ROMANIA

Romania on TOP 10

LEACURI DIN GRĂDINĂ: Macul roșu de câmp

July 7th, 2015 |

Cunoscut din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile sale terapeutice, macul roșu, care impresionează prin aspectul petalelor, poate fi admirat aproape pretutindeni începând cu luna mai și până la sfârșitul lunii iulie.

Macul roșu de câmp (Papaver Rhoeas), numit popular macul cucului, mac iepuresc, mac păsăresc, mac sălbatic, paparoane, pipiloare, paparuie, face parte din familia Papaveraceae. Este o plantă erbacee anuală, originară din zona Turciei, cu o tulpină dreaptă, acoperită cu firicele de perișori protectori. Fiecare floare are două sepale ce cad în momentul când bobocul se deschide, are patru petale de culoare roșie, uneori având o pată neagră la baza lor. Fructul este o capsulă care conține semințele.

Macul a fost adus în Europa în urmă cu aproximativ 4000 ani î.Hr.. În anul 1200 î.Hr., grecii utilizau capsulele de mac pentru calmarea durerilor. Macul este cultivat masiv în Orient (în special în China și în Afganistan), încă din secolul al XVII-lea, când a fost lansat trend-ul de a fuma opium.

Macul roșu este întâlnit sub două tipuri majore: primul este macul de câmp a cărui apariție nu este controlată, având caracter spontan, iar al doilea este macul cultivat de către om, macul de grădină (Papaver somniferum) de la care se utilizează în alimentație și în dietetică semințele.

Macul roșu de câmp se dezvoltă bine în zonele însorite ale câmpiei până la altitudini destul de ridicate, în cadrul culturilor de cereale, pe marginile drumurilor și ale căilor ferate. În zonele lumii în care nu crește ca plantă spontană (sudul Asiei, America Centrală), specia Papaver rhoeas a fost introdusă în cultură.

Petalele (paparoanele) macului de câmp se recoltează pentru uz medicinal după deschiderea completă a florilor și numai după ce roua s-a ridicat. Ele sunt lăsate să se usuce în strat subțire, într-un loc umbros. Se păstrează la umbră, în vase închise ermetic.

Acestea dispun de mucilagii, antocianozide, alcaloizi (readina și reagenină, cantități mici de tebaină, infime de narcotină), pigmenți (carotenoizi, antociani) și substanțe amare.

Infuzia realizată din petalele uscate tratează bolile respiratorii acute, cu tuse. În astmul bronșic alergic, în faza de debut, ceaiul de paparoane este deosebit de benefic, în special în cazul copiilor, potrivitwww.bioterapi.ro.

Ceaiul din petale de mac alungă insomnia și este folosit împotriva hemoragiilor. Ceaiurile pediatrice realizate din petale de mac roșu de câmp tratează gripa, răcelile, agitația, insomnia, pojarul, scarlatina și alte boli infecțioase specifice copiilor.

Petalele de mac se folosesc în industria farmaceutică la prepararea ceaiurilor, a tincturilor și a siropurilor și stă deseori la baza obținerii morfinei, una dintre substanțele utilizate pentru calmarea durerilor.

Morfina realizată din mac este un adjuvant important în medicină. În trecut, medicii foloseau morfina pentru a adormi pacienții, astfel încât să le poată efectua intervențiile chirurgicale necesare. Astăzi, morfina este folosită sub supraveghere medicală pentru calmarea durerilor, potrivit www.sanatatecuplante.ro

În cazul tumorilor maligne și benigne, paparoanele infuzate se folosesc în pauza dintre tratamentele specifice.

Petalele speciei Papaver argemone (mac iepuresc) se folosesc doar în scopul stimulării transpirației, mai ales în caz de febră.

Ca uz extern, se folosește ceaiul de mac mai concentrat (o lingură de paparoane uscate la o cană cu apă) sub formă de cataplasme pentru decongestionarea pleoapelor inflamate. De asemenea, infuziile aplicate sub forma unor comprese pe piele reduc ridurile.

Ceaiul de petale de mac roșu este indicat în bronșită acută, laringită acută, angine pectorale, în gripă și pentru calmarea durerilor de gât. Se utilizează cu succes, sub formă de gargară, în caz de răgușeală.

Cu excepția paparoanelor, pe care fitoterapia le utilizează, întreaga plantă este toxică. Nu se recomandă administrarea în cantități mari și fără acordul medicului deoarece consumate necorespunzător ele pot avea efecte halucinogene.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Articol din Tratamente naturiste |

Comments Closed

ZILE NAȚIONALE – Insulele Solomon: Capitala Honiara

July 7th, 2015 |

Statul Insulele Solomon sărbătorește la 7 iulie proclamarea independenței, din 1978, potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov). Statul, cu o suprafață de 28,896 kmp și o populație de 551.000 de locuitori (2014), potrivit worldpopulationreview.com, este localizat în SV Oceanului Pacific.

Sursa: captură foto / youtube

Teritoriul Insulelor Solomon cuprinde munți acoperiți de junglă, păduri tropicale dense, vulcani impunători, atoli, lagune, cascade. Insulele mai mari, vulcanice, înconjurate de recifi coraligeni, cu relief accidentat, muntos și sunt grupate pe două lanțuri paralele orientate pe direcția Nord-Vest-Sud-Est.

Sursa: captură foto / youtube

Locuite de mii de ani, insulele sunt descoperite în 1567 de navigatorul spaniol Alvaro de Mendana, plecat din Peru, care le dă numele legendarului rege Solomon. În secolul al XVIII-lea, Insulele Solomon sunt cercetate de Philip Carteret (1767), Louis Antoine de Bougainville (1768), Thomas George Shortland (1788), H.L. Ball (1788) ș.a.

În 1893, Insulele Solomon de Sud devin protectorat britanic, fiindu-le alipite, între 1898 și 1900, și restul insulelor din arhipelag (Santa Cruz, Santa Isabel, Choiseul etc.). Între 1942 și 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Insulele Solomon, îndeosebi Guandalcanal, au fost disputate între japonezi și americani. După obținerea autonomiei interne, la 21 august 1974, regimul de protectorat ia sfârșit și Insulele Solomon primesc statutul de colonie iar la 7 iulie 1978, își obțin independența.

Sursa: captură foto / youtube

Insulele Solomon se bucură de un climat tropical umed, cu o medie de temperatură în jur de 27 de grade Celsius. Vânturile ecuatoriale bat din decembrie până în martie, aducând cu precipitații abundente și temperaturi ridicate. Din aprilie până în noiembrie alizeele care bat din partea de sud — est răcoresc insulele și reduc temperaturile. Cea mai bună perioadă pentru a vizita Insulele Solomon este iulie — septembrie potrivit globi.ro. Scuba-diving reprezintă una dintre principalele atracții turistice.

Varietatea culturală și a obiceiurilor este izbitoare, iar tradițiile vechi s-au păstrat vii. Insulele Solomon reprezintă un teritoriu de contraste și aventură, cu munți acoperiți de junglă, vulcani maiestuoși, atoli ridicați, cascade zgomotoase, păduri tropicale învăluite în ceață, lagune întunecate, insule împrăștiate și recife coraliere pline de culoare, potrivit turistik.ro. În ceea ce privește gastronomia, ea cuprinde atât feluri asiatice, cât și europene. Specialitățile naționale sunt budinca de tapioka și rădăcini cu frunze de “taro”.

Capitala țării este Honiara, situată pe cea mai mare insulă, Guadalcanal. Orașul are o populație de 67.000 de locuitori potrivit worldpopulationreview.com și a fost reconstruit ca să înlocuiască fosta capitală, Tulaghi, după al Doilea Război Mondial. Orașul are port, o casă a guvernului și un muzeu național. Numele de Honiara derivă din “Nagho ni ara”, care ar însemna “locul vântului de est” sau “supraviețuind vântului de est”. Începând cu perioada 1960-1970 orașul a cunoscut o dezvoltare economică mult mai accelerată în raport cu alte așezăminte din Insulele Solomon fiind investiți bani în infrastructură. Între obiective amintim: Palatul Parlamentului, Colegiul Honiara, Universitatea Pacificului de Sud, Parcul Memorial din Honiara, Muzeul Național.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Articol din Zile Nationale |

Comments Closed

Ciocolata de casă, desertul copilăriei

July 6th, 2015 |

Cei care vor să își aducă aminte de copilărie pot să încerce acest desert delicios, pe care cu toții îl așteptam cu sufletul la gură atunci când bunicile ne răsfățau cu ceva dulce, respectiv cu ciocolată de casă.

Este un desert simplu de preparat, dar cu un gust inconfundabil, după cum ne explică doamna Jana din Târgu-Jiu.

Ingredientele necesare sunt următoarele: 250 de grame de lapte praf, o jumătate de kilogram de zahăr, 200 de grame de unt și 100 de grame de cacao.

“Se pune zahărul pe foc la legat cu un pahar cu apă și să lasă să fiarbă până face “bășici” la suprafață. Se adaugă laptele praf amestecat cu cacaua și cu untul tăiat cubulețe. Se lasă să dea în clocot de câteva ori și apoi se răstoarnă într-o tavă”, ne explică doamna Jana.

Se dă la rece, apoi se porționează și se servește. Dacă doriți, puteți să adăugați în compoziție și câțiva sâmburi de nucă prăjiți în cuptor și zdrobiți.

AGERPRES/(AS — autor: Oana Popescu, editor: Diana Dumitru)

Articol din Dulciuri, Gorj |

Comments Closed

Sote de morcovi și varză cu șampanie

July 6th, 2015 |

Fiecare amintire are aroma unui fel de mâncare, fiecare gest domestic este legat de pregătirea mesei, care cuprinde nu doar actul în sine al tăierii alimentelor și al combinării lor, ci mai ales ceremonia care le însoțește, afirmă doamna Viorica Cheregi, o apreciată autoare de cărți gastronomice din Reșița, care cuprind nu numai rețete ci și mici secrete în bucătărie.

Viorica Cheregi

De exemplu, Viorica Cheregi spune că “singurul mod în care morcovii îți pot da satisfacția totală este soteul”.

Acesta se face foarte ușor. Morcovul se dă pe răzătoare și se pune în cratiță cu puțină apă, pentru că se evaporă repede, sau o picătură de ulei și puțină sare. Sub tigaie se pune o sită, ca să nu se prindă.

În opinia gospodinei, soteul de morcovi se combină, cel mai bine, cu friptura de miel.

Sau, o mâncare deosebită în opinia Vioricăi Cheregi este varza cu șampanie. Aceasta se gătește simplu și rapid, numai că, în loc de puțin oțet, se pune șampanie, dar și măr.

‘Rețetele mele sunt foarte vechi, iar acum, toate au poate un alt accent. Am preparat, în decursul vieții, rețete vechi, însă m-am adaptat și am gătit și mâncăruri, să le spun așa, moderne”, spune Viorica Cheregi.

AGERPRES/(AS — autor: Paula Neamțu, editor: Diana Dumitru)

Articol din Caras Severin, Mancare Romaneasca |

Comments Closed

PORTATIV ROMÂNESC Mirabela Dauer

July 6th, 2015 |

Cântăreața Mirabela Dauer (născută Scorțaru) s-a născut la București, la 9 iulie 1947. Din copilărie a îndrăgit sportul, fotbalul și baschetul fiind sporturile sale preferate. I-a plăcut și gimnastica, dar și muzica.

Într-o zi, profesoara de balet de la clubul sportiv școlar la care se antrena a trimis-o la Casa de Cultură ”Turturele”. La început cânta muzică populară, la Școala Populară de Artă a intepretat piese folclorice din repertoriul Angelei Moldovan, potrivit site-ului artistei, www.mirabeladauer.ro. Ulterior a studiat la această școală la clasa profesoarei Florica Orăscu, avându-i corepetitori pe Marius Țeicu și Marius Popp.

”La Casa de Cultură ‘Turturele’ am cântat cu Big-bandul — radio — care cânta la serile de dans joia și sâmbăta. Cu Miki Ampoitan. Ce formație! Ca să pot cânta m-am înscris la toate cercurile! (…) Pe mine nu poate spune că m-a făcut cineva cântăreață. George Grigoriu spunea: Asta mică, Piticuta, poate să fie mândră, că pe asta nu a ajutat-o nimeni. Ba, din contră, toată lumea i-a pus piedici”, mărturisește artista pe site-ul său.

Primul său nume de scenă a fost Bella Scory, de la Scorțaru, numele de fată, iar prima piesă de muzică ușoară care i-a fost încredințată de compozitorul Ion Cristinoiu este ”Taina nopții”. A colaborat apoi cu Iuliu Merca, cu piesa ”Padidadam”, și cu Marius Țeicu, acesta încredințându-i melodia ”De când te-am întâlnit”. Cu piesa lui Marius Țeicu a debutat oficial în anul 1970, în cadrul emisiunii TV Tele-top. În același an a obținut și prima distincție artistică — Premiul special al juriului—, pe scena Festivalului de Muzică Ușoară de la Mamaia, următorul an câștigând, pe scena aceluiași festival, Premiul de interpretare.

”Vasilache din 1977 mi-a încredințat toate piesele lui. Am început cu melodia ‘În zori’, apoi cu Marian Nistor. El mi-a dat prima piesă în 1977. Eram la Moscova, în Hotelul Budapesta, și mi-a cântat cinci piese: ‘Noapte de mai’, ‘Frunza mea albastră’, ‘Mulțumesc, iubită mamă’, ‘Iartă-mă’, ‘Amintiri’ și ‘Roboțel’. Și când ne-am întors din turneu le-am înregistrat toate”, își amintește Mirabela, pe site-ul amintit.

Alături de grupurile Sincron, Mondial, Savoy, Progresiv TM, Post Scriptum, Mondial ’90 a susținut mii de concerte în țară.

A întreprins turnee în Iugoslavia și, împreună cu colectivul Teatrului ”C. Tănase”, în URSS și Ungaria (1972). În 1974 a început seria colaborărilor cu televiziunea poloneză, apărând în show-urile prezentate de studiourile TV din Varșovia, Katovice și Kracovia. A participat la Festivalul ”Lira Bratislavei” din Cehoslovacia, acompaniată de formația Mondial (1975).

Când vorbește despre emisiunile de televiziune în care a apărut în perioada de debut, Mirabela spune: ”La Televiziune am debutat într-o echipă de zile mari: Aurora Andronache, Sanda Balaban, Tudor Vornicu, Alexandru Bocăneț, Titus Munteanu, Ovidiu Dumitru, Mariana Șoitu — elita televiziunii. Emisiunile de divertisment, Revelioanele erau numai în direct. Tudor Vornicu ne adora. Pe cei pe care îi iubea cel mai mult, pe ăia îi muncea cel mai mult. Și pe ăia îi plătea cel mai puțin. Dar era o onoare să lucrez cu el”, notează site-ul artistei.

În următorii ani a obținut o serie de premii: Premiul I la Festivalul Prieteniei de la Moscova ; Premiul al III-lea — ”Orfeul de bronz”, la Festivalul ”Orfeul de aur”, de la Slancev Breg din Bulgaria; Mențiunea specială a juriului la Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia (1976); Premiul I pentru interpretare la Festivalul șlagărelor de la Dresda (1978); Premiul Interviziunii la Festivalul de la Sopot (1979).

În anul 1980 a editat primul disc LP, intitulat ”Voi cânta”, continuând cu ”Taina nopții” (1982), ”În zori” (1984) și ”Morărița” (1985), urmate de alte șase albume până în 1989: ”Dimineți cu ferestre deschise” (1986), ”Ești visul meu” (1986), ”Te-aștept să vii” (1987), ”De ce nu-mi spui că mă iubești (1988), ”De dragul tău” (1988), ”Bine te-am găsit (1989).

Din anul 1980 a participat la emisiunile-concurs ”Șlagăre în devenire” obținând Premiul de popularitate cu ”Taina nopții” și Premiul tinereții. Melodiile ”Vis de pace” și ”Te aștept să vii” au primit Premiul juriului și Premiul de popularitate, iar ”În zori” și ”Cântec pentru pacea lumii” — Premiul de popularitate.

Între piesele pe care le-a lansat și au devenit șlagăre se numără “Ce-mi place mie” (A. Giroveanu), “La primăvară” (Iuliu Merca), “Ești visul meu” (Marius Țeicu), “Taina nopții” (Ion Cristinoiu), “De ce nu-mi spui că mă iubești” (Vasile V. Vasilache), “Te-aștept să vii” (Ionel Tudor), “Bine-ai venit, iubire” (Temistocle Popa), “Eu cred în dragoste” (Cornel Fugaru), “Mulțumesc iubită mamă”, “Frunza mea albastră” (Marian Nistor), “Stai lângă fruntea mea” (Mircea Drăgan).

A mai reprezentat țara noastră și la Festivalul cântecului din Cuba (1983), Festivalul ”Lira Bratislavei”, unde a obținut Premiul al II-lea (1985).

A continuat să fie prezentă pe scena muzicii ușoare românești și după 1990, lansând albume foarte bine primite de public : ”Nopți albe de dor” (1990), ”Dacă nu te-aș iubi” și ”E bine, e bine, e foarte bine” (1992), ”Te iubesc, iubirea mea” (1994), ”Best of” (1995), ”Nu te părăsesc iubire” (1996), ”Plânge un artist (1997, cu Cătălin Crișan), ”Tu” (1998), ”Ești bărbatul altei femei” (2000), ”De ce oare?” (2003), ”Grădina dragostei” (2004), ”Aș vrea să-mi dai inima ta” (2005, cu Rareș Borlea — Raoul), ”Dar din Rai” (2005, cu Raoul), ”Te-aștept să vii” (2006), ”Best of” — vol.1 (2006), ”Floare albă, floare albastră” (2007, cu Raoul), ”Best of” — vol.2 (2008), ”Pentru inima mea” (2009, cu Raoul), ”În brațele tale” (2011), potrivit site-ului www.mirabeladauer.ro.

Mirabela Dauer la lansarea albumului ”Pentru inima mea”

Pentru albumul ”Best of” a primit Discul de Aur, oferit de Casa de Discuri Electrecord (1995), iar în 2002 i se decernează Diploma de Onoare a Ministerului Culturii și Cultelor, în cadrul Galei ”O zi printre stele”. A fost decorată cu Ordinul Național “Meritul Cultural” clasa I în grad de “Cavaler”, de către Președintele României (2004).

La Festivalul Mamaia 2007, alături de Raoul.

În 2006, Televiziunea Română i-a oferit ”Diploma de Onoare” și Trofeul “TVR50″. În 2002, îndrăgita cântăreață, în colaborare cu jurnalista Anca Nicoleanu, și-a lansat un volum autobiografic, intitulat ”Mirabela”.

În cadrul celei de-a XIX-a ediții a Galei premiilor anuale ale revistei “Actualitatea Muzicală” desfășurată în martie 2010, revistă lunară editată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR), la secțiunea “Divertisment”, Mirabela Dauer a primit premiul Excelenței Interpretative.

În decembrie 2014 Mirabela a susținut la cinematograful Patria concertul ”E nevoie de iubire”, unde a urcat pe scenă alături de Corul de copii ”Nostalgia” și Corul Seniorilor, dar și de Amna și Vizi.

Mira, cum îi spun prietenii, iubește deopotrivă colegii săi de generație, dar și generația nouă de artiști, o dovadă fiind îndelungata sa colaborare cu Raoul, dar și cu Alex Velea, Smiley, WhatsUp, Ada sau Vunk, conform site-ului www.mirabeladauer.ro

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

Articol din Romani azi, Romani celebri - muzica |

Comments Closed

ZILE NATIONALE – Republica Malawi: Capitala Lilongwe

July 6th, 2015 |

Republica Malawi sărbătorește ziua națională la 6 iulie (proclamarea independenței de stat -1964).

Sursa: youtube.com

Republica Malawi are o suprafață de 118.480 kmp și o populație de 17.280.000 de locuitori (2014) potrivit worldpopulationreview.com și este situată în sudul Africii și se învecinează cu Tanzania (la nord și la est), cu Mozambic (la est, la sud și la vest) și cu Zambia (la vest).

Sursa: youtube.com

Cunoscută și “Inima Caldă a Africii”, Malawi este o țară reunumită pentru prietenia unică a poporului, parcurile naturale, rezervațiile cu animale sălbatice, plajele și peștii tropicali din lacul Malawi, al treilea ca mărime din Africa. Teritoriul țării este dominat de marele lac și de Marea Falie Africană ce taie țara de la nord la sud, creând văi, munți și platouri cu vegetație, potrivit turistik.ro. Lacul reprezintă o atracție pentru turiști și pentru pasionații de sporturi nautice, varietatea de pești atrăgând scufundătorii.

O altă atracție este satul de la Cape Maclear care, împreună cu insula din larg, face parte din Parcul Național Lacul Malawi. La fel de popular este și Golful Nkhata din nord, unde se găsesc golfulețe și sate de pescari. Malawi are și o serie de rezervații și parcuri naționale, cu numeroase specii de animale și păsări.

Sursa: youtube.com

Platoul Nyika, situat în partea de nord, la o altitudine de 2.300 de metri, constituie una dintre cele mai înalte rezervații naturale din lume. Bogată în pajiști pitorești și numeroase cascade are cea mai mare concentrație de leoparzi din Africa centrală și este faimoasă pentru abundența de specii de orhidee. Spre sud, cel mai cunoscut parc este Liwonde, unde se pot vedea mii de hipopotami și crocodili în apele sau pe malurile râului Shire, precum și zebre, elefanți sau antilope, potrivitglobi.ro.

Capitala țării este Lilongwe, oraș localizat în regiunea centrală a țării, în apropierea granițelor cu Mozambic și Zambia. Populația orașului este estimată la 978. 000 de locuitori (2014) potrivitworldpopulationreview.com. Lilongwe a existat de secole ca mic oraș de pescari, pe malurile Râului cu același nume. În prezent, Lilongwe este considerat principalul centru politic al țării. Alături de centrul istoric cu piețele interesante, se află orașul modern și sediul guvernului, cu grădini și o arhitectură plină de imaginație.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Etichete:

Articol din Zile Nationale |

Comments Closed

130 de ani de la testarea cu succes a vaccinului antirabic de către savantul Louis Pasteur

July 6th, 2015 |

Testarea cu succes a vaccinului antirabic, la 6 iulie 1885, este strâns legată de numele savantului francez Louis Pasteur.

Sursa: captură foto / youtube

Louis Pasteur, chimist și bacteriolog, fondatorul microbiologiei, s-a născut la 27 decembrie 1822, în localitatea Dole, regiunea Jura, în familia unui tăbăcar.

A absolvit Colegiul din Dole și Școala Normală Superioară din Paris, secția de arte (1840), apoi secția de științe (1842). În 1847, și-a susținut teza de doctorat în chimie și fizică. Cariera lui Louis Pasteur a început prin soluționarea unei probleme de mare interes la acea vreme: de ce substanțele identice din punct de vedere chimic reacționează diferit la lumină?

Din 1848, Pasteur a fost profesor de chimie la Universitatea din Strasbourg, iar începând cu anul 1854, a fost profesor și decan al Facultății de Chimie de la Universitatea din Lille, potrivit biography.com. În 1856, un industriaș l-a rugat să afle de ce vinul și berea se acresc odată cu trecerea timpului. Pasteur a demonstrat că atât fermentația cât și alterarea erau cauzate de microorganisme și a prezentat o modalitate prin care se poate preîntâmpina alterarea, numită ”pasteurizare”. Încălzind vinul până la 50°C sunt omorâte microorganismele care îl pot altera. Procesul de pasteurizare a fost testat cu succes la 20 aprilie 1862.

Sursa: Sursa: captură foto / youtube

Pasteur a făcut studii și asupra altor microorganisme care interacționează cu materiale organice. A demonstrat că, odată ce este fiartă, carnea nu se alterează decât dacă este expusă particulelor de aer. În 1865, a făcut investigații în cazul unei maladii care omora viermii de mătase. Nu a reușit să izoleze microorganismul, dar a propus ca toți viermii infectați să fie uciși și să se creeze noi culturi de viermi de mătase. Pasteur descoperise deja că maladiile infecțioase erau cauzate de microorganisme. Acest concept a condus la introducerea sterilizării, dezinfecțiilor, vaccinelor și a antibioticelor.

Pasteur însuși a descoperit o serie de vaccinuri, inclusiv cel contra rabiei și antraxului. A creat microorganisme slăbite, ținându-le la căldură. În această stare, nu puteau cauza boala, ci confereau imunitate germenilor pacientului.

Pasteur și-a început cercetările asupra rabiei în 1880, potrivit site-ului www.pasteur.fr. Obiectivul său era să găsească mijloacele de prevenire a maladiei, urmând calea deschisă de cercetările sale anterioare asupra holerei la găini. Reușește mai întâi să stabilizeze virusul și prezintă, în 1884, primele rezultate ale unei vaccinări experimentale a câinilor împotriva rabiei. Odată ce a reușit să obțină un vaccin pentru câini, înainte de expunerea acestora la rabie, Pasteur încearcă să găsească o cale de ameliorare a virulenței virusului. Se gândește astfel să utilizeze o vaccinare care să creeze imunitate după mușcătură și, astfel, să împiedice trecerea virusului la om.

Sursa: captură foto / youtube

În iulie 1885, Pasteur primește vizita lui Marie-Angélique Meister, al cărei băiat, Joseph Meister, în vârstă de 9 ani, fusese mușcat de un câine suspectat de rabie. Joseph Meister se prezintă în laboratorul său de la Ecole normale din Paris, cu multiple mușcături profunde. Pasteur începe imediat seria de 13 injecții, iar câteva luni mai târziu, are certitudinea că băiatul este salvat. Astfel, data de 6 iulie 1885 rămâne ziua în care a fost testat cu succes vaccinul antirabic. Trei luni mai târziu, Louis Pasteur reiterează experiența cu un tânăr cioban, Jean-Baptiste Jupille, mușcat grav de către un câine turbat. La 26 octombrie 1885, Pasteur prezintă Academiei de Științe rezultatele promițătoare ale tratamentului său asupra rabiei la om, notează www.pasteur.fr. De atunci, laboratorul său este asaltat de către persoane mușcate de animale turbate.

La 1 martie 1886, Pasteur revine în fața membrilor Academiei de Științe pentru a prezenta rezultatele obținute după vaccinarea a 350 de persoane. Dintre acestea, doar una moare, datorită faptului că tratamentul a fost aplicat mult prea târziu, probabil după ce virusul atinsese deja sistemul nervos, restul fiind salvați. Câteva luni mai târziu, Pasteur prezintă rezultatele a 726 de inoculări. Pasteur propune atunci crearea unui institut destinat tratării rabiei, idee susținută de Academia de Științe. Cu ajutorul donațiilor făcute din lumea întreagă, a fost creat, în 1887, un institut dedicat nu doar tratării rabiei, ci și studiului pasteurizării. Institutul Pasteur a fost inaugurat în noiembrie 1888, iar Pasteur a rămas în fruntea acestuia până la moarte, la 28 septembrie 1895. Centru de cercetare, de formare și de tratare, institutul se va extinde rapid la nivel internațional.

Sursa: captură foto / youtube
Institutul Pasteur din Paris

Institutul Pasteur din București a fost înființat în 1895, în cadrul Facultății de Medicină Veterinară, purtând inițial denumirea de ”Institutul de Vaccin Animal”, iar în 1921 i s-a atribuit numele omului de știință Louis Pasteur, cu asentimentul Institutului Pasteur din Paris și al Guvernului Republicii Franceze. Institutul Pasteur este un organism științific și tehnic de sprijin al medicinii veterinare din România, în cele trei direcții de activitate ale acestei profesiuni: apărarea sănătății animalelor, apărarea sănătății publice și protecția mediului. În 1949, Institutul s-a scindat în două institute: ”Institutul de Seruri și Vaccinuri Pasteur” și ”Institutul de Igienă și Patologie Animală”, iar în februarie 1962, cele două institute au fost unificate în ”Institutul de Cercetări Veterinare și Biopreparate Pasteur”, menționează site-ul www.pasteur.ro. În 1991, institutul s-a reorganizat, sub denumirea de ”Institutul Național de Medicină Veterinară Pasteur”, iar în 1998 — în ”Societatea Națională Institutul Pasteur”. De-a lungul existenței sale, aceasta a avut o contribuție esențială în eradicarea unor boli și în reducerea drastică a incidenței altora.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Horia Plugaru)

Articol din Evenimente |

Comments Closed

ZILE NAȚIONALE – Uniunea Comorelor: Capitala Moroni

July 6th, 2015 |

Uniunea Comorelor, cu o suprafață de 1.862 kmp și o populație de 766.865 locuitori (est. iulie 2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), marchează la 6 iulie Ziua națională, în 1975 fiind proclamată independența statului comorian.

Sursa: youtube.com

Formată din patru insule vulcanice — Grande Comore, Mwali, Mayotte (Mahore) și Nzwami, Uniunea Comorelor se află în Oceanul Indian, în partea de nord a Canalului Mozambic, între Madagascar și Mozambic.

Primii locuitori au fost de etnie swahili și au ajuns în Comore în cadrul marii migrații Bantu, potrivit www.mae.ro. Începând cu secolul al VII-lea, locuitorii din Comore s-au convertit la islam.

În 1506 a început cucerirea de către portughezi a Comorelor. Odată cu raidurile malgașe din 1648, Comore au devent o sursă de sclavi pentru Madagascar. Până în 1865, 40% din populația Comorelor se afla în sclavie.

Începând cu 1886, Comore au început treptat să intre în sfera de dominație franceză. În 1912, au devenit oficial colonie franceză fiind plasată, din 1914, sub autoritatea guvernatorului general francez din Madagascar. La 6 iulie 1975, a fost proclamată independența statului comorian, cu excepția Insulei Mayotte.

Uniunea Comorelor este una dintre cele mai sărace națiuni din lume. Agricultura și pescuitul sunt principalele ramuri economice.

Insulele Comore beneficiază de o vegetație bogată și variată — 65% din esențele de parfum din lume provin de aici, acestea fiind procesate din flori de ylang-ylang, iasomie și portocal. Condimente precum nucșoara, cuișoarele, piperul, scorțișoara și vanilia, reprezintă o importantă sursă de venit pentru locuitori.

Dintre insulele Comore, Ngazidja (Grand Comore) este cea mai mare și mai vestică insulă, dominată de un vulcan activ, Karthala. Aici se află capitala Moroni (din 1962), cu o populație de 56 000 de locuitori, potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov), un oraș cu străduțe înguste și șerpuitoare în vechiul cartier arăbesc și câteva moschei superbe.

Insula Mwali (sau Moheli) este cea mai mică din grup și cea mai puțin dezvoltată, dar dispune de păduri tropicale și plaje pitorești, potrivit globi.ro. Cea mai spectaculoasă insulă este considerată Nzwani (sau Anjouan), supranumită “perla Oceanului Indian”, principalul producător de esențe de parfumuri al țării, dar și cea mai populată insulă din arhipelag. Orașul Domoni, port antic, a fost un centru economic important al regiunii în secolul al XV-lea, aflat pe rutele comerciale ce legau Africa de Asia prin Oceanul Indian, rute scoase din uz o dată cu inaugurarea canalului Suez în 1869.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Articol din Zile Nationale |

Comments Closed

Sărbătoarea teilor din Luncavița, la a XV-a ediție

July 5th, 2015 |

Sute de persoane participă duminică la cea de-a XV-a ediție a Sărbătorii teilor din satul tulcean Luncavița, organizatorii pregătindu-le oaspeților mâncăruri tradiționale, demonstrații practice meșteșugărești și un spectacol artistic susținut de ansambluri folclorice și artiști pop.

‘În această zonă a județului avem cea mai mare pădure de tei din nordul Dobrogei, peste 6.000 de hectare. Nu este o sărbătoare inventată de noi, ci una luată cu împrumut de la străbuni pentru copiii noștri. Avem produse tradiționale, demonstrații de meșteșuguri care s-au păstrat și pe care încercăm să le reînviem și muzică pentru toate gusturile’, a declarat pentru AGERPRES primarul comunei Luncavița, Ștefan Ilie.

Startul petrecerii de pe terenul de fotbal de la marginea satului Luncavița a fost dat de ansamblurile folclorice din județ, pe scenă urcând apoi Constantin Enceanu, Carmen Rădulescu, Lorenna, One, Dorian Popa și Liliana Geapana.

Artiștii și oficialitățile prezente au fost servite cu borș de pește tradițional zonei, ostropel de porc și miel și plăcinte dobrogene cu miere. ‘Fiecare prepară ciorba de pește cum s-a obișnuit și fiecare are secretul lui. La noi, în Luncavița, punem în ciorbă mai mult zarzavat, roșii, ardei iuți, ceapă, leuștean, oțet. Oricum, borșul de aici e mai bogat decât cel din Deltă, pentru că noi avem pământ de grădinărit’, a afirmat Vasilica Cardon, angajată a Liceului tehnologic ‘Simion Leonescu’.

Cinci din standurile expoziționale pregătite de organizatori pe terenul de fotbal din localitate au găzduit demonstrații practice de olărit, împletituri din papură și cusut manual. ‘Aceste demonstrații se desfășoară în cadrul unui proiect finanțat de UE care și-a propus printre altele formarea persoanelor fără locuri de muncă din mediul rural’, a declarat Ion Georgescu, membru al asociației Moara de hârtie din Comana, Giurgiu.

El a amintit că până la începutul anilor 1980 Luncavița a fost un important centru de olărit și printre cele mai mari din România. ‘Istoria acestei comunități ne-a obligat să concentrăm cursurile de meșteșuguri tradiționale din cadrul proiectului în această zonă’, a menționat Georgescu.

Potrivit primarului comunei Luncavița, Sărbătoarea teilor din acest an se va încheia la miezul nopții cu focuri de artificii.

Cele mai vechi urme materiale descoperite pe teritoriul comunei Luncavița datează din Paleolitic și Mezolitic, potrivit autorităților locale. Prima mențiune scrisă cunoscută în prezent a localității se regăsește în registrul din 1573 emis de autoritățile otomane, satul fiind de asemenea menționat în defterele (registrele, n.red.) din secolele următoare.

AGERPRES/(A, AS-autor: Luisiana Bîgea, editor: Mihai Simionescu)

Articol din Evenimente, Tulcea |

Comments Closed

Natura poate fi vitală pentru sănătatea mintală a oamenilor (studiu)

July 5th, 2015 |

Natura poate fi vitală pentru sănătatea mintală a oamenilor într-o lume aflată în plină și rapidă urbanizare, o dovedește un nou studiu publicat recent în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Mai mult de jumătate din populația lumii trăiește acum în zone urbane. Până în 2050 această proporție va fi de 70%. Urbanizarea este asociată cu un nivel crescut de boli psihice, dar încă nu este clar de ce. Ideea pare a fi faptul că a locui într-o zonă urbană se asociază cu mai multe tipuri de stres, fie că este vorba de zgomot, creșterea interacțiunilor sociale, trafic, care cresc anxietatea și tendința spre meditare.

Printr-un experiment controlat, cercetători din Statele Unite și Suedia au încercat să determine dacă o experiență petrecută în natură poate influența ruminația, o gândire obsedantă axată pe aspecte negative ale sinelui și care este un factor de risc cunoscut pentru boli psihice.

În cadrul experimentului, 38 de persoane care locuiau în mediul urban și care nu au avut “niciun istoric de tulburări mintale” au fost împărțite în două grupuri și li s-a cerut să facă o plimbare. Un grup a mers timp de 90 minute printr-o zonă bogată în vegetație în apropierea campusului Stanford. Celălalt a mers de-a lungul unui drum foarte aglomerat în centrul orașului Palo Alto, California. Înainte și după plimbare, participanții au răspuns la un chestionar conceput pentru a măsura tendința lor spre “meditație”, un model de gândire de multe ori negativ care a fost legat de un risc crescut de depresie. De asemenea, atât înainte cât și după plimbare, au fost scanate creierele participanților. Cercetătorii au examinat în special o regiune a creierului numită cortex prefrontal subgenual, o zonă care s-a dovedit a fi deosebit de activă în timpul ruminației.

Rezultatul a fost că persoanele care au mers 90 de minute prin mijlocul naturii au demonstrat o scădere a tendinței spre ruminație, răspunsurile lor la chestionar fiind diferite după plimbare. Și în activitatea creierului a fost constatată o schimbare consistentă, respectiv scăderea activității în cortexul prefrontal subgenual, regiunea de interes pentru cercetători.

“Acest lucru oferă rezultate solide ce confirmă că o experiență în natură, chiar și de scurtă durată, poate reduce acest model de gândire care este asociat cu debutul, în unele cazuri, al unor boli mintale, cum ar fi depresia”, spune Gregory Bratman, autorul principal al studiului.

Ce este deosebit de valoros este faptul că scanarea creierului a permis examinarea unui potențial mecanism cognitiv prin care experiențele în natură ajută stările noastre mentale. Fără astfel de dovezi, cercetarea psihologică poate doar să speculeze în privința comportamentului anumitor regiuni ale creierului, a adăugat expertul, citat de Washington Post.

Cu alte cuvinte, noua cercetare oferă un nou tip de dovezi care nu doar confirmă, ci întăresc concluziile cercetărilor anterioare cu privire la beneficiile petrecerii timpului în natură. Însă, ca toate activitățile de cercetare, acest lucru va trebui să fie extins și verificat de studii viitoare.

Întrebarea-cheie care se ridică din aceste statistici este cum anume agravează mediul urban — sau cel puțin nu protejează împotriva — unui comportament mental precum căderea în meditație? legătură ce trebuie totuși confirmată de noi studii.

AGERPRES/(AS — autor: Mariana Ionescu, editor: Codruț Bălu)

Articol din Utile |

Comments Closed