ROMANIA

Romania on TOP 10

Din vechea pălincie nu a mai rămas decât fântâna cu apă, dar tradiţia preparării ţuicii s-a păstrat neîntreruptă. A fost transmisă şi perfecţionată din generaţie în generaţie.

Acum, faima produselor Zetea a trecut, de mult timp, de hotarele ţării. Cu toate acestea, afacerea a rămas una de familie.

Aşa că ne-am dat silinţa să aflăm măcar câteva dintre ingredientele secrete ale acestei frumoase poveşti. Împreună cu prietenii de la PrăvăliaDeAcasă am stat de vorbă cu Silviu Zetea, cel care duce mai departe tradiţia familiei şi conduce atelierele Zetea.

Cum au ajuns produsele Zetea să fie cunoscute în străinătate?

Ţuica şi pălinca noastră au fost alese să reprezinte România, în calitate de băuturi tradiţionale româneşti, la târgurile şi expoziţiile organizate în străinătate.

De exemplu, pot să amintesc aici Târgul Internaţional de Turism de la Berlin (ITB Berlin), unul dintre cele mai importante evenimente de turism din lume. Acolo, am prezentat Ţuica Zetea de Transilvania şi Pălinca de Ardeal Zetea, alături de alte băuturi marca Zetea. Am primit reacţii foarte bune de la toţi cei care ne-au vizitat standul.

În plus, am participat la numeroase concursuri internaţionale. Cel mai important de menţionat este Concursul Mondial de la Bruxelles. Am şi obţinut Medalia de argint (2001), distincţie care ne onorează şi certifică deopotrivă calitatea aparte a băuturilor noastre.

Ce alte produse reprezentative pentru România sunt prezentate la astfel de târguri din străinătate?

Bineînţeles, sunt nelipsite produsele alimentare cu specific tradiţional (mămăliguţă, brânzeturi, pastramă, cărnaţi şi pâine de casă), dar şi obiectele lucrate din ceramică decorativă. De cele mai multe ori, prezentările de produse sunt completate cu simpozioane, respectiv seri de muzică şi poezie românească.

Am auzit vorbindu-se despre “Ţuica diplomaţilor”, cum s-a ales Ţuica Zetea cu acest renume?

Sunt mai multe motive care au făcut să primim acestă “etichetă”.

Pentru început, produsele noastre au fost prezentate în cadrul Parlamentului European. Apoi, sunt prezente în diverse misiuni diplomatice şi sunt folosite, cu precădere, ca produse de protocol reprezentative pentru România.

Zetea apare chiar şi în anexele tratatului de aderare al României la U.E., la secţiunea de produse tradiţionale româneşti din categoria băuturilor fiind în fruntea listei, încă un motiv de mândrie pentru noi.

Trebuie, de asemenea, să ştiţi că la atelierele noastre din Medieşu Aurit, Satu Mare, ne bucurăm de vizita a numeroşi ambasadori străini, doritori să deguste ţuică tradiţională românească.

Ce calităţi deosebite ale produselor Zetea le fac atât de apreciate în ţară, dar şi peste hotare?

Îmi place să spun că produsele Zetea încântă ochiul, ung trupul şi fac sufletul fericit. Eleganţa prezentării, fineţea produsului data de metoda unică de obţinere şi amprenta proprie, discretă a fiecărei băuturi sunt elemente cheie, care fac ca produsele să fie atât de îndrăgite.

Descrieţi-ne pe scurt metoda de preparare şi cum a fost aceasta perfecţionată în timp?

De exemplu, în cazul Ţuicii Zetea, fructele sunt lăsate la macerat, sunt triplu distilate, apoi produsul este filtrat şi în final depozitat în condiţii speciale în vederea maturării.

Bineînţeles, am armonizat procedeul arhaic de obţinere a ţuicii cu normele europene din domeniu, dar am păstrat caracterul tradiţional al preparării şi l-am îmbunătăţit, introducând a treia distilare, la cazane cu foc direct. Aici, controlul rectificărilor se face după o metodă proprie, secretă şi perfecţionată în timp.

În prezent aveţi trei sortimente principale: Ţuica Zetea de Transilvania, Pălinca de Ardeal şi Pălinca Crai Nou. Care sunt planurile de viitor?

Pe lângă produsele menţionate, mai avem şi câteva preparate specifice. Mă refer la Pălinca de pere, care face parte dintr-o ediţie limitată, de colecţie sau Pălinca Zetea, produsă special pentru Japonia.

Urmează să lansăm, în viitorul apropiat, Vinarsul Zetea (similar cu un brandy) şi lucrăm, în paralel, la un lichior de prune, pe baza de concentrat din prune şi miere de albine.

Plănuim şi să extindem gama de produse exclusiviste şi de colecţie, deci pregătim o mulţime de noutăţi pentru anul 2012.

Multumim.

Autor: Florin Ghinda

Sursa Interviurile RomaniaPozitiva

Un designer francez, cu viziune, le-a transformat arta in obiecte vestimentare spectaculoase, cu care spera sa atraga atentia marilor creatori de moda ai lumii cu care a colaborat in trecut.

A fost nevoie de un strain sa ne arate noua, tuturor, ca avem o comoara pe care refuzam sa o exploatam.

Intr-un alt colt de tara, in Bucovina, in curtea casei, sotii Nicolica lucreaza de zor. Francezul le-a cerut cojoace brodate cu margele.

Sunt casatoriti de 62 de ani. Singuri au invatat sa brodeze pe piele si toata viata au trait din asta. Le vand cu 25 – 30 de milioane de lei, iar in ultimii ani clienti le-au fost romanii plecati la munca in strainatate, care de sarbatori se intorc la traditii.

Cojoacele lor au fost trimise cateva luni mai tarziu la Bucuresti si pregatite pentru a fi aratate lumii intregi. In cautare de arta romaneasca, Phillipe a apelat la Eva Thanhofer, ale carei maini tricoteaza rochii sau pulovere. Ei i-a cerut sa-I faca o piesa pretioasa din casmir.

Piesele de rezistenta ale colectiei au plecat insa din casa Virginiei Linul, pe care Phillipe a cunoscut-o intr-un sat din Bistrita. Nu i-ar fi trecut Virginiei Linul niciodata prin cap ca broderiile ei cu milioane de margele pot sa nasca o vesta de toreador. Si nici toreadorilor ca ar putea imbraca ceva ca la noi, la Bistrita.

Virginia si-a transformat casa intr-un muzeu al portului popular si a facut din dragostea ei o afacere. Pentru ea muncesc astazi mai multe femei din sat, care vin zilnic la poarta ei si cer de lucru.

In magazinul ei, un costum popular se vinde cu cateva milioane de lei, iar un brau brodat cu flori colorate costa 60 de lei. Clentii ei sunt mai ales membrii ansamblurilor populare.

Mireasa colectiei a fost imbracata cu fetele de masa Reghina Ditiu, din Valenii Socutei, Maramures.

Si-a imaginat o rochie de mireasa, facuta din mai multe fete de masa, inspirat de imaginea regasita intr-un album de arta la Paris.

Dupa tot ce-a trait in ultimele luni, Phillipe spune ca are planuri mari cu Romania. Cu oamenii ei, cu arta populara, cu istoria noastra.

Si-i imagineaza pe Karl Lagerfeld, Jean Paul Gaultier si pe altii care dau tonul in moda, privind spre arta romaneasca, pentru ca mai apoi sa foloseasca in colectiile lor mainile de aur ale mestesugarilor nostri. Iar tinerii sa fie astfel incurajati sa duca aceasta arta mai departe.

A fost nevoie de un strain care sa ne arate ca, in felul nostru, noi romanii suntem speciali. Ca avem traditii si mestesugari unici poate in Europa.

Lena, Ecaterina, Anca, Irina, Constantina, Alina. Sunt numele date de francez pieselor din colectie, nume romanesti, de defilat cu ele pe marile podiumuri ale lumii. Si odata cu ele mana mestesugrarii nostri: taran si manechina, traditie si moda, valoare romaneasca scoasa in lume.

Sursa: protv

Foto: canada.com

Anthony Popa Urria

Are 2 ani și 9 luni, abia a ieșit din scutece, dar a fost acceptat în Mensa. Este vorba despre Anthony Popa Urria, un copil canadian de origine română, care are un iq de 154, aproape cât cel al lui Albert Einstein sau Stephen Hawking.

Copilul vorbește trei limbi străine: engleza, spaniola, și româna, poate citi cărți, își poate scrie numele și alte cuvinte și poate rezolva puzzle-uri complicate.

Mai mult, familia declară că memoria copilului este absolut incredibilă și că a reușit să rețină deja aproape toate capitalele lumii.

Mama și bunica acestuia spun ca și-au dat seama că Anthony era un copil ceva mai special încă din primele luni de viață: “Era foarte curios, foarte atent la discuțiile adulților”, spune bunica Felicia.

Inteligența bebelușului a început însă să devină evidentă la șase luni, când, deși încă nu forma propoziții sau fraze, recunoștea toate literele alfabetului.

În luna februarie a acestui an, părinții lui Anthony Popa au decis să-i testeze coeficientul de inteligență, mergând la un specialist Mensa din Londra, Joan Freeman, potrivit site-ului canada.com

“Am vrut să fie examinat, să aibă mai multe oportunități”, a declarat Laura, mama băiatului. “Știam că e deștept, am vrut să știu cât e de deștept în comparație cu alți copii”.

În urma examinării, s-a stabilit că IQ-ul copilului este de 154, asta în condițiile în care media IQ-ului unui adult este de 100, iar a unui individ considerat inteligent este de 130. Imediat dupa aceea, Mensa Canada a decis să îl accepte pe micuț în organizație.

Autor: Dorina Călin |

Sursa: Adevarul

Cu o experienţă de peste 20 de ani în şah, la cei 26 de ani Alina „s-a jucat” cu cele mai importante Turnee de şah din lume, fiind Campioană Mondială (sub 10 ani) în Sao Laurenco, Brazilia, Campioană Europeană (sub 18 ani) în Peniscola, Spania, Campioană la Women Chess Balkan, Istanbul, Turcia. Primeşte de asemenea distincţiile Fair-Play în 2002 pentru întreaga activitate, Woman International Grandmaster în 2005, 12 titluri de Campioană Naţională, Cel mai bun jucător român de şah în 2002. Între turneele de şah, Alina este şi antrenoare pentru tineri jucători din Africa de Sud şi Canada.

Ai absolvit Facultatea de Psihologie la Iaşi. În ce măsură pregătirea profesională şi pasiunea pentru şah dau rezultate şi dincolo de tabla de şah?

Atât psihologia cât şi şahul sunt parte din mine, m-au pasionat dintotdeauna şi oricât am încercat, nu am „reuşit” să le dau deoparte şi să îmbrăţişez o altă carieră. Pentru mulţi oameni, a juca şah pare a fi o utopie, un joc, o preocupare fără cap şi fără coadă, care cu siguranţă nu aduce banii necesari unui trai decent. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu privită ciudat (în sensul bun!) şi cu insistenţă atunci când îmi dezvăluiam activitatea: şahistă profesionistă. Sinceră să fiu, şi eu aş fi făcut la fel, daca nu aş fi practicat acest sport de mai bine de 20 de ani. Dar după atâţia ani de muncă investită, zi de zi, acest stil de viaţă, mereu pe drumuri, între avioane, autobuze, trenuri şi cu bagajul pregătit în faţa uşii, mereu pe picior de plecare – mi se pare absolut normal. Viaţa pe care o duc nu este una extrem de neobişnuita, ci pur şi simplu diferită.

Nu aş vrea să exagerez, folosind cuvinte prea mari pentru ceea ce fac, dar cred că aş putea spune că şahul este viaţa mea. Şi totuşi…viaţa mea nu este şahul. Oricât de frumoasă şi plină de neprevăzut ar fi cariera de şahist, personal nu ma pot mulţumi numai cu atât. Nu-mi doresc unilateralitate, m-aş plictisi îngrozitor. Acesta nu este insa singurul motiv pentru care m-am hotărât să urmez Facultatea de Psihologie, o facultate la care am visat mereu, încă de când eram (şi încă sunt) complet absorbită de cărţile scriitorilor ruşi, care surprind atât de bine adâncurile fiinţei umane.

Nu pot să uit prima „lecţie” pe care am primit-o pe băncile facultăţii: „De ce vă aflaţi voi aici?! Cu siguranţă pentru a vă rezolva una sau mai multe din multiplele probleme cu care vă confruntaţi!”…remarcă foarte aproape de adevăr de altfel. Şi eu mă lupt cu adversarii la tabla de şah, mă „chinui” în antrenamentele zilnice, mă străduiesc din răsputeri să nu mă las doborâtă de insomniile care mă încolţesc uneori în timpul turneelor, când creierul nu vrea să se oprească din calcule. Cu alte cuvinte, facultatea de psihologie este cum nu se poate mai binevenită, nu numai pentru a-mi oferi un punct de sprijin la nevoie, ci mai ales pentru a ajunge să câştig bătălia cea mai mare: cu mine însămi, adversarii sunt mai uşor de înfrânt.

Prin urmare, şahul şi psihologia merg mână în mână, îmi sunt prieteni devotaţi şi dau rezultatul pe care mi l-am dorit şi urmărit dintotdeauna: să mă simt împlinită ca om.

Citește tot interviul aici.

Proiectul “Voci pentru România” este lansat de GRASP (Global Romanian Society of Young Professionals). Scopul proiectului este de a aduce în atenţia publicului români care au excelat în domenii diverse şi care pot reprezenta un reper concret pentru societatea română contemporană şi, mai ales, pentru tinerii români în orientarea lor spre o bună dezvoltare profesională.

Una dintre ele este „Guided Bucharest”, un tur turistic prin centrul Bucureştiului sub îndrumarea unui ghid simpatic, care povesteşte cu drag despre clădirile capitalei şi evenimentele care au marcat dezvoltarea sa.

Turul este în limba engleză şi se adresează turiştilor străini, dar şi românilor care vor să afle mai multe despre Bucureşti şi să treacă peste prejudecata atât de răspândită că este un oraş trist, fără personalitate. De fapt, fiecare loc are o poveste de spus, iar cu cât afli mai multe despre capitală, cu atât înţelegi mai bine situaţia sa actuală şi te ataşezi de casele sale pestriţe, de statuile şi monumentele ciudate, de parcuri şi pieţe.

Pe străzile bătute de atâtea ori, de data asta m-am simţit ca un adevărat turist : ). Recunosc că nu mă aşteptam ca interesul străinilor să fie atât de mare: peste 20 de persoane din Australia, Spania, Bulgaria, Marea Britanie etc au făcut parte din grup când am participat şi eu, iar din ceea ce am citit pe Trip Advisor, este un tur foarte apreciat de călători din toate colţurile lumii.

„Guided Bucharest” este mai multe decât o lecţie de istorie, este o apropiere de sufletul Bucureştiului, de problemele şi de frumuseţile sale deopotrivă. Pentru că, în pofida aparenţelor, capitala are multe de oferit. Turul include obiective ca Palatul Parlamentului, Hanul lui Manuc, Centrul Vechi, Biserica Stavropoleos, Banca Naţională, Calea Victoriei, Palatul Telefoanelor, Ateneul Român, Piaţa Revoluţiei şi altele.

Informaţiile sunt prezentate într-o manieră plăcută, naturală, presărate cu poveşti şi legende, de la Vlad Ţepeş şi Bucureştiul medieval, până la anii comunismului şi Revoluţia din 1989. Perspectiva este realistă, fără a ascunde faptele mai puţin plăcute ale istoriei capitalei, ci acceptându-le ca atare şi evocând semnificaţia lor. În plus, turul are şi alte avantaje practice: are loc în fiecare zi, nu există o taxă de participare standard şi nu este nevoie de rezervare sau de o înscriere prealabilă.

Recomand cu drag această plimbare, chiar şi bucureştenilor, care sunt sigură că vor afla o grămadă de informaţii noi de care nu aveau habar, despre clădiri pe lângă care trec zilnic, dar pe care nu le cunosc.

Iniţiativa „Guided Bucharest – Free City Tours” face parte din reţeaua United Europe Free Tours, care îşi propune să le prezinte turiştilor istoria şi cultura oraşelor din Europa, într-un mod prietenos şi interactiv. Tururi de acest gen se mai organizează în Praga, Budapesta, Berlin, Sofia, Kiev, Ljubjana, Bratislava. În România, şi Braşovul beneficiază de un tur ghidat. Aici aflaţi mai multe despre el.

——-

Informaţii despre „Guided Bucharest”

Cost: Gratuit. Puteţi lăsa un bacşiş la sfârşit

Punct de plecare: Parcul din Piaţa Unirii, la ceas (lângă fântână). Ghidul poartă un tricou portocaliu

Program: În fiecare zi, de la ora 18:00. Turul durează aproximativ 2 ore.

——-

Pentru mai multe detalii:

Web: guided-bucharest.com

Facebook: Guided Bucharest – Free City Tours

Trip Advisor:Guided Bucharest

Autor: Andra Calen

Sursa: Romania pozitiva

OTETUL

Foarte util si ….,ieftin!!

1. Distruge buruienile din grădină
Aplicat cu atenţie pentru a nu distruge culturile folositoare, oţetul poate fi folosit pentru “arderea” buruienilor nedorite din grădine, acidul acestuia fiind deosebit de eficient pentru această sarcină.
2. Îndepărtează mătreaţa Aplicat după spălare, în combinaţie de o cană de oţet la două căni de apă caldă, oţetul îndepărtează până la sută la sută (vorba reclamei) mătreaţa. Atenţie la scapul sensibil deoarece poate provoca arsuri.
3. Curăţă lentilele ochelarilor
Pentru a îndepărat urmele grase de pe lentilele ochelarilor, puneţi câte o picătură pe fiecare lentilă şi ştergeţi-le cu o cârpă curată.
4. Îndepărtează petele de deodorant Una dintre cele mai frecvente probleme în folosirea deodorantelor solide (roll-on) constă în apariţia pe haine, în special cele de culoare închisă, a petelor “de deodorant”. Din fericire aceste pete se pot îndepărta prin spălarea manuală cu apă, detergent şi oţet.
5. Îndepărtează negii Se amestecă oțet din mere cu glicerină pentru a obține o lotiune ce aplicată zilnic pe negi duce la dispariția acestora.
6. Hidratează pielea Oțetul ajută la hidratarea pielii; adăugați 2 linguri de oțet în apa din cadă și veți vedea diferența.
7. Reduce durerile din gât Gargara cu oțet reduce semnificativ durerile de gât. Se pun două lingurițe de oțet într-un pahar cu apă și se face gargară 1 minut, apoi se înghite apa. Dacă durerea  persistă, se repetă gargara de mai multe ori.
8. Tratează arsurile solare Dacă rămâneți fără cremă de protecție solară, puteți folosi
otețul ca soluție alternativă pentru tratarea arsurilor pielii.
Aplicați oțet pe zonele pielii afectate de arsuri solari și frecați ușor. Roșeața se va diminua, la fel și senzația de mâncărime. Evident, cremele sunt mult mai eficiente; folosiți oțetul doar în caz de urgență.
9. Curătă masina Oțetul nu este atât de gros ca loțiunea de lustruire pentru mașini, dar aciditatea și consistența sa curăță foarte eficient praful și murdăria întărită. Aplicați oțet din abundență pe o lavetă și frecați bine. Mașina va arată mai frumoasă și lucioasă ca niciodată.
10. Reduce sughitul Unii oameni scapă de sughiț cu un simplu pahar cu apă în timp ce alții trebuie speriați bine. O altă soluție este oțetul. Înghițiți o lingură de oțet și adio sughiț.
11. Împrospătează legumele Dacă aveți legume cu părți mai ofilite și trecute, dar pierdeți foarte mult prin tăiere, pregătiți o soluție din apă și oțet și spălați legumele bine.
12. Îndepărtează petele de transpiratie Nu e de glumit cu petele de transpirație. Sunt inestetice și foarte neplăcute, mai ales pe hainele favorite. Cu o soluție ce conține o parte de oțet la 3 părți de apă, petele se curăță foarte bine.
13. Alungă furnicile Furnicilor nu le place oțetul deloc. De aceea, dacă puneți picături de oțet bine plasate pe pragul ușilor sau pe coridoarele de acces în casă, cu siguranță furnicile vă vor ocoli.
14. Pregăteste solul Există unele plante ce preferă solul acid care le ajută să aibă flori mai frumoase. Turnați câteva picături în ghiveciul respectiv. Atenție: studiați cu atenție ce sol preferă planta înainte de a turna oțetul.
15. Curătă unghiile Pentru fumători, oțetul poate fi folosit la îndepărtarea petelor de tutun de pe unghii. Aplicați câteva picături de oțet pe unghii și frecați bine cu o bucată de vată sau tifon. Petele vor deveni din ce în ce mai estompate.
16. Curăță proteza Cu toții ne dorim o dantură frumoasă, curată și fără bacterii nocive, nu-i așa? Acidul din oțet ucide multe din bacterii prin simpla atingere. Țineți proteza în apă cu oțet cât nu o folosiți
17. Curătă ustensilele De asemenea, dorim ca ustensilele din bucătărie să fie curate. Curățate cu oțet, vor fi curate și dezinfectate. Turnați câteva picături de oțet pe furculițe, linguri, alte ustensile înainte de a le spăla.
18. Îndepărtează mirosurile din borcanele folosite Dacă refolosiți borcanele, fie pentru că sunt încăpătoare, fie pentru că vă place modelul, puteți scăpa de mirosurile date de ce a fost înainte în ele dacă frecați bine borcanul cu oțet. Lasați oțetul să acționeze  puțin, apoi spălați cu detergent de vase și clătiți cu apă din abundență.
19. Curătă mobila Mobila veche, în special cea de metal, își poate recăpăta frumusețea și luciul de odinioară curațată cu o soluție ce conține oțet și ulei de măsline.
20. Îndepărtează petele de pe covoare Oțetul e aspirina celor care nu reușesc să scoată petele din covoare, în special din cele deosebite. Turnați oțet pe pată și frecați cu o cârpă curată până dispar.
21. Îndepărtează grăsimea Când trebuie să spălați o tigaie în care grăsimea s-a învechit și doriți să economisiți din timp, turnați oțet peste grăsime și frecați un pic.
Grăsimea se va lua mai ușor de pe tigaie.
22. Dă luciu pielii Dacă doriți să redați strălucirea articolelor din piele, curățați-le cu o
soluție din oțet și ulei de in.
23. Improspătează aerul Fie că e vorba de frigiderul care absoarbe mirosurile din alimente, fie că e vorba de camerele din casă ce au un miros stătut, puteți folosi
oțetul ca “deodorant” de cameră. Dacă adăugați în oțet ierburi aromate, obțineți un aer proaspăt, fără mirosuri neplăcute. Pentru frigider, turnați câteva linguri de oțet în apa cu care spălați frigiderul pentru a înlătura mirosurile.
24. Ajută la curătarea pestilor de solzi Dacă doriți ca solzii să se ia mai ușor când
curâțați peștele, frecați peștele cu oțet cu câteva minute înaite.
Oțetul va acționa ca un lubrifiant, iar solzii se vor desprinde mai usor.

Bruno Mazzoni, preşedintele Asociaţiei italiene de românistică, unul dintre cei mai cunoscuţi profesori de limba şi literatura română din Italia, decan al Facultăţii de Limbi Străine din cadrul Universităţii din Pisa, consideră, în consonanţă cu unii lingvişti din secolul trecut, că limba română constituie un al patrulea picior al unei mese care este Romanica.

Mazzoni, traducătorul lui Mircea Cărtărescu şi al Anei Blandiana în limba italiană vorbeşte despre originalitatea literaturii celor doi scriitori, ca şi despre circulaţia literaturii române în Italia, subliniind că, în ultimul timp, graţie programelor de traducere iniţiate de ICR, tot mai mulţi traducători italieni sunt interesaţi de acest aspect.

AGERPRES: Stimate domnule profesor Bruno Mazzoni cum v-aţi apropiat de limba şi literatura română?

Bruno Mazzoni: Într-o altă viaţă, atunci când eram student, profesorul meu de filologie romanică m-a împins ca să mă ocup şi de română fiindcă, pe gustul lui, care făcuse studiile în Germania, o greşeală în Academia Italiană era că aproape nimeni nu se ocupa de limba şi de literatura română. El era de părere, după cum spuneau lingviştii din secolul trecut, că limba română este un al patrulea picior al unei mese care este Romanica, deci limbile romanice. Ori, obligatoriu, o masă nu poate sta în picioare cu doar trei picioare.

AGERPRES: Sunteţi cunoscut, cel puţin pentru noi românii, ca traducătorul lui Mircea Cărtărescu şi al Anei Blandiana în limba italiană. De ce v-aţi oprit tocmai la ei?

Bruno Mazzoni: Eu nu m-am ocupat de traducere, dar când, la un moment dat, mi-am dat seama că şi asta este o sarcină care îmi revine din punct de vedere universitar, atunci m-am gândit la autori care să aibă o bibliografie bogată în timp şi după genuri literare. Ei erau din generaţii diferite, dar care au însemnat fiecare o modificare faţă de şabloanele literare din timpul lui. Bineînţeles, Blandiana faţă de anii ’60 şi cu tot ce se întâmpla în realismul socialist şi, cu aproape 20 de ani mai târziu, optzeciştii care au însemnat o ruptură faţă de o literatură oficială, deja clasicizată şi care ţinea de o dimensiune justificată.

AGERPRES: V-aş întreba dle profesor prin ce se distinge scriitura celor doi scriitori?

Bruno Mazzoni: Bineînţeles că fiecare are stilul lui. Dacă Blandiana, mai ales ca poetă, tinde spre poezia lirică, blagiană, Mircea are o componentă jucăuşă pe undeva…

AGERPRES: Pentru că aţi pomenit de Blaga, românii consideră că autorul ‘Poemelor luminii!’ şi al ‘Eonului dogmatic’ ar fi trebuit să ia premiul Nobel. Poate Cărtărescu?

Bruno Mazzoni: Mi-e teamă că trebuie să mai aşteptaţi după ce l-a luat Herta Muller, care, chiar dacă nu este de limba română, vine din spaţiul românesc. Deci, mai trebuie să aşteptaţi un pic.

AGERPRES: Cum se vede literatura română din Italia? Sunt interesate editurile italiene de scriitorii români?

Bruno Mazzoni: În ultimul timp, datorită programelor de finanţare ale Institutului Cultural Român sunt foarte multe edituri care s-au apropiat de literatura română şi sunt interesate de valorile autentice ale ei. Eu sper să fie edituri interesate de valorile autentice din literatura pe care o promovează şi important este să ajungă pe piaţă, în librării, printr-o promovare mai bună, faţă de ceea ce se poate obţine de editurile mai mici care nu au, probabil, încă atâta penetrare în mediul librarilor. Dar sunt oricum edituri serioase care au introdus, de cel puţin zece ani, o serie de scriitori care au fost recunoscuţi ca valori adevărate.

AGERPRES: Puteţi să ne daţi câteva nume?

Bruno Manzzoni: Bineînţeles, Ana Blandiana şi Mircea Cărtărescu şi autorul de limbă română cel mai cunoscut acum la noi este Norman Manea, foarte bine promovat de Editura Il Stagiatore. Eu tocmai acum am tipărit Max Blecher, care merita de mult să fie tradus şi mai sunt încă cel puţin zece edituri care îşi fac serios treaba.

AGERPRES: N-aţi pomenit nimic de public. Să înţeleg că până la cititorul italian care cumpără o carte de pe raftul librăriilor mai e ceva drum?

Bruno Mazzoni: Aşa este. Din păcate mai trebuie să aşteptăm. De clasicii voştri Cioran, Ionescu şi Eliade nu s-a auzit, dar, repet, trebuie să mai aşteptăm puţin, pentru că lucrurile se mişcă.

AGERPRES: Mircea Cărtărescu nu a vrut să deconspire subiectul cărţii la care scrie acum. Dumneavoastră la ce lucraţi?

Bruno Manzzoni: Eu am două proiecte culturale, nu ştiu dacă merită să le spun: o poetă de limba română, bineînţeles, şi un scriitor care a scris o carte despre Carravaggio.

Sursa : Financiarul