Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Supermarket-urile 6 la numar sunt pozitionate in cele mai mari cartiere din Sibiu, si  functioneaza de  aprox. 20  ani.Au fost primele de acest profil din Sibiu,de aceea au  reusit sa ocupe cele mai bune locatii.

In aceste cartiere nu mai exista spatii de acest gen(marime,amplasare)astfel incat acestea reprezinta unica solutie pentru orice retailer care doreste sa intre pe piata din Sibiu.In acest moment exista aproximativ 4 retaileri care incearca sa intre pe piata sibiana,toti agreand varianta inchirerii.

In  judetul Sibiu,respectiv in localitatea SELIMBAR- DN1-exista Kaufland,Real,Carrefour,Minimax-(zona comerciala SELIMBAR-Promenada Mall)-aceste magazine se regasesc la iesirea din Sibiu spre Brasov.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Noi avem furnizorul de gaz metan si cautam mari consumatori doar pe teritoriul Romaniei.
Avem nevoie de facturile pe ultimele 3 luni la consumul de gaze si gazul furnizat de consumatorul nostru e mult mai ieftin.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Formula bruta : C14H8O8S2
Nr. CASENIEES: 84-49-1/201-533-3
CANTITATE: 20 Mto
AMBALAT: in saci de plastic, In butoaie metalice sigilate.
PRET: 230 EURO / KG (depozit Bucuresti , incarcat in container sau in mijlocul de transport)
PLATA : swift ; l / c 100 % irevocabil, transferabil, confirmat de banca vanzatorului.
CONDITII DE PLATA: la incarcare.
Produsul este insotit de : aviz de expeditie, factura (invoice), buletine de laborator, certificat SGS privind calitatea si cantitatea .
Produsul este folosit in industria vopselelor , a tesaturilor imprimate,la desulsfurarea hidrocarburilor,ind .chimica la
obtinerea sulfului,instalatii de spalarea gazelor ,etc.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

a.. TEREN 4 ha la Giurgiu cu 500 m liniari deschidere la Dunare (Canalul Plantelor):
b.. TERMINAL de incarcare/descarcare in/din barja cu 13 silozuri X 400 tone fiecare, avand rampa descarcare CF si auto, curatitor mixt (mecanic si pneumatic), uscator cereale, cantar pe flux, transportor la silozuri si platforma cu banda retroversa inspre/dinspre barja, noi, marca TORNADO – GERMANIA, toate programate la 100 tone cereale sau sroturi/ora;
c.. LAC industrial, cu peste  avand suprafata de 1 ha.;
d.. MAGAZIE DE CEREALE -capactate 30.000 TONE , suprafata (100m x 50 m x 25 m) cu 2 intrari, cale ferata interioara si rampa de descarcare;
e.. STATIE DE CONEXIUNI de 6/20 KV cu 2 puncte de transformare (PT 4 si PT 8);
f.. 6 km de linie cale ferata in curte si magazii;
g.. HALA industriala, constructie noua ,de 70m x 40 mx  cu un etaj nefolosita si neterminata;
h.. TEREN pregatit pentru o constructie mare de 200m x 80 m cu pilonii batuti in pamant;
i.. 2 DECANTOARE cilindrice de 40 m diametru care comunica intre ele printr-un canal colector ce se varsa intr-un bain de 50m x 40m x 8 m cu pereti despartitori tip labirint;
j.. 2 CANTARE ELECTRONICE PHILIPS pentru CF de 100 t si pentru auto
k.. de 40 t;
l.. CLADIRE fosta CET de 100m x 50m x 29 m ;
m.. CLADIRE ocupata de noi pentru fabricarea uleiului (prese, instalatia de rafinare, filtrare, imbuteliere etc) de 100m x 50 m cu pivnita si pod rulant pentru 100 tone.;

Are siloz de cereale de 13 silozuri (5000 MT), se poate face terminal de combustibili (motorina, CLU etc), pe pilonii de langa poarta de intrare, se poate inalta un hotel de 12-13 etaje, etc.

PRET: 17.000.000 Euro negociabil
ATENTIE : Nivelul pretului are in vedere suprafata, ci POZITIA, amplasarea langa Dunare cu deschidere de-a lungul Canalului de 500m.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
imagini mai vechi si mai noi… un text introductiv…
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

 

Multumesc.. prieten drag

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

În folclor circulă vorba că tot ce îşi doreşte un chirurg în momentul în care un pacient se prezintă în faţa sa, este să îl vadă pe masa de operaţie. Te doare în zona apendicului – e clar, apendicită, trebuie să te supui cuţitului. Ai angină? Treci să-ţi facem un bypass.

În realitate, chirurgii adevăraţi nu au apucături de măcelari, ci se gândesc, întotdeauna, cum se poate evita operaţia.

Am prezentat, aici, pe larg, cazul de la Câmpulung Muscel, al medicului specialist chirurg Mădălin Iordache, care s-a luptat, în pofida resurselor limitate (dar care s-au dovedit mai puţin limitate decât ale spitalelor de categorie net superioară din Bucureşti), să îşi vindece pacientul, evitând intervenţia chirurgicală. Şi a reuşit.

Azi, pacientul său este sănătos, a fost externat şi a povestit, pentru Jurnalul.ro, păţania sa.

Ivan Iosif-Ion este sudor la uzinele Dacia. Are o gospodărie în comuna argeşeană Boteni. „Cu o lună înainte să am probleme, am ridicat nişte lemne în pădure. De acolo cred că mi s-au tras durerile de mijloc. Am ajuns la farmacie să-mi dea ceva, să mă pot mişca. Şi după aia, am început să fiu anemic, obosit tot timpul. Am pus-o şi pe seama faptului că eu lucram în schimbul trei. În dimineaţa aia, am ieşit din schimb şi, când am ajuns acasă, în loc să mă odihnesc, m-am apucat de treabă”.

Urmarea a fost că Ivan aproape a leşinat. A fost dus la spital cu Ambulanţa, având o hemoragie internă (stomacală) din pricina analgezicelor prea puternice eliberate de farmacistă, fără reţetă.

Intră pe mâna medicului Iordache, care ştie foarte bine ce are de făcut. Îşi pune pe picioare pacientul cu medicaţie corespunzătoare (în parte, achitată de familia lui Ivan, din cauza deficitului intraspitalicesc) şi, în pre-ziua Ajunului de Crăciun, îl externează.

În general hemoragiile interne nu recidivează. Din păcate, Ivan Iosif face parte din procentul de 7-8% ghinionişti, aşa că tribulaţiile lui nu aveau să se oprească aici. El susţine că a urmat cu exactitate indicaţiile medicului la externare. Şi, totuşi… „În dimineaţa de 30 decembrie, când mă spălam pe ochi, m-a luat ameţeala. Am vomat sânge. M-am speriat şi m-am întors la spital”.

Şi bine a făcut. De data asta, situaţia era mai gravă, iar şansele de hemostază (oprire a hemoragiei), cu mijloacele de care dispunea spitalul din Câmpulung, se înjumătăţiseră.

De aceea, după stabilizare, s-a încercat transferul pacientului la un spital din Bucureşti care, teoretic, ar fi trebuit să fie mult mai bine dotat. S-a dovedit că situaţia era exact pe dos, astfel că cele mai bune şanse de vindecare fără operaţie erau cele de la faţa locului.

Cum spuneam, graţie eforturilor colectivului medical, Ivan Iosif este în afara pericolului şi azi a părăsit spitalul.

„A fost bine. Domnul doctor m-a ajutat. Şi-a dat interesul”, spune, cu simplitate, Ivan.

L-am întrebat cât l-a costat această aventură. „Nu pot spune exact. Vreo 3-4 milioane prima dată şi cam tot atât acum. Dar nu contează. Sănătatea e mai presus de toate!”. „Dar dacă nu aveaţi banii ăştia?”, insist. „E adevărat, nu ştiu ce făceam. Dar nu cred că domnul doctor m-ar fi lăsat”.

Sursa: http://www.jurnalul.ro

Autor: ROBERT VERESS

4 ianuarie 2012 – 13:47
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

“Nu aştept elogii, nu vreau trofee, nu aştept nimic. Mă bucur că tânăra este bine”

Le-au fost tăiate salariile. Au fost restructuraţi, iar pe parcursul anului 2011, ministrul Igaş a găsit de cuviinţă să-i “testeze” prin cinci întrebări teoretice  chiar şi pe oamenii cu ani grei de experienţă în spate. După care, simplu, i-a dat afară…Nici şeful Poliţiei Române, Liviu Popa, nu s-a lăsat mai prejos în 2011, atunci când a venit vorba să facă declaraţii la adresa unora dintre subordonaţii săi. I-a etichetat simplu: “ba beţivi, ba destui nenorociţi, ba plângăcioşi”.Ieri, în prima zi a lui 2012, un poliţist a dat tuturor- inclusiv superiorilor săi- o lecţie de curaj. S-a aruncat în apele îngheţate ale Someşului pentru a salva de la înec o tânără sinucigaşă.Poliţistul i-a făcut respiraţie gură la gură chiar în apă şi a stat cu fata în braţe 20 de minute, în apa rece, chiar dacă ştia că îşi pune viaţa în pericol. Mecea Marius, în vârstă de 42 de ani, lucrează de 18 ani la Poliţia Municipală Dej. Modest, nu vrea să se facă mare tam-tam pe acest caz, considerând că şi-a făcut doar meseria la care nu ar renunţa niciodată, pentru că, spune el. Asta ştie să facă cel mai bine. Spune clar: “Nu aştept elogii, nu vreau trofee, nu aştept nimic”.

Jurnalul Naţional: Bună ziua şi “La mulţi ani: în 2012! Aţi început anul cu o mare realizare sufletească. Ieri, riscându-va viaţa, aţi salvat de la moartea o tânără care voia să se sinucidă, aruncându-se în apele râului Someş.Ce s-a întâmplat?

MM: Bună ziua. Da, eram de serviciu şi în jurul orei 4.30 am primit o sesizare la apelul de Urgenţă 112  că o tânără  s-a aruncat în râul Someş cu intenţia clară de a se sinucide.Am plecat repede la faţa locului şi în două minute am ajuns acolo. Avantajul a fost că eram şI foarte aproape de locul unde s-a întâmplat incidentul.

Jurnalul Naţional: Ce s-a întâmplat mai departe?

M.M.: În timp ce am intrat pe puntea pietonală care traversează râul Someş din fugă am văzut fata în apă. M-am dezbrăcat rapid, am înotat până la ea, am scos-o cu capul din apă şi i-am făcut repede respiraţie gură la gură. Şi-a revenit, dar eu tot încercam să vorbesc cu ea pentru că voiam  să o ţin conştientă. Am văzut că nu avea forţă să se ţină de mine ca să o scot la mal, aşa că am rămas cu ea în apă 20 de minute, pentru că mi-a fost frică să nu o pierd. Am stat acolo până au venit ajutoarele, echipele de saalvatori şi pompieri. Deci, nu este doar meritul meu, ci şi meritul colegilor mei care m-au ajutat.

Jurnalul Naţional: De când lucraţi în poliţie? Aţi mai avut astfel de intervenţii periculoase? Practic, v-aţi pus în joc propria viaţă..

M.M. Lucrez în poliţie de 18 ani, la Ordine Publică. Da, am mai avut şi alte genuri de intervenţii. Sincer, eu consider că nu mi-am făcut decât datoria. Nu aştept elogii, nu aştept trofee, nu aştept nimic. Sunt mândru de faptul că tânăra e vie, că e bine, că am putut să o salvez.

Jurnalul Naţional: 2011 a fost un an greu  şi pentru poliţistii. Au fost restructurări, tăieri de salarii şi probabil că nu vor veni prea curând vremuri bune. Mai merită să fii poliţist în ziua de astăzi?

M.M: Din păcate, momentan, nu prea este bine pe nicăieri. Bineînţeles că merită. Este meseria mea şi nu o să renunţ la ea niciodată atâta vreme cât pot să o fac bine.

Jurnalul Naţional: Cine v-a felicitat?

M.M:Toată lumea. Colegii, şeful meu, şeful Poliţiei Române.

Jurnalul Naţional: Ce aşteptări aveţi pentru 2012? Ce aţi vrea să se întâmple, ce aţî vrea să se schimbe?

M.M: Mi-aş dori  să se modifice legislaţia, să existe o protecţie mai bună a poliţistilor la evenimentele la care participă. Aţi văzut şi dumneavoastră ce se întâmplă uneori când oamenii legii sunt bătuţi, împuşcaţi, pentru că legea nu are prevederi clare în acest sens.

Sursa: http://www.jurnalul.ro

2 ianuarie 2012 – 13:23

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Şi ea ştie! Mai ştie că are o zestre genetică specială! Interiorul gâtului său studiat demonstrează că sunetele ve­nite de acolo se aşază, iau formă şi intensitate, strunite cu inima de către Angela. Vocea ei este o altă fiinţă! Angela face cu ea ce vrea… Uneori o ţine închisă zile întregi, într-o pauză absolută în care nu scoate nici măcar un… „psstt”…

O protejează, o iubeşte, o alintă, se joacă cu ea şi, atunci când nouă ne este dor, ne-o oferă ca pe un dar divin! Când am cunoscut-o pe Angela, mi-am dat seama că mi s-a făcut un dar! Ce făcusem eu să merit s-o cunosc pe ea, diva mondială? A venit firesc, cu un staff minim, do­rindu-şi doar o stilistă care să-i aranjeze părul. Ne-am îmbrăţişat, ne-am complimentat şi ne-am plăcut! Angela are lipici, e naturală, caldă, vor­băreaţă şi foarte pretenţioasă cu propria imagine.

A ales pentru interviu să poarte culoarea roşie. Nu era însă sigură ce rochie să aleagă dintre cele trei ţinute, aşa că m-a chemat şi m-a pus să aleg. Hmmm… am ales-o pe cea mai scurtă. I-am spus că oamenii au rar ocazia să-i vadă picioarele pe scenă, aşa că măcar la interviu să se întâmple. Angelei îi plac provocările, i-am simţit nerăbdarea. Voia să dăm drumul la interviu, avea chef să vorbească şi să ne cânte „Sanie cu zurgalăi”, o piesă pe care a învăţat-o de la soprana Leontina Ciobanu Văduva. S-a bucurat să-mi fredoneze câteva versuri şi s-a emoţionat cu gândul la săniuţa pe care se urca cu sora sa în copilărie.

Tata era cel care trăgea săniuţa cu fetele sale dragi, dar, din păcate, asta n-o să se mai întâmple oricât şi-ar mai dori tata. De dorul Elenei, sora mai mică a Angelei, care s-a stins din viaţă la 29 de ani, tata s-a retras la o mănăstire la Muntele Athos. E o dorinţă pe care Angela o respectă, deşi ea, fiica, are nevoie de tata. Destinele mari au şi încercări pe măsură… În tot acest timp, Angela adună, atrage, ade­meneşte, obţine atenţia, lumina, sunetul… captează până şi respiraţia celor din jur, pentru că toţi respiră după ritmul impus de ea. Angela are sânge fierbinte de moldoveancă, n-o să uite niciodată cum la internat plângea de foame, n-o să uite că aici în România a trăit prima dragoste şi n-o să uite niciodată să încheie fiecare recital pe care îl are cu o piesă românească. Indiferent pe ce meridian al globului ar cânta!

Sursa: jurnalul http://www.jurnalul.ro ,

7 ianuarie 2012

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
Soprana Ildiko Raimondi, născută la Arad în 1962, a fost desemnată să cânte, în premieră, noul imn naţional al Austriei. “Îmi face o deosebită plăcere să vorbesc despre copilăria mea în România şi despre clasicii din muzica secolului 19”, spune soprano în Die Presse. De curând, ea şi-a lansat noul CD la Opera de Stat din Viena. “In ultima perioadă, mă fascinează componistul ceh  Johann Wenzel Tomashek. Consider că în acest segment există oameni mari şi foarte mari. Tomashek a fost mare, însă n-a beneficiat de PR-ul necesar. Era nevoie de aşa ceva şi în secolul 19, astfel încât după moartea acestuia, manuscrisele şi partiturile sale să fie imprimate. De la sine nu se rezolvă nimic, nici măcar pentru genii”, consideră Raimondi, născută Szabo. 

In luna iulie a anului trecut, Ildiko Raimondi a început repetiţiile şi familiarizarea cu textul noului imn al Austriei intitulat ”Patria marilor fiice si fii”. De la 1 ianuarie 2012, noul imn a devenit lege în ţara lui Mozart. “Noul imn a fost o soluţie rapidă. În Austria s-au schimbat multe în bine şi era normal ca aceste lucruri să fie oglindite într-un nou imn naţional. Încă mai este de lucru şi în Austria, discriminarea este încă un subiect real. La fel ca şi la operă, unde femeile au şanse mai puţine decât bărbaţii. Asta poate deveni şi o problemă psihică, fiindcă vocile feminine se sting mult mai devreme. Un tenor de 60 de ani are încă şanse să joace rolul iubitului. Mie, la 40 de ani, mi s-a spus că doar nu am pretenţia să joc rolul Susannei din Figaro. Mesajul meu este unul simplu: lăsaţi toată lumea să cânte”, explică Raimondi.

Descoperită de un preot!

Copilăria petrecută în România rămâne perioada cea mai frumoasă din viaţa sopranei. “Am crescut la sat, lângă graniţa româno-maghiară. Cel mai bun prieten al meu a fost preotul satului. În fiecare după-amiază mă duceam singură la casa parohială şi cântam. Tatăl meu fiind poliţist, nu prea avea legături cu biserica. De la vârsta de doi ani cântam în grădina casei parohiale. Mama obişnuia să cânte şi m-a îndrumat pe acest drum. M-a învăţat să fiu puternică şi să nu mă tem de nimic De aceea obişnuiam să mai dispar de acasă. Îmi plăcea să mă duc în pădure, când erau furtuni şi să ascult copacii. Am avut pasiuni mai neobişnuite. Profesorii şi-au dat seama repede de potenţialul meu şi s-au asigurat că voi avea parte de cele mai bune condiţii. Pe cât era posibil că eram sub dictatură. Asta nu m-a împiedicat să visez la Callas, Mozart sau la Opera de Stat din Viena”.

Câştigătoare a concursului Hans Gabor Belvedere

Anul 1988 rămâne unul de referinţă în viaţa sopranei. “În ciuda regimului, am aflat chiar de concursul Belvedere. Cum o să fac rost de un paşaport era o enigmă la vremea aceea pentru mine. A urmat căsătoria cu un italian. Aşa am primit numele Raimondi, iar în 1988 eram la Viena şi concuram la concursul Belvedere la secţiunea operetă. Am câştigat concursul şi viaţa mea s-a schimbat complet de atunci. În 1991 am urcat pentru prima dată pe scena Operei de Stat din Viena, iar în 1997 am dobândit şi cetăţenia austriacă. Poate de aceea văd totul într-un context european. Chiar şi după atâţia ani, mi se rupe sufletul când vin acasă şi cineva îmi face cu mâna la graniţa română. Graniţele nu înseamnă doar delimitări teritoriale ţi economice, dar şi mentale. Adevărata putere a Uniunii Europene ar însemna să fim uniţi şi la nivelul capului”, a încheiat Ildiko Raimondi.

Puteti viziona filmul aici

 

Sursa: http://www.jurnalul.ro, Autor: ISTVAN DEAK

 

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva