Foto: (c) www.unesco.org

În acest an UNESCO se concentrează pe trei teme pentru celebrarea Zilei mondiale a libertății presei, care se referă la necesitatea unui jurnalism de calitate, respectarea egalității de gen și asigurarea securității în informația digitală. În această zi, cetățenii sunt informați asupra încălcărilor libertății presei care au loc în întreaga lume, prin publicații cenzurate, amendate, suspendate și închise, în timp ce jurnaliștii, editorii și publiciști sunt hărțuiți, atacați, reținuți și chiar uciși. Ziua mondială a libertății presei aduce și un omagiu ziariștilor care și-au pierdut viața prin exercitarea profesiei lor.

UNESCO sărbătorește în acest an, Ziua mondială a libertății presei la Riga, în Letonia, printr-o o conferință de două zile (2-4 mai), potrivitwww.unesco.org. Cu acest prilej, va fi lansat “Building Digital Safety for Journalism”, un studiu care analizează amenințările digitale cheie cu care se confruntă ziariști și sursele lor. În cadrul Conferinței de la Riga are loc și acordarea Premiului mondial pentru libertatea presei al UNESCO — Guillermo Cano 2015. Câștigătorul este jurnalistul sirian și activistul pentru drepturile omului, Mazen Darwish, aflat în închisoare în prezent. Premiul este o recunoaștere a muncii sale în Siria, timp de peste zece ani, perioadă în care a avut interdicție de călătorie, a fost hărțui, supus la detenție și torturi repetate.

Mazen Darwish, de profesie avocat, este președintele Centrului sirian pentru mass-media și libertatea de exprimare, fondat în anul 2004, este unul dintre fondatorii ziarului “Voice” și unul dintre creatorii syriaview.net, un site de independent de știri, care a fost interzis de către autoritățile siriene. În 2011, Darwish a înființat “Media Club”, prima revistă siriană despre afaceri media. El a fost reținut din februarie 2012, și arestat împreună cu colegi săi Hani Al-Zitani și Hussein Ghareer. La 15 mai 2013, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 67/262 cerând ca “autoritățile siriene să elibereze imediat toate persoanele reținute în mod arbitrar, inclusiv membrii Centrului sirian pentru mass-media și libertatea de exprimare.” În ianuarie 2014, Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a adresat o comunicare către autoritățile siriene prin care a denunțat detenția arbitrară a lui Mazen Darwish și colegilor de la Centrul Media și a cerut eliberarea lor imediată.

Începând cu 1997, Premiul mondial pentru libertatea presei UNESCO — Guillermo Cano, în valoare de 25.000 de dolari, este decernat în fiecare an cu ocazia acestei zile unei persoane, organizații sau instituții ce se remarcă prin contribuția esențială la apărarea sau promovarea libertății presei, oriunde în lume. Premiul poartă numele jurnalistului columbian Guillermo Cano, asasinat în 1987, pentru că a denunțat activitățile traficanților de droguri din țara sa. Juriul internațional este alcătuit din paisprezece jurnaliști profesioniști și directori de publicații din toată lumea.

Ziua mondiala a libertății presei a fost proclamată de către Adunarea Generală a ONU, în 1993, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiunii a Conferinței Generale a UNESCO în 1991. ONU a declarat ziua de 3 mai Ziua mondială a libertății presei pentru a aduce în atenția publică importanța și necesitatea respectării libertății de exprimare, conform articolului 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: “Orice om are dreptul la libertatea exprimării opiniilor; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.”

În anul 2000, în cadrul programului “Freedom of Expression — FreeEx România”, Agenția de Monitorizare a Presei — AMP, în colaborare cu Asociația pentru Protejarea și Promovarea Libertății de Exprimare (APPLE) și Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) au inițiat sărbătorirea Zilei Libertății Presei și în România.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

Propunerea de a sărbătorii această zi a venit de la doctorul indian, Madan Kataria, care a susținut că râsul sporește capacitatea de concentrare și rezistența la efort, crește încrederea în propria persoană și îmbunătățește relațiile cu cei din jur. Ideea a prins contur în 1995, când savantul a scris un articol intitulat “Laughter, the Best Medicine” (“Râsul, cel mai bun medicament”), bazat pe studii științifice care garantau beneficiile râsului asupra sănătății mentale și fizice. În loc să publice articolul, s-a dus într-un parc și a ținut o prelegere în fața trecătorilor.

A fost un fel de sondaj de opinie privitor la înființarea unui Club de râs (“Laughter Yoga Clubs”). Cei interesați au fost invitați să se așeze în cerc și fiecare să spună cea mai reușită glumă pe care o știa. Au hotărât să se întâlnească în același loc, a doua zi, și tot așa, timp de o lună. Toți cei prezenți au remarcat îmbunătățirea stării de spirit, a relațiilor cu cei din jur, sporirea capacității de concentrare și rezistență la efort, precum și creșterea încrederii în propria persoană. Acesta a fost primul Club de râs, care a început cu doar cinci oameni într-un parc public din Mumbai și s-a dezvoltat într-o mișcare de nivel mondial ce cuprinde, în prezent, peste 6.000 de “Laughter Yoga Clubs” în peste 60 de țări, potrivit www.laughteryoga.org. Cursanții nu practică râsul terapeutic în spații închise, ci în aer liber, în parcuri, grădini sau intersecții, pentru a atrage și alți adepți ai originalului mod de tratament.

Astfel de cluburi își desfășoară activitatea în Statele Unite ale Americii, Canada, Europa, Australia, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, China și Africa. Acest nou concept a fost foarte bine primit și apreciat de publicații de prestigiu, precum revista “TIME”, “National Geographic”, dar și “Wall Street Journal”. A fost prezentat și de canalele de televiziune CNN, BBC și în “Oprah Winfrey Show”.

Madan Kataria a organizat, la 11 ianuarie 1998, prima Zi mondială a râsului, în cadrul căreia 10.000 de membri ai cluburilor au râs timp de câteva minute și au arătat lumii întregi că își “iau râsul în serios”. Ziua mondială a râsului a fost fixată pentru prima zi de duminică din mai, când afară este mai cald.

În calendarul anual, mai există o zi dedicată râsului denumită Ziua mondială a zâmbetului, inițiată de Harvey Ball, un artist comercial, de la Worcester, Massachusetts.

AGERPRES/ (DOCUMENTARE—Dumitrescu Daniela, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Originea numelui acestei țări rămâne incertă, dar există o ipoteză verosimilă care arată că acest toponim este derivat din cuvântul pole (din slava veche “polje”) însemnând câmp. Alte izvoare arată că numele statului nu provine direct de la pole, ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic, polani.

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Frumusețea Poloniei poate fi admirată atât în orașele vechi, cât și în peisajul sălbatic din parcurile naționale și rezervațiile naturale. Regiunile țării sunt, în mare, împărțite pe orizontală — coasta Baltică și regiunea lacurilor post-glaciare. Centrul Poloniei este împărțit între terenurile joase din nord și cele înalte din sud, ce includ zona calcaroasă Krakow-Wielum, grote și castele medievale. Polonia este o țară care se mândrește cu patrimoniul său cultural, teatrele și companiile de muzică și operă regăsindu-se din abundență, potrivitturistik.ro.

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Capitala și principalele orașe sunt: Varșovia (capitala), Cracovia, Wrocalw, Poznan, Gdansk, Katowice.

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Paul BUCIUTA / Arhiva AGERPRES

Varșovia este situată în partea central — estică a Poloniei și este poziționată pe cursul râului Vistula, la o distanță egală față de Munții Carpați și Marea Baltică. Orașul vechi a fost în totalitate distrus în cel de-al Doilea Război Mondial, ulterior acesta fiind complet refăcut. Centrul istoric vechi reprezintă și punctul de plecare pe care majoritatea turiștilor îl aleg când vizitează Varșovia. Centrul Varșoviei este unul dinamic și cosmpolit cu multe hoteluri scumpe, restaurante de lux și o mulțime de magazine, descrie gotravel.ro.

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

Imagini din Varșovia
Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

Potrivit ghiduri-turistice.info, în Varșovia regăsim unul dintre cele mai frumoase parcuri — Parcul Lazienski datând din secolul al XVII-lea și având are o suprafață de peste 80 de hectare. Este considerat una dintre bijuteriile “tezaurului” Poloniei, și unul dintre cele mai frumoase parcuri din Europa. Pe perioada verii, Parcul Lazienki este locul preferat de recreere pentru locuitorii Varșoviei. Parcul include numeroase palate, case de vară, lacuri, pavilioane, conace, grădini, monumente istorice, cafenele și restaurante. Aici se organizează și o serie de concerte și recitaluri de pian.

Castelul Regal, veche reședință a monarhilor polonezi, a fost distrus în totalitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind reconstruit între anii 1971-1984 datorită “efortului întregii națiuni” și a donațiilor făcute de locuitorii mai avuți ai Varșoviei. În trecut,acesta a reprezentat reședința regilor polonezi, iar mai apoi a președintelui și a senatului. În prezent, castelul este deschis publicului pentru vizitare, cuprinzând numeroase săli și expoziții.

Palatul Culturii și Științei, considerat un dar oferit poporului polonez din partea Uniunii Sovietice, este cea mai înaltă clădire din Varșovia și totodată din Polonia. Palatul a fost finalizat în trei ani, fiind construit între 1952-1955, iar arhitectul Lew Rudniew, la ordinul lui Stalin, a vizitat principalele centre culturale din întreaga Polonie cu scopul de a observa elementele arhitecturale tradițional poloneze și de a le include mai apoi în fațada clădirii. Palatul cuprinde aproximativ 3.300 de camere ce cuprind săli de cinema, muzee, librării și săli de teatru. Principala atracție o reprezintă terasă aflată la etajul 30 al palatului, de unde se poate admira și fotografia de la înălțime priveliștea asupra Varșoviei.

Biserica Sfintei Cruci a fost construită la sfârșitul secolului XVII pe locul unei capele din lemn și este considerată una dintre cele mai importante monumente din capitala poloneză. Aici se regăsește cea mai mare orgă din Varșovia (construită în 1925, în atelierele de lucru din Salzburg) și tot aici este expusă într-un relicviar de cristal inima lui Frederic Chopin, considerat unul dintre cei mai mari muzicieni din istorie.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Foto: (c) Constantin DUMA / Arhiva AGERPRES

A fost instituită prin Decretul 1468 pentru promulgarea Legii pentru instituirea Zilei Mamei, semnat de președintele României, Traian Băsescu, la 13 octombrie 2009 și publicat în M.O. 694/15 octombrie 2009.

Prin același Decret, a fost promulgată și Legea pentru instituirea Zilei Tatălui, care se sărbătorește, începând cu anul 2010, în cea de-a doua duminică a lunii mai.

Legea a fost dezbătută și aprobată în Camera Deputaților la 29 septembrie 2009. Inițiativa pentru instituirea acestor două sărbători a avut-o, în luna iunie 2009, Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA), precum și un grup de opt parlamentari.

Prin sărbătorirea Zilei Mamei este subliniată importanța acesteia în viața de familie și în universul copilului. Până în anul 2009, România era printre puținele state ale lumii care, în lipsa unei Zile a Mamei, a marcat doar Ziua Femeii — 8 Martie, extinzându-i acesteia aria de semnificații.

La nivel mondial, în decursul anului, această zi este marcată la aproximativ 24 de date diferite, printre care la 8 martie (când este celebrată și Ziua Internațională a Femeii) și la 21 martie (prima zi de primăvară), când este aniversată în peste 10 țări. Ziua Mamei este, de regulă, sărbătorită în a doua duminică a lunii mai, de circa 70 de state ale lumii: Australia, Africa de Sud, Austria, Belgia, Bulgaria, Brazilia, Canada, China, Germania, Grecia, India, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Elveția, Turcia, Ucraina, Statele Unite ale Americii, țările baltice, statele din America de Sud, țările nordice.

În România, o femeie devine mamă la fiecare 2 minute și 40 de secunde. Anul 2013 a fost anul cu cele mai puține nașteri de când există România ca stat modern, iar pentru anul 2015 s-a estimat o scădere a numărului mamelor, pentru al cincilea an consecutiv, sub pragul de 200.000.

Potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistică, la 10 aprilie 2015, în luna februarie 2015, numărul născuților-vii a fost mai mic cu 217, față de aceeași lună din anul precedent, iar numărul persoanelor care au decedat a fost cu 2.506 mai mare față de luna februarie 2014. Datele INS arată, totodată, că, în luna februarie 2015, numărul nașterilor și numărul deceselor au scăzut față de luna ianuarie 2015, la fel și numărul deceselor copiilor sub un an.

Mamele, beneficiază, potrivit OUG 158/2005 și OUG nr. 148/2005, de concediu de maternitate care însumează 126 zile calendaristice și de concediu de creștere a copilului până la 2 ani (3 ani în cazul copilului cu handicap). Indemnizația de maternitate se calculează ca 85% din media veniturilor nete pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, respectându-se însă pragurile de minimum 600 lei și maximum 1.200 lei. În cazul copiilor născuți după 1 ianuarie 2011, se aplică OUG nr. 111/2010, ce dă dreptul mamelor să aleagă fie pentru varianta amintită, fie pentru concediu creștere copil până la împlinirea vârstei de 1 an a copilului, cu o indemnizație lunară de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, care nu poate fi mai mică de 600 lei și nici mai mare de 3.400 lei.

Potrivit OUG nr. 111/2010, de indemnizația pentru creșterea copilului poate beneficia oricare dintre părinții copilului, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) Radu CONSTANTINESCU / Arhiva AGERPRES

Primarul Georgică Pătrașcu a declarat sâmbătă, pentru AGERPRES, că la Ponoare se află cea mai mare rezervație botanică de liliac din România, aceasta întinzându-se pe o suprafață de 20 hectare, la aproximativ șase kilometri sud-est de orașul Baia de Aramă și 90 kilometri de Drobeta Turnu Severin.

“În fiecare an, vin la această sărbătoare, din toate colțurile țării, în jur de 3.000 de persoane. Noi le oferim un program atractiv, spectacole de muzică populară susținute de ansamblurile Călușerul din Timiș, Brâulețul din Dolj, Rozele Calafatului, Liliacul, Danubius și Bordeiașul din Mehedinți. Printre soliștii vocali care vor evolua pe scena amenajată în amfiteatrul natural al văii Prislopului se află și fiica acestor locuri, Niculina Stoican”, a precizat Pătrașcu.

El a mai arătat că iubitorii de natură veniți la “Sărbătoarea liliacului” au posibilitatea să ajungă pe traseele montane marcate pentru a admira moara Crăcucenilor, bisericuța de sub Stei, poienile cu laleaua neagră, monumentele carstice, lacul Zaton, câmpurile cu lapiezuri și podul de piatră natural, cunoscut și sub numele Podul lui Dumnezeu.

“Evenimentul va debuta sâmbătă cu un foc de tabără și cu o horă populară susținută de taraful local Ponoris și de rapsozii cântecului popular românesc specific zonei”, a adăugat primarul comunei Ponoare, Georgică Pătrașcu.

AGERPRES/ (AS-autor:Florian Copcea, editor: Diana Dumitru)

Foto: (c) Ilie BUMBAC / AGERPRES FOTO

În anul 2004, 15 deputați reprezentând toate formațiunile politice parlamentare au inițiat proiectul legislativ privind instituirea “Zilei Naționale a Tineretului”.

La 5 octombrie 2004, legea a fost adoptată de plenul Camerei Deputaților, aceasta fiind și Camera decizională.

Astfel, conform Legii nr. 425/25 octombrie 2004, ziua de 2 mai a devenit ”Ziua Națională a Tineretului”.

Cu prilejul acestei zile, sunt organizate și prezentate, prin mijloacele de informare în masă, activități sociale, culturale, artistice și sportive care vizează domeniile de interes ale tineretului. Autoritățile administrației publice centrale și locale care au atribuții în domeniul tineretului acordă sprijin material, financiar și organizatoric evenimentelor prilejuite de marcarea acestei zile.

De asemenea, legea prevede ca Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune să difuzeze, în perioada 26 aprilie-2 mai, emisiuni despre problematica tineretului.

AGERPRES/(Documentare — Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES

În numai câteva ore de la inaugurarea oficială, pe la standurile amenajate în Sala Dietei au trecut sute de turiști atrași de ineditul eveniment, dar mai ales de posibilitatea de a cunoaște și alte locuri frumoase, potrivite ca viitoare destinații de vacanță.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES

‘Târgul European al Castelelor este un eveniment deosebit pentru Castelul Corvinilor și pentru municipiul Hunedoara. Sperăm să devină o tradiție’, a declarat primarul localității, Viorel Arion, care s-a arătat încrezător în potențialul de dezvoltare economică al orașului văzut prin prisma turismului de nișă reprezentat de Castel.

‘Dacă până acum am trăit din metalurgie, este momentul să învățăm să trăim din turism. O spun în cunoștință de cauză, din păcate metalurgia nu mai are un viitor ca acum 20 de ani și este momentul să ne construim viitorul pe baza oportunităților pe care le avem’, a completat Arion.

Opinia sa este împărtășită și de primarul orașului Veles, Slacio Csadir, o localitate din centrul Macedoniei care a fost declarată Capitala Culturală a țării sale, în acest an. Prezent la deschiderea Târgului European al Castelelor, primarul macedonean a menționat că orașul Veles va organiza pe parcursul acestui an 222 de evenimente culturale.

‘Suntem un oraș cu o arhitectură foarte frumoasă și cu o moștenire culturală bogată. În discuțiile pe care le-am purtat cu primarul din Hunedoara și cu alți membri ai echipei sale, am descoperit că avem multe puncte în comun pe tărâmul cultural. Avem și un trecut industrial similar, Veles fiind al doilea centru industrial din fosta Iugoslavie’, a spus primarul orașului Veles, menționând că localitatea pe care o reprezintă este cunoscută turiștilor din România prin festivalurile ce au fost organizate acolo.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES

Pregătirile pentru Târgul European al Castelelor au început încă de anul trecut, după o idee a autorităților locale, evenimentul fiind unic în Europa. Principalul câștig al Castelului Corvinilor din Hunedoara, dar și al celorlalți expozanți este unul de imagine, este de părere directorul acestuia, Costin Tinca. Acesta a declarat că are în plan constituirea unei asociații din care să facă parte castelele care au fost prezente la Hunedoara și care să organizeze acțiuni comune de promovare.

‘Este un câștig pentru că atât timp cât lucrăm împreună putem câștiga împreună. Ne dorim ca împreună cu expozanții prezenți la Târg să găsim o formă de asociere și să ne promovăm reciproc, să încercăm să dezvoltăm acest turism de nișă ce este reprezentat de castele și de monumentele istorice. La finalul târgului vom avea o întâlnire unde vom încerca să stabilim o formă de asociere și acțiunile viitoare’, a afirmat directorul Castelului Corvinilor.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES

Printre castelele sau palatele reprezentate la ediția din acest a Târgului European al Castelelor se află nume cunoscute din România, cum sunt Palatul Brukenthal din Sibiu, Castelul Bran, Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia, Turnul cu Ceas din Sighișoara, Cetatea Făgărașului sau Castelul Cantacuzino. De peste hotare au venit la târg reprezentanți ai Castelului de la Mota (Spania), Institutului Patrimoniului Național din Cehia, Palatul Regal din Godollo (Ungaria) sau ai Palatului Balchik (Bulgaria), alături de municipalitatea din Veles (Macedonia), Muzeul Rakoczi (Ungaria) sau Cetatea Shumen din Ungaria.

Cu toții și-au pregătit standuri cât mai atractive, cu pliante și filme de prezentare, iar o parte dintre ei au îmbrăcat ținute croite după modele medievale sau specifice zonei din care provin.

Turiștii sunt întâmpinați de cavalerii și domnițele de la Castelul Corvinilor, împreună cu care pot face fotografii sau pot atinge replicile unor arme folosite în Evul Mediu.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES

Pentru zilele următoare, au mai fost pregătite lansări de carte, o expoziție de tablouri, audiții de muzică medievală sau o montare de teatru în stil medieval după piesa ‘A treia țeapă’ de Marin Sorescu. Sâmbătă seara va avea loc premiera filmului documentar ‘Istorii despre Vlad Voievod Drăculea’, iar apoi un bal medieval. Duminică sunt programate un turnir medieval, demonstrații și lecții de tir cu arcul.

Târgul European al Castelelor se va încheia duminică și poate fi vizitat zilnic între orele 9,00-17,00, fără nicio taxă suplimentară în afara biletului de intrare la Castelul Corvinilor.

AGERPRES / (A, AS — autor: Sorin Blada, editor: Marius Frățilă)

Foto: (c) Sigla Institutului Internațional de Presă / Freemedia.at

Ideea creării unei astfel de organizații a apărut în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, când puternica manipulare a presei în scopuri propagandistice era încă proaspătă în memoria multora. Ca o consecință a războiului, presiunea economică în creștere, cenzura, inegalitățile din lume, turbulențele pe scena diplomației internaționale etc. afectaseră grav profesia de jurnalist, fapt ce a dus la pierderea credibilității ziarelor. Nevoia existenței unei organizații precum IPI era evidentă.

Înființarea IPI a avut la bază convingerea că o presă liberă poate contribui la crearea unei lumi mai bune.

În octombrie 1950, 34 editori din 15 țări s-au întâlnit la New York, la Columbia University, în vederea creării unei organizații mondiale pentru promovarea și apărarea libertății presei și îmbunătățirea practicilor jurnalismului, acesta fiind momentul creării IPI. Conferința de constituire a organizației a avut loc la Paris, în 1951, iar prima Adunare Generală a avut loc la Paris în 1952 și a reunit 101 editori din 21 țări. Sediul IPI a fost inițial la Zurich, în Elveția, apoi la Londra, iar din 1992 se află la Viena.

Mai multe persoane aprind lumânări în fața Ambasadei Franței la București, în memoria victimelor atentatului produs la redacția ‘Charlie Hebdo’ din Paris
Foto: (c) Silviu MATEI / Arhiva AGERPRES

În multe țări jurnaliștii continuă să fie persecutați pentru dezvăluirile pe care le fac. În fiecare an, zeci de ziariști sunt uciși și încă și mai mulți sunt bătuți, închiși, răpiți, torturați sau intimidați, amintește site-ul IPI. IPI folosește câteva instrumente în activitatea sa de apărare și promovare a libertății presei, fiind gata sa intervină ori de câte ori aceasta este amenințată. Protestele scrise sunt primul răspuns în fața încălcării libertății presei, IPI căutând astfel să aducă în atenția comunității internaționale situația jurnaliștilor și să își exprime solidaritatea cu jurnaliștii care sunt victime ale represiunii.

Congresul Mondial și Adunarea Generală ale IPI au loc anual, reunind reprezentanți mass-media, politicieni și academicieni. La aceste întruniri, care sunt organizate în fiecare an în altă țară, jurnaliștii își împărtășesc experiența, având, de asemenea, o foarte bună ocazie de a forma noi legături în plan profesional cu colegi din lumea întreagă.

În prima decadă de la înființarea sa IPI a fost activ mai ales în Europa și în SUA, iar în anii ’60 și-a extins participarea și în Asia și Africa. IPI și-a dezvoltat o rețea la nivel mondial și a denunțat violențele împotriva ziariștilor și atingerile aduse libertății presei.

Pe parcursul anilor ’70 principalele preocupări au vizat dezbaterile privind noile tehnologii în domeniul media. IPI a organizat în 1979 un seminar privind ”Noua tehnologie în redacție” (New Technology in the Newsroom) și a scos o publicație cu același titlu.

IPI a fost propus la Premiul Nobel pentru Pace în 1976, “în semn de recunoaștere a activității acestei organizații pentru înțelegere și pace între națiuni”.

Între 1980-1989 organizația a continuat să-și concentreze o parte din eforturi în domeniul pregătirii jurnalistice, asupra noilor tehnologii și impactului acestora asupra publicațiilor. În 1985 cea de-a 34-a Adunare Generală a avut loc la Cairo, în Egipt, fiind prima adunare ținută într-o țară arabă. Întruniți la Viena în 1986, membrii IPI, profund îngrijorați de diversitatea de amenințări și restricții asupra mass-media din întreaga lume, au emis un set de rezoluții (privind terorismul, situația de la Cernobîl, Africa de Sud ș.a.).

Nașterea noilor democrații din Europa Centrală și de Est a devenit un subiect principal pentru IPI la începutul anilor ’90. IPI a sprijinit mass-media din aceste țări, asistând la transformările care au avut loc. În 1991 Nelson Mandela a participat la Adunarea Generală de la Kyoto, evidențiind faptul că presa este cea care a ajutat la eliberarea sa după trei decenii de închisoare.

În septembrie 2010 a avut loc, la Viena și la Bratislava, congresul care a marcat 60 de ani de la înființarea IPI, pe agenda discuțiilor aflându-se îndeosebi provocările la adresa informației într-o perioadă de criză economică.

Institutul Internațional de Presă are un Comitet Executiv, cu președinte și patru vicepreședinți, precum și un director executiv. În prezent funcția de președinte este deținută de John Yearwood (SUA), iar cea de director executiv de Barbara Trionfi. Există, de asemenea, în câteva țări Comitete Naționale, pe care IPI se bazează în atingerea obiectivelor sale. Comitetele Naționale colaborează cu Secretariatul IPI în probleme care privesc amenințările la adresa libertății presei sau libera circulație a informației. Printre țările în care IPI are Comitete Naționale se numără Azerbaidjan, Japonia, Slovacia, Bangladesh, Kazahstan, Turcia, Marea Britanie, Georgia, Nepal, SUA, Germania, India, Pakistan ș.a.

IPI dă publicității anual un raport privind numărul jurnaliștilor uciși în întreaga lume în cursul exercitării profesiei. Potrivit acestor rapoarte, în 2001, de exemplu, și-au pierdut viața 55 de jurnaliști, pentru ca în 2009 să-și piardă viața 110 jurnaliști, în 2010 — 101 jurnaliști, în 2011 — 103 . De asemenea, publică rapoarte anuale cu privire la starea libertății presei în lume (”The World Press Freedom Review”).

IPI acordă diverse premii, precum premiul “Pionier al presei libere” (Free Media Pioneer Award) sau ”Premiul pentru dialog”.

În 2000 a fost creată, la Zagreb, Organizația pentru Media din Sud-Estul Europei (SEEMO), ca o organizație afiliată IPI. SEEMO apără și promovează libertatea presei, acționează pentru îmbunătățirea standardelor și practicilor jurnalismului în regiunea Europei de Sud-Est, oferind o platformă de dezbateri privind aspecte relevante pentru mass-media regionale.

Dezbaterea privind influența politicului în mass-media și consecințele sale, în cadrul conferinței organizate de SEEMO — Organizația pentru Media din Sud-Estul Europei, la Palatul Parlamentului (septembrie 2014)
Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

O conferință privind libertatea presei, influența politicului asupra mass-media și corupția a fost organizată la 23 septembrie 2014 la Palatul Parlamentului din București.

Steven Ellis, consilier principal al International Press Institute (IPI) pe probleme de libertatea presei, participă la conferința organizată de SEEMO — Organizația pentru Media din Sud-Estul Europei, la Palatul Parlamentului (septembrie 2014)
Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

La conferință au participat premierul Victor Ponta, dr. Erhard Busek, coordonator al Inițiativei de Cooperare Sud-Est Europeană (SECI), secretarul general al SEEMO, Oliver Vujovic, președintele SEEMO România, Marina Constantinoiu, Erik Csernovitz, secretar general adjunct al Inițiativei Central-Europene (CEI), Steven M. Ellis, consilier principal al IPI pe probleme de libertate a presei, Renate Schroeder, director al Federației Europene a Jurnaliștilor (EFJ) ș.a.

Evenimentul a fost organizat de SEEMO, în parteneriat cu Academia Internațională — Centrul Internațional Media (IA-IMC) și cu Organizația de PR pentru Europa Centrală și de Sud-Est (SECEPRO), Agenția Națională de Presă AGERPRES fiind printre partenerii locali, alături de alte instituții media și de reglementare.

AGERPRES/(Documentare — Ruxandra Bratu, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Nicolae BADEA / Arhiva AGERPRES

În baza prevederilor Tratatului de la Adrianopol (1829), încheiat între Rusia și Turcia după război, care stipulau că Țările Române obțin dreptul să-și organizeze ”un număr de gărzi înarmate pământene”, adică să-și înființeze propria lor putere militară, ”al cărei număr și întreținere vor fi stabilite de domni împreună cu divanele lor”, la 30 aprilie 1830 s-a hotărât ”formăluirea în Valahia a șase batalioane pedestrime și 6 escadroane călărime a străjii pământești”.

Din aceste forțe au fost create trei regimente mixte: unul la București, unul la Ploiești și altul la Craiova. În același timp, au luat ființă în Moldova un batalion de infanterie și un escadron de cavalerie, din care s-a înființat primul regiment mixt, cu garnizoana la Iași. În urma Unirii de la 1859 a celor două provincii românești, Moldova și Țara Românească, infanteria a cunoscut progrese importante. În 1860, efectivele infanteriei atingeau cifra de 10.848 oameni.

După reorganizarea armatei din 1917, infanteria a fost structurată în 15 divizii de infanterie. În anul 1938, infanteria reprezenta 52% din efectivele armatei.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) unesco.org/new/en/jazz-day


În acest an Ziua internațională a jazzului marchează 70 de ani de la constituirea Conferinței Generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), printr-un concert organizat la Paris. “All-Star Global Concert” reunește artiști de renume internațional din lumea jazzului, precum John Beasley, A Bu, Antonio Farao, Herbie Hancock, Till Bronner, Ibrahim Maalouf, Hugh Masekela Claudio Roditi, Dee Dee Bridgewater, Al Jarreau, Rudy Pérez, Dianne Reeves, Igor Butman, Ravi Coltrane, Femi Kuti, Guillaume Perret, Wayne Shorter, James Genus, Marcus Miller, Lee Ritenour, Terri Lyne Carrington, Grégoire Maret. De asemenea, vor fi prezente la concert numeroase personalități diplomatice, culturale și artiști, alături de reprezentanți din partea guvernului francez, potrivit www.unesco.org.

În noiembrie 2011, UNESCO a proclamat data de 30 aprilie Ziua internațională a jazzului. Muzica, de-a lungul veacurilor, s-a dovedit a fi un instrument puternic de comunicare. Atunci când ea izvorăște din fuziunea mai multor culturi diferite și creează o expresie armonioasă, care vorbește despre ele, devine desăvârșită. Jazzul se încadrează perfect în această categorie. Este un stil unic de muzică, care își are originea în sudul Statelor Unite, cu rădăcini și în tradițiile muzicale africane și cu influențe europene. El a devenit o formă de artă internațională, care evoluează continuu, traversând globul, inspirându-se din muzica țărilor și regiunilor pe care le străbate.

Prima ediție a Zilei Internaționale a Jazzului a fost marcată de UNESCO și Institutul Thelonious Monk de Jazz prin organizarea a trei concerte susținute la Paris, la sediul mondial al UNESCO, la ”Congo Square” din New Orleans, locul de naștere al jazzului și la Sala Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de la New York, concerte care au reunit artiștii de renume mondial. La următoarele ediții, în fiecare an, concertul “All-Star Global” a reunit artiști ai jazzului de pe tot mapamondul, promovând astfel dialogul între culturi și diversitatea, libertatea de exprimare și respectul față de drepturile omului. Ca o forță unificatoare, jazzul sparge barierele și creează oportunități pentru înțelegere reciprocă și toleranță. În timpul secolului XX, jazzul s-a dovedit a fi un limbaj universal răspândit de-a lungul continentelor, influențând și fiind influențat de alte tipuri de muzică, îmbogățindu-se mereu cu noi valențe culturale.

Sfidând orice definiție, jazzul se exprimă în multe limbi și a devenit o forță unificatoare pentru adepții lui, indiferent de rasă, religie, origine etnică sau națională. Al 100-lea Congres al Statelor Unite a desemnat jazzul ca “o comoară națională americană rară și valoroasă” și care, astăzi, aparține întregii lumi.

În România, Ziua Internațională a Jazzului este celebrată în numeroase orașe prin organizarea de întruniri, concerte și festivaluri. În 2015, această zi aduce în lumina reflectoarelor un spectacol unic de jazz în România, un mix între 11 stiluri de jazz într-un regal muzical de 3 ore. Artistul britanic Ola Onabule aduce cu el în premieră în România un band de excepție format din Villu Veski (saxofon, Estonia), Nick Flade (pian, Germania), Joe Stoddart (contrabass, Marea Britanie), Guido May (tobe, Germania), Guille Hill (chitară, Marea Britanie), la Gala Zilei Internaționale a Jazzului, pe 30 aprilie, la Cluj-Napoca, după cum menționează www.jazzday.ro.

Între mari artiști ai jazzului românesc se numără: Johnny Răducanu, Aura Urziceanu, Arthur Balogh, Lucian Ban, Liviu Butoi, Garbis Dedeian, Damian Drăghici, Vlaicu Golcea, Eugen Gondi, Imre Alexandru, Mihai Iordache, Alex Man, Elena Mindru, Pedro Negrescu, Richard Oschanitzky, Anca Parghel, Sorin Romanescu, Mircea Tiberian, Harry Tavitian, Paul Weiner.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)