Captură Foto: (c) Fouad Housni / YouTube

Este situată în NV Africii, având vecini Marea Mediterană, Algeria, Sahara Occidentală, Oceanul Atlantic și Spania.

Captură Foto: (c) Fouad Housni / YouTube

Regatul Maroc își întâmpină vizitatorii din întreaga lume cu itinerariile binecunoscute prin târgurile și piețele tradiționale souq, medinele (centrele vechi ale localităților) medievale, deșerturi toride și zăpezile din vârful Munților Atlas, potrivit globi.ro. De la piețele haotice locale, unde mirosul de condimente umple atmosfera fierbinte și maimuțele blochează de multe ori căile de acces, la moscheile poleite și muezinii ce cheamă credincioșii la rugăciune, de la nisipurile de culoarea piersicii ale dunelor ergului Chebbi la amețitoarele chei Tudra, de la Casablanca la Marrakech și de la Fez la Tanger, țara reprezintă un festin de peisaje pentru orice vizitator.

Captură Foto: (c) Fouad Housni / YouTube

Are o climă cu câteva variații regionale de temperatură, supranumită deseori “Țara răcoroasă cu un soare foarte fierbinte”. Cea mai bună perioadă de a o vizita este între luna aprilie și începutul lunii iunie sau între septembrie și noiembrie, atunci când vremea este călduță și uscată. Principalele orașe: Casablanca, Fes, Marrakech, Tanger, Mekne, Agadir, Oujda.

Capitala Rabat, cu o populație de 1 655 753 de locuitori (2015) potrivit worldpopulationreview.com, este situată la gura de vărsare a râului Bou Regreg în apele Atlanticului. Rabatul reprezintă unul din cele mai importante orașe încă de pe vremea romanilor. Alăturarea de antic și modern este una fascinantă: turnul lui Hassan din secolul al XII-lea se află în vecinătatea mausoleului lui Mohammed al V-lea, construit în anii ’70, potrivit turistik.ro. Numeroasele magazine oferă o vastă gamă de mătăsuri și bijuterii strălucitoare, cât și de carpete viu colorate. Vizitatorul descoperă aici o atmosferă cu totul diferită față de celelalte orașe ale Marocului. Rabat este un oraș ospitalier, în care descoperi nenumărate urme încă vii ale istoriei marocane.

Obiective turistice: Vechiul oraș Sale, Turnul Hassan și Mausoleul lui Mohammed al V-lea, Muzeul Național de Arheologie, Muzeul Al Maghrib, Bab Rouah, Kasbah des Oudaias, Poarta Bab El Kébir, Palatul Regal. Vechiul oraș Sale are străduțele înguste și sinuoase pe care sunt aliniate magazine, dar și impresionante porți ale vechiului oraș. Turnul Hassan a fost construit în perioada regelui Almohadic și dăinuiește și în prezent la înălțimea inițială. Deși nu a fost niciodată finalizat este un monument remarcabil. În fața turnului se găsește Mausoleul Regelui Mohammed al V-lea. Ruinele Chellah-ului se află în afara Rabatului. Acestea făceau parte din oraș până când au fost abandonate în secolul al XII-lea. Acum sunt ruinele unei Moschei și mormintele Sultanilor Merinide. Situl istoric este înconjurat de niște grădini frumoase. Bab Rouah este una dintre cele mai frumoase porți ale Marocului. Este situată la marginea de sud-est a orașului fortificat, lângă Palatul Regal. Intrarea pe această poartă este liberă. Aici au loc o serie de expoziții, cu accent pe arta marocană modernă.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Horia Plugaru)

Sursa foto: tbilisi2015.com

Medalia de aur la lungime a revenit francezului Enzo Hodebar, favoritul probei, cu 7,32 m, în timp ce pe treapta a 3-a a podiumului a urcat Vladislav Bulakov, din Belarus, cu 6,88 m.

În cursa de 1.500 m a fetelor, românca Elena Cimpoieru s-a situat pe locul 5, în 4’42″79/100, victoria revenind olandezei Merel van der Marel — 4’33″98/100.

Tot miercuri, sulițașa Raluca Vrabie a obținut calificarea în finala probei, iar Ioana Manoliu a reușit să-și asigure prezența în finala probei de săritura în lungime, cu un rezultat de 5,60 m.

AGERPRES (editor: Teodora Oprea)

Maricica Puică, 5 iunie 2011

A început să practice atletismul la 15 ani, fiind descoperită la un cros pentru elevi de Ion Puică, cel care avea să-i fie antrenor și soț. Probele de semifond și fond au consacrat-o în atletismul național și internațional.

Primul succes major pe plan extern îl obține în 1978, la Glasgow, unde, împreună cu echipa, câștigă medalia de aur la cros și medalia de bronz la individual.

La Cupa Mondială de Atletism din 1981, desfășurată la Roma, Italia, obține locul doi în cursa de 3000 m.

Maricica Puică, 14 august 1982

În 1982, câștigă medalia de aur la Campionatele Mondiale de Cross Country, ținute tot la Roma. În același an, obține argintul la proba de 3000 m, în cadrul Campionatelor Europene de la Atena.

Se clasează, din nou, pe primul loc la Campionatele Mondiale de Cross Country ținute la New York, în 1984. În același an, reușește cea mai bună performanță din carieră, locul 1 la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, la proba de 3000 m, cu timpul de 8:35.96. Tot la Los Angeles, obține medalia de bronz la proba de 1500 m, terminând în urma italiencei Gabriella Dorio și româncei Doina Melinte.

Urmează Campionatele Europene din 1986, de la Stuttgart, unde atleta româncă se situează pe poziția a doua la proba de 3000 m.

Anul 1987 a însemnat două noi medalii în vitrina Maricicăi Puică, una de argint, la Campionatele Mondiale de la Roma, și una de bronz, la Campionatele Mondiale în Sală de la Indianapolis. Ultima medalie importantă a atletei din România a fost bronzul la Campionatele Europene în Sală de la Haga, Olanda, proba fiind cea de 3000 m.

Conform publicației Curierul de Iași, alergătoarea Maricica Puică a obținut în total 25 medalii de aur, 21 de argint și 1 de bronz la campionate naționale, balcanice, universitare, Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale de cros și la Cupa Europei. A adunat 55 de selecții în echipa națională de atletism.

Maricica Puică, 20 august 1997

După încheierea carierei sportive, s-a dedicat antrenoratului. Printre sportivele pregătite de Maricica Puică se numără și Violeta Beclea-Szekely, cu care a câștigat medalii la campionatele naționale, balcanice, europene, mondiale și la Jocurile Olimpice.

De-a lungul impresionantei sale cariere, a primit numeroase distincții de stat și trofee sportive. Este maestră emerită a sportului. În 1998 a fost numită ”ambasadoare națională pentru sport, toleranță și spirit sportiv pe lângă Consiliul Europei”, iar în anul 2000 a primit Ordinul național ”Serviciul Credincios” în grad de cavaler.

Maricica Puică primește premiul pentru întreaga carieră sportivă la Gala Comitetului Olimpic Român. 12 decembrie 2002

Din 2003, este cetățean de onoare al municipiului Iași.

În cadrul celei de-a VII-a ediții a Galei Femeilor de Succes din România, organizată de Professional Celebrity și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), la 15 februarie 2011, Maricicăi Puică i-a fost decernat un premiu pentru întreaga carieră în sport.

Cu prilejul unei manifestări consacrate aniversării a 100 de ani de la crearea Federației Române de Atletism, care a avut loc la 2 noiembrie 2012, Maricica Puică a primit, ca și alte campioane olimpice ale României, trofeul “Putere și lumină”.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Potrivit unui comunicat al Ministerului Educației și Cercetării Științifice remis miercuri AGERPRES, medaliile de aur au fost adjudecate de Dumitru Călugăru (clasa a XII-a, Colegiul Național “Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu), laureat cu argint la ultimele două ediții, și Andrei Iliescu (clasa a XII-a, Liceul Internațional de Informatică din București). Punctajele realizate le-au permis celor doi olimpici clasarea în primele zece locuri ale concursului.

Medalia de argint a fost obținută de Paul Haidu-Gerea (clasa a X-a, Colegiul Național ”Mircea cel Bătrân” din Constanța), iar medalia de bronz a intrat în posesia lui Vlad Mihai Mandric (clasa a XII-a, Colegiul Național ”Sfântul Sava” din București), premiat și la ediția de anul trecut (argint).

Conform MECȘ, Dumitru Călugăru, Andrei Iliescu și Paul Haidu-Gerea și-au adăugat în palmares distincții de cel mai înalt nivel (medalii de aur și argint) și la Olimpiada Internațională de Chimie ”D. Mendeleev” din primăvara acestui an.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Peneș, editor: Georgiana Tănăsescu)

În programul Pro Istoria Fest vor fi prezenți, pe 28 august, Nicu Alifantis & ZAN, Mircea Vintilă, Alexandra Ușurelu și Zoli Toth Project, iar pe 29 august Mircea Baniciu & Band, Marius Bătațu, Alina Manole și grupul Folk Frate.

În cele două zile de festival spectatorii vor fi întâmpinați, de asemenea, cu spectacole de folclor local și teatru de păpuși.

Participanții vor putea participa, pe perioada Pro Istoria Fest, la o serie de activități precum ateliere de modelaj, sculptură, pictură și împletituri, tenis de masă, tir cu arcul, înălțare de zmee, pinata și multe alte jocuri.

Potrivit organizatorilor, cântecele se vor auzi până târziu în noapte în jurul focului de tabără pregătit de organizatori.

Pro Istoria Fest este un proiect al Asociației Star Education, demarat în 2011 cu promovarea cetăților Poenari, Râșnov și a Curții Domnești din Târgoviște. În anii următori a continuat cu șase alte noi locuri de mare însemnătate istorică din România: Cetatea de scaun a Sucevei, Muzeul Golești, Cetatea Enisala, Cetatea Sighișoara, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Cetatea Deva. Pro Istoria Fest își propune să aducă muzica prezentului în slujba trecutului.

Ediția 2015 a Pro Istoria Fest de la Cetatea Enisala este cofinanțată de Consiliul Județean Tulcea și susținută de Consiliul Local Sarichioi.

AGERPRES/(AS — autor: Petronius Craiu, editor: Claudia Stănescu)

Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari, situați în apropierea localității Berca, județul Buzău

Zona Pâclele Mari — Pâclele Mici, unde se află faimoșii vulcani, declarată încă din 1924 monument al naturii, este singurul loc din Europa în care pot fi văzuți vulcani noroioși, fenomene similare înregistrându-se doar în Siberia și în Australia, potrivit descrierii făcute pe site-ul www.primariaberca.ro.

Vulcanii noroioși sunt niște ridicături conice (de forma unor pâlnii cu vârful în sus), se arată pe site-ul de mai sus, care se formează la suprafața pământului, prin erupția gazelor degajate de zăcămintele de hidrocarburi din subsol (compuși chimici, organici, formați din carbon și hidrogen).

Gazele emanate, în drumul lor spre suprafață, pornesc de undeva din adâncul pământului și împing în drumul lor apa și noroiul pe care le întâlnesc în cale. Odată cu gazele care ies în atmosferă (degajând și un miros de sulf), apa și noroiul argilos se revarsă, depunându-se în straturi conice și continuând să bolborosească încet.

În zona Pâclelor Mici, pe o suprafață de aproape 10 hectare, se află cei mai mulți dintre vulcanii noroioși, de forme extrem de variate, dar de dimensiuni relativ reduse. Vulcanii deja formați, cu cratere în forma unor trunchiuri de con, au o înălțime cuprinsă între 2 și 8 metri, iar în vârf există mici lacuri de ”lavă”, un amestec de pământ și apă care clocotește, formând bulbuci provocați de gaze. Noroiul bolborositor este însă rece.

Noroiul este împins continuu de gazele naturale spre gura vulcanilor, de unde se prelinge pe versanții acestora, sub forma unor pârâiașe, care se usucă treptat, modificând astfel în permanență peisajul. Noroiul împins la suprafață face ca aceste cratere să se mărească, întinzându-se unele către celelalte, până se unesc între ele, dând naștere astfel unor guri de vulcani cu diametre de 2-3 metri.

La câțiva kilometri spre nord-est este situat platoul Pâclelor Mari, cu o suprafață de aproape 20 de hectare, numele acestuia fiind legat de dimensiunile foarte mari ale celor trei vulcani principali aflați în centrul platoului. Diametrul fiecăruia dintre acești trei vulcani măsoară peste 100 de metri, la baza acestora apărând mai multe cratere secundare și limbi lungi de noroi, adesea amestecate cu șuvițe de țiței.

În timpul perioadelor de secetă, pe platourile Vulcanilor noroioși, se dezvoltă o eflorescență salină, care ia naștere prin cristalizarea sării, în urma evaporării apei din noroiul aruncat în timpul erupției.

Aspectul aproape selenar al întregului platou este dat de lipsa totală a vegetației, de culoarea gălbui­albicioasă a noroiului uscat, de formele poligonale, rezultate în urma uscării straturilor de noroi și, mai ales, de conurile care domină platoul și din care se scurge, în mod constant, noroiul. Peisajul este completat de bolboroselile continue ale conurilor vulcanice.

Deosebit de importantă din punct de vedere geologic și botanic, în Rezervația naturală a Vulcanilor noroioși, la marginea câmpurilor de noroi cresc câteva plante halofile. Aici se dezvoltă endemic doi arbuști, declarați monumente ale naturii: gardurarița (Nitraria schoberri) și cătina țepoasă (Obione verrucifera). La rândul ei, fauna acestui loc înregistrează prezența a două specii rare: scorpionul și termita.

Astăzi, se poate ajunge la Vulcanii noroioși, pe un drum modernizat, din DN10 (Buzău-Brașov), de la Sătuc (20 km), prin schela Berca sau prin Joseni-Policiori-Beciu (DJ102F). În zonă, Vulcanii noroioși sunt cunoscuți sub numele de “pâcle” sau ”fierbători”.

În țara noastră, vulcani noroioși pot fi întâlniți și în alte locuri, precum Ocna Sibiului, la Homorod, la Bazna, pe dealurile Transilvaniei, dar și în anumite zone colinare din Moldova, unde micii vulcani sunt numiți ”gloduri” sau ”ochiuri de glod”. Însă, zona cea mai spectaculoasă în care se poate observa acest fenomen natural unic o reprezintă Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici din județul Buzău.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

La 29 iulie 1848, ”Deșteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic ”Un răsunet” de Andrei Mureșanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului ”’Foaie pentru minte, inimă și literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Conținutul profund patriotic și național al poeziei a fost de natură să însuflețească numeroasele adunări ale militanților pașoptiști pentru drepturi naționale, mai ales din Transilvania, Nicolae Bălcescu numind acest imn ”o adevărată Marsilieză românească”.

Imnul a fost intonat în timpul Războiului de Independență, în Primul Război Mondial și la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în al Doilea Război Mondial.

”Deșteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, și în timpul Revoluției din decembrie 1989.

Imediat după Revoluția din decembrie 1989, ”Deșteaptă-te române!” a fost ales Imn Național al României, fiind consacrat prin Constituția din 1991. Conform Constituției României, Imnul Național este considerat simbol național, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)

Între 1965-1967 a jucat la Sportul Studențesc, după care a revenit la Dinamo, echipă unde evoluează până în 1977 și la care obține cele mai mari succese din cariera de jucător: cinci titluri de campion al României (1964-1965, 1970-1971, 1971-1972, 1974-1975, 1976-1977) și o Cupă a României (1967-1968).

Și-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1982), iar concomitent a început și activitatea de antrenorat. A reușit, chiar din primul an, promovarea în divizia A cu echipa hunedoreană, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în prima divizie, ceea ce-i permite să participe în cupele europene.

Extremă dreaptă veritabilă, a fost selecționat de 70 de ori în prima reprezentativă, fiind căpitanul acesteia la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970.

Mircea Lucescu a fost din toamna anului 1981 până în 1986 antrenorul echipei naționale a României, cu care a reușit calificarea la Euro ’84. A antrenat apoi pe Dinamo București, formație la care a câștigat un titlu național (1989-1990) și două Cupe ale României (1985-1986 și 1989-1990), obținând și o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990).

În vara anului 1990 pleacă în Italia, unde antrenează formațiile Pisa, Brescia și Reggiana. Apoi, în 1997, revine în România, fiind numit antrenorul echipei Rapid București, cu care a câștigat, în 1998, Cupa României.

La 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la celebrul club italian Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). Revine la Rapid, reușind să câștige campionatul 1998-1999.

Din vara anului 2000 până în 2002 Mircea Lucescu a fost antrenorul echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câștigat Supercupa Europei (2000) și campionatul Turciei (2002). În vara lui 2002 trece la concitadina Beșiktaș, cu care cucerește, în primul an, campionatul și ajunge în sferturile Cupei UEFA.

A preluat oficial la 16 mai 2004 echipa ucraineană Șahtior Donețk, pe care avea să o transforme într-o echipă de renume în fotbalul european. Sub cârma lui Lucescu, Șahtior a cucerit opt titluri de campioană națională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) și șapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, câștigată în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1). În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.

La 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea președintelui României, Ordinul Național ”Crucea României” în grad de Cavaler, ”în semn de înaltă apreciere a întregii activități fotbalistice și a performanțelor obținute ca antrenor, încununate prin câștigarea Cupei UEFA 2009, în finala de la Istanbul”.

În 2010, în urma unei anchete la care au participat cluburile din prima divizie ucraineană, precum și suporterii, a fost desemnat cel mai bun antrenor din Ucraina în sezonul trecut. Tot în 2010, a figurat între primii 100 de antrenori ai lumii (locul 41) din primul deceniu al secolului XXI (2001-2010), conform clasamentului stabilit de către Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului (IFFHS).

La 18 ianuarie 2013 a primit, alături de alți antrenori, titlul de cetățean de onoare al municipiului Hunedoara.

Într-un clasament al celor mai buni antrenori în perioada 1996-2012, dat publicității în februarie 2013 de IFFHS, Mircea Lucescu și Anghel Iordănescu se aflau la egalitate pe locul 51.

În cadrul Galei ”Best of the Best”, organizată de Asociația Presei Sportive și Gazeta Sporturilor, la 31 mai 2013, Mircea Lucescu, Gheorghe Hagi și Nicolae Rainea au primit premiile pentru cei mai merituoși reprezentanți ai fotbalului românesc, la categoriile antrenori, jucători și arbitri. Mircea Lucescu spunea, cu acest prilej, că a fost premiată ”longevitatea în performanță”. Tot în 2013, Mircea Lucescu a figurat între primii 20 de antrenori ai lumii (locul 16, grație performanțelor realizate cu Șahtior Donețk) conform unui clasament stabilit de portalul sportiv american Bleacher Report.

A primit titlul de antrenor al deceniului în cadrul celei de-a 10-a ediții a Galei “Fantasticii Fanatik”, care a avut loc la ”World Trade Plaza” din București, la 16 decembrie 2013.

În 2014, Adunarea Generală a Federației Române de Fotbal a votat acordarea titlurilor de membri de onoare ai FRF mai multor oameni de fotbal, printre care și Mircea Lucescu.

AGERPRES (Documentare: Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) www.who.int

În 2015, tema propusă, “prevenirea hepatitei — acționează acum”, este axată pe măsurile de prevenire a celor mai periculoase forme ale acestei boli, B și C, 2 milioane de persoane sunt infestate anual cu aceste tipuri de hepatită, ca urmare a realizării în condiții de nesiguranță a injecțiilor (prin reutilizarea seringilor). În 2010, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a subliniat necesitatea marcării acestei zile și a unei informări permanente asupra hepatitelor virale, asupra bolilor pe care acestea le cauzează și, nu în ultimul rând, asupra metodelor de prevenție. Potrivit OMS, 81% din copiii lumii sunt vaccinați și protejați împotriva infecției cu virusul hepatic B.

Hepatita virală este cauzată de 5 virusuri hepatice diferite, identificate prin literele A, B, C, D și E. Infecțiile provocate de acestea determină, în fiecare an, aproximativ 1.450.000 de decese. Ele sunt transmise prin intermediul apei contaminate și alimente, precum și prin contactul cu sângele sau fluidele corporale, prin injecții sau transfuzii efectuate în condiții nesigure. Infecția se transmite, de asemenea, de la mamă (însărcinată) la copil, sau prin contact sexual. Infestarea prin toate aceste căi de transmitere poate fi prevenită prin intervenții dovedite a fi eficiente. Este important ca toată lumea să fie informată despre hepatită pentru a afla modul în care se poate proteja pentru a nu fi infectată.

În acest an, evenimentul pilot desfășurat de OMS are loc în Egipt, o țară care are cel mai înalt grad de infestare cu hepatită, din lume. Se estimează că 10% din populația țării, între 15 și 59 ani, este cronic infectată cu virusul hepatitei C. Între 2007 și 2014, peste 350 000 de persoane cu hepatita C au fost tratate. De la introducerea de noi medicamente, mai eficiente, în 2014, numărul de pacienți tratați continuă să crească. Astăzi, există 32 de centre de tratament dedicate celor suferinzi de hepatită, susținute material de guvern.

Hepatita A este o boală a ficatului cauzată de virusul hepatitei A. Perioada de incubație a hepatitei A este de obicei de 14-28 de zile. Spre deosebire de hepatita B și C, hepatita A nu provoacă o boală cronică hepatică și este rareori fatală.

Împreună, hepatitele B și C reprezintă unele dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății la nivel mondial. În timp ce există un vaccin care ne protejează împotriva infecției cu virusul hepatic B, nu există niciun vaccin disponibil pentru hepatita C. Există diferite tratamente pentru cele două virusuri.

Hepatita B este o infecție virală care atacă ficatul și poate provoca bolii acute și cronice. Se estimează că aproximativ 240 de milioane de oameni sunt infectați cronic cu virusul hepatitei B (definită ca antigen de suprafață al hepatitei B pozitiv pentru cel puțin 6 luni). Aproximativ 780 000 de persoane mor în fiecare an din cauza hepatitei B (650 000 de ciroză și cancer la ficat provocate de infecția cu hepatita cronică B și 130 000 de hepatită acută B). Cu toate acestea, ea poate fi prevenită, în prezent, prin vaccinul disponibil, sigur și eficient. Disponibil din 1982, vaccinul are un grad de eficacitate în prevenirea infecției de 95%, precum și în dezvoltarea de boli cronice de ficat și cancer, potrivit www.who.int.

Virusul hepatitei C (VHC) este diferit de virusul hepatitei B și reprezintă una dintre cele mai importante cauze de boli hepatice cronice pe întreg mapamondul. Virusul hepatitei C (VHC) determină atât infecție acută cât și cronică. Infecția acută cu VHC este de obicei asimptomatice și este foarte rar asociată cu boala care pune în pericol viața. Între 130-150 milioane de oameni la nivel global sunt infectați cu hepatita cronică C. Un număr semnificativ dintre cei care prezintă infecție cronică, dezvoltă ciroză hepatică sau cancer hepatic. De la 350.000 la 500.000 de oameni mor, în fiecare an, de boli la ficat provocate de hepatita C. Medicamentele antivirale pot vindeca infecția cu hepatita C, dar accesul la diagnostic și tratament este scăzut. Tratamentul antiviral are o eficiență între 50-90% în cazul persoanelor tratate. În prezent nu există vaccin pentru hepatita C, cercetare în acest domeniu fiind în curs de desfășurare.

În cazul virusului hepatitei D (HDV), infecții apar doar la cei care sunt infectați deja cu virusul hepatitei B. Dubla infectare poate duce la o boală mai gravă. Vaccinurile hepatice B oferă protecție în cazul infestării cu virusul hepatitei D.

Virusul hepatitei E (HEV) este de cele mai multe ori transmis prin consumul de apă contaminată sau alimente. Vaccinuri sigure și eficiente pentru a preveni infecția HEV au fost dezvoltate, dar nu sunt disponibile pe scară largă. În 2011, primul vaccin pentru a preveni infecția cu hepatita E a fost înregistrat în China. Deși nu este disponibil la nivel global, aceasta ar putea deveni disponibil într-un număr de alte țări. Se estimează că la nivel mondial există 20 de milioane de cazuri de infecții cu hepatită E, peste 3,3 milioane de cazuri acute apar anual și 56.600 de decese, anual, sunt provocate de infecții cu hepatită E.

În România, această zi este marcată prin acțiuni întreprinse de asociațiile de pacienți cu afecțiuni hepatice, pentru conștientizarea pericolului pe care aceste afecțiuni le reprezintă pentru sănătatea publică. Asociația Pacienților cu Afecțiuni Hepatice din România (APAH-RO) organizează cu ocazia marcării Zilei Mondiale a Hepatitei, mai multe campanii de informare, distribuind pliante în diverse orașe ale țării — Iași, Brașov, Turda, Arad, Cluj.

România ocupă locul 25 din 27 în Indexul European al Hepatitei, lansat în 2012 de Asociația Europeană a Pacienților cu Boli de Ficat. Cercetările epidemiologice recente indică un număr de circa 600.000 de români infectați, dintre care 80% — 90% cu hepatita C în faza cronică. Prin Carta Albă a hepatitei C, Asociația Pacienților cu Afecțiuni Hepatice din România (APAH-RO) și Asociația Națională pentru Protecția Pacienților (ANPP), cu sprijinul Asociației Europene a Pacienților cu Boli de Ficat (ELPA), propun autorităților publice responsabile un parteneriat în scopul elaborării și implementării în comun a unei Strategii naționale de combatere a hepatitei C.

Data de 28 iulie care a fost aleasă pentru marcarea Zilei mondiale de luptă împotriva hepatitei este ziua de naștere a profesorului Baruch Samuel Blumberg (28 iul. 1925 — 5 apr. 2011), laureat al Premiului Nobel, cel care a descoperit virusul hepatitei B.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Zbora-Ciurel Mariana)

Proiectul de lege privind instituirea acestei zile, votat de Senat la 18 iunie 2014, are ca scop acordarea posibilității autorităților publice centrale și locale, ONG-urilor, muzeelor și reprezentanților României în străinătate să organizeze evenimente dedicate rolului și meritelor serviciului român de ambulanță în salvarea de vieți omenești, aceste acțiuni urmând a fi coordonate de Ministerul Sănătății.

Proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaților, for decizional, la 11 februarie 2015, cu 276 de voturi ”pentru”, 3 ”împotrivă” și 4 abțineri, iar la 6 martie 2015, președintele Klaus Iohannis a semnat decretul pentru promulgarea legii privind instituirea acestei zile.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)