Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Ziua Internațională a Femeii, sărbătoare oficializată de Organizația Națiunilor Unite (ONU), este celebrată în fiecare an la 8 martie, în întreaga lume.

Marcarea acestei zile reprezintă, potrivit ONU, un prilej pentru a reflecta asupra progreselor realizate, pentru a apela la schimbare și pentru a sărbători actele de curaj și determinare realizate de către femei obișnuite, care au jucat un rol extraordinar în istoria țărilor și comunităților lor.

Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Umberto Sorani este un reprezentant de seamă al inovaţiilor româneşti. Invenţiile lui au folosit omenirii şi au permis cu mult mai repede atingerea unor performanţe notabile în numeroase domenii de activitate.

Românul care a inventat maşina de curăţat cartofi. Utilajul a fost produs în serie în perioada interbelică

Sorani s-a născut în anul 1886, dintr-un tată italian, fost profesor al Colegiului Unirea, ajuns pe acest meleaguri ca refugiat, mama sa fiind focşăneancă get-beget. În ciuda faptului că provenea dintr-o familie numeroasă cu 22 de fraţi, Umberto Sorani a avut de mic o inteligenţă sclipitoare, fiind atras de ştiinţa mecanismelor şi a dispozitivelor.

Mai multe detalii pe adevarul

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Cand aveti cateva zile libere, dati o fuga pana la Rimet, o comuna din Alba, unde casele au acoperisul din paie, ca acum cateva secole, si par scoase din povestile fratilor Grimm.

Strainii care au vizitat locul au fost impresionati si au postat sute de fotografii pe internet. La 40 de kilometri de acest paradis, in acelasi peisaj de vis, se afla o localitate care a ajuns cunoscuta in toata lumea dupa ce actorul Jeremy Irons a poposit in zona.

La numai 55 de kilometri de Alba Iulia, la Rimet, parca am ajuns in alta lume. Casele sunt imprastiate ca un pumn de mici pietre pretioase aruncate intr-un spatiu mirific.

Locuinte mici, ridicate din lemn in urma cu peste 160 de ani seamana cu niste casute din povesti. Asta au crezut si strainii care le-au facut poze impresionati de constructiile speciale.

Valeria Gradea, localnica: “De la Bucuresti, din Israel, din toate felurile au venit, din Ungaria, din Germania. Le-a placut, au filmat si au ramas impresionati ca au zis ca nu au mai vazut din astea.”

Autoritatile locale se straduiesc sa salveze de la distrugere intregul patrimoniu. Vor sa acceseze bani europeni cu care sa ii ajute pe localnici sa conserve constructile.

Primarul comunei Rimet: “Suntem comuna cu cele mai multe case cu acoperisuri din paie, poate, din tara. Vrem sa le conservam, sa le pastram, sa mai ramana cineva sa vada de ele, pentru comunitatea europeana sunt foarte valoroase sunt vizitate de turisti, o sa fie si mai multi.”

Apoi, primaria va plati din bugetul propriu intabularea multor terenuri pentru care proprietarii nu au acte. Oamenii trebuie sa dea insa in scris ca nu vor schimba nimic din arhitectura locului si vor folosi doar materiale traditionale.

Daniela Gligor, inspector primarie: “Dorim sa pastram aceasta traditie, sa atragem turisti, dorim sa conservam aceste imobile.”

Casele cu aceste acoprisuri speciale au si proprietati aparte, iarna pastreaza caldura, iar vara sunt racoroase si sanatoase.

Un alt loc fabulos, in apropiere de Rimet, este comuna Rimetea, aflata la 40 de kilometri departare, care ar putea deveni prima localitate aflata integral sub patrimoniu UNESCO. Aici, celebrul actor Jeremy Irons a petrecut, acum trei ani, in casa unui gospodar, primit cu palinca si bucate alese.

La fel ca si in comuna vecina, satenii au avut grija sa-si conserve casele vechi, din secoul 19, cele albe cu obloane verzi si flori la ferestre sunt in patrimoniul national.

Sursa: stileprotv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Initiativa unui primar din Botosani care a chemat la el in sat familii cu copii pentru a intineri populatia s-a dovedit un succes. Toate cele 12 locuinte goale pe care le-a pus la dispozitie au fost ocupate de familii dornice de un nou inceput.

  • Clasele de la scoala si gradinita s-au completat si ele, iar astfel profesorii care erau in pericol sa fie concediati isi pot pastra slujbele.

Ulitele satului Concesti, din judetul Botosani, s-au umplut de veselia pustilor care s-au mutat aici de curand. 12 familii cu 58 de fetite si baieti au lasat trecutul in urma si au inceput o viata noua in locuintele renovate si puse la dispozitie de primar. 1 copil din 5 copii este nou-venit la scoala, iar situatia este asemanatoare si la gradinita.

Anca Grigoras, educatoare: “S-au integrat foarte bine, colaboreaza foarte bine, au adus un aer nou.”

Aceasta femeie are 8 prunci si s-a mutat aici din judetul Iasi. N-a mai bataile barbatului si a pornit la drum.

Valentina Sotir, mama a 8 copii: “Am gasit linistea la Concesti si binele copiilor. Am stat cu chirie si cand am aflat ca aici se primesc case nici nu m-am mai gandit la altceva si am venit. Aici copiii sunt fericiti, nici nu mai spun.”

Aceasta mama este din Hunedoara si are sase guri de hranit. Fiul ei cel mare, elev de liceu, s-a angajat deja la o firma de constructii. Cu salariul lui, ajutorul social si alocatiile celor mici au o viata frumoasa.

Claudia Rosu, mama a 6 copii: “Fiecare vecin a venit cu ce a putut imbracaminte, incaltaminte, e mai bine aici ca ne simtim in largul nostru, ne simtim deja integrati.”

Pentru ca toate casele disponibile au fost deja ocupate, primarul se gandeste chiar sa construiasca locuinte noi si pentru alti doritori. Ideea i-a venit anul trecut cand satul era pustiu.

Sursa: stirileprotv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Una dintre cele mai frumoase cascade din Romania,
Situata in Valea Latoritei, Ciunget, jud. Valcea si inconjurata de munti si padure este un loc de vis care merita vizitat.
Pentru voi o scurta filmare.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

vizionati filmul aici

Un film produs de Mediana Communication pentru Asociatia Salvati Dunarea si Delta, cu finantare POS Mediu (2013).
Scenariul Dan Ratiu, Regia Ioana Dorobantu si Dan Ratiu, Imaginea Cristian Ilea, Rafael Vasilcin, Mihai Patrascu, Montajul Constantin Buta, Muzica Electric Brother Producator Dan Ratiu Manageri de Proiect SDD Roxana Schiopu si Laura Zaharia

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

ie ponoare (3)

Frumoasa ie românească cusută la Ponoarele de Mehedinţi ajunge în toate colţurile lumii datorită unei tinere din zonă, care a pus bazele unei afaceri inedite. A deschis un atelier în care femeile satului lucrează cu spor la obiectele vestimentare tradiţionale.

Fiecare ie creată în atelierul Iuliei Martinescu poartă amprenta zonei de nord a judeţului Mehedinţi, dar evident şi a femeilor care le creează. Sunt cusute cu multă pasiune de ponorence, după modelele din lăzile de zestre ale bătrânelor satului, care ascund pe lângă alte comori, şi adevărate vedete ale portului femeiesc. De altfel, aici, la Ponoarele, lada de zestre este un obiect sfânt şi nu există o casă fără acest obiect tradiţional. De mai multă vreme, Iulia Martinescu se gândea la un proiect care să scoată această zonă spectaculoasă a Mehedinţiului dintr-un nemeritat con de umbră. Aşa se face că în urmă cu trei a pus bazele unui atelier în satul său natal, în Ponoare. „M-am născut aici la sat şi sunt mândră, îmi iubesc oamenii şi locurile. Îmi doream foarte mult să promovez această zonă. Aşa că am putut să profit de ceea ce zona mi-a oferit, aveam nevoie de un fundament, acesta a fost şi stătea în mâinile femeilor care cu pricepere şi migală au dobândit din mamă în fiică această îndeletnicire. Îmi doresc ca această afacere să nu rezume doar la partea materială, vreau ca tinerii de vârsta mea şi nu numai să înceapă să facă diferenţa, să aprecieze valorile, să promovăm tradiţia, portul popular”, spune Iulia, în vârstă de 24 de ani, absolventă a Facultăţii de Drept din Craiova.

ie ponoare (2)

Valori inestimabile

A reuşit în felul acesta să dea de muncă unor femei care nici măcar nu visau la un loc de muncă. „Noi ne mândrim că lumea satelor din România de aici din Mehedinţi a păstrat aceste valori care sunt inestimabile şi le ţinem strânse în lada de zestre a bunicelor. Noi sperăm să le preia şi copiii noştri şi suntem mândri că ia a devenit o adevărată vedetă şi la noi şi peste hotare. Lucrăm cu aceeaşi pasiune cu care au lucrat mamele noastre şi suntem mulţumite, în special pentru noi femeile care am rămas la vatra satului, aici lângă familie este un lucru benefic. Aici la sat este mai greu să obţii un loc de muncă, dar acum cu ajutorul domnişoarei a venit cu un lucru bun şi benefic pentru noi femeile de la sat”, spune Nicu Simona, de 48 de ani.

A dat de muncă la 10 femei

Plăcerea şi mândria de a scoate din mâinile lor aceste bijuterii vestimentare depăşeşte cu mult bucuria de a câştiga un ban. „Faptul că putem lucra în acest atelier pentru noi este o plăcere, îmi place portul naţional. Mama mea a cusut şi de la dumneai am început  să îndrăgesc această preocupare. Nu muncesc neapărat pentru bani, dar este şi o plăcere, suntem mândre că iile noastre ajung în toată lumea”, spune şi Condescu Ronica. În prezent în atelierul Iuliei lucrează zece femei, dar planurile acestei tinere ambiţioase sunt mari şi speră că în viitor va putea să creeze noi locuri de muncă:

„În atelierul meu lucrează zece femei, îmi doresc foarte mult ca numărul lor să se mărească, vrem să rămânem la nivelul de lucru manual, nu vrem modernizare, nu vrem maşini de cusut, nu vrem maşini de brodat. Vreau ca prin această activitate pe are o desfăşor să creez cât mai multe locuri de muncă, este principala activitate din care femeiele câştigă un ban”.

ie ponoare (1)

Apreciate atât de români, cât şi de străini

Iile create aici, la Ponoarele de Mehedinţi, ajung în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, în Italia, Spania, Elveţia ori America, iar clienţi nu sunt doar românii stabiliţi în străinătate, dar şi cetăţeni străini care ştiu să aprecieze un lucru de calitate. „Am contracte încheiate pentru export, dar nu numai. Noi românii, oameni cu bun gust apreciem aceste ii şi reuşim să facem diferenţa dintre lucrul manual şi cele lucrate la maşină.  Uimitor primesc comenzi din toate colţurile lumii, săptămâna trecută am expediat un colet în America, la români plecaţi în afară, dar nu numai, avem clienţi şi străini care convieţuiesc cu românii şi apreciază ceea ce noi facem. Pentru mine ia nu este doar un obiect vestimentar adus în actualitate, e un simbol şi ne defineşte pe noi ca şi români”, mai spune Iulia Martinescu.

Autor Corina Macavei

Sursa: buletindemehedinti

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Vasile Lupasc

Prezent in Zaragoza ca sa prezinte evenimentul “Rastignit intre cruci. Povestea reala a lui Vlad Tepes”, istoricul roman Vasile Lupasc a avut amabilitatea sa acorde, in exclusivitate, un interviu Gazetei de Spania.

1. Cum ati gasit comunitatea romaneasca din Zaragoza si cum vedeti modul acesteia de a se implica in actiuni culturale?

Este foarte bine ca exista ideea de comunitate romaneasca in Zaragoza si ca nu vorbim de familii razlete. Este foarte bine ca exista doua asociatii si din ce am urmarit acestea fac actiuni foarte frumoase si de calitate.

2. Avem de a face cu un proiect amplu al dumneavoastra, cu 3 volume din „Rastignit intre cruci”,” Burebista”, „10 povesti pe care le datoram copiilor nostri”,” Furia zimbrului”,” Iadul Tatarilor”. Care a fost factorul declansator al acestui proiect?

Frustrarea, responsabilitatea si din ideea de a face ceva in momentul cand am realizat ca sistemul se prabuseste peste noi. Eram profesor de istorie si vedeam cum calitatea manualelor scolare dispare, cum apar tot felul de informatii penibile si inutile. Dinlauntrul sistemului nu puteam sa schimb foarte multe, asa ca am ales sa predau lectiile de istorie asa cum credeam de cuviinta si sa ies din sistem, sa incep sa scriu carti de istorie pentru copii si adulti bazata pe informatie istorica foarte curata si clara dar pusa pe hartie intr-un limbaj accesibil. Am folosit aceasta cale pentru a inocula copiilor ideea de romanitate si de un loc al lor in lume.

Se stie foarte bine ca atunci cand nu ai o idee clara a ceea ce esti, ce ai fost nu poti cladi un viitor cu adevarat indestulator. Prin aceste proiecte istorice incercam sa readucem oamenii catre identitatea lor nationala.

3. Vlad Tepes este clar figura istorica romaneasca cu cel mai mare impact in lume. Cum se raporteaza strainii la Vlad?

Vasile Lupasc

Strainii incep sa se trezeasca. Cartile mele despre Vlad Tepes sunt traduse in limba engleza si am primit numeroase mesaje de la straini care imi spun ca auzisera de Vlad Tepes Draculea, altii spun ca acum au auzit ca Vlad nu a fost de fapt vampir si ma bucura cand vad ca aceasta carte deschide apetitul lor de a cauta  si ma bucur si mai tare cand intalnesc istorici sau oameni simpli din afara care stiu despre Vlad si despre rolul lui in apararea Europei.

Strainii il vad pe Vlad si in functie de nivelul fiecaruia de cultura, unii vorbesc despre vampirul Dracula, altii despre adevaratul Vlad. Depinde mult de la om la om.

4. Dracula a ajutat sau mai mult a stricat?

Greu de spus. Daca nu ar fi existat acest mit al vampirului, probabil azi nu ar fi interesat pe multi in afara tarii . Pe de alta parte, sa te lupti cu un brand atat de puternic, cu peste o suta de ani in spate, cu zeci de filme facute bine la Holywood. Atunci cand duci lupta cea dreapta primesti si ajutorul lui Dumnezeu.

Romanul meu, Rastignit intre cruci, a fost vandut unei case de productie de la Hollywood, iar acestia ma intrebau daca sunt sigur ca acele lucruri din viata reala a lui Vlad chiar s-au intamplat. Asadar, avem o reactie foarte pozitiva asupra personajului istoric Vlad Tepes, care incepe sa fie perceput mult mai interesant decat vampirul.

5. Proiectul va avea o continuitate?

Sigura ca da. Este un proiect ce se va intinde pe durata a catorva decenii, cum spune titlul proiectului pentru copii, „10 povestiri pe care le datoram copiilor nostri”, vom lua 10 personaje de la Burebista la Carol 1, despre Vlad Tepes , acum apare volumul 3 din trilogie dar povestea din Rastignit intre cruci se va prelungi si in urmatoarea trilogie despre Stefan cel Mare.

6. Proiectul din Zaragoza vreti sa il dezvoltati si in cadrul altor comunitati romanesti din Europa si din lume?

Sigur ca da, m-am bucurat sa vad astazi bucurie si lacrimi in ochii oamenilor prezenti in Zaragoza, deja am primit multicele invitatii in alte comunitti din Europa. Pana la urma acesta este obiectivul proiectului, sa ajungem la oameni, sa ii trezim si sa le reamintim ca nu au niciun motiv sa stea cu capul plecat in fata nimanui. Zaragoza este prima manifestare a acestul proiect si ne-a ajutat enorm ca experienta si ca expunere.

7. Vrem sa va multumim pentru colaborarea cu Gazeta de Spania, pentru cei care inca nu stiu, colaborati deja cu articole istorice in cadrul ziarului nostru.

Si eu vreau sa va multumesc si ma bucur sa vad la asa departare de casa oameni care se intereseaza de istoria nationala si care vor sa o readuca in prim plan.

Sursa: gazetadespania

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Postul Sfintelor Paști sau Postul Mare este cel mai aspru dintre cele patru mari posturi de peste an, rânduite în Biserica Ortodoxă. Ține 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor, devenind, astfel, și cel mai lung post.

Ultima zi în care se mai poate mânca de dulce este cea de lăsat al secului. Pentru începutul postului Sfintelor Paști, există însă două date de lăsat al secului. Prima dintre acestea este ziua lăsatului sec de carne, care are loc în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, anul acesta la 6 martie, reprezentând ultima zi în care se mai poate mânca carne înainte de Sărbătoarea Sfintelor Paști.

Mai multe detalii pe agerpres

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O cascadorie celebră realizată în anul 1995 de Lae Dreghici, la Alba Iulia, a ajuns până pe posturile TV din SUA. Cascadorul „a zburat“ cu o Dacia 1300, modificată, de pe o trambulină cu o înălţime de patru metri, peste două TIR-uri aşezate unul după celălalt. A fost cea mai spectaculoasă cascadorie a momentului, la care au fost martori peste 40.000 de spectactori.

Cascadoria care i-a impresionat pe americani, realizată cu o Dacia 1300, în 1995, la Alba Iulia. Cum a zburat Lae Dreghici 63 de metri peste două TIR-uri

Pilotul maşinii a fost Lae Dreghici (avea atunci 43 de ani), cunoscut pentru zeci de cascadorii în filme celebre, iar copilot a fost Mircea Buta. Distanţa în aer parcursă de maşină în timpul cascadoriei a fost de 63,68 metri, cu o viteză de 140 km/h, la 11 metri înălţime. Maşina a aterizat “în bot” şi s-a rostogolit pe partea stângă. Chiar dacă autoturismul a suferit avarii serioase, pilotul şi copilotul au scăpat nevătămaţi. Cascadoria nu a fost, în final, omologată, dar a fost cea mai spectaculoasă realizată până atunci în România. Imagini au ajuns şi la televiziuni din Europa şi SUA, iar Lae Dreghici a fost invitat în America pentru a colabora cu cascadori de acolo.

Mai multe pe adevarul

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva