Captură foto: YouTube

Republica Honduras reprezintă una dintre cele mai muntoase țări din lume și unica din America Centrală fără vulcani activi, potrivit Enciclopediei Statelor Lumii. Munții, cu altitudini sub 3.000 m și cu numeroase râuri, reprezintă un sector din Cordillera Istmică și apar sub forma unor lanțuri distincte, între care Sierra de Celaque, în extremitatea vestică, Sierra de Pija, Sierra de Yoro, Sierra de Paya, la Est de marea depresiune centrală. Relieful muntos este tăiat de o depresiune care include în mare parte valea râului Ulua, veche cale de comunicație între Oceanul Pacific (Golful Fonseca) și Atlantic (Golful Honduras). Țara se mândrește, de asemenea, cu ape limpezi de culoare turcoaz, plaje foarte frumoase, păduri tropicale luxuriante, ruine antice fascinante și întinderi vaste de natură sălbatică. Lucrurile pentru care țara este cunoscută în zilele noastre sunt ecoturismul, scufundările, raftingul pe râu și drumețiile montane.

Captură foto: YouTube

Capitala și principalele orașe: Tegucigalpa; San Pedro Sula, Danli, Choluteca, La Ceiba. Capitala Tegucigalpa este un oraș aglomerat, adăpostit într-o vale la o altitudine de aproape 1.000 m. Are o climă plăcută și este înconjurat de munți acoperiți cu pini. Numit Tegus de către localnici, orașul a fost supranumit și “dealul de argint”, când spaniolii au întemeiat aici un centru de minerit în 1578, potrivitturistik.ro. Orașul are clădiri noi, drumuri și centre comerciale noi. Este un centru de transport cu legături în toată țara, precum și SUA și America de Sud. Orașul are o mulțime de clădiri coloniale interesante și multe străduțe pietruite care șerpuiesc pe dealurile abrupte spre parcuri ascunse și treptele caselor. Între obiectivele turistice din Tegucigalpa se numără: Grădina Zoologică Națională, Parcul La Leona, Parcul El Picacho.

Captură foto: YouTube

Alte atracții turistice ale țării sunt: Parcul Arheologic Ruinele de la Copan — mărturie a culturii indienilor mayași; Trujillo — fost un port înfloritor și capitala colonială a Honduras, ce astăzi adăpostește multe clădiri spaniole, o istorie fascinantă a piraților și plaje tropicale superbe. De asemenea, arhipelagul exotic Bay Islands, insulele Guanaja și Roatan ce sunt protejate de un recif de coral și, nu în ultimul rând, refugiile de vietăți sălbatice și parcurile naționale din țară ce oferă un peisaj primordial și o mare varietate de floră și faună, păduri de pin, mlaștini de coastă și râuri uriașe. Nu în ultimul rând amintim: parcul acvatic de divertisment Doricentro; Parcul Național Punta Sal; Muzeul de Antropologie și Istorie din San Pedro Sula; Teatrul Jose Francisco Saybe din San Pedro Sula; parcul privat Las Tres Jotas din Santa Rosa de Copan.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Academia de Științe Tehnice și asociațiile profesionale ale inginerilor din România sunt autorizate să organizeze manifestări științifice cu caracter simbolic, prilejuite de acest eveniment.

Profesia de inginer are o veche tradiție în România. Primul Corp Tehnic din România a fost Corpul Tehnic Român, înființat la 15 iunie 1894.

Primele încercări de organizare a asociațiilor inginerești sunt, însă, consemnate în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când se înființează ”Societatea de Ingineri și Arhitecți” (1876) și apar publicațiile ”Inginerul” (1873) și apoi ”Jurnalul Politehnic”.

Cea dintâi societate durabilă a inginerilor, Societatea Politehnică, a fost constituită în anul 1881, la 6 decembrie, în prezența regelui Carol I, cu ocazia inaugurării primei căi ferate Buzău-Mărășești, proiectată și realizată în întregime de ingineri români. La 27 mai 1918, în anul Marii Uniri, a fost înființată, la Iași, Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR). După decembrie 1989, AGIR a fost reînființată, fiind legal recunoscută pe 13 ianuarie 1990.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Irina Andreea Cristea)

Podul Anghel Saligny (Podul Carol I) (1995)
Podul, care inițial s-a numit ”Podul Regele Carol I”, iar de-a lungul timpului a devenit cunoscut mai ales ca ”Podul Anghel Saligny”, a fost proiectat pentru a asigura legătura feroviară între București și Constanța.

Podul Anghel Saligny (1990)

Lucrările de construcție ale podului au început la 9/21 octombrie 1890 și au durat cinci ani (1890-1895).Ultimul nit, din argint, a fost bătut la data de 14/26 septembrie 1895, chiar de către regele Carol I, conform site-ului www.istorie-pe-scurt.ro.

Inițial, guvernul român a organizat două concursuri internaționale pentru proiectarea și realizarea a două poduri peste Dunăre și peste brațul Borcea, însă niciunul dintre proiectele prezentate comisiei de examinare nu a fost acceptat.

În decembrie 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, l-a însărcinat oficial pe inginerul Saligny cu elaborarea proiectului liniei Fetești — Cernavodă. Anghel Saligny și-a format o echipă de ingineri specialiști de la Școala Națională de Poduri și Șosele, în vederea proiectării și executării construcției podului. Printre aceștia s-au numărat Ion Băiulescu, N. Herjeu, Șt. Gheorghiu, Alex. Bădescu, V. Christescu, Gr. Cazimir, P. Zahariade și alții, conform sursei amintite.

Planurile inginerului Anghel Saligny au adus la acea vreme două mari inovații în construcția de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului și folosirea oțelului turnat (moale) în locul fierului pudlat, ca material de construcție pentru tabliere de poduri.

Legătura feroviară realizată între Fetești și Cernavodă avea o lungime de 21 km și cuprindea podurile peste Brațul Borcea și podul peste Dunăre. Terasamentele liniei de cale ferată Fetești — Cernavodă au constituit la sfârșitul secolului al XIX-lea cea mai mare și cea mai importantă lucrare de terasamente realizată în țara noastră.

Podul peste Dunăre avea o deschidere centrală de 190 metri și alte patru deschideri de 140 metri, precum și un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Pe două console de câte 50 de metri se rezemau grinzi independente, de 90 de metri lungime. Podul peste Borcea cuprindea trei deschideri de câte 140 metri și un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală. Ambele poduri se aflau la 30 m peste nivelul apelor Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge.

Cu rampele de acces, cei 4.087,95 metri de poduri formau, în 1895, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume, conform site-ului www.e-cernavoda.ro.

Unul dintre cei doi dorobanți de la capătul podului, monument din bronz ridicat în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență

La capătul podului dinspre Cernavodă au fost ridicate, în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență (1877-1878), statuile a doi dorobanți. Dorobanții și stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), o parte din contravaloarea lor fiind suportată de Ambasada franceză de la București, ca un dar în cinstea regelui Carol I, amintește site-ul menționat.

Costul total al lucrărilor, inclusiv liniile de cale ferată și construcția gărilor, a fost de 35 milioane lei, în aur.

În ziua inaugurării podului — 14 septembrie 1895 — a avut loc o amplă ceremonie. După ce regele Carol I a bătut ultimul nit — unul de argint—, a fost zidit documentul inaugurării și a fost oficiat un serviciu religios.

În aceeași zi a avut loc și proba de rezistență, un convoi de 15 locomotive trecând pe pod cu o viteză de 60 km/h. După aceasta a trecut trenul destinat oaspeților prezenți la ceremonie, care a trecut pe pod cu o viteză de 80 km/h. În acest timp, inginerul Anghel Saligny împreună cu șefii echipelor care lucraseră la construcție au stat într-o șalupă sub pod.

Despre podul construit peste Dunăre între Fetești și Cernavodă au scris la acel moment numeroase ziare din străinătate, precum Times sau Ilustrazione Italia.

Sărbătorirea centenarului de la inaugurarea Podului Anghel Saligny (Podul Carol I) (14 septembrie 1995)

În 1916, în timpul Primului Război Mondial, podul peste Borcea a fost distrus (refăcut în 1921), iar cel peste Dunăre a fost avariat. Și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, în urma unui bombardament aerian, podul peste Dunăre a suferit avarii grave. În perioada 1963-1967 au fost executate lucrări de consolidare, utilizându-se aproximativ 1.000 de nituri și 4.000 tone de material metalic.

Podul Anghel Saligny a fost folosit până în 1987, când a fost construit un nou pod, alături de cel vechi, care a fost dezafectat. De asemenea, în paralel cu podul de cale ferată a fost realizat un pod rutier, pentru Autostrada A2.

Podul este înscris în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea Podul Carol I cu statuile ”Dorobanții”.

AGERPRES (Documentare — Ruxandra Bratu; redactor Arhiva foto: Mihaela Tufega; editor: Marina Bădulescu)

Captură Foto: (c) Alexandra Stan / YouTube

Și-a lansat primul său single, intitulat ”Lollipop (Param Pam Pam)”, în decembrie 2009. Melodia a fost difuzată pe posturile de radio mainstream americane la începutul anului 2010, când a ocupat locul 18 în topuri.

A urmat mega-hitul ”Mr. Saxobeat”, cu care a cunoscut consacrarea internațională, după ce piesa a fost vândută în peste un milion de exemplare în mai puțin de un an și s-a clasat în primele cinci poziții în topurile a peste 20 de țări, precum Noua Zeelandă și Marea Britanie. În Australia s-a poziționat în top 10, iar în Canada și SUA — în top 30. Melodia s-a menținut pe primul loc în topurile 100 din România timp de opt săptămâni consecutive. ”Mr. Saxobeat” este al doilea hit românesc care a ocupat prima poziție în Germania, de la ”Dragostea din tei” a celor de la O-Zone, din 2004. Pentru mega-hitul ”Mr. Saxobeat”, Alexandra Stan a primit discul de platină în Australia, Spania, Danemarca, Suedia și Italia. Videoclipul piesei a fost vizualizat de peste 190 de milioane de ori pe YouTube.

Albumul său de debut se numește ”Saxobeats” și a fost lansat la 29 august 2011, inițial în Franța, apoi în Germania, Elveția, Norvegia, Spania, Polonia și Italia. Din cele opt piese și cinci remixuri, două compoziții au fost extrase pe single: ”Get Back (ASAP)” (locul 1 în Slovacia) și ”1.000.000”, aceasta din urmă fiind interpretată alături de rapperul german Carlprit.

La 12 iunie 2012 a lansat, în format digital, un nou single, ”Lemonade”. Șlagărul s-a vândut în peste 15.000 de exemplare în Italia, a ocupat primul loc în topurile bulgare, iar videoclipul său a fost accesat pe YouTube de aproximativ 50 de milioane de ori. Compozitorii pieselor interpretate de Alexandra Stan au fost Marcel Prodan și Andrei Nemirschi.

La 10 octombrie 2013, a apărut cel de-al doilea album al său, intitulat ”Cliche (Hush Hush)”. Materialul a ajuns pe locul 53 în vânzările din Japonia. În paralel, a lansat cinci piese pe single: cea care a dat și titlul albumului, alături de ”All My People”, ”Thanks for Leaving”, ”Cherry Pop” și ”Dance”. Acesta din urmă este cel mai recent, datând din 18 iulie 2014.

În anii 2011 și 2012, Alexandra Stan a obținut patru premii: ”Best Romanian Act” la 2011 MTV Europe Music Awards și ”European Border Breakers Award”, categoria omonimă. În 2012, a obținut premiul RRA la categoria ”Best Pop-Dance Song” cu piesa ”Get Back (ASAP)” și premiul Romanian Music Awards, categoria ”Best Female”.

De la lansarea sa, la finalul anului 2009, și până în prezent, Alexandra Stan a susținut numeroase concerte în țară și în străinătate.

La 18 iunie 2013, cântăreața Alexandra Stan a formulat plângere împotriva managerului său, Marcel Prodan, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj. Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța au constituit o cauză penală pe baza plângerii depuse, precizând că “din conținutul plângerii se reține că, pe fondul unor neînțelegeri preexistente, partea vătămată a fost amenințată și lovită, în zilele de 14 și 15 iunie, de către făptuitor, pentru a o determina pe aceasta să renunțe la pretențiile materiale solicitate ca urmare a prestațiilor sale artistice și încasate de societatea al cărei administrator acesta era”. La 19 iunie 2013, artista a fost audiată de polițiștii constănțeni, în prezența avocatului, timp de mai bine de trei ore, în privința agresiunilor suferite. Audierea a avut loc chiar în salonul de la Secția Neurologie a Spitalului Municipal Medgidia, iar avocatul artistei a susținut că tânăra își menține acuzația.

În iunie 2014, Marcel Prodan a fost scos definitiv de sub urmărire penală, în dosarul în care Alexandra Stan l-a acuzat de șantaj. Dar acesta este cercetat, în continuare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și lovire.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, Cerasela Bădiță, editor: Andreea Onogea)