Romani celebri – toti

Facebook Twitter Email

Clujeanul Răzvan Mărcuş, în vârstă de 24 de ani, a inventat o husă care îţi încarcă telefonul oriunde te-ai afla. Cu toate acestea tânărul este foarte dezamăgit şi s-a gândit serios să plece din ţară când a văzut că invenţia sa rămâne doar pe hârtie.

Răzvan Mărcuș a lucrat timp de patru ani la această invenție.  A lipit toate piesele cu mâna lui şi a reuşit să facă un prototip care funcţionează: autonomia telefonului mobil devine de 100%, informează click.ro

15209018_1713619888953585_1157779618_n

“Am pornit de la o idee şi am fost curios ce va ieşi. Oricui i s-a întâmplat să rămână fără baterie la telefon. Mai ales după apariţia smartphone-urilor, care au un consum mare de energie din cauza procesoarelor performante, a ecranelor mari şi multe altele”, a povestit tânărul inventator pentru sursa citată.

“Husa funcţionează cu ajutorul unui microgenerator, montat în husă, şi încarcă bateria telefonului prin regenerarea energiei eliberate de temperatură, lumină, sunet sau chiar de semnalele GSM, GPS sau Wi-Fi”, a explicat Răzvan Mărcuş, inventator premiat la mai multe saloane internaţionale de inventică.

15211556_1713619885620252_129597211_n

Husa a fost numită ArKase. Proiectul a început în urmă cu peste patru ani, iar inventatorul a investit peste 15.000 de euro. Husa este din plastic şi ar putea fi disponibilă pentru o gamă largă de telefoane. Preţul unei huse a fost estimat la 150 de euro, dar până acum nici o companie de telefonie, nici un producător român sau străin nu a arătat interes pentru această invenţie.

”Foarte multă lume m-a întrebat când poate să cumpere husa şi eu le spuneam că la toamnă… În realitate, nu am reuşit. O companie mi-a spus să le dau prototipul fără nici un contract, să îl încerce, şi după ceva timp îmi va spune dacă vor cumpăra patentul. Alţii mi-au spus că vor analiza şi îmi vor răspunde, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Sunt dezamăgit şi nu vă ascund că am vrut să plec din ţară să îmi încerc norocul în lume. M-am răzgândit pentru moment pentru că am mai multe proiecte în lucru la care am găsit deja soluţiile”, a spus dezamăgit Răzvan Mărcuş.

Sursa: romani-buni.info

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
ELEV DIN ARGEȘ- NUMĂRUL 1 ÎN LUME LA INFORMATICĂ!

ELEV DIN ARGEȘ- NUMĂRUL 1 ÎN LUME LA INFORMATICĂ! Băiatul are de ales între marile universităţi din Europa şi SUA.

Costin Oncescu, elevul român cu cel mai bun punctaj la a XXVIII-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Informatică desfăşurată în august la Kazan (Rusia), va alege, până în toamnă, la ce universitate din Anglia va studia peste doi ani. Genialul puşti consideră că şi România i-ar putea oferi aceeaşi pregătire, dar într-un timp mai lung şi într-un mod mult mai obositor şi stresant decât în Vest.

Elev al Colegiului Naţional „Dinicu Golescu“ Câmpulung, Costin Andrei Oncescu (17 ani) are un palmares uluitor în acest an. Aur la Olimpiada Naţională de Informatică, aur la Balcaniada de Informatică – seniori (după ce, în perioada 2012-2014, câştigase de trei ori consecutiv medalia de aur la Olimpiada Balcanică de Informatică pentru juniori), la care se adaugă medalia aur la Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară „Tuymaada“, iar acum, argintul la Olimpiada Internaţională de Informatică desfăşurată la Kazan, acolo unde echipa României a obţinut trei medalii de argint luate, în ordine, de puştiul de geniu al Argeşului, de Andrei-Costin Constantinescu şi de Andrei Popa, plus o medalie de bronz câştigată de Radu Muntean.

Succesul puștiului din Argeș are în spate muncă şi multă pasiune. „Secretul e să fii hotărât, perseverent şi, bineînţeles, să fii descoperit la momentul potrivit de către omul potrivit. Am avut şansa ca, în clasa a IV-a, domnul profesor Octavian Dumitraşcu să vadă în mine un posibil informatician foarte bun. Apoi, informatica a devenit pentru mine o pasiune, astfel încât orele de muncă nu mi s-au părut niciodată prea multe sau prea obositoare“, a declarat Costin pentru Adevarul.ro
Chiar dacă mai are doi ani până la terminarea colegiului, Costin se gândeşte la pregătirea universitară. Cel mai probabil va studia computer science într-una dintre marile universităţi de prestigiu din Europa, Oxford sau Cambridge, deşi, spune el, n-ar fi exclus să studieze şi peste ocean, în America.

Mai multe pe sursata

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La Vantaa, în Finlanda, a avut loc zilele trecute Campionatul European de Atletism destinat sportivilor cu transplant, competiţie la care a participat şi o fostă sportivă de performanţă de la CSS Constantin Istrati Câmpina, o fostă elevă a antrenorului Nicolae Pavel, Raluca Drăgan.

Acum în vârstă de 28 de ani, Raluca Drăgan este originară din Breaza, iar în perioada junioratului la CSS Constantin Istrati Câmpina, sub îndrumarea antrenorului Nicolae Pavel, a fost campioană naţională la juniori III în proba de aruncarea greutăţii şi multiplă medaliată în probele de aruncarea discului, aruncarea suliţei şi aruncarea greutăţii. După încheierea junioratului, la numai 19 ani, Raluca Drăgan a fost diagnosticată cu o insuficienţă renală cronică, în urma căreia a fost obligată să devină dependentă de dializă, iar apoi a suferit o operaţie pentru un transplant renal chiar de la mama sa.
Nu a putut rămâne departe de sport, participând în ultimii ani la numeroase competiţii de atletism dedicate sportivilor care au suferit un transplant. Acum, în Finlanda, Raluca Drăgan a participat la 5 probe sportive, maximul permis de regulamentul competiţiei, obţinând nu mai puţin de 4 medalii de aur (aruncarea suliţei, aruncarea discului, aruncarea greutăţii, aruncarea mingiei de oină) şi o medalie de argint (bowling). O performanţă remarcabilă care demonstrează că şcoala de atletism de la Câmpina a produs de-a lungul timpului nu numai sportivi de valoare, dar şi cu un caracter foarte puternic.

Sursa: campinatv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Andrei Vlad are 10 ani şi trei mari pasiuni: matematica, româna şi dansul.A reuşit performanţe excepţionale la toate cele trei discipline, talentul său nativ fiind dublat, însă, de multe ore de muncă asiduă.
Supertalentatul din Olt. Elevul cu 33 de medalii la română, matematică şi dans: „Aş vrea să devin astrofizician“

Andrei Vlad (10 ani) este elev în clasa a IV-a la Şcoala Gimnazială „Eugen Ionescu“ din Slatina, o adevărată pepinieră de olimpici. A avut rezultate deosebite încă de la grădiniţă, însă în urmă cu o lună, talentul lui „a explodat“: băiatul a câştigat un concurs internaţional de matematică desfăşurat la Vidin, în Bulgaria, o competiţie în care a intrat alături de alţi 63 de elevi. Învăţătoarea lui, Mariana Ilie, spune că rezultatul era previzibil, Andrei muncind constant şi şlefuindu-şi, astfel, talentul.

Mai multe pe adevarul 

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Preotul Gheorghe Loghinoaia, de la Mănăstirea Bogdănești, are grijă zilnic de peste 130 de suflete. Acesta a construit un cămin de bătrâni, unde are grijă ca vârstnicii să aibă unde să doarmă și ce să mănânce. Părintele Loghinoaia nu primește niciun fel de sprijin de la autorități. „Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Loghinoaia  

 preot bogdanesti 1

La 15 kilometri distanță de municipiul Fălti­ceni se află comuna Bogdănești. Aici, voievodul Bogdan I (1359 – 1365) a construit mănăstirea Bogdana, schitul Bogdănești sau Bogoslovul, pentru a servi drept biserică domnească.

Lăcașul de cult, construit din lemn, a fost distrus de tătari în anul 1510. Cu sprijinul lui Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, călugării au reușit să refacă mănăstirea, însă la doar câțiva ani distanță, în 1542, domnitorul Petru Rareș mută așeză­mântul, întemeind Mănăstirea Râșca. Con­form documentelor istorice, între 1528 – 1573, Mănăstirea Bogdănești a fost schit de călugări, iar între 1630 – 1745 schit de maici.

În anul 1994, așezământul de la Bogdănești a prins viață din nou. Preotul Gheorghe Loghi­noaia, ajutat de localnici, a rezidit mănăstirea, după ce cu un an înainte a marcat vechiul lăcaș de rugăciune prin înălțarea unei troițe. Astfel, a fost zidită biserica, turnul clopotniță, chiliile și a fost săpată o fântână adâncă de 20 de metri.

Preotul Gheorghe Loghinoaia a înființat în jurul bisericii Așezământul creștin filantropic „Acoperământul Maicii Domnului”. Aici își găsesc adăpost și hrană aproape 140 de persoane fără posibilități materiale de întreținere.

„Mănăstirea Bogdănești a fost întemeiată de la început numai cu scop filantropic pentru ajutorul bătrânilor rămași fără locuință, abandonați de propria familie sau a persoanelor nevoiașe ajunse în pragul disperării. Începând din anul 2005, în internatul mănăstirii locuiesc zilnic aproximativ 125 de persoane de felul acesta, între care un număr de 26 de persoane sunt în amară suferință la pat și primesc îngrijire adecvată”, a explicat preotul Gheorghe Loghinoaia.

Acesta a ținut să precizeze că singura sursă de aprovizionare pentru cele necesare, bani pentru hrană și medicamente, este ușa altarului, unde banul sau dania omului milostiv, după cum spune preotul Loghinoaia, se împarte celor mai săraci.

„Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Loghinoaia.

Părintele de la Bogdă­nești încearcă să ajute cât mai multă lume. Princi­palul sprijin al preotului sunt oamenii care vin din toate colțurile țării încărcați cu alimente și medicamente necesare bătrânilor, mulți dintre ei bolnavi, țintuiți la pat. Atunci când părintele intră în cămin, toți bătrânii, cât sunt ei de bolnavi, vor să-l atingă pe cel care îi îngrijește, încercând să-și arate recunoștința.

Camerele în care locuiesc bătrânii sunt curate, pline de lumină, iar de pe noptiere nu lipsesc icoa­nele. Multe dintre persoa­nele care locuiesc în așe­zământul de la Mănăstirea Bogdănești sunt abandonate de copii ori nu au copii care să aibă grijă de ei. Un bătrân născut fără vedere se numără printre persoanele de care preotul Gheorghe Loghinoaia are grijă.

„Nu pot să îmi exprim în cuvinte mulțumirea față de părintele Loghinoaia. Are grijă de noi, ne-a oferit un acoperiș deasupra capului, mâncare, medicamente, tot ce avem nevoie pen­tru a avea o bătrâ­nețe liniștită. Dacă nu era el, eu nu știu dacă acum mai eram în viață, nu am pe ni­meni să mă îngrijească”, a povestit bărbatul.

Preotul Gheorghe Loghinoaia nu refuză să ajute nicio persoană care îi cere trece pragul. Printre cei de care are grijă se numără și Radu Bălosu, un tânăr care locuiește deja de opt ani de zile la mănăstire. Acesta are grijă de pangar, fiind mulțumit că îl poate ajuta în acest fel pe părinte. Radu este tocmai din București, însă o bună perioadă de timp a stat prin orfelinatele din Siret și Gura Humorului, unde nu a dus-o tocmai bine, însă la Bogdănești și-a găsit liniștea și se simte aici ca și acasă. Radu vinde de toate, candele, icoane, lumânări, acatiste și chiar are un slogan.

„Dacă ai cumpărat o lumânare, o icoană, o carte de suflet, o candelă, ai ajutat căminul de bătrâni de la Mănăstirea Bogdănești”, așa sună îndemnul lui Radu pentru toți vizitatorii mănăstirii.

Bucureșteanul îi este recunoscător părintelui pentru că, după experiențele neplăcute trăite prin orfelinatele din țară, simte și el că a găsit un loc unde este iubit și apreciat pentru ceea ce face.

„Părintele Gheorghe este extrem de bun cu toată lumea. Eu îi mulțumesc că m-a primit la mănăstire, pentru că cine știe ce se alegea de capul meu. Majoritatea copiilor din orfelinate au o viață grea, iar după ce împlinesc 18 ani și nu mai sunt acceptați în centre de plasament, viața devine mult mai dificilă. Aici, la Bogdănești, mă simt foarte bine și totul i se datorează preotului Gheorghe Loghinoaia”, a mai spus Radu Bălosu.

Nemulțumirea cea mare a părintelui este aceea că statul nu îi sprijină în niciun fel pe cei amărâți. Părintele este conștient că nu poate ajuta chiar pe toată lumea, însă ar vrea să vadă mai multă implicare din partea statului, să-i ajute într-un fel sau altul pe cei necăjiți și bolnavi.

 preot bogdanesti 4

„ El știa ai cui sunt, nu tot statul este responsabil pentru ei? Noroc de oamenii buni care îi ajută pe cei mai năpăstuiți de soartă. Noi, aici,la cămin avem grijă de bătrâni doar cu sprijinul venit de la persoane cu inimă mare, care se gândesc la acești bătrâni amărâți și bolnavi”, mărturisește părintele Loghinoaia. (Dănuț ZUZEAC)

Sursa: obiectivsuceava

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

by Ionuț Fantaziu 

 

FOTO: TEDx Brașov
FOTO: TEDx Brașov
Brașoveanul Răzvan Basarabeanu a brevetat o anvelopă care produce curent electric. Pe înțelesul tuturor, ideea constă în „introducerea de cristale piezo-electrice în interiorul structurii anvelopei cu scopul de a produce electricitate, iar transferul de energie este realizat prin cabluri”.

Potrivit inventatorului, această anvelopă ar putea crește autonomia mașinilor electrice până la aproximativ 1.000 de kilometri.

„Ideea a pornit în urma unui studiu asupra cristalelor piezo-electrice, în 2010. Proprietatea lor de a dezvolta energie electrică în urma deformării mi s-a părut mai mult decât interesantă.

Știam că aceste cristale au fost folosite în tot felul de aplicaţii, precum amplasarea lor în călcâiul pantofului, sub pavelele pietonale sau chiar în asfalt.

Ideea era de a furniza curent electric unor consumatori mobili sau unor echipamente ce nu au în apropiere o altă sursă de energie”, scrie Răzvan Basarabeanu, pe blogul său. Acum încearcă să facă și un prototip al invenției sale.

„În decembrie 2010 am depus actele necesare pentru Cererea de Brevet de Invenţie la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Neavând destule resurse financiare la acea dată, nu am reuşit să achit taxa pentru recunoaşterea internaţionala a brevetului în timp util, astfel, brevetul are protecţie doar la nivel de ţară.

Am încercat în martie 2011 să vorbesc cu diferite instituţii sau companii pentru dezvoltarea acestui proiect, dar fără succes, toată lumea era reticientă asupra ideii”, spune inventatorul.

Sursa: greatnews

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

roman-papa

Nicolae Comșa este un român de 43 de ani originar din Făgăraș care a avut parte de un moment neașteptat în timp ce lucra ca voluntar la o casă de copii din Italia. Românul a avut surpriza de a se întâlni personal cu Papa Francesco, să dea mâna cu el și să schimbe câteva vorbe.

Totul a fost pe neașteptate, când românul se afla la o casă de copii din Roma, acolo unde executase voluntar niște lucrări de construcție, informează gazetaromânească.com.

Iată ce scrie Nicolae Comșa pe facebook:

“Acum o pot spune. Nu am povestit niciodată şi nimănui despre asta întrucât nu era nici etic şi nici moral să o fac. Acum toate ziarele şi televiziunile vorbesc, aşa că nu mai este secret.

Pentu că cei care mă urmăresc şi ca să înţeleagă corect, trebuie să ştie că am o firma ( www.euro-construct.it). La această firmă suntem doi asociaţi. Eu şi un italian, cu care mă înţeleg perfect, ne ştim din 1993.

La margine Romei există o Casa Familia (un fel de casă de copii) care a fost înfiinţată cu câţiva zeci de ani în urmă din donaţii. Nu am povestit despre ei întrucât sunt copii şi nu este moral să vorbeşti despre viaţă privată a clienţilor tăi, cu atât mai mult dacă sunt copii.

În ultimii an, jucătorii de fotbal, oamenii de afaceri sau politicienii, nu mai donau mai nimic, din cauza crizei spun ei. Lesne de înţeles că nu era uşor nici pentru directorul de acolo să întreţină o astfel de structură cu atâtea suflete fără un venit. Aşa încât, totul începuse să se ducă încet de râpă .

Pe la începutul anului a venit un control ASL (instituţie a statului italian) şi din cauza neregulilor la instalaţiile electrice, trebuiau să închidă structura sau să o pună la punct şi să aducă certificatul de conformitate al firmei care a făcut lucrările de reabilitare.

14805490_1696654943983413_1154807046_n 

Cu bani puţini, aproape fără şi cu riscul de a avea un accident cu atâţia copii care se joacă lângă ţine în timp ce faci lucrările la instalaţia electrică, nimeni nu vroia să rişte . Noi avem slavă Domnului lucrări, dar avem şi copii. Ne-am consultat şi am zis că totuşi, chiar dacă nu avem câştig, mai înainte de toate avem şi noi copii. Aşa că am început lucrările.

Copiii au început să ne iubească. Curioşi stăteau chiar lângă noi. Le făceam cadou bucăţi de fire electrice colorate cu care fetiţele îşi făceau coroniţe. Am mai dus şi hăinuţe de acasă de la copii noştri. Oamenii ne-au dat chiar şi un avans la această lucrare, întrucât TVA trebuie plătită la cumpărarea materialelor. Cumperi 22% şi facturezi cu 10%, nişte proceduri mai complicate, dar mă rog. Încet încet am pus la punct câteva case. În total sunt opt.

Ieri în timp ce munceam, un copil a venit şi a spus că vine Papa. Iniţial credeam că vine tatăl sau să îl vadă. Nu era aşa, era chiar Papa de la Roma. Am adunat toate uneltele şi firele din casă iar un alt copil a fugit să cumpere nistre prăjituri şi câteva sticle de suc.

A venit pe ascuns, ne-a luat prin surprindere. Câteva gărzi de corp, un cardinal şi două personalităţi importante (nu dau nume). Să nu se înţeleagă greşit. Nu a venit pentu noi acolo, a venit pentu copii şi cum bănuiesc pentru a atrage atenţia celor care pot ajută. Ne-am pus toţi la masă, am băut suc şi am mâncat prăjituri cu copiii. A vorbit şi cu noi, ne-a dat binecuvântarea lui şi după vreo jumătate de ora de poveşti cu copiii a plecat. L-am aplaudat bineînţeles la plecare şi noi şi copiii. Dacă a venit, instinctiv mă gândesc că acea structura va fi preluată de Vatican.

Mă bucur pentu ei, sincer sunt aspecte ale vieţii prin care noi slavă Domnului nu am trecut şi nici nu doresc nimănui să treacă. Ieri un prieten italian spunea: dacă a venit Papa la tine, este că şi cum ai făcut 13 la totocalccio. Atunci când ajuţi instinctiv, cred că şi Dumnezeu instinctiv te ajută. La final cred că dacă suntem un pic mai buni, nu avem nimic de pierdut.”

„Noi românii suntem un popor credincios. Pentru credinţă ne-am dat şi viaţă, fapte consemnate şi în istorie. Statutul Papei de la Roma îl cunoaştem cu toţii. Acest Papa în mod special este iubit de toată lumea. Când te trezeşti cu binele la uşa, ce poţi să spui?

-Bine ai venit! Evident că răspunsul este cel pe care mi-l doream.
– Fii binecuvântat!

În interiorul acestor cuvine s-a simţit universalitatea creştinătăţii. Acum întâlnesc oameni pe stradă care mă ating, îmi strâng mâna îmi zâmbesc şi îmi pun întrebări. La ei există acest obicei, că atunci un om este binecuvântat de Papa să îl atingi, căci binele se transmite de la unul la altul. În timpul liturghie catolice, există un moment în care toţi oamenii îşi strâng mâna schimbând un semn de pace”, a mai spus romanul.

Sursa: stireazilei

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Ruxandra Roșca este o adolescentă din orașul Rovinari, care a ales să studieze la liceul din localitate, cu toate că putea merge la cea mai bine cotată unitate de învățământ din Gorj. Copila sensibilă, sufletistă și foarte inteligentă a obținut cea mai mare medie din județ la Evaluarea Națională din vară. Pentru Ruxi, așa cum o strigă cei care o cunosc, a învăța foarte bine și a avea rezultate excelente este un lucru firesc pe care-l face mereu cu bucurie și consecvență. Eleva, care este descrisă de profesorii săi ca fiind extraordinar de inteligentă, spune că pregătirea pentru primul examen important din viața de elev a fost una „treptată și fără încordare”! „Eu cred că renumele unei școli nu garantează succesul copilului care studiază acolo. (…) cred că unitatea școlară nu poate împiedica un copil să învețe foarte bine, așa cum nu-l poate ridica pe un copil care nu își dorește să se ridice”, spune Ruxandra Roșca. Deși are aproape 15 ani, Ruxi dă dovadă de o extraordinară maturitate în gândire. Încă din clasa a V-a a participat la numeroase olimpiade și a obținut rezultate foarte bune. În timpul liber, Ruxandra citește mult. Și nu povești, așa cum te-ai aștepta de la un copil de vârsta sa, ci autobiografii ale unor personalități care au marcat istoria recentă a României, pe paliere diverse. Când vine vorba despre autori preferați, Ruxi îi amintește pe Andrei Pleșu, Umberto Eco, John Steinbeck, Lev Tolstoi. Sensibilitatea a moștenit-o de la mama sa, profesor de științe socio umane la Rovinari, iar pasiunea către partea științifică de la tatăl său, inginer. Vă invităm să citiți un interviu important, datorită persoanei intervievate: o copilă genială care are toate șansele de a schimba în bine lumea în care își făurește viitorul!

ecard-nicolae-steinhardt-1834 ruxandra-rosca-2

Reporter: Ruxandra spune-ne, pentru început, câte ceva despre tine!

Ruxandra Roșca: Numele meu complet este Ruxandra-Raluca Roșca, am aproape 15 ani și am copilărit în Rovinari, în orașul în care locuiesc și în prezent. Mama mea este profesor de științe socio-umane și tatăl meu este inginer. Studiez la Colegiul „Gheorghe Tătărescu” Rovinari, sunt în clasa a IX-a A și sunt la profilul Științe ale Naturii.

Rep.: Ce rezultate școlare ai avut în școala generală?

R.R.: Încă din clasele mici am participat la multe concursuri care mi-au făcut viața dinamică. În anii de gimnaziu am obținut distincții la fazele naționale ale Olimpiadelor de Matematică, Limba Română și Chimie și alte premii la nivel județean. Dacă privesc în urmă, anii de gimnaziu au fost ani plini, încărcați cu foarte multe experiențe noi, cu foarte multe călătorii. Olimpiadele au fost foarte importante pentru mine, nu atât pentru premii sau pentru rezultate, cât pentru faptul că mi-au oferit șansa să mă antrenez cu bucurie și eficiență. Tot în cadrul olimpiadelor am cunoscut colegi din alte școli, am păstrat legătura cu foarte mulți dintre ei.

Rep.: La Evaluarea Națională ai obținut cea mai mare notă din județul Gorj. Cât te-ai pregătit pentru acel examen? Ce ai simțit când ai aflat rezultatul?

R.R.: Cred că pregătirea pentru examenele din viață noastră începe cu mult înaintea acestora. Rezultatele bune nu pot fi atinse dacă noi ne concentrăm doar pe ultima sută de metri. Pregătirea mea pentru Evaluarea Națională a fost una firească, treptată, fără încordare, fără stres. Fiecare problemă de matematică prin care mi-am dezvoltat raționamentul a fost un mic antrenament pentru acest examen și pentru cele care vor mai urma. Am lucrat cu bucurie și cu consecvență. Pe lângă antrenamentul propriu-zis, mai există și o pregătire a sufletului, aș numi-o. Eu știam că orice rezultat e relativ și nu am simțit emoții distructive în timpul examenului, m-am concentrat foarte bine. Emoțiile m-au copleșit înaintea aflării rezultatelor. Când am văzut, pe internet, nota pe care o obținusem, am fost extrem de fericită.

ruxandra-rosca-3

Rep.: Mulți au crezut că vei alege un colegiu din Târgu-Jiu, având în vedere media obținută la evaluare. Pe ce considerente ai ales colegiul din Rovinari?

R.R.: Mulți dintre oamenii cu care am discutat înainte de completarea opțiunilor au fost surprinși privitor la alegerea mea. Eu cred că renumele unei școli nu garantează succesul copilului care studiază acolo, în spatele oricărui mit există o realitate imprevizibilă. Am ales liceul din Rovinari pentru că nu mi-am dorit să plec din localitatea mea. Ar fi fost foarte obositor să studiez în alt oraș, în plus, aș fi pierdut foarte mult timp. Aici, sunt mult mai liniștită și am timpul necesar ca să învăț și să înțeleg lumea în ritmul meu.

Rep.: Crezi că performanța școlară depinde doar de elev? Poate învăța bine un copil care își dorește asta, indiferent de unitatea școlară unde face cursurile?

R.R.: Da, cred că unitatea școlară nu poate împiedica un copil să învețe foarte bine, așa cum nu-l poate ridica pe un copil care nu își dorește să se ridice. Învățarea cea mai eficientă, cel puțin în cazul meu, este învățarea prin descoperire, învățarea pe cont propriu. Apoi intervine menirea profesorului. Am avut în școala generală șansa să întâlnesc niște profesori care au colaborat foarte frumos cu mine, mi-au organizat învățarea, m-au ajutat mult. Am avut profesori foarte buni. Cred că, dacă relația dintre elev și profesor este una puternică, renumele școlii nu mai contează. În plus, eu sunt o persoană destul de greu de influențat de mediul în care mă aflu, nu mă abat din drumul meu.

colegiul-gheorghe-tatarescu-rovinari

Rep.: Ce premii ai obținut când vorbim despre olimpiadele la care ai participat de-a lungul anilor? Enumeră câteva dintre cele mai importante premii, te rog.

R.R.: Am obținut în clasa a V-a Medalie de Bronz la faza națională a Olimpiadei de Matematică. În clasa a VI-a, am avut șansa să fiu a doua în ierarhia națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață și să obțin un premiu special la faza națională a Olimpiadei de Lingvistică ±Poezie. În clasa a VII-a, în urma unor premii județene, m-am calificat la Olimpiada Națională de Matematică și la Concursul Național de Chimie „Raluca Ripan”, concurs la care am obținut mențiune specială. În clasa a VIII-a, am primit o mențiune specială în cadrul Olimpiadei Naționale de Chimie. Tot în clasa a VIII-a am participat și la etapa națională a Olimpiadei de Lingvistică. În fiecare an de gimnaziu, am obținut premiul III la Olimpiada Județeană de Fizică. Am mai fost antrenată de profesorii mei și la alte concursuri și olimpiade (geografie, engleză, religie), unde am obținut câte o distincție la nivel județean.

solomon-marcus

Rep.: Dintre premiile obținute la concursuri și olimpiade școlare care ți-e cel mai drag?

R.R.: Întrebarea aceasta mă pune pe gânduri… Aș vrea totuși să vă spun povestea unui premiu special pentru mine. În clasa a VI-a, la Focșani, în cadrul Olimpiadei de Lingvistică, l-am cunoscut pe domnul academician Solomon Marcus, pe care îl urmărisem în repetate rânduri la televizor și care era o personalitate dragă mie. În acel an, domnul academician a organizat o nouă ediție a unui concurs ce îi poartă numele. Lucrările participanților urmau să fie corectate exclusiv de Solomon Marcus. Am fost surprinsă până la lacrimi când m-a numit și pe mine printre cei patru pe care îi remarcase. Premiul acela mi-a oferit șansa de a cunoaște direct unul dintre cei mai străluciți și mai frumoși oameni ai culturii și științei din ultima perioadă de timp. Am purtat, asemeni altor copii din țară, și o corespondență cu domnul academician. Aceasta a fost, din nefericire, de scurtă durată, întrucât domnul academician a murit anul acesta, în luna martie.

ruxandra-rosca

Rep.: Ce pasiuni ai? Cum îți petreci timpul liber?

Îmi place foarte mult să citesc și să călătoresc. Sunt un om plin de viață, în căutare de experiențe noi, iar aceste două pasiuni îmi oferă exact ceea ce caut. Îmi place, de asemenea, să cunosc oameni, să vorbesc cu ei, să le aud poveștile.

Rep.: Ce îți place să citești? Ce învățăminte tragi din cărțile lecturate?

R.R.: Am abordat diferite stiluri de literatură; în prezent, iubesc în mod deosebit autobiografiile, cărțile de memorii, jurnalele. Probabil sunt fascinată de acest gen de literatură pentru că el surprinde viața oamenilor în adevărata ei formă, fără măști, fără trucaje. Aș da niște exemple de astfel de cărți despre care am vorbit cu entuziasm în ultima perioadă: „Jurnalul Fericirii”, al lui N. Steinhardt (povestea și experiența unui om care și-a găsit sensul în mijlocul condițiilor inumane din temnițele comuniste), „Jurnalul unei fete greu de mulțumit”, al lui Jeni Acterian (mărturisirea unei fete sufocate de ideea trecerii timpului, care are căutări adânci, dar nu știe unde să caute) sau „Jurnalul” Oanei Pellea, de o sensibilitate molipsitoare. Îmi plac mulți alți autori: Andrei Pleșu, Umberto Eco, John Steinbeck, Lev Tolstoi. Cred că, în esență, cărțile ne învață că viața este imprevizibilă, că lucrurile nu sunt niciodată așa cum par a fi și că Dumnezeu are întotdeauna un colac de salvare pentru noi. Depinde de noi dacă știm cum să îl primim.

hh

Rep.: Ești un adolescent care crede în Dumnezeu. În oameni crezi? Ce înseamnă, pentru tine, familia, dar prietenia adevărată?

R.R.: Cred în oameni cu tot sufletul meu. Bineînțeles că fiecare dintre noi are minusurile lui, partea lui întunecată, fiecare dintre noi este amețit de furie sau de frică, la un moment dat. Relațiile cu alți oameni pot duce la suferință și dezamăgire. Nu mi-a fost niciodată frică de acestea. Cred că oamenii merită orice risc. Îmi place să vorbesc cu ceilalți, îmi place să mă bucur de frumusețea fiecăruia dintre ei. Până la urmă, dacă oamenii ne vor răni, tot oamenii ne vor vindeca…Cu ajutorul lui Dumnezeu, desigur. Un prieten este cel alături de care poți să-ți trăiești viața frumos și senin, fără să încerci să îți ascunzi adevărata față. Familia, pentru mine, este baza tuturor. Acolo se construiesc destinul și caracterul oamenilor.

60566711

Rep.: Care sunt principiile pe care ți le-au insuflat părinții tăi și după care te ghidezi în viață?

R.R.: Pentru mine este important, în primul rând, să nu cedez influențelor negative, tentațiilor compromițătoare. Încerc să îmi mențin verticalitatea. Apoi, îmi propun să nu mă descurajez niciodată, să știu să mă adaptez la orice situație și să am încredere în Cel care ne-a creat. Încerc să nu fac nedreptăți care să provoace suferință în jur și să iubesc tot ce este frumos și emoționant. Principiile mele sunt ca niște busole după care mă ghidez, sunt doar niște repere aproximative. De fiecare dată apare totuși, o eroare, iar omul se mai îndepărtează de traseul lui, traseu la care va reveni iar și iar…

Rep.: Ce planuri de viitor ai? Ce carieră vrei să urmezi?

R.R.: În ultimii ani, m-am răzgândit de multe ori. Mi-am dorit să fiu judecător, jurnalist, profesor, medic, programator, economist etc. Îmi place să îmbin disciplinele de studiu, de aici și această nehotărâre a mea. În clipa de față, îmi doresc o carieră în domeniul științelor naturale, mă orientez spre farmacie. Cine știe ce alternativă voi alege în viitor…

De Mihaela Floroiu Țicleanu

Sursa: cult-ura

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Constantin Gruescu s-a născut la 12 aprilie 1924 la Dognecea, în judeţul Caraş-Severin. Provine dintr-o familie de mineri, strămoșii săi migrând în Banat din zona Băii de Aramă.

A fost atras de minerale din tinereţe. Din anul 1945 se ocupă de popularizarea mineralogiei estetice şi de sistematizarea propriei colecţii, care numără azi peste 2.000 de exponate de mare valoare.

gruescu_constantin_portret_tanarConstantin Gruescu pictat în ulei de Tiberiu Bottlik în anul 1961

În propria-i casă (Ocna de Fier, Str. Vale, nr. 113), într-o încăpere de numai 40 mp, colecţionarul Constantin Gruescu a deschis „Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului”.

Muzeul cristalelor şi mineralelor. Sau muzeul florilor de mină într-un limbaj mai simplu. Adică eşantioane alcătuite din unul sau mai multe minerale, individualizate din masa rocii şi îmbrăcând aspecte geometrice, estetice şi policromatice. Valoarea ştiinţifică, artistică, estetică şi educativă a eşantioanelor este evidentă. Reprezintă un punct de cotitură în documentarea şi formarea ştiinţifică.

Muzeul este unic în lume şi constituie un adevărat patrimoniu geologic, artistic, naţional. Unele exponatele sunt unicate pe plan mondial. Sunt adunate aici atât pietre din străinătate (Brazilia, India, Anglia, Rusia), cât şi din România (Ocna de Fier, Dognecea, Sasca Montană, Ruschiţa, Moldova Nouă). Iar vizitatorii, vin de pe toate continentele.

Constantin Gruescu a descoperit pentru prima dată în lume în anul 1972, într-o mină la Ocna de Fier, o nouă formă de maclare a cuarţului: cea coaxială, cu concreşteri radiale, cu dublă şi triplă maclare. Aceasta îi poartă azi numele în literatura de specialitate (Macla Gruescu).

cuart_pe_limonit_si_feroligistCuarţ pe limonit şi feroligist

macla_coaxiala_constantinMacla coaxială Constantin Gruescu

macla_japonezaMacla japoneză

trandafir_muschitovitTrandafir de muschitovit (raritate mondială)

Constantin Gruescu a devenit de-a lungul vremii membru a numeroase asociaţii de profil şi colaborator al unor muzee şi universităţi din ţară şi de peste hotare. A organizat expoziţii itinerante în muzeele din ţară şi străinătate, în localitatăţi precum: Bocşa, Reşiţa, Timişoara, Băile Herculane, Caransebeş, Craiova, Galaţi, Bucureşti, Constanţa, Bacău, Cluj-Napoca, Iaşi, Szeged (Ungaria) sau Novi Sad (Serbia). De asemenea, a donat numeroase piese unor muzee din ţară, între care se regăsesc Muzeul Naţional de Mineralogie din Bucureşti şi Muzeul de Științe Naturale din Constanța.

Din anul 1975 Muzeul de Istorie din Reşiţa i-a organizat o expoziţie de minerale, iar la Palatul Culturii din Iaşi a fost amenajată muzeistic o Sală Gruescu.

În semn de apreciere pentru preocupările sale de o viaţă şi pentru a promova fabuloasa sa colecţie, mai mulţi autori i-au dedicat volume, s-au editat cărţi poştale şi a fost realizat un website (http://www.constantingruescu.ro/).

paradisul_copertaUnul dintre volumele dedicate lui Constantin Gruescu şi colecţiei sale

carte_post_gruescuCarte poştală

gruescu_constantin_portret_varstnicConstantin Gruescu astăzi (foto: Duşan Baiski, 2010)

Pentru vizitarea muzeului se pot face programări la tel.: 0255/527822 (Constantin Gruescu). Intrarea este liberă

Sursa: banatul montan

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

România, locul II la Campionatul European de Securitate Cibernetică sursa foto – https://cert.ro
Tinerii IT-iști români s-au clasat pe locul II la Campionatul European de Securitate Cibernetică, organizat la Dusseldorf (Germania), în perioada 7 – 11 noiembrie 2016. Devansați doar de echipa Spaniei, românii s-au clasat pe podium înaintea echipei Germaniei!
Potrivit Centrului Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică (CERT-RO), European Cyber Security Championship este o inițiativă a European Union Agency for Network and Information Security (ENISA) și se derulează în conformitate cu Planul de Acțiune privind Implementarea Strategiei de Securitate Cibernetică a UE.
Statele din Europa participante la această competiție au fost reprezentate de câte o echipă formată din 10 concurenți, 5 seniori (20 – 30 ani) și 5 juniori (14 – 19 ani).
Competiția urmărește creșterea conștientizării privind nevoia de securitate cibernetică și de cunoaștere a amenințărilor din mediul virtual, dar și identificarea și atragerea tinerilor cu aptitudini deosebite către sectorul IT și securitate cibernetică.
CERT-RO, în parteneriat cu Serviciul Român de Informații și Asociația Națională pentru Securitatea Sistemelor Informatice (ANSSI), a organizat în luna mai a acestui an etapa online a selecției echipei naționale pentru acest concurs european. Ulterior, la sfârșitul lunii iunie a avut loc selecția on-site, cu exerciții din domeniul securității aplicațiilor web, atacului și apărării cibernetice, criptografiei, analizei traficului de rețea, reverse engineering, precum și simulări de prezentări publice. Echipa României a fost antrenată de specialiști în securitate de la Bitdefender.
Este pentru a doua oară când țara noastră participă la Campionatul European de Securitate Cibernetică. Ediția din 2015 a oferit echipei României oportunitatea de a se familiariza cu formatul și cu exigențele concursului.
Anul acesta, grație experienței acumulate, a pregătirii susținute și a dedicării instructorilor, echipa Romaniei a reușit performanța de a se clasa pe locul 2, din 10 țări participante. De asemenea, echipa noastră s-a bucurat de aprecierea juriului, fiind desemnată pentru al doilea an la rând drept echipa cu cea mai bună expunere a modului în care a rezolvat sarcinile de concurs.

 

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva