Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

 

Poveste de dragoste (titlul internaţional: Love Is a Story), cel mai nou lungmetraj al regizorului Cristina Iacob (#selfie), cu Dragoș Bucur și Raluca Aprodu în rolurile principale, a fost selectat la prestigiosul festival de film de la Montréal, ”Festival des Films du Monde”, în Canada.

Poveste de dragoste_2
Unul dintre cele mai vechi festivaluri de film din lume, Festivalul de la Montreal, fondat în 1977, a ajuns anul acesta la ediția cu numărul 39 și va avea loc în perioada 27 august – 7 septembrie. Prin selecţia de filme din peste 70 de ţări, festivalul este unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice din America de Nord. Spre deosebire de Festivalul Internaţional de Film de la Toronto, omologul său din partea vorbitoare de engleză a Canadei, Festivalul de la Montreal, Quebec, prezintă diferite tipuri de filme din toată lumea şi foarte puţine sau deloc din cele produse la Hollywood.

Lungmetrajul Poveste de dragoste este un film despre iubirea dintre doi tineri artiști din zilele noastre.
În preajma sărbătorilor de iarnă, într-un oraș vechi și fermecător din Transilvania, Sebastian și Aprilia încep o frumoasă poveste de dragoste. Doar că nu e atât de simplu cum pare.
Aflată în aria de influență a trei bărbați cu personalități puternice, Aprilia este nevoită să găsească echilibrul între viața de adult și alegerile unei inimi de copilă. E vremea Crăciunului și viata îi rezervă acestei tinere frumoase și talentate doar cadourile pe care este suficient de puternică să le primească.
Dragostea învinge întotdeauna, sau nu?

Alături de Dragoş Bucur și de Raluca Aprodu, în film joacă Ducu Darie, Mimi Brănescu, Mirela Oprişor, Vlad Zamfirescu, Ionuț Bora, Gabriela Popescu.

“Poveste de dragoste este un film diferit de #Selfie, cu o poveste universală despre iubire și despre încercările prin care trebuie să treacă un cuplu. Selecția la Montreal, ca și cea de la Mons, este o reală bucurie pentru întreaga echipă a filmului, alături de care a fost o plăcere să lucrez. Acest film este pentru public, așa că juriul în fața căruia avem cele mai mari emoții este format din spectatorii din România, care vor putea vedea filmul în cinematografe la finalul acestui an”, a declarat regizoarea Cristina Iacob.

Poveste de dragoste a rulat în premieră internațională în cadrul Festivalului filmului de dragoste de la Mons, unde a fost selectat în competiția internațională.
La Montreal, filmul va rula pe 31 august, de la ora 12,30 și pe 1 septembrie, de la ora 21,30.

Scenariul filmului este semnat de Cristina Iacob și Dan Chiriac. Poveste de dragoste a avut parte de o echipă de excepție. Imaginea îi aparține lui Viorel Sergovici, scenografia este semnată de Călin Papură, iar costumele de Doina Levintza. Montajul a fost realizat de Ovidiu Văcaru și Cătălin Cristuțiu, iar muzica originală aparține HaHaHa Production. Sunet, Dragoș Stanomir, iar mixajul, Cristinel Șirli (Creative Sound). Poveste de dragoste este produs de MediaPro Entertainment și Zazu Film.

În România, lungmetrajul va fi lansat la finalul anului 2015, distribuit de Zazu Film.

Cristina Iacob
Filmografie

Licențiată în regie de film și absolventă a unui masterat în cinematografie în cadrul London Film School, Cristina Iacob (26 de ani) este unul dintre cei mai tineri regizori şi scenarişti români.

Ea a lansat în 2014 lungmetrajul #selfie, declarat oficial cel mai vizionat film românesc în cinematografe, cu peste 102.000 de spectatori în doar 25 de săptămâni cât a rulat pe marile ecrane româneşti, şi 80.000 de fani pe pagina de Facebook. (Pe locul al doilea s-a situat tot o comedie, cu 28.000 de spectatori.) Printre premiile internaţionale câştigate de #selfie se numără cele pentru Cel mai bun film, la The Broad Humor Film Festival din SUA, şi la Southampton International Film Festival din Marea Britanie.

În 2011, scurtmetrajul Zestrea / The Dowry, regizat de Cristina, a fost selecționat la Cannes Short Film Corner, precum şi la Festivalul Internațional Dakino, Festivalul Internațional de Film Cinemaiubit, Ruby Mountain Film Festival USA, unde a câștigat și premiul pentru cel mai bun film de scurtmetraj studențesc.

În film la Nașu’, mediumetrajul realizat în 2013, a fost selecționat la nenumărate festivaluri internaționale și a obținut premiul pentru pentru cel mai bun scurtmetraj de comedie la Eugene International Film Festival, în SUA.

Regizoarea a semnat de asemenea documentarul Mircea Veroiu și scurtmetrajul Raport despre indiferență. Înainte să devină regizor de film, ea a lucrat pentru câțiva ani în televiziune, în redacția de știri.

În 2011, Cristina Iacob înfiinţează casa de producţie Zazu Film, iar din 2012 este preşedintele Asociaţiei Scenariştilor Români (ASCER).

Poveste de dragoste / Love Is A Story
Durata filmului: 97 minute.
Proiecţiile Montreal: ….
Montreal ”Festival des Films du Monde”: http://www.ffm-montreal.org/

BY Sursa: romania pozitiva

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Jacqueline BissetActrița britanică Jacqueline Bisset a fost de curând într-o vizită în România. Aceasta a ajuns și la Alba Iulia. Miercuri, 2 septembrie, Jacqueline a postat câteva fotografii făcute în Orașul Unirii, în timpul discuţiei cu preotul Ioan Nicolae, dar şi în faţa bisericii cunoscută sub numele „Arca lui Noe” din cartierul Micești. Actrița spune despre biserica ortodoxă că este o combinație perfectă între simplitatea din exterior și măreția picturilor din interior. „Arca lui Noe” este cea mai originală şi, în acelaşi timp, una dintre cele mai frumoase biserici ortodoxe din România.

Bisset biserica 4„Tocmai ce m-am întos dintr-o vizită în frumoasa Românie. A fost extrem de cald, dar zona rurală este una din cele mai frumoase pe care le-am văzut, este superbă, proaspătă și încă plină de flori sălbatice la munte. Am vizitat o minunată piesă arhitecturală, realizată de prietenul meu Dorin Ștefan, renumit pe de-o parte, briliant și simpatic (soțul Andei Ștefan, cel mai trendy designer de interior). Este în Alba Iulia, Transilvania. O biserică ortodoxă, pictată excepțional în interior, dar incredibil de simplă în exterior. O proporție perfectă și o experiență emoționantă”, a scris actrița Jacqueline Bisset pe pagina sa de facebook.

Bisset biserica 3Biserica are două hramuri, „Sfinţii Ioan Botezătorul, Teologul şi Gură de Aur” şi „Sfinţii martiri Brâncoveni” şi a fost ctitorită în perioada 2007 – 2015 de către fundaţia Transavia, în colaborare cu Parohia Cartier Nou II, păstorită de preotul Ioan (Jan) Nicolae. Piatra de temelie a noii biserici a fost pusă în 31 mai 2007.

Un star international adevãrat, Jacqueline Bisset a avut roluri diverse, de la dramã la comedie în mai mult de 50 de filme, pentru care a câstigat aprecierea atât a criticilor, cât si a publicului. Ea trece cu usurintã de la teatru la televiziune, fie în Statele Unite, fie în Europa, jucând în englezã sau în francezã.

Bisset a jucat si în productia Warner Bros Dangerous Beauty (distribuitã peste ocean sub titlul A Destiny of Her Own). Filmul este amplasat în Venetia anilor 1560, iar ea întruchipeazã o femeie care îsi învatã fiica sã fie o curtezanã de succes si nu sotie, cãlugãritã sau slujitoare. Bisset a jucat alãturi de Catherine McCormack si Rufus Sewell.

Bisset biserica 2Bisset este bine cunoscutã pentru interpretãrile pline de fortã din filmele Under the Volcano, Anna Karenina, Forbidden si alãturi de George C. Scott în drama ABC, Choices. Adaptarea lui John Huston dupã romanul classic al lui Malcom Lowry, Under the Volcano, a adus-o alãturi de Albert Finney. Bisset s-a bucurat de unele dintre cele mai elogioase cronici din cariera ei, pe lângã o nominalizare la Globul de Aur la categoria “Cea mai bunã actritã de dramã”. Filmul a fost bine primit atunci când a avut premiera la Festivalul Filmului de la Cannes Film Festival si a avut succes în întreaga lume.

Ea s-a nãscut la Weybridge, Surrey, în Anglia, tatãl ei fiind medic scotian, iar mama o avocatã francezã. A început cu mici roluri în filme precum filmul lui Richard Lester The Knack din 1965, în Arrividerchi Baby, cu Tony Curtis, din 1966 si un rol foarte mic în filmul lui Roman Polansky Cul-de-Sac din 1966.

sursa: proalba

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Vâlcea monahală sau patrimoniul Olteniei de sub munte, grupat în peste 32 de mari mănăstiri ctitorite de voievozi sau de înalți dregători valahi, a devenit destinație pentru tot mai mulți pelerini care sosesc din țară și nu numai.

În imagine: Mănăstirea Turnu

“Aceste lăcașe de cult, așezate de la nord la sud, sunt zestrea noastră spirituală, sunt moștenirea pe care o avem de lăsat generațiilor care vin. Mircea cel Bătrân, Matei Basarab, Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu, Buzeștii, Craioveștii, Zătrenii sunt cei care au lăsat urme adânci nu doar pe tărâmul Vâlcii, ci în sufletul nostru, în spiritul nostru, au pus crucea ca un blazon sacru asupra destinului nostru aici între Olt și munte, de la bolta Ardealului până spre Câmpia Română.

Vâlcea este numit pe drept cuvânt Athosul României”, spune sociologul Ligia Rizea, specialist în patrimoniu.

Dacă județul Vâlcea este definit ca un adevărat Athos al României, puțină lume știe că aceste mănăstiri sunt legate între ele de un drum care, cu timpul, aproape a devenit unul sacru, un drum pe care de secole au mers călugării, un drum al ”Athosului românesc” care începe de la Cozia și se termină la Hurezi.

Acest drum sfânt, cum este considerat de ierarhii vâlceni, a intrat de curând în atenția autorităților locale și se dorește a fi reabilitat și transformat chiar într-un ”drum al pelerinului” astfel încât credincioșii care vin în Vâlcea să-l poată parcurge de la un cap la altul.

Drumul pornește din zona mănăstirilor din Călimănești — Turnu, Cozia și Ostrov — trei ctitorii din Munții Cozia care, alături de Stânișoara și Berislăvești, pun stațiunea vâlceană pe harta destinațiilor de excelență a credincioșilor.

În imagine: Mănăstirea Cozia

De la chiliile în stâncă de la mănăstirea Turnu, mormântul lui Mircea de la Cozia sau schitul din mijlocul Oltului, pelerinul va pleca pe ‘Drumul Athosului’ spre cea mai severă mănăstire din România prin canoanele pe care le are.

Este vorba de Frăsinei, unde femeile nu au acces, existând o piatră de hotar, unde ctitorul acestui lăcaș, Calinic, a interzis sub blestem accesul oricărei părți femeiești în zonă. ”Drumul Athosului” este un drum care merge pe sub culmea subcarpaților, este un drum de pământ știut doar de călugări și pelerini, de unde pot fi admirate Valea Oltului și dealurile înalte ale Runcului.

Acest drum este propus deja de primăria comunei Muereasca pentru a intra în proces de reabilitare, pentru că de aici, trecând de Frăsinei, traseul urcă spre Olănești.

În imagine: Mănăstirea Frăsinei

“Am reușit să reabilitez această porțiune de drum. Vreau să spun că un turist, un om al credinței de aici, de sus, de deasupra are în față toată deschiderea Munților Builei, a Munților Cozia, se vede Negoiu acolo departe, se vede începutul defileului Oltului. Această rută a fost folosită de monahi pentru a duce odoare de la un schit la altul, un drum ferit, un drum prin pădurile subcarpaților din zonă. Este un drum sfânt pe care sper ca, împreună cu cei din Olănești, să-l putem prinde într-un proiect amplu, astfel încât turiștii care sunt cazați în stațiune să nu facă un ocol prin Râmnic pentru a ajunge aici. Sau cei care trec dincolo de Frăsinei să poată ajunge la mănăstirile din mijlocul județului”, spune Ion Ungureanu, edilul din Muereasca.

”Drumul Athosului” vâlcean ajunge astfel la Olănești, unde pelerinii pot trece pragul schitului Bradu și apoi, continuând pe drumul județean al Râmnicului, se poate continua cu Mănăstirea Sărăcinești, apoi schiturile Pahomie și Iezer.

În imagine: Schitul Bradu


De pe teritoriul comunei Păușești Măglași, unde se află Mănăstirea Sărăcinești, pelerinul ajunge la schitul Jgheaburi, lăcaș de cult aflat pe teritoriul comunei Stoenești, iar mergând mai departe, în comuna Bărbătești, la schitul Pătrunsa, supranumit și ”schitul copiilor”. Urmând cărarea muntelui, întâlnești comuna Costești unde patrimoniul lăsat de strămoși este unul generos — schiturile Peri, Păpușa, mănăstirile Bistrița, Grămești, Arnota, adevărate bijuterii monahale, tot aici afându-se și bisericile rupestre din Munții Vânturariței.

Destinația finală a acestui drum mănăstiresc este Hurezi, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu, dar turistul poate urma și rutele către Mănăstirile Surpatele și Dintr-un Lemn.

În imagine: Mănăstirea Hurezi


Primarii localităților traversate de acest “drum al Athosului” au înțeles importanța nu doar spirituală a acestuia ci și latura economică, pentru că odată reabilitat ar crește numărul turiștilor în județ, fapt care s-ar reflecta evident și în economia locală și ar impulsiona apariția unor complexe hoteliere, pensiuni și tot orizontul care ține de acest domeniu.

“Drumul Athosului este plin de legende, de istorie, de drame, avem voievozi asasinați, avem domnitori care au preferat sacrificiul suprem pentru apărarea Ortodoxiei, este un drum unde Dumnezeu a fost de partea călătorului. Acest drum este unic în România, un drum al crucii care trebuie pus în valoare și care cu siguranță va spori numărul celor care doresc să afle mai multe despre istoria și destinul nostru pe aceste meleaguri”, conchide Ligia Rizea.

AGERPRES/(AS—autor: Liviu Popescu, editor: Adrian Drăguț)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La 5 septembrie, este marcată, în fiecare an, începând din 2013, Ziua Internațională a Carității, având ca obiectiv sensibilizarea și mobilizarea oamenilor, a ONG-urilor și a altor forțe interesate din întreaga lume pentru a-i ajuta pe alții, prin voluntariat și prin activități filantropice.

În prezent, când omenirea se confruntă cu cea mai gravă criză a refugiaților de la cel de-Al Doilea Război Mondial, rolul organizațiilor de caritate devine vital, menționează în mesajul său pentru 2015 secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, subliniind necesitatea implicării unui număr cât mai mare de oameni de pretutindeni în acțiunile de voluntariat și de caritate pentru a face față suferinței umane.

Acțiunile caritabile completează serviciile publice din sănătate, din educație și pe cele pentru protecția copilului, contribuind la dezvoltarea culturii, științei, sportului, contribuind astfel la protejarea patrimoniului cultural și natural. De asemenea, acțiunile caritabile promovează drepturile populațiilor marginalizate și defavorizate, contribuind la promovarea dialogului, a solidarității și a înțelegerii reciproce între oameni. Sărăcia persistă și în prezent în toate țările din lume, indiferent de situația lor economică, socială și culturală, dar în special în țările în curs de dezvoltare.

Plecând de la aceste realități, Națiunile Unite invită toate statele membre, organizațiile internaționale și regionale, precum și societatea civilă, inclusiv organizațiile și persoanele non-guvernamentale, să marcheze Ziua Internațională a Carității în mod adecvat, prin încurajarea generozității, inclusiv prin educație și prin acțiuni de sensibilizare a opiniei publice, după cum menționează site-ulwww.un.org.

În decembrie 2012, la inițiativa Ungariei, Adunarea Generală a ONU a hotărât, prin adoptarea Rezoluției 67/105, ca Ziua Internațională a Carității să fie celebrată la 5 septembrie, semn al recunoașterii rolului carității în atenuarea crizelor umanitare și al eforturilor depuse de organizațiile caritabile și persoanele fizice.

Ziua de 5 septembrie a fost aleasă și pentru a aduce un omagiu celei care a fost Maica Tereza de Calcutta (5 septembrie fiind ziua în care a trecut la cele veșnice), laureată a Premiului Nobel pentru Pace, în 1979, “pentru activitatea întreprinsă în lupta pentru a depăși starea de sărăcie și suferință, care constituie, de asemenea, o amenințare la adresa păcii”.

Născută Agnes Gonxha Bojaxhiu, în 1910, optsprezece ani mai târziu a plecat la Rathfamham, lângă Dublin, la călugărițele irlandeze de Loretho, unde a învățat limba engleză. A fost trimisă apoi la Calcutta, în India, unde s-a dedicat ajutorării celor nevoiași. În 1948, a devenit cetățean indian. În 1950, a fondat Misionarele Carității, o nouă congregație religioasă în Arhidioceza Calcuttei, care a devenit cunoscută pentru activitatea sa în rândul celor săraci și suferinzi în acel oraș.

Peste 45 de ani, Maica Tereza s-a dedicat în întregime semenilor săi, îngrijind copii sau alinând suferințe, a deschis o școală în aer liber și o casă pentru cei fără adăpost și a convins autoritățile locale să facă donații pentru această cauză. Prin eforturile Maicii Tereza, milioane de bolnavi și muribunzi au primit adăpost și au fost tratați în dispensare mobile sau în clinici specializate și sute de mii de copii abandonați au fost îngrijiți și dați spre adopție. Munca sa a fost recunoscută și aclamată în întreaga lume. Maica Tereza a murit pe 5 septembrie 1997, la 87 de ani.

Organisme ONU, precum Programul de voluntari ONU și UNICEF, oferă posibilități pentru oamenii din întreaga lume care doresc să se implice în acte de caritate.

Agențiile umanitare ale ONU se bazează pe donații de caritate din partea populației și a instituțiilor guvernamentale pentru a-și desfășura activitatea de salvare a vieții, în situații de dezastre naturale, conflicte armate ori alte situații de urgență.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Autor: Marina Constantinoiu 03 Sep 2015 – 09:07

EXCLUSIV. Originară din România, o cercetătoare israeliană ar putea revoluționa  depistarea maladiilor genetice la făt!Prof. Gheona Altarescu, Israel
 Fiecare femeie însărcinată este îngrijorată pe perioada sarcinii, întrebându-se dacă va avea un copil sănătos. Dar testele invazive pentru depistarea unor eventuale anomalii genetice, precum testul de vilus corionic în sarcină sau amniocenteza prezintă risc de avort (1%, în cazul vilusului corionic și 0,5%, în cazul amniocentezei). Experți de la Shaare Zedek Medical Center din Ierusalim au pus la punct o procedură aflată în stadiul de patent, de depistare a unor maladii genetice la foetus, utilizând probe de sânge de la mamă. Un articol pe această temă a fost dat publicității de Journal of Clinical Investigation, care descrie cum funcționează această procedură.

Diferențele

Un medic specialist în patologie, Dennis Lo, a descoperit în 1997  că fragmente mici de ADN fetal plutesc liber în sistemul sangvin al mamei gravide.

Acest lucru a stat la baza dezvoltării unor teste de sânge prenatale pentru depistarea anomaliilor cromozomiale, cum ar fi Sindromul Down.

Totuși, astfel de teste nu pot detecta maladii monogenetice precum Tay-Sachs sau fibroza chistică, chiar dacă părinții sunt purtători ai genei problematice.

Depistarea maladiilor genetice monogenice care provin de la mamă este extrem de dificilă, din cauză că fragmentele mici de ADN liber care circulă în sângele matern nu pot fi separate de ADN-ul matern. Micile fragmente de ADN ale fătului sunt diluate în sângele (ADN) matern, și testul trebuie să diferențieze în mod precis dacă modificările genetice aparțin ADN-ului fătului sau celui matern.

Următoarea evoluție în acest domeniu al testării noninvazive prenatale a fost să se depisteze nu doar cromozomii copilului, ci și mutațiile care provin de la tată.

Explicațiile provin de la unul dintre experții israelieni care se află la originea noii proceduri în stadiu de patentare.

O…”escu”?

Numele său mi-a atras atenția: Gheona Altarescu. Deși neobișnuit, rezonanța românească a acelui ”escu” m-a făcut să caut pe Internet informații. Surpriza a venit imediat, căci am descoperit o femeie frumoasă, cu studii de Medicină la Iași, pe care am abordat-o cât de rapid am putut.

Prof. Gheona Altarescu, director al Diviziei de Preimplantare Genetică de la Shaare Zedek Medical Center, s-a născut în România, la Iași, unde a și studiat Medicina. Soțul său este tot din România și, de altfel, cei doi s-au căsătorit înainte de a lua decizia de a se muta în Israel.

Cuplul s-a integrat în societatea israeliană, iar Gheona Altarescu, ajunsă în Țara Sfântă la vârsta de 24 de ani, a reușit să acceadă în elita medicală israeliană, și mondială, în același timp, căci medicina și cercetarea medicală din Israel se află în top, la nivel mondial.

Nu i-a fost ușor, știa doar puțină ebraică atunci când a decis să plece în Israel, iar integrarea într-o țară nouă a cerut și ea tributul ei.

”Bineînțeles că nu este ușor să ajungi unde am ajuns, dar cine are voință, reușește”, mi-a mărturisit în minutele pe care am reușit să i le răpesc.

Gheona Altarescu este profesor la Facultatea de Medicină din Ierusalim și lucrează la Shaare Zedek, unde a făcut inițial specializare în medicină internă. A urmat apoi o specializare în genetică la American National Institute of Health.

Are o fiică, acum studentă la Medicină, la facultatea din Cluj. Semn că Medicina studiată în România are valoare, pentru cine are ambiție și vrea să performeze în domeniu. De altfel, Gheona, pe care am întrebat-o ce părere are despre medicina românească, m-a asigurat că ”medicina s-a dezvoltat foarte mult și în România”, de când a plecat din țară. ”Problema fondurilor pentru sănătate este foarte complicată, nu numai în România, ci și în Israel”, explică ea, cu referire la problemele cu care se confruntă sistemul medical românesc.

Procedura revoluționară

Altarescu a colaborat cu biologul David Zeevi, neorologul dr. Arndt Rolfs, CEO al Centogene-The Rare Disease Company, din Germania, și cum dr. Ari Zimran, director al Gaucher Clinic de la Shaare Zedek.

Primele lor teste s-au axat pe maladia Gaucher, provocată de o mutație genetică prezentă în special la evreii askenazi (proveniți în special din Estul Europei). Unu din 1.150 de copii născuți de cupluri askenazite moștenesc această boală.

”Gaucher este recesivă, adică doi părinți sănătoși, purtând mutația, prezintă 25% riscul de a avea un embrion afectat”, explică Altarescu.

Gheona Altarescu și Ari Zimran au prelevat probe de sânge de la 10 cupluri voluntare, în diferite stadii ale sarcinii. ”La toate am putut să detectăm cu acuratețe mutațiile de la mamă și tată, confirmând descoperirile noastre după nașterea copiilor sau prin amniocenteze”, a declarat Altarescu pentru israel21c.org.

”Gaucher a fost exemplul nostru pentru a demonstra că este posibil”, a adăugat aceasta. ”Același test ar putea fi folosit pentru a detecta multe alte dezordini genetice comune la nivel mondial, inclusiv fibroza chistică și Tay-Sachs. Rezultatele nostre dau speranța că în viitor putem detecta anomaliile genetice fără teste invazive”, mai spune aceasta.

Altarescu spune că o dată ce algoritmul va fi patentat și dat publicității în publicații de specialitate, interesul va crește și tehnica va putea fi comercializată. În forma sa prezentă, testul este foarte scump. ”Speranța noastră este că el va deveni rutină în viitor”, spune ea.

Testul este cu atât mai important pentru eliminarea riscului de avort – o mare preocupare pentru pacienții care au avut dificultăți în a reuși să obțină și să mențină sarcina și au trecut prin procesul fertilizării in vitro – și analiza embrionilor înainte de implantare (preimplantation genetic diagnosis).

sursa: mariustuca
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

 

TransBucegi

Şoseaua TransBucegi (Dj713), drumul care ajunge la Babele şi Sfinxul, cu o lungime de 17 km oferă privelişti de vis.

sfinxul

TransBucegi începe din Drumul Judeţean DN71, care face legătura între Sinaia şi Târgovişte, cu puţin înainte ca acesta să ajungă la Cabana Cota 1000.

Drumul ajunge la o altitudine de 1.925 m şi trece pe lângă Cabana Cuibul Dorului, urcă Şaua Dichiu unde, în dreptul Cabanei Dichiu, coteşte brusc la dreapta şi străbate Platoul Bucegi, până în apropierea Cabanei Piatra Arsă.

Mai spre vest de TransBucegi, autorităţile plănuiesc să realizeze un nou drum: Transcarpatica, lucrare care va avea 60 km şi ar urma să lege Moroieni de Moeciu de Jos, prin munţi.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Cetatea Sarmizegetusa from Gabriel Grofu on Vimeo.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Vâlcea este un județ unde poți întâlni majoritatea formelor de relief, de la înălțimi de peste 2000 de metri, în Masivul Parâng, până la lunca Oltului, care colectează de la nord la sud toate râurile care izvorăsc din Munții Lotrului, Căpățânii, Cozia, Buila, Vânturarița.

Aceste râuri, pe traseul lor montan, creează chei spectaculoase, canioane, lacuri, cascade, peșteri, oferind turiștilor care aleg să petreacă vacanțele în județul Vâlcea trasee și peisaje inedite, locuri de campare, versanți pentru alipinism amator, peșteri verticale ori orizontale, un complex geografic care situează județul Vâlcea printre primele zone ale României ca destinații turistice de excelență.

Un astfel de loc, mai puțin cunoscut dar unic prin fenomenul carstic, se află la 25 de kilometri de Râmnicu Vâlcea, în cheile râului Lotrișor, în imediata apropierea a defileului Oltului, la Cozia.

Astfel, turistul care alege să facă o drumeție pe Valea Oltului, după ce părăsește zona Mănăstirilor Cozia și Turnu și intră în defileu, va avea o surpriză la doar 7 kilometri distanță. Imediat după ce traversează viaductul Cârligu Mic și un pod paralel cu versanții Munților Lotrului, lung de 800 de metri, în punctul Lotrișor, el va găsi un indicator al Parcului Național Cozia arată o abatere în stânga, spre Cascada Lotrișor.

“Cheile Lotrișorului sunt de departe unele dintre cele mai spectaculoase din județul Vâlcea și care, prin grija Parcului Național, au conservat o vegetație și o faună aproape virgină. Râul de munte a tăiat efectiv acest granit în drumul său spre Olt. Lotrișorul nu este un râu mare, dar atunci când plouă, debitul său are o anvergură care antrenează cu el toate grohotișurile, are o viteză năucitoare și a dăltuit o adevărată dantelărie în pereții aproape verticali ai muntelui. Avem de a face cu un canion în toată regula, distanța dintre pereți, în anumite zone, nu depășește 5 metri și asta pe o înălțime uriașă. Pe aceste creste capra neagră și râsul pot fi des întâlnite”, spune profesorul de biologie Gheorghe Ploaie.

Sunt cinci kilometri de mers prin acest canion al Lotrișorului, pe un drum îngust de munte, amenajat de administratorii Parcului Național Cozia, pe un drum care oferă turiștilor priveliștea dantelăriei săpate în munte, mici peșteri, dispunerea geologică a straturilor de sedimentare dar și vechi albii ale râului care au modelat versanții.

După parcurgerea celor cinci kilometrii de chei, un zgomot din ce în ce mai profund își face simțită prezența iar după ultima curbă, apare pe malul stâng, pe versantul abrupt o cascadă uriașă de peste 50 de metri, de unde apele Lotrișorului se aruncă cu o viteză năucitoare, dislocând bucăți mari de rocă. Această prăbușire a apelor de la înălțimea muntelui produce un iureș care acoperă orice alt zgomot.

“Este un vuiet continuu dar care nu se datorează doar înălțimii cascadei ci și altui fenomen”, spune prof. Ploaie.

Drumul cotește prin două curbe, unde poate fi văzută urma vechii albii a râului, iar în spatele a doi colți de stâncă se află de fapt… minunea.

“În anii 70, din câte știu, râul avea două ramuri, una mare, care continua drumul pe aici, pe lângă versanți, și un mic braț care străpungea muntele. S-a luat o decizie extrem de importantă. Pe vechea albie, atunci când ploua, tot drumul era blocat, nu se putea urca spre păduri, spre stâne, era închis complet. Și atunci s-au gândit autoritățile că cea mai bună soluție este devierea apei”, spune Ploaie.

Astfel, a fost străpuns muntele orizontal, pe o lungime de 30 de metri, printr-un tunel înalt de 3 metri și lat tot de 3 metri, care să anuleze complet albia veche și tot râul Lotrișor să fie ghidat pe acest traseu.

Accesul spre tunel se face din spatele a două stânci, prin coborârea pe trepte improvizate, cinci metri adâncime. Aici se pot vedea micile cascade din amonte și apoi panorama tunelului săpat în stânca muntelui. Un tunel prin care râul trece șerpuind și, după ce ajunge la margine, cade în cascada de 50 de metri înălțime. Astfel, este singura cascadă din România ale cărei ape trec, înainte de a se prăbuși, printr-un tunel.

“Este un fenomen unic în țara noastră, un exemplu în care se vede cât de armonios a lucrat omul și natura în tandem, oferind un autentic spectacol de neregăsit în alte părți din țară. Complexul acesta de cascadă plus tunel de apă este o imagine de neuitat și, prin continuarea cu canionul, spun faptul Vâlcea are multe de oferit iubitorilor muntelui”, a adăugat profesorul Gheorghe Ploaie.

Cascada și tunelul Lotrișor sunt declarate arii protejate, situate în Parcul Național Cozia.

Cascada Lotrișor nu este singura din zonă, în Parcul Național Cozia mai există una spectaculoasă, de această dată în stânga râului Olt, în Munții Coziei. Este vorba de Cascada Păușa înaltă de peste 10 metri, în apropierea Mănăstirii Stânișoara.

De altfel, Parcul Național Cozia este considerat unicat în România prin varietatea faunei și a vegetației. Pe versantul de sud, unde se resimt influențele submediteraneene, există o specie de gorun care crește până la 1000 de metri altitudine. Totodată, aici trăiesc ambele specii de vipere dar și scorpionul carpatic.

AGERPRES/(AS-autor: Liviu Popescu, editor: Diana Dumitru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Tezaurul de la Sânnicolau Mare- comoara românească de la Viena

Teazur Sannicolau Mare

Era în vara anului 1799, pe 3 iulie, când ţăranul Nera Vuin, sârb de origine, săpa pe lângă un zid că să planteze vie, în curtea casei lui din satul Sânnicolau Mare. La un moment dat, sapa i s-a lovit de ceva metalic. Ceea ce a scos apoi din pământ avea să fie cel mai mare tezaur aparţinând Evului Mediu timpuriu. Nu se ştie nici acum, şi probabil nu se va şti niciodată, câte piese făceau parte din tezaur. Multe dintre ele sunt perechi şi e posibil că toate să fi avut o pereche, dar nu au mai ajuns până la noi. Povestea spune că descoperitorul le-a vândut pe nimica toată mai multor negustori, separat, sau numai unui negustor grec ori armean, care a încercat să le vândă la preţ mult mai mare, la Pesta.

Sannicolau Mare sec XIXSannicolau Mare sec XIX

Aici piesele au atras imediat atenţia şi au fost confiscate şi inventariate de către magistratul municipal Ioan de Boraros. O altă variantă spune că, atunci când ţăranul a încercat să le vândă, proprietarul terenului, un anume Nacu, a aflat şi a alertat autorităţile. Era în interesul lui, căci legea oferea o compensaţie atât descoperitorului (dacă declara imediat comoară), cât şi proprietarului pământului, iar dacă descoperitorul nu declara, dar era denunţat, partea acestuia îi revenea denunţătorului. Deci, Nacu ar fi primit ambele părţi. Indiferent cum s-a întâmplat, cert este că cea mai mare parte a tezaurului a ajuns într-un final de la Pesta la Viena, unde se află şi astăzi. Unele dintre piese fuseseră deteriorate, li s-au rupt torţile sau unele părţi ornamentale. Soţia lui Nera Vuin a declarat că a păstrat şi ea câteva piese mici, pe care le-a topit. Despre soarta ţăranului care a făcut colosala descoperire nu mai ştim mare lucru. doar că soția sa a bătut de două ori pe jos drumul până la Viena, ca să-i ceară împăratului partea sa de recompensă. Nu a primit nimic. Locul în care s-a descoperit tezaurul se află astăzi pe stradă Comorii. Descoperirea a avut în epocă un mare răsunet, valoarea fiind estimată la trei milioane de florini. Tezaurul de la Sânnicolau Mare a fost expus şi la Budapesta, de două ori, prima dată în 1884, apoi în 2002, la aniversarea a două sute de ani de la fondarea Muzeului Naţional al Ungariei. În România nu a fost expus niciodată.

Vas cu simbol crestinVas cu simbol crestin

S-a pus problema presupuselor perechi lipsă. Sperând că au fost îngropate undeva aproape de locul descoperirii tezaurului, în 2006, o echipa mixtă de arheologi româno-maghiară a investigat zona, cu aparatură performantă. Nu s-a găsit nimic. Căutătorii de comori au căutat şi ei în zadar şi continuă să răscolească şi astăzi în preajma locului.
Tezaurul este alcătuit din şapte ulcioare, ornamentate cu figuri florale, mitologice şi geometrice, şapte vase joase – două farfurii mai mari, două mici, două patere şi un platou oval -, un bol cu o lucrătură extrem de sofisticată, trei pocale, dintre care două cu un cap de taur răsucit, privind înapoi şi sprijinite pe trei picioare, iar un al treilea, în formă de scoică (nautilus), două potire, două căni şi un corn în formă de pâlnie. Majoritatea au inscripţii: în greacă, în limbi locale, dar cu alfabet grecesc, încă nedescifrate satisfăcător, în semne cu aspect de rune, de asemenea nedescifrate satisfăcător. În inscripţia de pe vasul nr. 21 apar “jupânii” (scris zoapan) Boilă (Boilă sau Buila) şi Butaul, considerate de unii cercetători nume româneşti.

Teazur Sannicolau Mare 1. jpg

Descoperirea este unică, iar specialiştii au reuşit să facă prea puţine paralele cu piese găsite în alte părţi. Nu s-a ajuns nici astăzi la un acord asupra provenienţei tezaurului. Datarea s-a făcut pentru secolele al VI-lea şi al IX-lea după Hristos. Bulgarii spun că a aparţinut unui prinţ bulgar, ungurii că e hunic, aparţinând poate lui Attila, sau chiar timpuriu maghiar, împingând datarea până în secolul X, cercetătorii noştri spun că a fost al ducelui Ahtum, un descendent al voievodului Glad. Unii consideră că piesele au fost executate de meşteri aurari din Crimea, alţii că au fost lucrate la Bizanţ sau chiar de pecenegi. Cele mai multe fire trimit însă spre o origine avară. Deşi la prima vedere ansamblul pare unitar, piesele sunt de provenienţe diferite şi chiar din epoci diferite. Ele au fost la un moment dat strânse şi ascunse. E posibil să fi fost vorba de un tribut plătit de Bizanţ unui prinţ barbar de la Dunăre, prin care se cumpărau liniştea şi securitatea în zonă. Unele vase au inscripţii greceşti cu mesaj creştin, altele au reprezentări de inspiraţie persană, altele trimit spre zona central-asiatică, iar altele sunt greco-romane. Ce dă o mare valoare tezaurului este însă lucrătura meşterilor aurari care este aproape de perfecţiune. Studiile făcute de către cercetătorii austrieci, care au efectuat o scanare microscopică asupra pieselor, mărind detaliile de 4000 de ori, au arătat că există ornamente de doar un milimetru, pentru care s-a lucrat cu trei instrumente diferite.

Teazur Sannicolau Mare 2. jpg

Reprezentările figurative sunt destul de stranii. Pe unul din vase vedem un luptător călare, cu trăsături mongoloide, târând un prizonier şi având atârnat la şaua calului capul decapitat al unui duşman. Într-o altă scenă este înfăţişată o pasăre uriaşă, purtând în gheare o femeie, care ţine într-o mâna un vas cu apă îndreptat spre ciocul păsării, iar în alta o ramură, ori, într-o altă reprezentare, două ramuri. Acest motiv a fost pus în legătură cu păsări mitice din tradiţia central-asiatică, din India, Siberia sau chiar China. Însă mult mai aproape de noi este fantastica pasăre a basmelor româneşti, zgripţuroaica, cea care îi aduce pe muritori de pe Tărâmul de Dincolo, înapoi, pe pământ. Zgripţuroaica trebuie să bea apă şi să fie hrănită în timpul zborului de către cel pe care îl transporta, la fel ca pasărea ce apare pe două dintre vasele de la Sânnicolau Mare. Fabuloasa pasăre din mitologia românească este paznica lumii de dincolo şi a aurului aflat acolo. Ea este strâns înrudită (nu doar etimologic) cu grifonii din ţinuturile hiperboree, care şi ei păzeau aurul din tărâmul lor. O altă scenă înfăţişează un arcaş la vânătoare, călare pe un straniu mamifer înaripat şi cu cap de om, doborând o felină. O alta ne prezintă un grifon ucigând un cerb.

Calaretul mongolCalaretul mongol

Deşi tezaurul este cercetat cu asiduitate de două sute de ani mai este cale lungă de străbătut până la dezlegarea misterului care îl înconjoară. Dimensiunile sale, caracterul de unicat, ciudăţenia imaginilor şi a înscrisurilor, măiestria lucrăturii, puritatea aurului, frumuseţea formelor, toate acestea au făcut ca tezaurul de la Sânnicolau Mare să fie plasat între primele 10 cele mai spectaculoase tezaure de aur descoperite vreodată, alături de cel de la Pietroasele şi în compania aleasă a tezaurului lui Tutankamon sau a celui tracic de la Panaghiuriste (Bulgaria).

Calaret ucigand o felina (pantera)Calaret ucigand o felina (pantera)Sursa: istorie pe scurt

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Centrul Londrei atrage ca un magnet milioane de vizitatori. In ultimii 5 ani, metropola a devenit Babylonul lumii moderne. In care o treime dintre locuitori sunt imigranti. Unii stabiliti in Regat cu multi bani si pretentii pe masura. Cand spui Londra spui un oras plin de viata, un oras in care traiesc oameni din peste 270 de natiuni. Un loc in care isi fac un rost si romanii.

Strada Harley, in zona Oxford e o artera discreta, cu imobile insirate, sedii ale unor afaceri care genereaza an de an profituri asemanatoare unor centre financiare mari. „E o zona de excelenta medicala sa spunem asa, cunoscuta in toata lumea. Are specific medical. De 6 ani sunt aici”, spune Ovidiu Maurer, medic stomatolog.

In fata uneia dintre cladirile cochete l-am gasit pe Ovidiu Maurer, medic roman. Pe Harley Street stomatologia se numeste cosmetica dentara, iar medicii care profeseaza pe aceasta strada au propria asociatie a dentistilor din Marea Britanie, separat de restul stomatologilor din Regat

“Nu sunt foarte multi medici romani, eu nu cunosc niciun medic roman, stomatolog sunt numai eu probabil”, explica Ovidiu Maurer. Spune ca a avut referinte bune in randul stomatologilor britanici dupa ce a studiat si profesat timp de 15 ani in Germania. “Nu ca e mai bun vadul, dar sunt celebritati si tot felul de oameni mai instariti care vin. Nu ai voie sa dai nume, sunt date confidentiale pe care nu poti sa le faci publice. Oameni cu Oscar vin aici, nu locuiesc in zona.”

E discret in ce priveste clientii, dar ne-a sugerat sa verificam lista actorilor britanici premiati cu OSCAR. Ar fi de mentionat Daniel Day-Lewis, Ben Kingsley, Jeremy Irons, Anthony Hopkins si Colin Firth. Iar actrite detinatoare ale statuetei sunt Hellen Mirren si Kate Winslet. Fara sa faca precizari privind identitatea pacientilor, Medicul Maurer spune ca odata instalati pe scaunul de stomatologie, vedetele devin oameni normali, cu probleme dentare pricinuite de varsta si de vicii precum fumatul.

Strada Harley a inceput a devina un urias complex medical inca din anii 60. Atunci s-au deschis aici primele cabinete private, iar britanicii de rand veneau sa isi trateze in sistem privat problemele de sanatate. In prezent locul de frecventat doar de high-life-ul londonez, adica oameni de afaceri, sportivi, actori si cantareti.

Desi vazand fatadele nu ai zice, aici la interior se afla clinici pe 2 sau 3 etaje, renumite in toata lumea. Iar la unele cabinet programarile se fac cu 2 sau 3 luni inainte. Pentru ca toata crema medicinei britanice se afla pe aceasta strada.

E suficient sa citesti placutele de pe usi, si sa privesti masinile cu care vin pacientii, ca sa iti dai seama ce profituri se obtin din medicina privata in zona. Gasesti aici de la microchirurgie vasculara, la rezolvarea dificultatilor de fertilitate dar si centre de infrumusetare. Si totul tine de marketing. Chirurgia estetica se numeste aici sculptura cosmetica. Clinicile au aparatura de ultima generatie si sunt liste lungi de asteptare chiar si in cazul celebritatilor care doresc schimbari de look.

Romanca Ecaterina Brady are cabinet la numarul 137. “Este clinica pe care mi-am deschis-o in Harley Street, este o clinica de fertilitate si de medicina pentru femei. Specializarea mea e in medicina pentru femei, ceea ce inseamna ca tratez de la tinere adolescente, pana la menopauza.” Are cabinetul la mansarda, in parteneriat cu un celebru ginecolog londonez, numit medicul anului in Regat, in 2010.

“Trebuie sa ai recomandari si trebuie sa faci parte din anumite societati, care au dreptul sa inchirieze locuri in zona respectiva. Toate casele de pe aceasta strada apartin familiei regale, toate sunt inchiriate si chiriile sunt controlate de aceasta agentie imobiliara a casei, deci nu poate oricine sa vina si sa spuna vreau sa inchiriez, chiar daca au enorm de multi bani. Trebuie sa ai aprobarea lor.”

Ea s-a specializat la Londra in medicina chinezeasca, dupa ce a studiat 4 ani la o facultate britanica. Face acupunctura, dar ofera si diverse tratamente cu infuzii de plante si uleiuri orientale. In Romania a fost specialist de marketing pentru mai multe multinationale. Spune ca asta a ajutat-o in noua meserie, pentru ca abordeaza cu tact si dimplomatie fiecare clienta. Iar pacientele sunt multumite, chiar daca nu stiu mare lucru despre tara noastra si medicii care emigreaza de la noi.

Toate clinicile sunt amenajate incat sa para ca faci tratamente in propria sufragerie si interventii chirurgicale in vizita la un prieten si mai putin intr-un centru medical.

“Nu fac o diferentiere in functie de nationalitate. Si eu probabil ca am fost foarte norocoasa sa nu fiu judecata prin faptul ca sunt roman. Sunt judecata prin ceea ce fac si prin modul in care imi fac meseria. Spunand asta insa, nu e usor. Nu e usor pentru ca este o piata extraordinar de competitiva. Si daca nu esti bun, se vede imediat. Nu ai cum sa pui o fatada si sa joci un rol pentru ca lumea isi da seama si automat iti vei pierde clientii. “

Romanii ajung insa si altfel pe Harley Street. In timp ce Ecaterina ne prezenta zona, si-au facut aparitia si cativa conationali care cersesc. Sotul Ecaterinei, venit cu copiii sa o astepte pe mama lor, la terminarea programului, ii da bani unei tinere cu sacul in spate.

Daca romanii din elita medicala britanica se plang ca nu e usor, deoarece trebuie sa tina sus stacheta din cauza competitiei, cersetorii sustin contrariul. Le merge bine la Londra si stiu unde sa se instaleze. Sotul Ecaterinei este australian si spune ca romanii de pe strazile londoneze nu deranjeaza totusi atat de mult, daca nu sunt violenti. El insusi a fost atacat pe strada si talharit in vazul lumii, dar cei care i-au luat portofelul si telefonul erau tineri britanici.

‘Romanii si bulgarii sunt aratati negativ acum, au parte de publicitate negativa, dar e vorba de proportii aici, eu merg pe strada si nu vad romani agresivi. Ma simt mai in siguranta pe unele strazi din Bucuresti, decat in unele zone din Londra.”

Din experienta in marketing, Ecaterina sustine ca e o diferenta uriasa intre cultura romaneasca si cea britanica. De aici si contrastele uriase in ce-i preveste pe romanii care dorm, fura si cersesc pe strazi si care nu au nimic de a face cu politetea si manierele britanicilor. “Cred ca e foarte important cand te muti intr-o tara straina, felul de a te comporta adaptat cat mai mult culturii respective. Sa incerci sa inveti felul in care oamenii se prezinta, interactioneaza si astea incep de la cele mai mici detalii. “

Se spune ca cine frecventeaza cabinetele de pe Harley Street imbatraneste…subtil si frumos. Pe strada cu staif din buricul Londrei gasesti clienti cu pretentii si medici de top, unii din Romania. Tot aici insa vezi si… romani cu mana intinsa. E trist ca si unii si altii sunt pusi in aceeasi tabara de o parte a presei engleze, fiindca apartin unor lumi total diferite. In timp ce unii castiga respectul britanicilor, altii trezesc sentimente de mila, sau mai rau, de repulsie si refuz.

 Sursa: Pro TV

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva