Foto: (c) globi.ro
Stat situat în Africa de Vest, având ca vecini Marocul și Algeria la Nord și Nord-Vest, Senegalul la Sud, Mali în Est și Oceanul Atlantic la Vest.

Foto: (c) turistik.ro

Imaginea clasică a naturii Mauritaniei o constituie dunele de nisip, mai mult sau mai puțin fixate, orientate de vânturile fierbinți și puternice. De altfel țara poate fi numită Sahara atlantică, pe teritoriul ei având loc întâlnirea deșertului cu oceanul. Cea mai mare parte a teritoriului are un relief de câmpie, dominat/întrerupt de unele podișuri (alt. max. Kediet Ijill 915 m), între care Adrar (în Nord), Adafer (în centru), Assaba (în Sud).

Clima este tropicală, extrem de aridă (5-10 mm/an), cu excepția treimii sudice, singura zonă ce poate înfrunta deșertificarea, unde, în lungul fluviului Senegal, precipitațiile pot ajunge la 600 mm/an. Vegetația ierboasă, discontinuă în Sahara, este dominată în Sahel (stepa) și în extremul Sud (savana cu pâlcuri de arbori tropicali). Fauna este adaptată uscăciunii excesive sau ierburilor de savană; în regiunea litorală se află Parcul Național Banc d’Arguin, cea mai importantă zonă de iernat din Africa pentru păsările migratoare (circa 1 mil. de exemplare). Zone naturale ocrotite incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO: Parcul Național Banc d’Arguin.

Limba oficială: Araba. Capitala: Nouakchott. Alte orașe principalele: Nouadhibou, Rosso, Zouerate, Atar, Kiffa.

Foto: (c) turistik.ro

Foto: (c) turistik.ro

Potrivit informațiilor MAE, în secolul 11, berberii din regiunea Adrar (Mauritania de astăzi) au jucat un rol decisiv în fondarea dinastiei Almoravide din Maroc, cu capitala la Marrakesh, care controla întreg teritoriul dintre Spania și Senegal. În timpul dinastiei Almoravide, islamul este adoptat de majoritatea populației din Mauritania de astăzi. Între secolele 11-14, Mauritania a fost spațiu de contact între Sultanatul Maroc și Imperiile Ghana, Mali și Songhai (africane). Începând cu secolul 15, tribul arab Bni Hassani, provenit din Egipt, se stabilește în nordul Mauritaniei, fapt cu urmări majore în procesele de arabizare (dialectul arab hassani) și asimilare a islamului.

În 1902, Mauritania devine ”protectorat” francez, iar din 1920 ”colonie” a Franței. Rezistența armată împotriva colonialismului a durat până în 1934. În 1960, urmare a unor acorduri negociate cu Franța, Mauritania accede în mod pașnic la independența de stat. Între 1960 și 1978, președintele Moktar Ould Daddah a condus țara în mod autoritar, în regim de partid unic (Partidul Poporului Mauritanian). În 1978 a avut loc o lovitură de stat militară, urmată de o alta în 1984. Între 1978-1992, Mauritania a fost guvernată de militari. În 1992 țara a adoptat regimul multi-partit și a organizat primele alegeri libere. Alegeri libere s-au mai organizat în 1994, 2001 și 2003. În 2005 a avut loc o altă lovitură de stat militară, dar regimul multi-partit a fost menținut. Situația a rămas identică după ultima lovitură de stat militară, cea din 2008, care a consacrat accederea la putere a generalului Mohamed Ould Abdelaziz.

Mauritania este membră a ONU (1961), Uniunii Africane (1963), Uniunii Maghrebului Arab și Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF).

Religia: Musulmani suniți de rit malekit (aproape 100% dintre localnici). Prin Constituție islamul este religie de stat. Constituția mai prevede că doar un musulman poate fi cetățean. Străinii beneficiază de libertatea de cult, în măsura în care există lăcașuri ale cultului respectiv (sunt doar câteva biserici catolice, în principalele orașe). Prozelitismul religios este interzis prin lege, iar legea prevede pedeapsa capitală pentru un musulman care renunță la credința islamică. Confreriile religioase (musulmane) joacă un rol social foarte important.

Forma de guvernământ: Republică prezidențială. Șeful statului este Mohamed Ould Abedelaziz (5 august 2009). Președintele este ales prin vot popular pentru o perioadă de cinci ani. Ultimele alegeri au avut loc în 2014. Premier: Yahya Ould Hademine (20 august 2014). Legislativul: Bicameral, Senat (56 de locuri) și Adunarea Națională (146 locuri). Mandatele senatorilor sunt de 6 ani, iar cele ale deputaților de 5 ani. Ultimele alegeri pentru Senat au avut loc în 2009 iar pentru Adunarea Națională în noiembrie 2013 (primul tur) și decembrie 2013 (al doilea tur).

Economia: Mauritania dispune de importante resurse ale subsolului. Este un mare exportator de minereu de fier, sector care contribuie cu 39% din încasările totale din exporturi.

Începând cu 2006, au fost descoperite în Mauritania zăcăminte de țiței, atât pe continent cât și off-shore, țara fiind în prezent un exportator minor de petrol. Obiectivul autorităților este să atingă o producție de 100.000 barili / zi, la rezerve totale estimate de circa 1 miliard de barili. Tot recent au fost descoperite și zăcăminte aurifere (estimându-se o producție de cca. 5670 tone în viitorii 8 ani) și de diamante, acestea adăugându-se altor zăcăminte de fosfați si cupru.

Un alt sector important al economiei îl reprezintă pescuitul, coastele atlantice mauritaniene fiind printre cele mai bogate zone piscicole din lume. Din acest sector, exploatat în principal de flotele de pescuit ale țărilor Uniunii Europene, se atrag cca. 57 % din rețeta anuală de export. Un alt domeniu de interes este creșterea animalelor, țara deținând un șeptel de peste 17 milioane de bovine-ovine-caprine, mare parte exportându-se ca animale vii.

Secetele prelungite și repetate din anii 1970 și 1980 au afectat grav economia țării și au întârziat procesele de dezvoltare și modernizare.

Infrastructura de bază include 2500 km de șosele asfaltate, 2 porturi cu ape adânci (Nouakchott și Nouadhibou), 700 km de cale ferată (în principal cu utilizare industrială, între portul mineralier Nouadhibou și exploatarea minieră de fier de la Zouerate) și 3 aeroporturi internaționale.

Principalele atracții turistice: capitala Nouakchott ce păstrează stilul arhitectural tradițional berber; moscheea Plage du Wharf, piața africană și piața de cămile, centrul de artizanat, Casa Culturii și fabrica de covoare; Parcul Național Banc d’Arguin, un spațiu vast de insule și zone de coastă aflate pe coasta deșertică a Atlanticului, unul dintre cele mai mari sanctuare de păsări din lume și un loc aflat pe lista de patrimoniu mondial UNESCO. Pe insulă există și câteva situri arheologice; Adrar, un masiv spectaculos cu un platou în culori de roz și maro, decorat cu dune de nisip și intersectat de canioane adânci ce adăpostesc crânguri de palmieri.

Pasionații de drumeții pot face o excursie prin pasul montan Homogjar spre Chinguetti, un oraș islamic sfânt întemeiat în secolul XIII cu o moschee medievală și o librărie ce adăpostește manuscrise antice. De asemenea, pot face un tur al regiunilor Affole și Assaba, la sud și sud-est de Tagant, via Kiffa, Tamchakett și Ayoun el Atrous, spre platoul sălbatic El Agher. Siturile arheologice interesante includ Koumbi Saleh, fosta capitală a imperiului Ghana, la 70 km de Timbedra.

În ceea ce privește gastronomia, prânzul este masa principală în Mauritania, iar în zonele rurale se servește o tocană condimentată din pește și legume cu orez. Alt fel culinar pentru prânz este orez picant cu tishtar, sau bucățele mici de carne uscată. La cină se servește de obicei couscous, constând din griș stropit cu ulei și apă, apoi făcut boabe mici. Acestea se pot amesteca cu diverse feluri de sos. În unele regiuni, couscous se numește lachiri. O băutură dulce preferată este zrig, o băutura rece din lapte de capră, apă și zahăr. În pofida căldurii deșertului, ceaiul este o băutură populară pe tot teritoriul.

AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) turistik.ro

Situată în sudul Europei, Albania se învecinează cu Muntenegru la nord-vest, cu Serbia la nord-est, cu Macedonia la est și cu Grecia la sud-est, Marea Adriatică și Marea Ionică la vest. Granițele sale însumează 720 km.

Albania are un relief predominant muntos (85 % din teritoriu). Există, în funcție de relief, cinci regiuni naturale: Alpii Albanezi (în nord, cu altitudini de 2.000-2.600 m), împăduriți și fragmentați de văile râului Drini (281 km), și ale afluenților săi; Munții Albaniei Centrale (vârful Korabi — 2.751 m), care coboară în trepte spre zona de munți joși Ceremeniki (în vest) și sunt traversați de râurile Mati (97 km) și Skhumbin (146 km); Depresiunea Korce (sud-est), pe valea râului Devolli, regiune joasă, bine populată, cu întinse terenuri agricole; Epirul Albanez (sud-vest), cu altitudini ce nu depășesc 2.000 m și o serie de depresiuni pe văile râurilor Vjosa și Drino; câmpia litorală (lățime maximă de 60 km), colinară în partea de nord, joasă și mlăștinoasă în centru (Myzeqe) și îngustă în sud, unde munții ajung până aproape de țărm.

Lacul Shkodra (368 kmp) este cel mai mare din Peninsula Balcanică și se află, în nord, la granița cu Serbia și Grecia, lacul Ohrid este cel mai adânc lac din Balcani (695 m adâncime) și este situat la granița dintre Albania și Macedonia, lacul Prespa (285 kmp) este situat la cea mai mare altitudine — 850 m deasupra nivelului mării și se află, de asemenea, la granița Albaniei cu Macedonia și Grecia. Clima de pe coastă este mediteraneană cu ierni umede și blânde și veri uscate.

Pe teritoriul Albaniei contemporane au existat locuitori ce făceau parte dintr-un grup pre-indo-european care ocupa coasta mediteraneană. Ilirii, care au populat ulterior teritoriul Albaniei, au făcut parte dintr-un val ulterior de invazii indo-europene.

Romanii au cucerit Iliria în anul 168 î.Hr.. După divizarea Imperiului Roman (395 d. Hr.), teritoriul Albaniei din prezent, a intrat sub jurisdicția Constantinopolului, însă din punct de vedere ecleziastic a continuat să se supună Romei până în anul 732 d. Hr., momentul trecerii sub coordonarea Patriarhiei de la Constantinopole. În momentul Marei Schisme din anul 1054, teritoriul actual al Albaniei a fost împărțit între catolici (nord) și ortodocși (sud).

Foto: (c) turistik.ro


Prin introducerea sistemului administrativ militar de către bizantini, pe teritoriul Albaniei s-au creat condițiile unui feudalism incipient și s-au evidențiat primele familii ale aristocrației militare: Balsha, Thopia, Shpata, Muzaka, Dukagjini, Kastrioti. S-au format primele formațiuni statale albaneze, sub suzeranitate bizantină, peste care s-au succedat invaziile mai multor popoare migratoare (vizigoți, huni, ostrogoți, avari), până la intrarea slavilor în Peninsula Balcanică (sec. VII — VIII).

Ulterior, timp de câteva secole, teritoriile albaneze au fost disputate de Țaratele bulgărești și de Imperiul Bizantin. În anul 1078, apare prima menționare istorică certă a albanezilor, într-o cronică bizantină.

În anul 1190, s-a înființat Principatul Arbăria, care a durat până în anul 1255. În 1271, Charles d’Anjou creează Regatul Albaniei. Alte teritorii albaneze au intrat succesiv în componența statelor sârbești, începând cu secolul al XII-lea. Regatul Albaniei s-a dezmembrat în anul 1638, constituindu-se mai multe formațiuni statale, între care: Principatul Dukagjini, Principatul Kastrioti, Principatul de Gjirokastra și Muzakaj, Principatul de Berat.

Teritoriul Albaniei a devenit parte a Imperiului Otoman în 1478, după rezistența opusă timp de câteva decenii de Liga de la Lezha, sub conducerea lui Gjergji Kastrioti Skander-beg.

La 28 noiembrie 1912, printr-o Mișcare de Renaștere Națională marcată de numeroase revolte antiotomane și de activitatea Ligii de la Prizren (1878-1881) și a Ligii de la Peja (1899 — 1900), Albania și-a declarat independența față de Imperiul Otoman.

Foto: (c) turistik.ro

Decizia de proclamare a independenței de stat a Albaniei a fost adoptată la București, la 5 noiembrie 1912, în cadrul Marii Adunări a Coloniilor Albaneze din România desfășurate la Hotel Continental, la inițiativa lui Ismail Qemali, deputat de Berat la Înalta Poartă și Luigj Gurakuqi.

Albania a devenit principat sub sceptrul lui Wilhelm de Wied, a cărui domnie a durat din 1914 până în 1925, când Albania a fost proclamată republică. Președintele Ahmed Zogu s-a proclamat Rege în 1928, sub numele de Zogu I.

În anul 1939, Albania a fost ocupată de armatele Italiei, iar regele Ahmet Zog a fost exilat, tronul fiind preluat oficial, în anul 1943, de regele Italiei Victor Emanuel al III-lea. Astfel, teritoriul albanez a devenit teatru de operațiuni în războiul italo-grec.

Ulterior capitulării Italiei în fața Aliaților, în 1943, armata germană a invadat și Albania, devenind inamicul războiului de gherilă purtat până atunci împotriva administrației italiene de către Mișcarea Națională de Eliberare (comunistă). După eliberarea teritoriului de către gherilele comuniste, în noiembrie 1944, Partidul Comunist a preluat puterea în Albania, iar în noiembrie 1945, Enver Hoxha, liderul rezistenței, a preluat conducerea.

În perioada 1945-1990, Albania a avut unul din cele mai represive regimuri dictatoriale din Europa. În perioada 1985-1991, Ramiz Alia i-a succedat lui Enver Hoxha, permițând tranziția către democrație. Astfel, la alegerile generale libere organizate în anul 1992, nou-înființatul Partid Democrat a câștigat 62% din voturi, formând primul guvern democratic din istoria contemporană a țării.

Albania este stat membru al ONU (1955), OSCE, CoE, OCEMN, SECI — SELEC, ICE, NATO (1 aprilie 2009), SEECP, RCC, SEEGROUP și al Inițiativei Adriatico-Ionice. La 25 iunie 2014, Albania a preluat de la România, Președinția în Exercițiu a SEECP. La 28 aprilie 2009, Albania și-a depus candidatura oficială de aderare la UE.

Albania este republică parlamentară, conform Constituției din 1998. Președinte ales de Parlament pe cinci ani. Primul ministru are un mandat de patru ani. Șeful statului este Bujar Nishani (învestire oficială la 24 iulie 2012).

Președintele Parlamentului deține un mandat de patru ani. Parlamentul este unicameral, compus din 140 deputați. Ultimele alegeri au avut loc la 23 iunie 2013.

Capitala și principalele orașe: Tirana (Tiranë) — cu statut special, Durrës, Elbasan, Vlora, Korçë și Shkodra. Limba oficială este limba albaneză, o limbă indo-europeană, cu puternice influențe din latină, greacă, slavă și turcă. Albaneza are două dialecte principale: gege, vorbit în nord și toske, vorbit în sud.

Ținutul ce cuprindea Tirana este înregistrat oficial de către otomani între 1431 — 1432, numărul locuitorilor fiind estimat la 7.300. În 1614, generalul otoman și conducătorul local Suleiman Pașa Bargjini, înființează o moschee (Et’hem Bey), un centru comercial și băile publice. Prezența pe ruta comercială care lega Europa de Istanbul, situează ținutul pe un loc important, până la începutul secolului al XIX-lea.

În 1807, Tirana devine capitala prefecturii Krujë-Tirana. Începutul secolului XX înseamnă acordarea Tiranei titulatura de capitală a Albaniei, în primă instanță cu nume provizoriu (1920), apoi permanent (1925). Orașul începe să fie construit sistematic, cu ajutorul arhitecților austrieci, italieni și locali. Instaurarea regimului comunist după cel de-al Doilea Război Mondial a însemnat pentru Tirana un declin din punct de vedere al arhitecturii și a vieții sociale. Multe din vechile clădiri construite de către arhitecții italieni sunt demolate, în locul acestora fiind construite blocuri anoste de locuințe.

Principalele obiective turistice din Tirana sunt Muzeul Istoric Național, Galeriile de Artă Națională și Expoziția de Artă Folclorică, Palatul Culturii, care adăpostește opera, baletul și biblioteca națională.

Zidurile medievale din Durres, al doilea oraș ca mărime din Albania, duc de la turnul venețian până la amfiteatrul din secolul II î.Hr., care conține o criptă de la începutul creștinismului, cu mozaicuri rare.

Foto: (c) turistik.ro


Vlora nu este doar un mare port, ci are și o mare importanță istorică — aici s-a întrunit adunarea ce a proclamat independența Albaniei și s-a constituit primul guvern național, condus de Ismail Quemali. Drept urmare, Vlora a fost numit “Oraș — Erou”. Moscheea Muradiye a fost creată de faimosul arhitect Mimar Sinan, iar pe un deal deasupra orașului se află centrul turistic Liria.

În vechiul oraș Butrin, recunoscut încă din anul 1000 î.Hr., se pot vizita câteva situri datând din secolele I și IV, precum și Templul lui Aesculap, Nympheum, Poarta Leilor, Altarul lui Dionisus, case și băi romane, precum și Baptiserul cu mozaicuri colorate.

Foto: (c) turistik.ro

Atât Berat, cunoscut și ca “orașul celor o mie de ferestre”, cât și Gjirokastra, în sud, au fost declarate Orașe Muzeu. Muzeul Onufri din Berat, dedicat pictorului din secolul XVI și contemporanilor săi, adăpostește icoane restaurate și o biserică ortodoxă. Gjirokastra este dominat de fortăreața din secolul XII, care a fost extinsă de Ali Pasha în 1811. Aici, se află, în prezent, Muzeul Național al Armamentului, ale cărui colecții variază de la armuri medievale până la avioane americane de recunoaștere.

Mâncarea este tipic balcanică, cu influențe turcești — byrek, kofte, shish kebab. Specialitățile naționale sunt ”fergese tirane”, făcut din carne, ouă, ficat și roșii, și ”tave kosi” sau ”tave elbasani”, un fel din carne de berbec și iaurt. Deserturile includ ”oshaf”, un fel de budincă, prăjituri cu miere și fructe confiate.

Relații bilaterale între Republica Albania și România 
După proclamarea independenței Albaniei, în 1912, Albania și România au stabilit relații diplomatice, la nivel de legație, la 15/28 decembrie 1913. Din 1939, în perioada ocupației italiene, la București și la Tirana au funcționat Consulate. Relațiile diplomatice româno-albaneze au fost restabilite, la nivel de legație, la 17 martie 1948. La 30 iunie 1954, relațiile diplomatice au fost ridicate la nivel de ambasadă.

În perioada 9-11 mai 1994, a avut loc vizita oficială a președintelui Republicii Albania, Sali Berisha, la invitația președintelui Ion Iliescu. Cu prilejul vizitei, a fost semnat Tratatul de înțelegere, colaborare și bună vecinătate între cele două țări (la 11 mai 1994). Au urmat vizitele președintelui Rexhep Meidani, în perioada 6-8 decembrie 1999 și la 30 aprilie 2001, cu prilejul participării la Summit-ul pe probleme de mediu și dezvoltare durabilă în Regiunea carpato-danubiană. Președintele Albaniei, Alfred Moisiu, a efectuat o vizită oficială în țara noastră, la invitația președintelui Ion Iliescu, în perioada 13-14 octombrie 2004. Cu acestă ocazie a participat la lucrările Forumului economic româno-albanez.

Președintele Ion Iliescu a efectuat o vizită oficială, în Albania, în perioada 26-27 martie 1995. Președintele Traian Băsescu a efectuat, la 8 iunie 2010, o vizită oficială, în Republica Albania, la invitația omologului său albanez, Bamir Topi.

Președintele Traian Băsescu depune o coroană de flori la Monumentul Mama Albania situat în Cimitirul Martirilor din Tirana. 
Foto: (c) SORIN LUPSA/AGERPRES ARHIVĂ

După 1989, au efectuat vizite oficiale, în România, premierii albanezi Alexander Meksi, în perioada 17-19 iulie 1995; Ilir Meta, la 12 februarie 2000 (a participat la București, la Reuniunea la nivel înalt a Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est); Fatos Nano, în perioada 19-20 noiembrie 2003 și la 6 noiembrie 2004; Sali Berisha, la 6 aprilie 2006. La 26 noiembrie 2013, premierul Albaniei, Edi Rama, s-a aflat la București, unde a luat parte la Summit-ul premierilor din Europa Centrala și de Est și China. Cu prilejul vizitei, șeful Guvernului albanez a avut o întâlnire bilaterală cu premierul Victor Ponta.

La 20 februarie 2003, primul-ministru al României, Adrian Năstase, s-a aflat la Tirana, într-o vizită oficială, la invitația omologului său albanez, Fatos Nano. Premierul Victor Ponta a efectuat o vizită oficială la Tirana, în Albania, la 18 martie 2014.

Întrevederea premierului Victor Ponta (stg.) cu presedintele Republicii Albania, Bujar Nishani (dr.). 
Foto: (c) LIVIU ȘOVA/AGERPRES ARHIVĂ

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, Doina Lecea; editor: Horia Plugaru)

Photo credit: (c) Paul BUCIUTA / AGERPRES ARCHIVE

Arad County is located in the western part of Romania, bordered by the counties of Bihor, to the north and north-east; Alba to the east; Hunedoara to south-east; Timis to the south and Hungary to the west. Opened in the county are the following border crossing points: Nadlac (Romania) — Nagylak (Hungary), for road traffic; Turnu (Romania) — Battonya (Hungary), for road traffic; Varsand (Romania) — Gyula (Hungary), for road traffic; Curtici (Romania) — Lokoshaza (Hungary), for railroad traffic; Vladimirescu (Romania) — Lokoshaza (Hungary), for railroad traffic.

According to the latest census of population and housing, the resident population of Arad County was standing at 430,629 as of October 2011, 223,121 of whom were women (51.8 percent). The resident population of the largest locality on the county, the municipality of Arad numbers 159,100 people. In the county’s towns and municipalities there are 238,600 people, or 55.4 percent of the total resident population. The resident population of the most important cities is as follows: Arad municipality (159,100 people), Pecica (12,800 people), Santana (11,400 people) and Lipova (10,300 people). Information about ethnic background was available for 404,800 people, 340,700 of whom stated themselves as Romanian (84.2 percent). The registered ethnic Hungarians were 36,600 (9 percent), while the number of people having stated themselves as Roma was 16,500 (4.1 percent). Other ethnic backgrounds in excess of 100 people are Slovakian (4,500 people), German (2,900) and Ukrainian (1,300).

The Arad county overlaps the territory from the Apuseni Mts. (eastern Arad) to the large plain formed by the Mures and Crisul Alb rivers. Relief grows in altitude from the west to the east, with three main relief units: the Western Plain (that includes the High Plain of Arad and the Plain of Crisul Alb), the Western Hills and the Apuseni Mountains. The most representative relief units in the county are: the Codru-Moma Mountains (elevation 1,112 meters Plesu Peak), the Bihor Mountains (1,486 meters Gaina Peak), Zarand Mountains, Codru Piedmont, Zarand Depression, Moneasa-Ramsa Inter-mountain Depression, Almas Gurahont Depression, Halmagiu Depression, Lipova Hills, Mures Corridor (Lipova-Petris), Arad Plain, Vinga Plain, Teuz Plain and the Crisul Alb Plain.

The county’s drainage is made up by the Mures river and its tributaries Crisul Alb and several rivers composing the drainage network of Crisul Negru (Teuz, Sartis). The county’s lakes have various origins, natural lakes, meadow lakes and anthropogenic lakes.

The list of protected areas in the Arad county includes: Dosul Laurului-Zimbru Reserve (Gurahont rural town), the Narcissus Glade at Rovina, the Rovina Moor, the Soimos Moor (nearby Lipova), Dutu Cave, Sinesie Cave, fossilipherous place Zabalt (Ususau rural town), fossilipherous place Monorostia (Barzava commune), Beech Forest at Archisel (Archis commune), ‘Dealu Mocrea’ Ineu Reserve, Mixed Reserve ‘Prundul Mare’ (Secusigiu commune), Moneasa Mixed Nature Reserve, “Dealul Plesa” Sebis Reserve.

The most important underground resources are: hydrocarbon deposits (Pecica, Peregu Mic, Seitin, Santana), marble (Moneasa quarry), molybdenum ores (Savarsin), gravel (Ghioroc), kaolin (Agrisu Mare), dolomite (Galsa), granite (Radna), andesite stone (Leasa, Mocrea, Paulian, Sebis quarry) and mineral waters (Lipova, Moneasa, Macea, Curtici, Dorobanti, Sofronea and Mocrea).

Trade plays an important role in the county’s economy, followed by industry. The German investors top the ranking of the largest companies in the county.AGERPRES

Photos taken by: (c) Ioan WEISL / AGERPRES ARCHIVE

Also important are the material proofs of the existence of settlements belonging to the free Dacians that were discovered near Arad (the 4th century B.C.), in the areas of Pecica, Santana, the great treasure from Silindia (the 3rd century B.C.).

In the 9th-10th centuries, the southern part of the current county was part of the Romanian state formation led by voivode Glad, while the northern area was part of Menumorut voivodate. Under the leadership of these voivodes, the domestic population put fierce opposition to the domination tendencies of the Hungarian feudal state, which also explains the fact a range of smaller cnezate — or principalities — and voivodates in the area of Arad (Cladova, Covasint, Nadab etc.) managed to defend their existence.

Their successor was Ahtum, his voivodate being recorded in the early 9th century by several sources, among which Gesta Hungarorum, the Legend of Saint Gerard and the Chronicle of Mahmud Terdzuman.

The discoveries at Sanpetru German (the 11th-13th centuries), Frumuseni (the 12th century), Pecica (the 12th-13th centuries) and others serve proof of a numerous domestic population in the early Middle Ages.

Amid the domination of the Hungarian feudal kingdom and its concern to strengthen by acts the possessions of the nobles on the land seized from the Romanian population a range of communities are mentioned, among which Arad. Among the first documents there is one from 1131, which speaks of an offering made by the king to St. Martin church in Arad. For the same year, Arad is noted in the Painted Chronicle of Vienna. In a document from 1177, Novak castrum near Arad is recorded, while a document from 1216 speaks of a complaint of the serfs in Arad castrum over their lands being occupied; documents from 1217, 1235, 1238, 1239, 1241 present Arad castrum as a very well fortified and well guarded point.

Also in order to strengthen the domination, the Hungarian feudal kingdom introduces the county as a feudal institution set up around old Romanian fortresses such as Arad county and Zarand county that generally included the territory of today’s Arad county. The two counties emerge as late as in the 13th century.

In the 5th decade of the 15th century, amid the intensified Ottoman pressure, Transylvania then led by Iancu de Hunedoara (1441-1456) played an important role in organising the fight of the Romanian principalities against the Turks. During Iancu de Hunedoara’s reign, a broad anti-Ottoman front was achieved, victories over the Ottoman Porte were gained, thus delaying the Ottoman expansion towards central Europe.

As the peasants’ social situation becomes harsher, many revolts take place, among which the Peasants’ Uprise from 1514 led by Doja and the revolt from 1526 led by Serbian chieftain Ivan the Black that encompassed northern Banat and the area of Arad county.

In 1552, Arad and the surrounding regions were occupied by the Ottoman Turks and included in Timisoara Pashalik, staying under Turkish administration till 1687, when Transylvania (therefore this part too) was occupied by the Austrian troops.

The Ottoman domination will be temporarily ended during the reign of Michael the Brave (1558-1601). In 1595, as the Ottoman troops suffer defeats peaking at Calugareni, the fortresses of Lipova, Ineu, Arad and Dezna are freed from the Turks and in 1599, with the victory at Selimbar, Arad enters under Michael the Brave’s rule.

After Michael the Brave’s death, following fresh battles between Transylvanians, imperials and Turks and as a result of the latter’s win, Arad area is again under Ottoman domination. Such domination will be gradually replaced, as the Habsburgs start entering Transylvania. Thus, the fortress of Arad is conquered in 1687, Soimos and Lipova in 1688, Ineu, Siria and Dezna in 1691; the Peace of Karlowitz in 1699 authorises such changes, once the Habsburg rule is recognised in Transylvania. However, Banat, Lipova included will remain under Ottoman domination for some time, till the Peace of Passarovitz (1718), when it will also go under Habsburg rule.

The main branch of the economy all through the Middle Ages remained agriculture, while the diversification of crafts led to an increase in the number of craftsmen. The guilds emerge in the 18th century, with the tailors setting up the first guild in Arad in 1718, to be followed by the millers in 1770. Shipping salt on the Mures river had special importance in the county of Arad.

A silk manufacture is set up at Santana in 1789; there were in Arad a bell foundry, tanneries and matches manufacture.

The most important uprise against the feudal oppression is the uprise from 1784 led by Horea, Closca and Crisan that spread through Zarand county from its very outbreak, with several settlements being occupied.

The Arad Romanians took part in all the important assemblies that outlined the programme of the Romanian Revolution of 1848 in Transylvania. Such was the Arad Romanians Conference from April 12/24, 1848, the first such assembly of the Transylvanian Romanians.

Arad locals attended in high numbers the assembly in Alba Iulia, where more than 100,000 participants voiced for Transylvania’s unification with Romania on December 1, 1918.

Arad developed at a fast pace in the inter-war years, so that in 1937 it was assessed as the most powerful economic centre in Transylvania and the fourth-most powerful in Romania.

In early September 1940, major protests took place all over Arad county against the Vienna Award from August 30, 1940. On September 22, 1944, the German and Hungarian troops were forced out by the Romanian Army in cooperation with Soviet troops, marking the day of the liberation of Arad.

After the Peace of Trianon (July 4, 1920), following the switch of the largest part of Elek (Aletea) area to the Hungarian state, the area of Arad county dwindled from 6,443.39 square kilometers as it had at the 1910 census to 6,005 sq km.

The High Royal decree no. 4.063 from December 7, 1929 modified the administrative division of Arad county. A new modification of the administrative structure of Arad county took place in 1936, when its 227 rural towns were included in 10 administrative units. The number of the communities was also modified to 234.

After World War Two, Arad county is integrated into Banat region, being divided into several districts. In 1968, when the administrative organisation of Romania took place, the current Arad county is re-established.AGERPRES

Photo credit: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARCHIVE

Calugareanu, with CSA Steaua club, is ranked No 1 in the to-date rankings of the 2014/2015 World Foil Cup season with 100 points.

Ranking 5th is Romanian Maria Boldor, while Ana Boldor takes the 42nd spot.

In junior sabre, the best-placed Romanians in the World Cup rankings are Adrian Dabija (No. 45) and Claudia Naboiu (No. 42). AGERPRES

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

Mălina Călugăreanu, legitimată la CSA Steaua, ocupă primul loc în clasamentul la zi al sezonului 2014/2015 al Cupei Mondiale de floretă cu 100 puncte. Pe un loc fruntaș (5) se află Maria Boldor, în timp ce Ana Boldor este a 42-a.

La spadă juniori, în proba individuală, cei mai bine plasați scrimeri români în ierarhia Cupei Mondiale sunt Adrian Dabija (45) și respectiv Claudia Năboiu (42).

AGERPRES/(AS/autor: Teodor Ciobanu, editor: Mihai Dragomir)

Foto: (c) ukademics/ facebook.com

UKADEMICS este proiectul unei echipe internaționale de tineri antreprenori formată din: Andre Rosendo (Portugalia), Paula Pascu (România), Vako Imnaishvili (Georgia) și Maike Tils (Germania). Cei 4 antreprenori au peste 5 ani de experiență în domeniul educației internaționale, fiind experți în procesul de admitere la universități din Marea Britanie.

UKADEMICS este echivalentul Booking.com pentru educație. Este o platforma online prin care elevii interesați de studii în străinătate își pot alege programul potrivit, pot trimite aplicația la universitate și chiar iniția formalitățile de obținere a finanțării, fără să fie nevoie să părăsească website-ul sau aplicația mobilă.

UKADEMICS aduce un suflu de aer proaspăt într-un domeniu ce părea până acum neatins de revoluția web, care a schimbat fundamental celelalte domenii. Soluția este necesară mai ales în contextul în care tot mai mulți tineri aleg să studieze în străinătate. De exemplu, doar în Romania peste 6.000 de tineri au plecat la studii în Marea Britanie în 2012-2013 — o creștere de 9% față de anul precedent, reprezentând cea mai mare creștere procentuală din Europa.

“UKADEMICS este singura soluție web la ora actuală care permite calcularea șanselor de admitere la universități în străinătate pe baza mediei estimate la examenul de Bacalaureat. Sistemul a fost creat pe baza unui algoritm complex ce ia în considerare factori precum numărul studenților acceptați raportat la numărul aplicațiilor trimise și mediile de admitere din anii precedenți. Mai mult, UKADEMICS aduce transparență totală în procesul decizional — punând atenția acolo unde trebuie să fie — adică pe opinia studenților care studiază deja la universitatea respectivă. Așadar, ca aplicant mă pot orienta după cât de mulțumiți sunt studenții care sunt deja acolo. Mai mult, pot lua în calcul statistici importante precum șansele de angajare după absolvire sau nivelul salarial obținut la șase luni după finalizarea studiilor”, notează Paula Pascu, reprezentanta din partea României

Potrivit lui Andre Rosendo (Portugalia), “UKADEMICS este soluția pentru una dintre cele mai mari probleme la ora actuală la nivel de educație internațională. Tot mai mulți elevi decid să studieze în străinătate însă, la aceasta oră, nu există o soluție online prin care procesul de căutare a programului potrivit și de aplicare să fie realizat într-un mod centralizat și ușor de înțeles. Spre exemplu, UKADEMICS îți va permite să aplici simultan la universități din Marea Britanie și Olanda, Statele Unite și China. Platforma e ușor de folosit — poți realiza tot procesul singur, fără a avea nevoie de îndrumare din exterior.”

“Dorim să aducem toate universitățile din lume într-o singură platforma web” — a precizat și Vako Imnaishvili (Georgia) referitor la UKADEMICS, care cuprinde în prezent 380 de universități britanice. “Foarte curând vom extinde platforma pentru a include instituții din Statele Unite, Olanda, Danemarca, China, Canada, Australia, Brazilia”, a adăugat el.

Premiul câștigat de echipa UKADEMICS constă într-o investiție de 150.000 de lire și un program de coaching desfășurat pe parcursul a doi ani, oferit de experții în tehnologie și marketing de la Worth Capital. Pentru a marca succesul obținut la Londra, UKADEMICS oferă celor care doresc să se înscrie două aplicații gratuite la orice universitate din Marea Britanie până la data de 31 decembrie 2014.

AGERPRES/(AS-autor: Mihaela Nicolaescu, editor: Ana Bîgu)

Foto: (c) LUISIANA BIGEA/ AGERPRES ARHIVA

Săptămâna aceasta vă propunem ”Crap rasol special” și ”Cartofi cu ardeiu și tomate” ambele rețete fiind publicate în ”Carte de bucătărie — 1501 feluri de măncări” (1935), cu o prefață de Constantin Bacalbașa.

Crap rasol special 
Iată o preparație delicioasă și ea, care se deosebește de tot ceea ce cunoaștem. Este o combinație cu totul particulară a noastră. Cureți crapul ca de obicei, îl sărezi, îl piperezi. Într’o cratiță pui ceapă și morcovi tăiați rotogoale, sare, boabe de piper negru, un buchet, apă cât să acopere neapărat peștele și a patra parte din lichid untdelemn cât și pătlăgele roșii.

Să fiarbă o jumătate de oră la foc iute acoperit. Atunci pui peștele și 3-4 păhăruțe de vin alb. Lași să fiarbă cât e necesar pentru ca peștele să fie pătruns. În același fel poate fi gătit șalăul, plătica și scrumbia de mare, cât și ceilalți pești grași precum morunul și nisetrul.

Cartofi cu ardeiu și tomate
Tai mărunt cartofi, tomate, ceapă și ardeiu grași, sau din cei lungi, după gust. Proporția legumelor e la voia fiecăruia. Ungi cu untdelemn o cratiță de pământ. Pune legumele alternând în straturi și lasă să fiarbă pe foc domol. Dacă tomatele nu lasă destulă zeamă pune puțină apă.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Fotografii: (c) Eugenia PAȘCA / AGERPRES

O legendă locală spune că, prin anul 1095, însuși Regele Ladislau, călătorind prin aceste ținuturi, ar fi descoperit izvoarele termale cu rol terapeutic. Cea mai veche mărturie despre existența acestor băi datează din anul 1221, de pe vremea Abației Hevius de Magno-Varadina, care a dăinuit pe aceste locuri până în vremea turcilor. Chiar și numele Felix ar proveni de la călugărul care a descoperit efectul binefăcător al apei foarte calde ce ieșea din pământ. În secolul al XV-lea, umanistul Ianus Panonius din Oradea, într-o poezie de adio la părăsirea orașului, aprecia calitatea curativă a apelor termale de aici, iar Nicolaus Olahus aprecia într-una din scrierile sale că “aceste băi sunt cele mai bune”.

Datorită izvoarelor cu apă termală, aceste stațiuni, Felix și sora ei mai mică, 1 Mai, au cunoscut, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o ‘înflorire’ turistică, devenind un loc terapeutic, inedit și foarte căutat. Ca o recunoaștere a calităților terapeutice, la expoziția mondială de la Paris, din 1896, apelor termale din această zonă li s-a acordat medalia de aur și diploma de onoare.

Primele baze de tratament au fost construite la mijlocul secolului trecut. Pentru că Băile Felix se aflau mai aproape de șoseaua de legătură cu județul, stațiunea s-a dezvoltat mult mai rapid decât ‘sora’ sa mai retrasă, Băile 1 Mai, aflată la nici doi kilometri distanță. Azi, pe cele aproape 30 de hectare, se pot vedea opt hoteluri mari, pensiuni și hoteluri mai mici, case de vacanțe cochete, un spital de recuperare medicală și o mulțime de ‘ochiuri albastre’, piscinele exterioare.

Apele minerale cu care Băile Felix au fost binecuvântate și-au dovedit în decursul sutelor de ani calitățile terapeutice exploatate din plin în bazele de tratament existente aici. Temperaturile de izvor între 40 — 49° C și concentrația de săruri cu puțin peste 1g la litru oferă acestor ape proprietăți miraculoase pentru majoritatea afecțiunilor aparatului locomotor, degenerative sau inflamatorii, dar și pareze, paralizii, recuperare post-traumatică sau afecțiuni neurologice (discopatii, hernia de disc, pareze, paralizii).

Stațiunea ‘Fericire’, numele tradus din latină, și-a câștigat un renume binemeritat, atât în țară cât și peste hotare, fiind cunoscută și pe piețe externe, prin oaspeții din Germania, Austria, Israel și țările nordice. Principiul terapeutic ‘Sanitas per Aquam’ care înseamnă sănătate prin apă a devenit profesia de credință a tuturor celor care au creat aici bogăția de centre Wellness&SPA, pentru cei care doresc să revină în formă maximă prin îmbinarea unei vacanțe relaxante cu terapii ce revigorează starea generală a corpului și a minții.

Aflată la doar opt kilometri de municipiul Oradea, oaza de hoteluri, pensiuni și zeci de bazine cu apă termo-minerală se întinde într-o zonă cu păduri de fag și de stejar, cu un climat continental moderat de șes și coline, cu veri calde și ierni blânde. Sub influența unor elemente de natură mediteraneană, stațiunea Băile Felix este o destinație potrivită atât pentru vacanță, distracție, relaxare și tratament, cât și pentru evenimente business.

Începând cu anul 1995, cea mai mare pondere în baza tehnico-materială a stațiunii Băile Felix o deține SC Turism Felix SA, cel mai experimentat și mai mare jucător pe piața turismului balnear din România. Cele opt hoteluri din portofoliul SC Turism Felix SA, siluete evidente încă de la intrarea în stațiune, oferă condiții și facilități de la două la patru stele și în curând cinci stele. Sunt disponibile aproape 2.500 de locuri de cazare și serviciile a nu mai puțin de 700 de angajați, personal medical specializat și terapeuți dedicați și profesioniști.

Conștienți de nevoile și exigențele crescute ale turiștilor, compania SC Turism Felix SA se află în plin proces de investiții. Zestrea stațiunii va fi astfel, încununată, în primăvara anului 2015, de inaugurarea Hotelului Lotus Therm, singurul complex termal de 5 stele din România, ce va putea fi considerat ‘perla coroanei’ stațiunii Băile Felix și un punct de atracție la nivel internațional, susține managementul SC Turism Felix SA.

‘Noul hotel va fi deosebit de spectaculos și va constitui un obiectiv arhitectural modern, al cărui element de noutate va fi domul de sticlă retractabil ce acoperă piscinele interioare. Cel mai nou proiect marca Felix SPA va fi dotat cu săli de conferință, saloane-restaurant, centru ultramodern de Wellness&SPA, centru de tratament ultradotat, un complex de 14 bazine interioare și exterioare cu recirculare și apă termală termo-minerală, terase ce permit contemplarea spațiului exterior, și desigur, locuri de cazare în camere single, duble și tip apartamente. Preconizăm ca, în primăvara anului 2015, să fie inaugurat,’ a declarat, pentru AGERPRES, Florian Serac, director general al SC Turism Felix SA.

Stațiunea Băile Felix este o stațiune dinamică, cu terase, magazine și un bazar. Serile sunt condimentate cu petreceri cu specific românesc și tradițional, iar în sezonul estival, piscinele sunt animate de aquazumba, aquafitness și petreceri cu spumă și Dj, jocuri pentru copii, concursuri de volei sau fotbal. Pădurea din jurul stațiunii este locul ideal pentru iubitorii de sport și nu numai, dar și ocazii pentru echitație, paintball, mountainbiking, trail running (alergare pe potecă) sau doar o simplă plimbare în natură.

Un punct de atracție este lacul cu nuferi din mijlocul stațiunii. Este un lac cu apă termală unde crește și înflorește, în sezonul cald, Lotusul de India și Nufărul alb (Nymphaea alba). Lotusul de India mai este cunoscut și sub denumirea de lotusul sacru, fiind o plantă acvatică, cu frunze verzi-argintii și flori roz. Înflorirea lotusului roz are loc între aprilie și octombrie, iar cel alb începe să înflorească în prima decadă a lunii iunie.



Ștrandul Apollo-Felix este cel mai modern complex acvatic termal din vestul țării deschis toată durata anului, fiind complet renovat în 2008, și unicul din țară ce dispune de o piscină cu valuri. Cele zece bazine cu apă termală, din care două pentru copii, fac deliciul turiștilor de pretutindeni prin instalațiile acvatice de hidromasaj, jocuri și căderi de apă, topogane și alte atracții.

Cel mai grandios edificiu de până acum, Hotelul Internațional, de patru stele, este singura unitate hotelieră din România căreia i-a fost acordat certificatul de excelență EUROPESPA-med, acordat de Asociația Europeană a Stațiunilor Balneare (ESPA), cu sediul la Bruxelles. El atestă îndeplinirea standardelor referitoare la infrastructura generală a terapiilor, igienei și securității turiștilor. Redeschis la începutul anului 2007, după lucrări ample de renovare, modernizare și extindere, Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România i-a acordat Hotelului Internațional premiul pentru hotelul anului 2007 în turismul balnear.

Modern centru de cură balneară, relaxare și conferințe, “Internațional” are, special, din 2014, o salină cu efecte sporite; datorită celor trei tipuri de sare — sare de Praid, sare de Himalaya și sare marină — o ședință de 50 minute aici echivalează cu 3-4 ore într-o salină obișnuită. Dincolo de terase, terenuri de mini-golf, baruri de zi, pool bar, oaspeții au la dispoziție piscine exterioare și interioare wellness cu o multitudine de proceduri. De la cascade cu apă, paturi subacvale și jeturi terapeutice până la masaje cu lapte și miere, oaspeții sunt invitați să descopere experiențe unice de răsfăț. Cei care doresc un concediu activ pot alege sala de fitness și sauna pentru detoxifiere. Centrul de business este căutat pentru cele două săli mari de conferințe, fiind locația preferată a celor mai reprezentative evenimente internaționale și naționale.

Noua zonă de plajă a hotelurilor Termal și Nufărul, de 3 stele, aproape de “buza” pădurii, a fost extinsă în anul 2013 în urma unor investiții masive, astfel că în sezonul estival a devenit destinația favorită a iubitorilor de distracție.

Preferatele sportivilor sunt hotelurile de două stele Poienița și Mureș, datorită facilităților și a impresionantei baze de tratament de recuperare. De altfel, pe pista profesională de alergat din pădurea din jurul stațiunii își fac, anual, antrenamentele diferite loturi naționale ale României. Cunoscuta atletă Gabriela Szabo, fostă campioană olimpică și mondială, azi ministru al tineretului sportului, a alergat sute, dacă nu mii, de kilometri pe traseele umbrite din jurul stațiunii.

Nu în cele din urmă, la doi kilometri distanță, se află Băile 1 Mai cu Ștrandul Venus, într-o oază de verdeață, impresionând prin arhitectura deosebită și dispunerea bazinelor în formă de floare de lotus. Turiștii se vor putea relaxa și aici într-unul din cele 13 bazine, începând de la bazinul de sărituri pentru cei curajoși până la bazinele pentru copii și cele cu apă termală. Vechile Băi episcopale din ‘1 Mai’ mai adăpostesc și astăzi, chiar dacă într-un areal restrâns, renumitul nufăr termal, Nymphaea lotus var. thermalis, declarat încă din 1931, monument al naturii.

În stațiunea Băile Felix funcționează și Spitalul Clinic de Recuperare Medicală, înființat în 1988, la inițiativa autorităților locale, în colaborare cu Institutul Național de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală București. O echipă multidisciplinară, condusă de medici specialiști de recuperare și medicină fizică, desfășoară activități de asistență medicală, cercetare și educație în domeniul recuperării medicale și organizează anual manifestări științifice cu caracter regional sau național menite să promoveze atât specialitatea de recuperare medicală cât și factorii naturali de cură de care beneficiază stațiunea Băile Felix.

Pe lângă pachetele de vacanță și de tratament, turiștii mai pot opta și pentru ofertele speciale cu prețuri atrăgătoare, de 1 Decembrie, Crăciun, Revelion, dar și pentru pachete de refacere și de weekend. Și grupurile de peste 10 persoane pot beneficia de oferte speciale. Pentru anul acesta, locurile pentru Revelion s-au epuizat la începutul lunii octombrie. Pentru anul 2015, s-au lansat deja invitații cu prilejul Valentine’s Day, 8 Martie, Sărbătorile pascale, 1 Mai și Rusalii.

AGERPRES/(autor: Eugenia Pașca, editor: Diana Dumitru)

Fotografii: (c) Eugenia Pasca/ AGERPRES

Zona turistică Padiș este ‘una din cele mai mari, mai pitorești și mai îndrăgite arii naturale protejate din România, reprezentând o mare atracție pentru toți cei care au vizitat Apusenii de-a lungul timpului,’ a declarat, pentru AGERPRES, Alin Moș, directorul Parcului Natural Apuseni, parc ce cuprinde aproape 76 de mii de hectare de teren din trei județe.

Peisajul îmbină succesiuni de culmi de înălțimi medii, majoritatea împădurite, din loc în loc luminișuri sau poieni, cu zone stâncoase, albul calcarului contrastând puternic cu verdele închis al pădurilor. El este completat de varietatea unei flore ingenue și de populațiile de carnivore mari, ursul, lupul și râsul, dar și capra neagă, cerbul carpatin, mistrețul, acvila de munte. În Parcul Natural Apuseni sunt cunoscute până în prezent peste 1550 specii de plante din care 96 au regim special de protecție și peste 1.380 specii de animale din care 147 au regim special de protecție și 29 de habitate din care nouă sunt prioritare pentru conservare. Majoritatea se regăsesc și în Padiș.

‘Din intercalarea zonelor calcarelor cu cele unde întâlnim preponderent roci de altă natură, mai puțin permeabile la acțiunea subterană a apei, rezultă la suprafață apariția unor caracteristici ale reliefului și cursurilor de apă rar întâlnite, astfel că un pârâu poate să intre și să iasă din măruntaiele pământului de două-trei ori, creând un parcurs subteran ori de câte ori a întâlnit calcarul în calea sa, ieșind apoi la suprafață prin izbucuri, urmându-și cursul înspumat și cu mare viteză prin canioane spectaculoase și chei impresionante spre zonele mai joase pentru a-și aduce contribuția de apă în marile râuri din nord-vestul României,’ descrie Alin Moș, peisajul caracteristic zonei Padiș.

Conform directorului tehnic al Serviciului Județean Salvamont-Salvaspeo Bihor, Lucian Nistor, ‘cu numeroase unicate și superlative, protejate în zone de conservare speciale, Padișul găzduiește, pe un areal de aproape 25 de kilometri pătrați, cea mai mare densitate de rezervații și monumente ale naturii din Apuseni’.

‘Sigur că este un motiv de mândrie pentru bihoreni și români, în general, pentru că sunt reprezentative la nivel european prin potențialul natural de care dispun’, a declarat, pentru AGERPRES, Lucian Nistor, directorul tehnic al Serviciului Județean Salvamont-Salvaspeo Bihor.

În opinia sa, turismul într-un asemenea areal trebuie conceput prin trei valențe de ordin ecologic, economic și educativ. Ca și fenomene carstice, spune el, sunt cele mai impresionante din România, dar având statut de parc natural, și nu de parc național ce exclude orice intervenție umană, se cere o simbioză cât mai favorabilă a mediului cu comunitatea locală.

‘Trebuie avute în vedere atât nevoia naturii cât și nevoia comunității. Cu toate că pădurea s-a exploatat din totdeauna, firesc — altfel moare, la noi, din păcate, se exploatează fără cap, exagerat, atât față de potențialul de regenerare natural al pădurii, cât și față de acțiunile de reîmpădurire. Acest aspect se remarcă și în Padiș. Dar ce turism poți să faci dacă nu ai locuri de cazare?’ a spus Nistor.

Primul pas făcut pentru turismul în Padiș a fost reabilitarea drumului județean ce face legătura cu DN 76 Oradea-Deva, în apropiere de Beiuș. Cei 29 de kilometri au fost asfaltați, de Consiliul Județean Bihor, pentru acest proiect major al turismului bihorean, printr-o finanțare europeană de 76 de milioane de lei. Drumul a fost finalizat în 2012.

Cu toate că accesul în Padiș se face pe o șosea “ca-n palmă”, sus, pe munte, lipsesc, deocamdată, infrastructura și facilitățile de cazare. Există doar trei pensiuni în construcție, rămase doar la stadiul de roșu. În acest areal, se permite construcția, dar trebuie obținute avize speciale, pentru a feri zonele de conservare speciale. Sunt mai multe asemenea zone de protecție, precum Poiana Ponor sau molhașurile.

Turiștii pot străbate, la pas, circuitele Cetățile Ponorului, Cheile Galbenei, Cetățile Rădesei, sau traseul Lumea pierdută, unde cei pasionați de munte au de descoperit văi carstice, doline, polii, Poiana Ponor, peșteri și avene, cascade.

În zona Padișului se află cea mai adâncă peșteră din România, Peștera Valea Rea, la minus 600 metri adâncime, cu un potențial până la 800 metri.

Cea mai vizitată peșteră neamenajată turistic este însă Complexul carstic Cetățile Ponorului, cu cel mai înalt portal din Europa, 120 de metri. Partea de subteran nu este inclusă în circuitul turistic, fiind rezervată doar speologilor amatori și profesioniști cu o anumită pregătire.

Cheile Galbenei, sălbatice, cu celebrul tunel, cascada evantai și chiar cheile în sine, sunt de o remarcabilă complexitate și grandoare. Cetățile Rădesei este o peșteră veche, un adevărat laborator geologic, în ultima fază evolutivă a unei peșteri, urmând ca, în decursul a câteva mii de ani, dacă omul nu accelerează acest proces, peștera să se transforme în chei, susțin specialiștii.

Platoul Padiș, de o frumusețe aparte, încă puțin atins de influența antropică, este celebru printr-un microclimatul caracteristic, printr-o așa numită ceață padișană, care se formează în perioada caldă a anului, fenomen studiat de către meteorologi și climatologi care conferă zonei o anumită vrajă.

În mod obligatoriu, în Padiș trebuie amintite cele cinci peșteri cu gheață din România: Scărișoara, Barsa, Focul Viu, Zăpodie și Avenul Negru. Ele pot fi vizitate, dar, din păcate, volumul de gheață scade de la an la an, în fața unei perspective deloc îmbucurătoare ca, în câțiva ani, gheața să dispară, mai ales în peșterile Zăpodie și Barsa.

“Nu putem reduce turismul, nu putem proteja mediul decât încercând să-l protejăm activ. A închide un areal este atât utopic, dar și contraproductiv. Turism se va face, este mai ușor de controlat decât de impus prin forță. Din punctul meu de vedere, instituirea Parcului Natural Apuseni, ce cuprinde zone din trei județe, este benefică, dar acest organism trebuie să-și impună regulile în sensul de a controla fluxul turistic, a face o educație ecologică, de a impune anumite reguli și, nu în ultimul rând, de a stabili și mijloacele punitive,” a precizat salvamontistul.

În ce privește traseele turistice, directorul tehnic al Serviciului Salvamont afirmă că a fost restructurat tot ce înseamnă marcaj turistic și aliniat normelor europene. Dintr-o magistrală turistică, cu bandă roșie, ce străbate de la nord la sud Carpații Occidentali, au fost deschise sau reamenajate trasee turistice către principalele obiective turistice din zonă, dar pentru a reduce impactul antropic, toate sunt circuite. Padișul este conectat, prin banda roșie, de magistrala ce pornește din Munții Vlădeasa și trece prin Stâna de Vale, apoi Padiș, Glăvoi, Vârtop, Vârful Bihorul Mare și Muntele Găina.

Toate circuitele din Padiș sunt trasate și omologate conform procedurii emise de către Ministerul turismului. Fiecare traseu are o fișă și corespunde întru totul normelor legale.

Pentru securitatea turiștilor, salvamontiștii au executat amenajări tehnice de siguranță în zonă. Astfel, în portalul Cetăților Ponorului, pe poteca de acces au fost montate trepte și un cablu de care să se ajute drumeții la urcare sau coborâre. Alte amenajări tehnice sunt și în dolina trei, pe Cheile Galbenei, cu balustrade, în Cetățile Rădesei — cablu, trepte și lanțuri, iar în zona Vârtop, salvamontiștii au participat la amenajarea unui traseu de via-ferrata, în zona Pietrelor Negre.

Cazarea în Padiș, cu corturile, se face doar în locurile special destinate, respectiv în jurul cabanei Padiș și în zona poienii Glăvoi; în rest, campatul este interzis. Administrația Parcului Natural Apuseni are angajați rangeri în acest scop. Serviciul Salvamont asigură patrularea preventivă și acordare de prim ajutor prin punctele fixe de permanență de la Stâna de Vale, Poiana Glăvoi și Vârtop. Salvamontul poate fi apelat prin 112 sau la dispeceratul național, formând 0 Salvamont.

‘Drumețiile la munte au valențe recreative, valențe spirituale și de natură fizică, însemnând mișcare, atât de necesară omului contemporan. Să nu uităm că această zonă de maximă valoare peisagistică și culturală din Apuseni trebuie cunoscută, apreciată și protejată, într-o comuniune benefică atât pentru om cât și pentru Mama Natură,’ a subliniat Lucian Nistor.

AGERPRES/(autor: Eugenia Pașca, editor: Diana Dumitru)