEN susține principiul transmiterii nestingherite a gândirii în cadrul fiecărei națiuni și între națiuni, iar membrii săi se angajează să se opună oricărei forme de suprimare a libertății de expresie în țara și comunitatea din care fac parte, ca și în restul lumii oriunde acest lucru este posibil. PEN se declară pentru o presă liberă și se opune arbitrariului cenzurii în timp de pace. PEN crede că progresul necesar al lumii către o ordine politică și economică mai bine organizată face imperativă o critică liberă a guvernelor, administrațiilor și instituțiilor. Și întrucît libertatea implică o restricție voluntară, membrii PEN se angajează să se opună răului adus presei libere de publicarea mincinoasă, falsificarea deliberată și distorsiunea faptelor pentru scopuri politice sau personale.

Aşadar membri ai PEN Club puteau deveni toți scriitorii, editorii și traducătorii profesioniști care susțin aceste țeluri, indiferent de naționalitatea, originea etnică, limba, culoarea sau religia lor.

În anul 1923 s-a înfiinţat PEN Clubul Român, într-o sincronizare aproape spontană cu fenomenul internațional, avându-l printre iniţiatori pe Liviu Rebreanu, o organizaţie din care au făcut parte de-a lungul timpului personalități literare cunoscute – Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mhail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Ion Barbu, Victor Eftimiu și mulți alții.

La doi ani de la înfiinţarea PEN Club, erau 11 centre europene, toate participante la primul congres din 1923, ţinut la Londra, iar în 1925, existau deja 25 de centre PEN în Europa, cărora, pînă în 1931, li s-au adăugat câteva centre în America de Sud şi China, începînd astfel procesul de mondializare a PEN Clubului.

PEN Clubul Român a participat la congresele interbelice ale PEN de la Berlin, Viena, Dubrovnik și altele, însă, după 1945, după instalarea influenței sovietice în România, acest club ca și multe altele instituții și organizații independente, a dispărut, fiind interzis. Dealtfel Radu Cioculescu, secretarul PEN Clubului a fost arestat şi a şi murit în închisoare. Era momentul începutului unui război teribil între comunişti şi intelectuali, război căruia i-au supravieţuit puţini dintre cei cu conştiinţă.

După 1964, PEN Clubul Român a existat din nou, în chip formal, fără a avea şi posibilitatea să funcţioneze. În anii ’70, preşedintele PEN Clubului Român a fost poetul Geo Dumitrescu. Organizaţia funcţiona ca un fel de secție de relații internaționale a Uniunii Scriitorilor Români de-atunci, cu servituțile de rigoare legate de tutela comunistă. Un poet important al regimului, Eugen Jebeleanu, a fost la un moment dat președinte al PEN Clubului Român, din care făceau parte și alți scriitori agreați de regim precum Horia Lovinescu, Radu Boureanu, George Ivașcu, Corneliu Leu sau Alexandru Balaci.

În perioada 12-18 ianuarie 1986 s-a luat decizia de a sărbători, la 3 martie, Ziua Internaţională a Scriitorului, în cadrul celui de-al 48-lea Congres internaţional PEN Club.

În mai 1990, Ana Blandiana a fost invitată, la Viena, la Congresul mondial anual al PEN International, unde s-au reînfiinţat PEN Cluburile naţionale pentru ţările foste comuniste.

La 11 septembrie 1990, Centrul PEN Român renăştea, într-o şedinţă la care au participat cei mai reprezentativi scriitori români, iar poeta Ana Blandiana avea să devină preşedinta PEN Clubului Român, afiliat Organizaţiei Internaţionale a Scriitorilor, exercitându-şi mandatul până în anul 2004.

În mandatul 2011-2015, preşedintele PEN Clubului Român este Magda Cârneci.

În anul 2010 Pen Club a devenit PEN International, iar actualmente pe glob există circa 145 de centre PEN, majoritatea extraeuropene.

În anul 2013, a fost înfiinţat Premiul PEN România, care se acordă anual unei cărţi ce promovează valorile morale, memoriale şi politice susţinute de organizaţie. În 2013, premiul a fost obţinut de Fundaţia Academia Civică, prin Ana Blandiana şi Romulus Rusan, iar în 2014, el a fost primit de Gabriel Liiceanu.

Centrele PEN militează pentru supravieţuirea literaturii, ameninţată tot mai mult de televiziune şi de subcultură, dar şi pentru drepturile şi libertăţile profesionale ale scriitorilor şi pentru libertatea cuvântului.

Orice Centru PEN naţional are propriile priorităţi şi îşi concentrează activităţile pe libertatea de expresie, de exemplu, sau pe programe educaţionale, de alfabetizare, pe promovarea literaturii naţionale sau a scrisului în limba diferitelor culturi minoritare. De asemenea, sunt editate publicaţii, se organizează evenimente sau se acordă premii literare.

Răzvan Moceanu

Sursa: rador

Fotografii: (c) Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva

Restaurat în laboratoarele muzeului din Deva obiectul din ceramică este un vas-cuptor denumit de specialiști “pyraunos”, el putând fi descris mai simplu ca o “instalație” compusă dintr-o oală de mari dimensiuni căreia îi este atașată la partea inferioară o cameră de ardere, ce face corp comun cu vasul.

“Denumit în literatura de specialitate și vatră portabilă sau vas pentru gătit portabil, acest tip de instalație este o categorie specifică epocii bronzului. Piesa în discuție, descoperită în timpul cercetărilor arheologice preventive de pe segmentul de autostradă Deva — Orăștie, în situl de la Șoimuș — ‘Teleghi’, se pare însă că a fost folosită în alte scopuri decât cele casnice. În susținerea unei asemenea ipoteze vin și reprezentările plastice ce decorează pereții vasului, reprezentări care luate în ansamblu ilustrează un personaj grotesc”, a declarat purtătorul de cuvânt al MCDR Deva, Daniel Iancu.

Specialiștii muzeului afirmă că vasul cuptor este foarte important din punct de vedere istoric, datorită rarității sale, fiind, de asemenea, și singurul obiect de acest fel descoperit pe teritoriul României și care a putut fi întregit într-un laborator de restaurare.

Piesa arheologică va putea fi văzută de public pe tot parcursul lunii martie într-un spațiu special amenajat în cadrul muzeului.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) Dorina MATIȘ / AGERPRES FOTO

Potrivit datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică, din cei 408.843 de turiști sosiți în județ, 142.026 s-au cazat la Târgu Mureș, 94.434 au stat la Sovata și 73.353 la Sighișoara, însă se presupune că numărul turiștilor este mult mai mare, nefiind incluse în statistică locurile de cazare oferite în locuințe familiale.

Cei 408.843 de turiști au efectuat 845.228 de înnoptări, cu 73.297 mai multe decât în 2013, durata medie a sejurului fiind de 2,1 înnoptări pe turist.

Dintre cei 73.223 de turiști nerezidenți în România, 28.923 au preferat Sighișoara, 20.696 au preferat Târgu Mureș și 15.701 au preferat stațiunea Sovata.

Conform DJS Mureș, după țara de origine a turiștilor străini, ponderea cea mai mare au avut-o cei din Ungaria, cu 13.739 de persoane (18,8%), Germania — cu 9.312 (12,7%), Republica Moldova — cu 8.856 (12,1%), Spania — cu 6.703 persoane (9,2%), Italia — cu 5.145 (7%), Polonia — 2.979, Franța — 2.973, Regatul Unit — 2.720, Israel — 2.422, SUA — 2.365 de persoane.

AGERPRES/(AS — autor: Dorina Matiș, editor: Ștefan Gabrea)

Foto: (c) viata-libera.ro

“Crap cu solzi se face la toate petrecerile, dar crap cu varză mai rar și numai în familiile în care există un bătrân care să îi împingă, poate și pentru că cere mai mult timp — varza are nevoie de o oră în cratiță, iar apoi aștepți iar o oră să dai la cuptor tot. Plus focul din sobă care trebuie pregătit și el. Că rezultatul este de excepție, e altceva”, spune Amelian Chirilă.

În ceea ce privește pregătirea celor două mâncăruri, Amelian Chirilă a afirmat că nu există niciun secret, fiind nevoie doar de răbdare și puțină pricepere în ale bucătăriei.

“Făceau părinții și bunicii mei mâncărurile la sobă oarbă: se făcea focul la gura sobei care era în afara camerei, iar cuptorul în cameră. Aveau pirostrii dreptunghiulare cam de un metru și ceva, cât era soba de mare, cu picioare și cu tălpi să nu se zgârie vatra și, cum nu era sudură la vremea aceea, aveau o sârmă groasă încinsă. Pe pirostriile alea puneau tăvile cu crap cu varză la cuptor și crapul cu solzi la cuptor. Numai la cuptor făceau”, arată Amelian Chirilă.

* Crap cu solzi la cuptor, moștenire de la părinți

“Părinții mei spintecau pe spate crapul căruia îi lăsau solzii, îi dădeau, pe lungimea lui, câteva tăieturi, după care desfăceau peștele. Apoi, făceau un fel de mujdei de usturoi cu mult piper roșu — pe vremea aceea nu aveau piper negru, puneau chiper roșu, mirodenii și multe roșii, pe care le băgau înăuntrul peștelui, la coaste, acolo, apoi acopereau cu roșii. Mai puneau o lingură de ulei și atât. Îl așezau în tavă și o trimiteau la cuptor cam 40 minute. Trebuie verificat, că e gata când roșiile sunt puțin înnegrite. În momentul în care ai tăiat pește și ai mâncat cu roșiile coapte… Ieșea ceva nemaipomenit”, povestește Amelian Chirilă.

* Crap cu varză la cuptor, o mâncare de ai vrea să o mănânci cu mâna

“Crapul cu varză la cuptor se face puțin mai greu. Mai întâi, se pregătește varza, ca și cum s-ar prepara varza scăzută — tăiată foarte mărunt, pentru că nu are niciun rost să fie mare, și se pun ingredientele: sare, piper, foi de dafin, busuioc verde tăiat mărunt, puțin coriandru. Iese apoi o mâncare de varză de ai vrea să o mănânci cu mâna din cratiță de cât de frumos miroase. Apoi ai tăiat peștele pe spate, dar de sub ceafă, cam de o palmă și îi faci o gaură. Se scot solzii doar de pe partea care rămâne deasupra, cea de pe partea tăvii rămâne cu solzi. Umpli peștele cu varză multă, că el se desface și ajunge să fie varză de cinci centimetri pe zece. Îi bagi varză și în urechi — le desfaci și bagi multă, bagi o farfurie de varză. Apoi îl bagi la cuptor, unde se lasă cam 40 minute. Deși peștele se face foarte repede la cuptor, mai ales că varza e deja făcută, îl lași până varza ‘suge’ din pește toată aroma și, în momentul în care ai băgat furculița în varză, simți că mănânci pește”, dezvăluie rețeta Amelian Chirilă.

AGERPRES/(AS — autor: Dan Paic, editor: Cristian Anghelache)

Ziua mondială privind protecția sănătății urechii și auzului se marchează, anual, la 3 martie și urmărește creșterea gradul de conștientizare cu privire la importanța auzului și prevenirea diagnosticării târzii a deficiențelor de auz.

Foto: (c) Who.int

Tema din 2015 atrage atenția asupra modului în care percepem sunetele, informația, subliniind tendința de creștere a zgomotelor ca factor important în pierderea auzului — “Să ascultăm în siguranță”. Ea este axată în mod special asupra segmentului tânăr al populației, îndreptând atenția către milioane de adolescenți și tineri, care sunt expuși riscului de pierdere al auzului din cauza utilizării nesigure a dispozitivelor audio personale și expunerea la niveluri nocive ale sunetului la locurile de divertisment cu zgomot ridicat, cum ar fi cluburi de noapte, baruri sau evenimente sportive.

Cu prilejul acestei zile, la sediul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) se organizează o serie de activități, care includ lansarea unor rapoarte privind noile estimări (OMS) ale numărului de persoane expuse riscului de pierdere al auzului din cauza practicilor de ascultare nesigure, precum și publicarea de broșuri, afișe și infografice cu tema zilei. OMS a identificat necesitatea ca statele membre ale organizației să elaboreze o serie de planuri și programe de integrare, prevenire și gestionare privind pierderea auzului, în sistemul de asistență medicală primară.

1,1 miliarde de adolescenți și adulți tineri prezintă riscul de a suferi pierderea auzului ca urmare a utilizării nesigure a dispozitivelor audio personale și expunerea la niveluri nocive ale sunetului în diverse locuri, frecventate de aceștia. 43 de milioane de oameni cu vârstele între 12 și 35 de ani trăiesc cu acest handicap, potrivit estimărilor OMS. Expunerea la zgomot puternic determină pierderea auzului și poate afecta persoanele de orice vârstă, instalându-se de obicei progresiv pe parcursul mai multor ani. În timp, zgomotul prezent la serviciu, în timpul liber sau zgomotul din timpul activităților casnice, poate cauza pierderea auzului.

În această zi, în România, Audionova& Asociația Acusticienilor susțin campania națională prin testarea gratuită a auzului în toate cabinetele sale.

Data de 3 martie a fost aleasă datorită formei numerelor 3.3, reprezentative pentru cele două urechi. În 2007, Centrul de Cercetare și Reabilitate pentru Surzi din China și Federația Chineză a Persoanelor cu Handicap au găzduit, la Beijing, prima conferință internațională privind prevenirea și reabilitarea auzului. La finele conferinței, a fost elaborată o declarație denumită “Declarația de la Beijing”, care a inclus recomandarea organizării unei zile internaționale pentru ureche și auz în cadrul căreia să fie promovate acțiuni la nivel mondial cu privire la îngrijirea auzului. În 2012, 2013 și 2014, OMS a aprobat această zi printr-o campanie media care a implicat site-ul OMS, Facebook și Twitter.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Concertul de lansare al primului album semnat Cleopatra Stratan
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Fiica solistului de peste Prut, Pavel Stratan, Cleopatra a fost desemnată cel mai tânăr talent care are propriul său album, cel mai tânăr interpret care a avut un hit — ”Ghiță”, timp de șase săptămâni pe primul loc la nivel național, cel mai tânăr artist care a primit un onorariu de 10.000 euro pentru o singură piesă, cel mai tânăr muzician care a primit 3 premii MTV, cel mai tânăr cântăreț care a susținut un concert de două ore în fața unui public numeros și cel mai tânăr artist de succes.
Concert în aer liber susținut de Cleopatra Stratan cu prilejul Zilei Copilului 1 iunie
Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Debutul oficial al Cleopatrei a avut loc odată cu lansarea videoclipului piesei “Ghiță”. Clipul, care o înfățișează pe Cleopatra, un copil mic, urmându-și visul într-o lume mare, a fost difuzat în sistem de “heavy-rotation” pe posturile de televiziune, iar melodia a fost inclusă, de asemenea, în playlisturile celor mai importante posturi de radio.

La 22 august 2006, la doar trei ani și jumătate, micuța cântăreață a susținut concertul de lansare a albumului de debut — “La vârsta de trei ani”, pe scena Teatrului Nottara din București.

Cleopatra a cântat live 28 de melodii, în fața unei săli arhipline, dând dovadă de o memorie, dar și de o rezistență fizică fantastice. Timp de aproape două ore, micuța a cântat acompaniată de tatăl său și de trupa Millenium din Chișinău.

Albumul de debut al micuței artiste a atins cifra de vânzări-record de peste 40.000 de unități în mai puțin de șase săptămâni de la apariția pe piață. Cleopatra a primit, pentru vânzări record, 2 discuri de aur și 3 discuri de diamant — trofeu acordat pentru prima dată în România.

Cleopatra Stratan a lansat patru albume — “La vârsta de trei ani” (2006), “La vârsta de cinci ani” (2008), ”Colinde magice” (2009) și ”Melodii pentru copii” (2012), mai multe videoclipuri, dar și o păpușă care-i poartă numele și care s-a bucurat de un succes imens.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Potrivit Wikipedia, peștera Movile a fost descoperită în 1986, de un grup de cercetători care cercetau solul în vederea construirii unei centrale electrice în zona respectivă.

Descoperirea Peșterii Movile din Dobrogea avea să uimească întreaga lume științifică o dată cu descoperirea unei lumi subterane ostilă oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafață.

A fost prima dată când viața subterană nu depindea de cea de la suprafață: cerc complet închis, un ecosistem în sine, total independent de suprafața Terrei. Acest lucru l-a făcut pe unul dintre cercetători să afirme că dacă în urma unui război nuclear viața de pe pământ ar dispărea, acest ecosistem ar fi un supraviețuitor.

Pana in 1990, cand s-a inceput explorarea pesterii cei 12000 de metrii patrati au fost complet izolati de schimbarile mediului exterior.

Ecosistemul se presupune ca ar fi fost separat de mediul exterior pentru aproximtiv 5.5 milioane de ani, chemosinteza fiind procesul care sta la baza functionarii sistemului. Din punct de vedere geologic, pestera Movile este asezata in Platforma Moesica si dateaza din Cuaternar. Avand o lungime totala de 300 de metri este considerata relativ mica, avand pasaje inguste ce alcatuiesc un labirint de galerii joase, de 1-2 metri, cu profil rotunjit, sapate in calcare oolitice si lumaselice sarmatiene.

Acesta funcționează pe baza chimiosintezei și a fost separat complet de mediul exterior timp de circa 5,5 milioane de ani. În total aici s-au descoperit 35 de specii complet noi care trăiesc într-un mediu foarte bogat în hidrogen sulfurat, cu o atmosferă foarte săracă de oxigen, dar bogată în dioxid de carbon și metan. Abia în 1990 a început explorarea ei, timp în care peștera a fost izolată.

Conținutul de hidrogen sulfurat este de 8-12 mg/l. Atmosfera este săracă în oxigen (7-10%) dar bogată în dioxid de carbon (2-3.5%) și cu un conținut semnificativ de metan (1-2%).

Echipa de cercetători care a studiat “fenomentul Movile” a fost chemată la NASA, care a început să-l cerceteze în amănunt.

Un articol detaliat despre acest ecosistem a fost publicat în populara publicație Science.

SURSA:  Onlinereport