Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Ortodoxe
Sf. Mc. Alexandru și Antonina; Sf. Sfințit Mc. Timotei, episcopul Prusei

Greco-catolice
Sf. m. Alexandru și Antonin; Sf. ep. m. Timotei

Romano-catolice
Ff. Ioan Dominici, călug; Diana, fc.

Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 10 iunie.

Au trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian (286-305). Antonina, fiind creștină, a fost dusă la judecată și, neputând fi înduplecată să-și lepede credința, a fost dusă într-o casă de toleranță, spre a fi necinstită.

A fost salvată din acel loc de un tânăr pe nume Alexandru, căruia i s-a arătat îngerul Domnului și l-a îndemnat să meargă la casa unde se afla Sfânta Antonina. Tânărul, sub pretextul viciului, a mers și a scos-o pe furiș afară, acoperindu-i capul cu haina lui. Aici a fost găsit singur Sfântul Alexandru de soldații care erau trimiși să o ia pe Sfânta Antonina. În cele din urmă au fost torturați și uciși amândoi.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Republica Portugheză, cu o suprafață totală de 92.212 kmp (care include Portugalia continentală, arhipelagul Açores, arhipelagul Madeira și zona maritimă) și 10.813.834 de locuitori (est. iulie 2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), sărbătorește la 10 iunie Ziua Națională, respectiv comemorarea poetului Luís de Camőes și marcarea Zilei Comunităților portugheze.

Imagine din Lisabona

Provincie a Imperiului Roman, Lusitania a fost cucerită în anii 711-718 de arabi. În timpul ”Reconquistei” (secolele IX-XIII), pe teritoriul eliberat de sub dominația arabă a luat ființă, în 1095, comitatul Portugaliei, iar în 1139 — regatul independent portughez, potrivit www.mae.ro. Statul a fost fondat în 1413.

Portugalia a devenit, la începutul secolului al XVI-lea, o mare putere maritimă, punând bazele unui imperiu colonial. A fost anexată de către Spania între 1580 și 1640. În 1910 a fost abolită monarhia, iar Portugalia s-a proclamat republică.

Imagine din Lisabona


În 1974, Revoluția Garoafelor Roșii a pus capăt anilor de dictatură ai lui António de Oliveira Salazar. În același an, este recunoscut oficial dreptul coloniilor portugheze la autodeterminare și suveranitate.

Capitala și cel mai mare oraș este Lisabona, cu o populație de 2.869.000 locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov); ca principale orașe, amintim: Porto, Setubal, Braga, Coimbra, Evora, Aveiro, Faro.

Lisabona este cel mai vestic oraș al Europei continentale și este situată la vărsarea râului Tejo, pe țărmul Oceanului Atlantic. Vechi oraș european, Lisabona este, în prezent, o importantă metroplă, fiind centrul financiar, comercial, mediatic, educațional și turistic al țării, potrivit www.tap-portugal.ro.

Inima orașului este ”Baixa” sau “Orașul de Jos”, zonă unde se află Castelul Sao Jorge și Catedrala Santa Maria Maior. Cel mai vechi cartier al orașului este Alfama, aproape de râul Tejo.

Imagine din Lisabona


Cel mai cunoscut obiectiv turistic al Lisabonei, Turnul Belem, parte a patrimoniului UNESCO, se află în cartierul Belem situat la vest de centrul orașului. Turnul Belem este o fortăreață gotică pe malul râului, fiind destinată supravegherii intrării în portul orașului, potrivit www.tap-portugal.ro.

Mănăstirea Sf. Ieronim împreună cu biserica din interior a fost ridicată în prima parte a secolului al XVI-lea, în cinstea lui Vasco de Gama, cu ocazia descoperirii Indiei. În fața mănăstirii, pe malul râului se află monumentul descoperirilor.

Mănăstirea Jeronimos din Lisabona

Cartierul medieval al Lisabonei este Alfama, unde străduțele sunt pavate cu pietre, iar casele văruite în alb. Aici se găsește cetatea Sf. Gheorghe, de unde se deschide o panoramă minunată asupra Lisabonei.

Cu un stil total diferit, cartierul Baixa este un obiectiv minunat de vizitat. Cartierul a fost construit în stil neoclasic, fiind caracterizat de bulevarde orientate spre râu, de piețe impozante și străzi perpendiculare. În această parte a orașului sunt multe restaurante, cafenele, aici își petrec serile atât localnicii cât și turiștii. Tot în cartierul Baixa se află și Centrul Lisabonei, Praca da Comercio.

Bairro Alto este partea de oraș aflată deasupra cartierului Baixa, oferind, cu secole în urmă, adăpost muncitorilor și meșteșugarilor simpli. Aici turiștii pot asculta fado, muzica populară portugheză.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Apreciata artistă Loredana Groza, cântăreață și actriță, s-a născut la 10 iunie 1970, la Onești, județul Bacău. A început să cânte de la o vârstă fragedă, continuând apoi pe tot parcursul școlii primare și al liceului. A studiat vioara timp de 8 ani și a urmat cursuri de balet.

La 14 ani a participat la o preselecție televizată la concursul ”Cântarea României”, în Focșani, unde a fost remarcată de realizatorul tv Dumitru Moroșanu și de compozitorul Jolt Kerestely, care au chemat-o la București pentru a participa la concursul ”Steaua fără nume” (al cărui trofeu l-a și câștigat), chiar dacă nu avea încă vârsta minimă prevăzută în regulament.

Loredana Groza la Festivalul Mamaia ’92

La 16 ani, în 1986, a participat pentru prima oară la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, unde a câștigat Marele Premiu, fiind atunci cea mai tânără participantă și câștigătoare din istoria festivalului. A interpretat două cântece în primă audiție care au devenit în scurt timp șlagăre: ”Mă întreb ce să fac?”, de Marius Țeicu și ”Despre dragoste”, de Dan Beizadea. În următoarea perioadă, Marius Țeicu i-a încredințat spre interpretare melodiile ”Când iubești”, ”Să nu-mi spui bun rămas”, ”Nu pot trăi fără dor”, ”Cine crede în iubire?”, toate devenind șlagăre de succes.

Loredana Groza la Festivalul Mamaia ’92

La concursul ”Melodii ’86” a participat cu piesele ”Mă întreb ce să fac?” și ”Despre dragoste”. În acest an, Loredana a lansat șlagărele: ”Alege drumul” (Dani Constantin), ”Pentru iubirea ta” și ”De n-ar fi iubirile” (Jolt Kerestely).

Seria turneelor în afara țării a început în 1987, în Israel, unde a avut peste 20 de concerte. La a II-a ediție a Concursului bianual de Muzică de dans pentru tineret de la Costinești, unde a participat cu piesa ”Nu pot să cred” (Alexandru Simu), a fost remarcată de compozitorul Adrian Enescu, care i-a încredințat piesa ”O inimă de 16 ani”, devenind în scurt timp un șlagăr de mare succes. Pentru această piesă a fost realizat și primul videoclip din cariera Loredanei.

”Îți citesc în ochi”, ”Măcar o clipă”, ”Tu și eu” și ”Să-ți spun adio”, compuse tot de Adrian Enescu, sunt alte patru mari șlagăre ale Loredanei lansate în 1987. În același an, a înregistrat, împreună cu Dida Drăgan, Aura Urziceanu, Elena Cârstea, Gabriel Cotabiță, Adrian Daminescu, Cornel Fugaru, Marina Florea și alți interpreți, melodia ”Voi, oameni de mâine” (muzica Anton Șuteu).

Compozitorul Adrian Enescu i-a propus Loredanei realizarea unui întreg album, cu piese pe versurile poetului Lucian Avramescu. Așa a apărut albumul ”Bună seara, iubito!”, înregistrat în 1987 și apărut în 1988 la Electrecord. Albumul s-a vândut într-un tiraj uriaș pentru acele timpuri — peste 1 milion de exemplare.

În același an, Loredana a efectuat turnee în Germania, Bulgaria, Polonia și a participat la Festivalul de la Mamaia ’88, obținând premiul la secțiunea creație. Artista a fost prezentă pe albumul lui Mihai Pocorschi cu piesa ”Pentru voi” (muzică și text Mihai Pocorschi), cântată cu Mihai Pocorschi, Doina Matei, Ioan Luchian Mihalea și Grupul Song.

Anul 1989 este încă un an de succes pentru Loredana, care lansează noi piese compuse de Adrian Enescu, pe versurile lui Lucian Avramescu — ”Un buchet de trandafiri”, ”Zăpada palmei tale”, ”Iubirea, cartea mea de oftat”, ”Scrisoare simplă”. A efectuat turnee în Germania și Coreea de Nord. În Germania, a concertat o săptămână, la un Festival de muzică etno, unde a interpretat și cântece tradiționale românești, ceea ce l-a determinat pe Adrian Enescu să facă prelucrări de muzică lăutărească, prima dintre ele fiind ”Cip-cirip”, care s-a bucurat de succes în Germania.

La începutul lunii decembrie 1989 a apărut al doilea album al Loredanei, în colaborare cu Adrian Enescu și Lucian Avramescu — ”Un buchet de trandafiri”.

Până în 1990, a imprimat zeci de piese aparținând unor compozitori de renume precum: Marius Țeicu, Adrian Enescu, Dan Beizadea, Marcel Dragomir, Jolt Kerestely, Mihai Pocorschi, Aurel Manolache, Ion Cristinoiu, Cornel Fugaru, Mircea Drăgan ș.a.

Cunoaște un succes deosebit cu piesa ”Bună seara, iubite!”, o compoziție a lui Adrian Enescu, care a dat și titlul primului album al Loredanei Groza, apărut în 1988. A avut lungi turnee în țară și în străinătate, mai ales în Italia, și a cântat alături de Rita Pavone și Tedi Reno.

În 1992 a obținut locul I la secțiunea șlagăre a Festivalului de la Mamaia, cu piesa ”Ce va fi iubirea mea” a lui Marius Țeicu.

Loredana alături de compozitorul Marius Țeicu și prezentatorii festivalului Mamaia ’92, Ștefan Bănică jr. și Cristina Țopescu.

Cu trupa Direcția 5 realizează mai multe albume, dintre care ”Atitudine” (1994) și ”Tomilio” (1996, Discul de Aur decernat de Electrecord). Multe dintre piesele de pe albumul ”Atitudine” se bucură de succes — ”Lili și puștiul”, ”O fată singură-n noapte”, ”Nu adio”, ”Exit-stage”, ”Iar”. Loredana a început să se implice din ce în ce mai mult în partea de creație a pieselor și a textelor, versurile albumului ”Atitudine” purtând semnătura Loredanei.

Artista la Festivalul Mamaia 1993.


Loredana la Festivalul Mamaia 1993.

În 1995, a susținut, alături de Direcția 5, concerte live în toată țara. Împreună au participat la Festivalul de la Mamaia cu ”O fată singură-n noapte”, care obține Premiul la secțiunea șlagăre. În același an, a lansat un nou album în colaborare cu Direcția 5: ”Născută toamna”, urmat de un alt turneu prin țară.

Anul 1998 a fost cel în care Loredana a lansat maxi-single-ul ”Lumea e a mea”, înregistrat cu B.U.G. Mafia, piesa care dă titlul acestui maxi-single având un succes fantastic. Anul 1999 aduce un nou album, care va însemna pentru Loredana un nou succes: ”Aromaroma”, la care a lucrat cu Marijuana, Sișu și Puya. Pe 10 iunie, cu prilejul lansării albumului ”Aromaroma” (care a avut loc de ziua ei de naștere), Loredana a susținut concertul ICoTOPIAti. Ea a câștigat Premiul Asociației Profesioniștilor de Televiziune din
România și al criticilor muzicali. În 2000, Loredana a colaborat cu formația Șuie Paparude, fiind invitată să cânte două piese de pe albumul ”Urban”.

Artista la Festivalul Mamaia 1995.

În același an, Loredana a reluat colaborarea cu Adrian Enescu, care semnează partea de creație a noului album al Loredanei, ”Diva Inamorata”. Albumul conține patru cântece noi (care sunt redate folosind teme muzicale clasice: opera ”Turandot” de Puccini, Simfonia a 9-a de Dvorjak, ”Lacul lebedelor” al lui Ceaikovski și lucrarea ”Variațiuni pe o temă de Paganini”, semnată de Rahmaninov) și câteva remix-uri ale unor șlagăre mai vechi ale Loredanei, inclusiv ”Bună seara, iubito!”

Artista la Festivalul Mamaia 1996.

Începând din 2001, Loredana a reușit să surprindă cu fiecare nou album, la mare parte din ele colaborând cu ”Banda Agurida” — ”Agurida” (2001), ”Zaraza, vânzătoarea de plăceri” (2002), ”Fata cu șosete de diamant” (2003), ”Zig Zagga Extravaganza” (2004) — Premiul Radio România pentru cel mai bun album, ”Jamparalele” ( 2006) — Discul de Aur, ”My Love” (2007), ”Made in Romanie” (2007), ”Nana nanino” (2007), ”Șatra în apus” (2007), ”Tzuki” (2008), ”Sundance” (2009), ”Iubi Land” (2010), ”Apa” (2012).

Loredana a susținut în vara lui 2006 un concert la Londra, dar și în cluburile din Ibiza. La Hippodromme Park, în inima Londrei, a incendiat atmosfera, alături de o celebră trupă britanică lansată în anii ’90, N-Joi. În  august 2006, Loredana și N-Joi au susținut un concert transmis live în toată lumea de BBC Radio 1.

Loredana la Revelionul 2006.

În anul 2007, Loredana cântă ca special guest star în concertul lui George Michael, susținut pe stadionul ”Lia Manoliu” din București.

A avut apariții sau roluri principale în multe filme și seriale de televiziune. A început cu un rol mic în ”Cuibul de viespi” (1987), au urmat roluri principale în ”A doua cădere a Constantinopolului” (1994) și ”Paradisul în direct” (1995). A mai avut roluri în ”Asfalt tango” (1997), ”Modigliani” (2003), ”Supraviețuitorul” (2008), ”Fire and Ice: Cronica Dragonilor” (2008), ”Minte-mă frumos” (2012).

Loredana și Banda Agurida, 2007.

Loredana și Connect-R în concert, 2007.

A jucat în serialele de televiziune ”Lori, Dan și Tanti Mili” (2003), ”Daria, iubirea mea” (2006), ”Inimă de țigan” (2007-2008), ”Regina” (2008-2009), ”Aniela” (2009-2010), ”Moștenirea” (2010), pentru unele interpretând coloana sonoră.

Dintre premiile obținute de artistă de-a lungul timpului mai menționăm: Marele Premiu la Festivalul București 1991, Premiul Ballantine’s pentru cea mai bună interpretă pop și cel mai bun album — ”Tomilio” (1998), Premiul Criticilor de Muzică (1999), MTV Music Awards — Best Female Singer (2004 și 2006), Premiul Radio România pentru cel mai bun album (ianuarie 2007), Premiul Radio România pentru cea mai bună interpretă a anului 2007 (martie 2008), Premiul Radio România pentru artistul anului (martie 2008).

Loredana Groza și-a lansat cartea ‘Sexting by Loredana’, 2009.

A susținut concerte în Germania, Israel, SUA, Canada, Bulgaria, Polonia, Rusia, Marea Britanie, Italia, Franța, Turcia, Austria, Belgia, Mexic etc.

La finalul anului 2013, a lansat single-ul ”Lumea ta”, interpretat împreună cu Carla’s Dreams. În 2014, a înregistrat piesa ”Nu știu cine ești”, la care a colaborat cu Cornel Ilie (Vunk), a susținut două concerte în București, la Sala Palatului, și a efectuat turneul național ”Magic — Un turneu de Super Star”, care a cuprins 15 dintre cele mai importante orașe ale țării.

Anul 2015 a început cu un alt turneu, ”Reveria”, cu spectacole în marile orașe ale țării — București, Botoșani, Bacău, Iași, Brașov, Ploiești, Galați, Constanța, Pitești, Deva, Timișoara, Arad, Cluj-Napoca, Suceava.

Noul single al Loredanei, la care a colaborat cu Nadir, se numește ”Te iubesc”, iar videoclipul a fost lansat în aprilie 2015.

Artista este angrenată în proiectul ”Atelierul de voce și muzică”, un program inedit pentru copii și părinți, de inițiere în muzica vocală și în cea instrumentală.

Loredana în recital la a IV-a ediție a Galei Crucii Roșii, 2011.

Loredana alături de Andreea Esca și Mihaela Geoană la a XIV-a ediție a programului ‘Iluminarea în roz’, organizată de Fundația Renașterea, la Muzeul Țăranului Român, 2014.

De-a lungul anilor, Loredana s-a implicat și în activități umanitare, declarând în repetate rânduri că iubește oamenii. În anul 2011, ea a devenit voluntar al Crucii Roșii Române, iar un an mai târziu, în 2012, a fost aleasă ambasador împotriva discriminării, la Marșul Diversității. De asemenea, este susținător al Fundației Renașterea în lupta împotriva cancerului de sân.

În 1998, Loredana s-a căsătorit cu Andrei Boncea și împreună au o fiică — Elena.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, redactor arhiva foto: Mihaela Tufega, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Naționala feminină de spadă a României, formată din Ana Maria Brânză, Simona Pop, Simona Gherman şi Loredana Dinu, și-a păstrat titlul european, după ce a dispus de Estonia, în finala competiției de la Montreux, cu 45-35. Anul trecut, naționala, alcătuită din Ana Maria Brânză, Simona Pop, Simona Gherman şi Maria Udrea, se impunea în finala cu Rusia, la Strasbourg, cu 38-34.

$article.media.images[0].description

Spadasinele tricolore – campioane europene la Montreux/ FOTO: contul de Facebook al Federației Italiene de Scrimă”
Tricolorele s-au desprins la trei puncte distanță după primele două dueluri, iar apoi au evoluat inteligent, păstrând o diferență sigură până la ultimele trei asalturi, adjudecate la scor de elevele profesorului Octavian Zidaru (evoluția scorului).

(w500) Spadasinel

Pentru a ajunge în finală, România, care nu a evoluat în prima rundă, a trecut cu 31-25 de Ucraina și cu 45-42 cu Suedia (tricolorele s-au distanțat decisiv după 31-31 și 33-33, de la 25-29, în urma unor dueluri strânse). De menționat că nordicele au dispus în ”sferturi” de vicecampioana europeană, Rusia, cu 39-37.

(w460) Campioanel

În cealaltă semifinală, Estonia a dispus surprinzător de campioana olimpică și mondială, Italia, cu 43-31.

Până acum, cinci echipe feminine ale României au cucerit medaliile de aur la Campionatele Europene, iar Ana Maria Brânză a făcut parte din patru astfel de formaţii, potrivit Federaţiei Române de Scrimă:

  • 2004 (Copenhaga) – echipa de floretă feminin, formată din: Laura Cârlescu-Badea, Roxana Scarlat, Cristina Stahl, Corina Indrei
  • 2006 (Izmir) – echipa feminină de spadă, compusă din: Ana Maria Brânză, Iuliana Măceşeanu, Anca Băcioiu, Loredana Iordăchioiu
  • 2008 (Kiev) – echipa feminină de spadă, formată din: Ana Maria Brânză, Iuliana Măceşeanu, Simona Alexandru, Loredana Iordăchioiu
  • 2009 (Plovdiv) – echipa feminină de spadă: Ana Maria Brânză, Iuliana Măceşeanu, Simona Alexandru, Anca Măroiu
  • 2011 (Sheffield) – echipa feminină de spadă, în componenţa căreia s-au aflat: Ana Maria Brânză, Simona Alexandru, Anca Măroiu, Loredana Iordăchioiu
  • 2014 (Strasbourg) – echipa feminină de spadă, formată din Ana Maria Brânză, Simona Pop, Simona Gherman şi Maria Udrea

De menţionat şi faptul că alte cinci echipe feminine au fost medaliate cu argint la Campionatele Europene:

  • 1999 (Bolzano) – echipa feminină de floretă: Laura Badea, Reka Szabo, Roxana Scarlat, Claudia Vanţă
  • 2000 (Madeira) – echipa feminină de floretă: Laura Badea, Reka Szabo, Roxana Scarlat, Claudia Vanţă
  • 2004 (Copenhaga) – echipa feminină de sabie: Cătălina Gheorghiţoaia, Andreea Pelei, Irina Covaliu, Dorina Mihai
  • 2012 (Legnano) – Ana Maria Brânză, Simona Gherman, Anca Măroiu şi Loredana Dinu
  • 2013 (Zagreb) – Ana Maria Brânză, Simona Pop Deac, Maria Udrea şi Amalia Tătăran

Nu în ultimul rând, alte trei echipe naționale de scrimă au fost medaliate cu bronz, de fiecare dată la floretă:

  • 2000 (Madeira) – Laura Badea, Reka Szabo, Roxana Scarlat, Claudia Vanță
  • 2001 (Koblentz) – Reka Szabo, Roxana Scarlat, Cristina Stahl, Claudia Vanță
  • 2005 (Zalaegerszeg) – Roxana Scarlat, Cristina Ghiță, Cristina Stahl, Andreea Andrei

sursa: stiri tvr

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Mănăstirea Bistrița este situată în apropierea satului Bistrița, comuna Costești, județul Vâlcea, și se află în Arhiepiscopia Râmnicului. Este o ctitorie a boierilor Craiovești, datând din jurul anului 1490, având hramul “Adormirea Maicii Domnului”.

Despre ridicarea acestui sfânt lăcaș se arată și în pisania citată pe site-ul Arhiepiscopiei Râmnicului:

“Sfânta această și dumnezeiască mănăstire pomenește-se a fi zidită din temelie de Barbu banul Craiovescul carele aici și îngerescul cin al călugăririi mai pe urmă au luat…” (1683).

Din ctitoria Craioveștilor astăzi se mai păstrează bisericuța Bolniței (1520-1521). Având o impresionantă frescă interioară din tradiția paleologă târzie, când începeau să pătrundă în Balcani elemente artistice folosite de iconografii cretani, biserica este închinată “Schimbării la față”, arată aceeași sursă.

Mănăstirea Bistrița este situată în zona de la poalele munților Căpățânii, odinioară împădurită, pe malul drept al apei Bistriței, de unde își va fi primit denumirea de proveniență slavonă, “bîstro” însemnând “repede”, potrivit istoricului mănăstirii prezentat pe site-ul oficial.

Mănăstirea a fost construită de la început ca o cetățuie. Urmând exemplul domnitorului lor, marii boieri ai țării au înălțat propriile ctitorii, pe care s-au ostenit să le înzestreze cu odoarele de cult necesare, pentru a avea la îndemână adăposturi pentru vremurile grele, pe lângă rostul acestor lăcașe de a ridica rugăciune pentru sufletul ctitorilor.

Frații Craiovești, jupanii Barbu, Pârvu, Danciu, Radu, au întărit mai multe mănăstiri. Pe lângă Bistrița, a cărei zidire începea pe la 1488, în imediata vecinătate a unei biserici mai vechi, închinate Sfântului Mare Mucenic Procopie, tot lor li se atribuie și ctitoriile de la Sadova, Topolnița (refacerea din 1450), Jitianu, Bucovățul vechi, Gura Motrului.

Craioveștii au donat moșii și mănăstirilor Tismana și Cozia, sate sau venit anual mănăstirilor athonite Xenophonton, Sf. Pantelimon, Sf. Pavel, și au ajutat la zidirea Mănăstirii Kru?edol din Serbia și a basilicii San Giorgio dei Greci din Veneția.

În 1497, boierii Craiovești au adus la Bistrița moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul.

Dintre cei patru frați, Barbu s-a călugărit la Mănăstirea Bistrița, iar sora lor, Mușa, s-a retras ca monahia Magdalena, la Corbii de Piatră.

Cu zestrea de odoare liturgice, moșii, venituri din vămi sau scutiri, cu importanta bibliotecă pe care o deținea în secolul al XVI-lea, având aproape optzeci de manuscrise ale unor texte esențiale pentru spiritualitatea ortodoxă, Mănăstirea Craioveștilor de la Bistrița a însemnat pentru Țara Românească tot atât de mult ca Neamțul pentru Moldova, potrivit istoricului așezământului.

În 1510, mănăstirea a fost reconstruită, fiind grav avariată de o incursiune armată a lui Mihnea Vodă cel Rău.

În secolul al XVII-lea, Mănăstirea Bistrița a avut un rol important în evenimentele politice și culturale ale țării, adăpostind, în 1600, oastea lui Mihai Viteazul. În 1610 este găzduit aici ca înalt oaspete mitropolitul Matei al Mirelor (1550-1624), primul cronicar care menționează Bistrița.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Mănăstirea Bistrița este înzestrată cu racla de argint aurit pentru sfintele moaște (1656), donație a voievodului Constantin Șerban (1654-1658) și a Domniței Bălașa.

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a dăruit mănăstirii, în 1683, un policandru ornat cu ouă de struț, lucrat la Viena, mai multe obiecte de cult, cărți liturgice și clopotul mare care cântărește 800 kg. Tot acum a fost reparat întreg complexul monahal, așezământ zugrăvit în 1820 de banul Grigore Brâncoveanul.

La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea se poate vorbi despre “marea lavră bistrițeană”, mărturie fiind cele patru schituri: Peștera, Peri, Păpușa și Patruzeci de Izvoare (Supiatră), mănăstirea cunoscând o nouă perioadă de progres, atât spiritual, cât și economic, arată sursa citată.

Așezământul de la Bistrița a fost restaurat timp de 10 ani, începând cu 1846, în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu și terminând la 15 august 1855, în timpul domnitorului Știrbei Vodă, când a fost sfințită biserica mare închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului.

Pictura noii biserici, construită în stil neogotic, a fost executată de Gheorghe Tattarescu în 1850.

În 24 mai 1948, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca Mănăstirea Bistrița să se transforme în mănăstire de monahii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (anterior acestei decizii obștea monahală era constituită din călugări). În 1959, mănăstirea a fost desființată prin decretul 410/1959.

Clădirile mănăstirii au găzduit Grupul Școlar nr.14 — Bistrița, care a funcționat aici până în 1982. Din 1984, clădirile au trecut iarăși sub administrarea Episcopiei Râmnicului. În 1986 au fost deschise lucrările șantierului de restaurare sub coordonarea arhimandritului Veniamin Micle.

În 1984 se începe la Bistrița un amplu proces de revigorare a vieții monahale sub îndrumarea episcopului Râmnicului Gherasim (1984-2014), organizându-se un centru de conservare și restaurare a bunurilor de patrimoniu: icoane și cărți. Din 2003 s-a deschis în incinta Mănăstirii Bistrița și un Muzeu al tiparului și cărții bisericești vâlcene.

Mănăstirea are posibilități de cazare foarte bune, potrivit prezentării făcute de Arhiepiscopia Râmnicului.

AGERPRES / (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Banalul ciulin are surprinzătoare calități terapeutice, recunoscute, de altfel, din cele mai vechi timpuri. Faimosul medic Avicenna recomanda mărăcinele ca pe un excelent hemostatic și anestezic, iar vracii Evului Mediu îl întrebuințau ca leac pentru bolile sistemului nervos și ale celui digestiv.

Ciulinul (Carduus nutans), denumit popular scaiete, scai, spin, armurai, schin, cucuruzul măgarului, ghimpan, mărăcine, este o plantă erbacee bienală din familia Asteraceae, care poate atinge până la 1 m înălțime. Tulpina este ramificată și spinoasă, rădăcina este pivotantă, frunzele sunt și ele spinoase, florile au culoarea roșu purpuriu, sunt globuloase și au terminații ascuțite, iar fructele achene sunt umflate (semințe cu gust amărui), bogate în ulei: 41-44 %.

Planta este foarte răspândită în locuri necultivate, pe câmpuri și pășuni uscate, pe marginea drumurilor, în zona deluroasă și în cea subalpină. Înflorește începând din iunie și până în august. La noi, ciulinii cresc în zona de stepă — subetajul pădurilor de gorun, pe pajiști ruderalizate.

Componenții principali sunt flavonoide, aminoacizi (L-cisteina, glicina, acidul l-glutamic, acid d-l-2-amino-butiric, d-l-leucina, tiramina), antocianozide, pigmenți clorofilieni, saponozide, uleiuri volatile, silimarină, acid fumaric, polihidroxifenil-cromon, potrivit www.csid.ro. Majoritatea compușilor activi sunt concentrați în fructe (semințe), însă întreaga plantă are proprietăți medicinale. Ciulinul conține aproape întreaga paletă de vitamine: A, D, E, K, complexul de B-uri, diferite micro și macro elemente, precum potasiu, seleniu, mangan, iod, calciu.

În scopuri medicinale, se întrebuințează partea aeriană a plantei, recoltată în perioada înfloririi și când semințele ajung la maturitate. Modalitățile de folosire sunt sub formă de tinctură de ciulin, decoct, infuzie, pulbere de semințe măcinate de ciulin.

Armurariul, cunoscut și sub denumirea de ciulinul-laptelui, este cel mai cunoscut soi de mărăcine și cel mai utilizat în medicina tradițională. Se folosea în amestec cu coaja de nucă, rădăcini de pătlagină și rostopască, la băi pentru întărirea copiilor și pentru poftă de mâncare.

Ciulinul este util în tratarea unor afecțiuni ale: ficatului (hepatită, insuficiența hepatică, ciroze, intoxicații cronice ale ficatului), ale bilei (litiază biliară, dischinezie biliară), ale aparatului digestiv (digestie dificilă, constipație), în dereglări ponderale, afecțiuni ale splinei, astenie, hipertensiune arterială, hemoroizi, varice, intoxicație alcoolică, psoriazis, stări de epuizare fizică și nervoasă, deficiențe imunitare, hipercolesterolemie, convalescențe, migrene.

Semințele ciulinului conțin substanțe cu o extraordinară acțiune benefică asupra ficatului. Studii făcute în Germania, Statele Unite, Italia și Austria au arătat că este, în prezent, unul dintre cele mai puternice remedii naturale contra afecțiunilor hepatice, aflate în explozie în ultimul deceniu.

Frunzele de ciulin au un puternic efect antioxidant, ajutând la scăderea nivelului de colesterol din sânge. Complexul de flavonoide din compoziția ciulinului stimulează capacitatea de regenerare a celulelor și blochează acumularea de toxine în ficat. Scade rezistența la insulină a celulelor, inhibă creșterea celulelor tumorale la nivelul cervixului și al prostatei, reduce efectele secundare ale chimioterapiei, fiind folosit ca puternic detoxifiant, potrivit site-ului ceai-verde.com.

Laptele de ciulin a fost utilizat de mai bine de 2.000 de ani de vânzătorii de plante medicinale pentru a proteja ficatul împotriva toxinelor și pentru a trata boala cronică de ficat. Studiile au arătat că laptele și semințele de ciulin pot ajuta la regenerarea țesuturilor noi ale ficatului, în cazul în care acestea au fost deteriorate și pot aduce și un spor la creșterea producției de bilă, sprijinind procesul digestiv.

Ciulinul este util și bolnavilor de diabet tip 2 datorită proprietății sale de a crește rezistența celulelor la insulină, potrivit www.infuziedesanatate.ro.
El stimulează producția de lapte la femeile care alăptează și îmbunătățește calitatea acestuia. Este folosit ca adjuvant în combaterea oboselii corzilor vocale, în degerături, alergii, angina pectorală.

Uleiul de mărăcine este ideal pentru pierderea în greutate.

Infuzia de frunze și flori de ciulin anulează efectele secundare ale medicamentelor luate în exces și nu are contraindicații.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Îl cheamă Dan Iliuță. Are 17 ani și este elev la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București. Dar spre deosebire de alții de vârsta lui, el și-a manifestat pasiunile la nivel de excelență.

Alături de alți tineri, Dan a realizat un film ce s-a bucurat de o apreciere atât de mare, încât producția a fost selectată la Festivalul de la Cannes. „Tibi” este acum noua senzație a momentului, iar mulți așteaptă cu nerăbdare să îl vadă. Dan s-a întors de curând și a povestit o parte din experiența lui acolo.

Ce a însemnat Cannes pentru tine?

Călătoria la Cannes a fost o șansă spontană. Probabil e inutil să spun cât de imensă e lumea cinematografică, văzută prin ochii unui începător, la ce nivel de interacțiuni se poate ajunge între persoane total neașteptate, fiecare cu scopul său, țeluri spre care uneori tind mecanic, fără să mai guste plăcerea drumului până la împlinirea lor.

„Este ceva de neimaginat, grandios, impunător, restrictiv pentru „oamenii de rând”, dar și înălțător și provocator pentru progres în carieră.”

Fiind un participant în Short Film Corner, am avut acces în Marche du Film (Piața de filme), unul dintre cele mai mari târguri de distribuție/cumărare și vânzare de producții cinematografice, unde ai o șansă unică să înveți cum funcționează mecanismele din spatele aparențelor, din latura pragmatică a operelor de artă. E un paradis pentru lungmetraje și o stâncă numai bună de escaladat pentru autorii filmelor scurte. Depinde de tine ce reușești să faci și cu cine ajungi, din întâmplare sau nu, să intri în vorbă și să îi atragi atenția.

Citisem mai multe articole legate de experiența diverșilor filmmakeri din lume la Cannes, și în special și din secțiunea mea. Dar e total altceva când ajungi să o trăiești pe propria piele.

Cum s-a văzut totul prin ochii unui licean?

După o noapte în Nisa, echipă gură-cască, Mediterană, palmieri, lumini și exotic, am ajuns în Cannes.

„Eu eram țintit pe ce vreau să fac și simțeam că nimic nu îmi poate sta în cale. Îmi spuneam: Acum e acum, e o oportunitate pe care nu o pot rata, trebuie să intru în vorbă cu cât mai multă lume și să îmi formez o bază de date de persoane din care să cern viitori colaboratori pentru proiecte.”

Din momentul în care am coborât scările din Palais de Festival și am ajuns în zona de scurtmetraje, lucrurile au stat cu totul altfel.

„Pentru moment, am fost de-a dreptul copleșit de mulțimea de oameni, hărmălaia, agitația de tineri producători, regizori și actori, gata „să se vândă” și să facă exact aceleași lucruri pe care intenționam și eu cu atât de multă determinare și iluzie a unicității să le fac. Dar, cumva, era minunat. Eram acolo și asta însemna deja ceva.”

Cum arăta o zi a lui Dan Iliuță la Cannes?

Pentru următoarele două zile, am învățat (în mare, bineînțeles, pentru că festivalul e un loc imens), cum funcționează lucrurile și unde se desfășoară evenimentele importante.Am avut noroc cu cazarea, pentru că am stat aproape și nu îmi lua mult drumul până la Palais, dacă trebuia să îmi schimb vestimentația sau să iau materiale promoționale pentru film. Vlad și Radu, scenariștii filmului Tibi și colegii mei de clasă, s-au pus la cozi și au văzut filmele care aveau de obicei premiera cu o zi în urmă, pe când Vlad și Cezara (actorii) făceau cunoștință cu cât mai multe persoane cu care să împărtășească experiență. Eu am încercat să descopăr cât mai multe planuri pe care le pot dezvolta cu acest film, dar și cu proiecte viitoare, pentru că la vârsta mea, evoluția e cel mai important proces, și cred că experiențele trebuie luate progresiv. Sigur, ne-am înarmat cu cărți de vizită, cu flyere și afișe pentru film, și am pornit la treabă.

 

Ai avut parte de provocări?

O provocare destul de mare a fost să găsim medii prielnice pentru filmul nostru, care se clasează undeva în categoria de mediumetraj. Într-una dintre zile, ne-am împărțit pe două echipe și am pornit în două direcții: unii dintre noi am stat în Short Film Corner, cunoscând diverși distribuitori sau buyeri de filme, pe care să îi atragem spre filmul nostru și să îi determinăm să găsească un format potrivit pentru acesta, ceilalți dintre noi am urcat la etaj în Marche du Film și ne-am început „agățarea” interesaților, prezentându-ne filmul ca un lungmetraj.

„Am primit, de la fiecare persoană cu care am intrat în contact, sfaturi și puncte de vedere pe care cred că niciun alt mediu nu ni le-ar fi putut oferi, la acel nivel. Și cu această strategie cel puțin, au apărut câteva posibilități de distribuție mondială pe care nu putem să nu le luăm în calcul.”

Au fost și lucruri care nu te-au impresionat?

Dincolo de componenta business a festivalului, Cannes-ul este un loc magic. Premierele de film organizate cu mare fast, proiecțiile de seară, dress code-ul respectat, localurile elegante și vibe-ul strălucitor sunt toate părți ale unei tradiții care se succede în fiecare an cu o rigurozitate crucială, deși uneori teatrală. Pentru că, desigur, există și părți negative; din câte am înțeles de la participanți ai fostelor ediții, calitatea filmelor a scăzut considerabil. Am văzut producții cu o actorie impecabilă, însă uneori, cu povești, idei expuse și viziuni de la care cereai tacit mai multe, însă nu ți se oferea nimic, și rămâneai cu așteptarea nestinsă. Există aspecte care pot fi îmbunătățite, majoritatea care țin și de organizare.Două filme care mi-au captat atenția au fost „Youth”, în regia lui Paolo Sorrentino, care servește o combinație perfectă între cinism și sinceritate ascunsă în cel puțin două relații dintre personaje și Love-ul lui Gaspar Noe, dar și „Comoara”, pe care sper să o văd cât de curând în țară, pentru că acolo nu am apucat.

 

Cum v-au privit ceilalți?

La premiera scurtmetrajului nostru a fost prezentă și doamna Irina Margareta Nistor, de prezența căreia ne-am bucurat. Dumneaei ne-a felicitat pentru povestea frumoasă din „Tibi” și ne-a oferit la final, simbolic, o cutie de bomboane de la Lisabona, menită să ne aducă succes în tot ceea ce facem. Ne-am întâlnit cu nume mari din cinematografia românească și la pavilionul național, parte a „International Village”, cu toții curioși de filmul nostru și de acum invitați la premiera din București din această vară.

Ce impresii ați lăsat?

„Ni s-a spus în repetate rânduri că emanăm o stare de bine și un entuziasm pur, chiar și mergând pur și simplu pe Croazetă. Nu pot să contrazic nimic din remarca asta. E o experiență minunată, și am simțit asta din plin.”

 

Universul Cannes înseamnă doar strălucire?

În spatele acestor imagini de fațadă, se ascund multe întâmplări care denotă ipocrizie, capcane și interese pur egocentriste. Mașinile de lux, hotelurile și cluburile exclusiviste, vestimentațiile extravagante și întregul labirint de blizt-uri ale aparatelor de fotografiat sunt părți ale unui ritual exagerat, prezentate cu ingeniozitate. Credibil sau nu, și acel covor roșu este o simplă mochetă pe niște trepte. Cred că acesta a fost un motiv responsabil pentru ușoara melancolie a colegilor mei, nimic nu fiind relevant pentru adevărata valoare individuală a celor din industrie, sau chiar și din afara ei. Eu personal, am fost pregătit pentru a trage astfel de concluzii, chiar și dinainte de festival. E o lume aparte în anumite aspecte, însă izbitor de comună și lumească prin alte lucruri. Nu rămâne decât alegerea fiecăruia, dacă vrea să facă parte din ea sau nu. Până la urmă, e fascinația mea, o dedicare a vieții pe care o îmbrățișez, așa cum este.

„Dar atât timp cât suntem oameni și vom avea scopuri raționale, nimic nu va fi ideal sau perfect, și orice utopie își are ancorele pe un pământ pe care ne stau picioarele cu toții. Bucuria momentului a meritat totul.”

El e Dan. Elev în clasa a XI-a. Dar a demonstrat tuturor că orice este posibil dacă îți dorești cu adevărat. Și niciun vis nu este prea îndrăzneț, dacă faci totul cu pasiune.

 

Sursa: antena1

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Se apropie vara, adică perioada în care încep să se coacă prunele, motiv pentru care prezentăm rețeta unei delicatese gastronomice de sezon, adică gomboții cu prune.

Pentru a prezenta această rețetă am apelat la tanti Maria, o octogenară din Arad.

Mai întâi, iată ingredientele folosite: 0,600 kg cartofi, 150 grame de zahăr, un plic cu praf de scorțișoară, 150 grame făină, sare, 4 — 5 linguri de untură de porc, 3 — 4 linguri de pesmet, 0,5 kg prune fără sâmburi.

‘Fierbem cartofii în apă cu sare, îi facem piure, îi amestecăm cu făina, după care frământăm un aluat moale, pe care îl lăsăm mai apoi să se odihnească puțin’, spune tanti Maria.

În continuare, se taie prunele jumătăți și se scot sâmburii, iar pesmetul se pune într-o cratiță și rumenește în untură. ‘Punem aluatul pe o planșetă din lemn tapetată cu făină și îl întindem la o grosime de cca 0,5 — 1cm grosime., după care îl tăiem în pătrate cu latura de de 8 — 10 cm. În fiecare pătrat punem câte o jumătate de prună, în care punem puțin zahăr și praf de scorțișoară, după care formăm biluțe sferice de aceeași dimensiune, în măsura în care se poate’, a arătat tanti Maria.

Se pune pe foc o oală de mărime corespunzătoare, în care se pune la fiert apă în care s-a pus un praf de sare, oală în care se pun la fier gomboții.

‘După ce gomboții se ridică la suprafață, îi mai lăsăm să fiarbă circa 5 minute, iar mai apoi îi scoatem din apă cu paleta. Urmează ultima fază, în care gomboții sunt trecuți prin pesmet, acum fiind gata de a fi puși în farfurie, spre a fi mâncați’, a adăugat tanti Maria.

Gomboții pot fi umpluți și cu caise, sau chiar cu gem, nu doar cu prune.

AGERPRES/(AS — autor: Ioan Weisl, editor: Marius Frățilă)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ziua mondială a oceanelor sărbătorită, în fiecare an, la 8 iunie, are rolul de a mobiliza și de a uni populația globală în proiectul pentru gestionarea durabilă a Oceanului Mondial.

Sursa: un.org

Cu fiecare ediție, un număr tot mai mare de țări și organizații marchează această zi promovând ocrotirea oceanelor de pe planeta noastră și legătura noastră directă sau indirectă cu acestea.
Tema pentru 2015 stabilită de Națiunile Unite, “Oceane sănătoase — o planetă sănătoasă”, este un îndemn pentru a opri fenomenul de poluare al oceanelor. Accentul este pus în special pe poluarea cu materiale din plastic, care reprezintă o amenințare serioasă. Acestea se descompun foarte încet, poluând căile navigabile pentru un timp îndelungat, potrivit www.un.org. În plus, impactul poluării cu plastic este dăunător și sănătății animalelor acvatice. Oamenii de știință se tem, de asemenea, de efectele negative asupra sănătății oamenilor.

Oceanul facilitează legătura între oameni de pe întregul Pământ, indiferent unde locuiesc. El reglementează clima, este o sursă de hrană pentru milioane de oameni, produce oxigen, reprezintă casa pentru un număr incredibil de mare de vietăți sălbatice, ne oferă resurse pentru medicamente importante dar și pentru multe altele, ofertele sale fiind foarte mari. În scopul de a asigura sănătatea și siguranța comunităților noastre și a generațiilor viitoare, este imperativ să ne asumăm responsabilitatea de a avea grijă de ocean, deoarece el la rându-l său are grijă de noi.

Organizația Națiunilor Unite sărbătorește Ziua mondială a oceanelor la sediul ONU și va anunța câștigătorii “Oceanic Photo Competition” din 2015.

Această zi a fost inițiată la 8 iunie 1992, la Summitul Națiunilor Unite de la Rio de Janeiro. Ca urmare a unei Rezoluții adoptate de Adunarea Generală a ONU în decembrie 2008, Ziua mondială a oceanelor a fost recunoscută oficial de ONU, urmând a fi sărbătorită în fiecare an la 8 iunie.

Deși apele oceanice nu reprezintă decât o miime din volumul total al planetei și cinci miimi din masa ei, ele acoperă o suprafață de 361 milioane de kmp, adică aproape de două ori și jumătate suprafața continentelor. Terra este deci pe drept numită ”planeta albastră”, iar oceanele joacă în viața ei un rol capital. Oceanul Planetar conține cea mai mare parte a hidrosferei, care echivalează cu 1.340 milioane kmc de apă (97,1 % din volumul hidrosferei).

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Micuții sportivi ai Federației Române de Karate WKC au cucerit, vineri, primele medalii la Campionatele Europene de WUKF pentru copii, cadeți și juniori de la Herstal (Belgia).

Doar reprezentanții clubului CS Politehnica Cluj-Napoca au cucerit trei medalii de aur și una de argint în competiția rezervată copiilor.

Eva Kerekes, antrenoare la CS Politehnica Cluj-Napoca, a făcut un bilanț pentru AGERPRES al primei zile de competiție: ”Am venit cu 17 sportivi la Campionatul European, iar 12 copii au concurat vineri, obținând trei medalii de aur și o medalie de argint. Surpriza plăcută mi-a făcut-o Mihnea Mocan, centură albă, care a participat la o categorie la care au fost mai mulți sportivi cu centuri galbene și a ieșit vicecampion european, dintr-un număr impresionant de sportivi”.

”Am venit cu foarte mulți copii începători, centuri albe, galbene, mari speranțe pentru clubul Politehnica pe viitor, care au demonstrat că pot și au fost foarte aproape de podium și de data aceasta”, a mai spus Kerekes pentru AGERPRES.

În continuare, Eva Kerekes are pretenții mai mari de la sportivii care vor concura: ”În partea a doua a competiției, rezervată sportivilor de la 13 ani până la juniorat, pretențiile cresc, pentru că ei nu sunt la prima competiție de anvergură, unii sunt campioni europeni și mondiali, și mă aștept rezultate bune”.

Oana Ștefania Sauciuc (11 ani), de Școala Ioan Vișoiu din Chitila, care face karate doar de un an, a cucerit medalia de bronz, la prima sa participare la un Campionat European.

”Sunt foarte fericită și sper ca în viitor să ajung pe primul loc”, a mărturisit, emoționată, micuța karateka antrenată de sensei Dan și sensei Magda Tamași.

”Sunt foarte fericită că am cucerit o medalie de bronz la un Campionat European cu un copil de la clubul meu și doresc și locul unu în viitor. Suntem un club mic, la prima participare la un Campionat European, dar ca antrenoare sunt multiplă campioană națională, europeană și mondială în WKC, iar pe WKF am luat locul 5 la Campionatele Mondiale din Bulgaria”, a precizat, pentru AGERPRES, Magdalena Tamași, antrenoare la CS Karate Chitila, care a venit la concurs cu opt copii.

”Îmi doresc să obținem locuri cât mai bune cu îngerașii de la Karate Chitila. Am mai luat locul întâi cu o sportivă cu dublă legitimare, la Phoenix și la Chitila, anul trecut, la Campionatul European”, a adăugat Magdalena Tamași.

Federația Română de Karate WKC participă cu un lot format din 119 sportivi și antrenori la ediția a șaptea a Campionatelor Europene de karate pentru copii, cadeți și juniori WUKF de la Herstal.

AGERPRES (A — editor: Mihai Țenea)

Etichete:
Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva