Mănăstirea Tismana
Foto: (c) Oana POPESCU / Arhiva AGERPRES

Mănăstirea Tismana nu este o mănăstire construită întâmplător, sau în urma unui sfat lumesc, ci este zidită prin descoperire dumnezeiască și numai după zeci de ani de căutări ale unui om sfânt, Cuviosul Nicodim cel Sfințit, potrivit istoricului aflat pe site-ul oficial al Sfintei Mănăstiri.

Mănăstirea Tismana; racla de argint cu părticele de Sfinte Moaște de la Sfântul Nicodim, Sfântul Ignatie Teoforul și Sfântul Ioan Gura de Aur
Foto: (c) Oana POPESCU / Arhiva AGERPRES

Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana, pomenit în calendar în ziua de 26 decembrie, a fost unul dintre marii întemeietori de așezăminte monahale și duhovnici ai Țării Românești din secolul al XIV-lea. S-a născut în anul 1340, într-o familie de vlahi sud-dunăreni. În Țara Românească, Sfântul Nicodim a venit de la Muntele Athos prin chemare divină cu misiunea de a ridica o mănăstire. Potrivit agenției de știri Basilica, documentele istorice menționează mai multe mănăstiri ctitorii ale Sfântului Nicodim: Vratna și Mănăstirița (în Serbia), Vodița, Gura Motrului, Topolnița, Vișina, Aninoasa, Tismana (în Țara Românească) și Prislop (în Țara Hațegului).

Sfântul Nicodim este pomenit, pentru ultima dată, în timpul vieții sale la 23 noiembrie 1406, la Tismana, când mănăstirea a primit un nou hrisov de la Mircea cel Bătrân. A trecut la cele veșnice la 26 decembrie 1406 și a fost îngropat în mormântul dinainte pregătit în apropierea bisericii Mănăstirii Tismana.

Mănăstirea Tismana
Foto: (c) Oana POPESCU / Arhiva AGERPRES

Legenda susține că lăcașul ridicat pe apa Tismanei a fost construit din lemnului unui tis, o specie de conifer cu lemn tare, care împădurea pe vremea aceea zona, de la care ar proveni și numele mănăstirii. Se pare însă că aceasta este numai o poveste, biserica fiind de la început o construcție de zidărie, dat fiind importanța care s-a acordat de la bun început acestui așezământ de către domnitorii Țării Românești.

Încă de la început, așezământul a fost înzestrat printr-un hrisov de la Radu I, cu danii în pământ și venituri, care să asigure întreținerea monahilor ce se aflau sub stăreția Sfântului Nicodim. Acest hrisov nu s-a păstrat însă, în ce anume au constat acele donații a făcut cunoscut un alt document emis în 1385, de către fiului lui Radu I, Dan I.

Următorul document referitor la Tismana e datat din primul an al domniei lui Mircea cel Bătrîn, 1387, care reconfirmă posesiunile și drepturile.

Sub conducerea Sfântului Nicodim, colaborator al celor trei voievozi, care întrunea calități de cunoscător în meșteșugul zidirii, de caligraf și miniaturist, cu cele de organizator de viață bisericească, dar și de bun gospodar al averii mănăstirești, așezământul de la Tismana a devenit înfloritor. Mănăstirea Tismana a fost de la început o samovlastie, adică o comunitate monahală de sine stătătoare, nesupusă nici mitropolitului Ungrovlahiei, nici celui de Severin. Această rânduială s-a păstrat până târziu, fiind reamintită în toate hrisoavele domnești.

Mănăstirea Tismana
Foto: (c) Oana POPESCU / Arhiva AGERPRES

Existența bisericii ridicate de Sfântul Nicodim nu a fost însă de prea lungă durată. Deși din marele număr de hrisoave de întărire, păstrate din secolul XV reiese că mănăstirea și-a continuat neîntrerupt activitatea ca instituție, o cauză necunoscută a dus la ruinarea lăcașului și a făcut necesară o refacere totală a lui.

În acest sens, există date care arată că cea de-a doua construcție de la Tismana datează din vremea domniei lui Radu cel Mare (1495-1508). Această a doua construcție reprezenta unul din monumentele de seamă ale arhitecturii muntenești de la începutul secolului XVI, o biserică de mari dimensiuni pentru acele timpuri, compusă din altar, naos, pronaos și pridvor deschis, încununată cu trei turle.

Prin importanța și dimensiunile sale, cea de-a doua biserică de la Tismana făcea parte din seria monumentelor domnești de amploare, construite în secolul XV, și căreia îi aparțin bisericile mănăstirilor Dealu, Snagov și biserica episcopală din Curtea de Argeș.

Biserica de la Tismana se deosebește însă de ele prin materialele din care este construită. Zidurile sunt din blocuri de tuf calcaros, iar în locul paramentelor de piatră în întregime acoperite cu sculpturi de la Dealu și Argeș, la Tismana fațadele erau probabil simplu tencuite. Prin această tratare a materialelor, ca și prin unele trăsături ale planului, ea se apropie de o grupă de monumente contemporane din Serbia.

Mănăstirea Tismana
Foto: (c) Oana POPESCU / Arhiva AGERPRES

Mănăstirea Tismana a suferit în cursul veacurilor o serie de prefaceri, până când, în ziua de astăzi nu i se mai văd urmele, modificările monumentului, mai ales cele din fațade, refăcute de atâtea ori, i-au schimbat înfățișarea arhitectonică, potrivit istoricului de pe site-ul oficial al lăcașului.

Mănăstirea a fost silită de împrejurări, mai ales în secolele XVII și XVIII, când vechile fortărețe ale Țării Românești fuseseră distruse din ordinul Porții, să servească și drept cetate. În secolul XIX, la începutul mișcării pandurilor, Tudor Vladimirescu i-a închis aici pe ispravnicii din plasele Olteniei. Mai târziu, aici s-au unit două din detașamentele de panduri, conduse de D. Macedonski și D. Gîrbea. În 1821 multe mănăstiri, Strehaia, Cozia, Bistrița, Polovragi, au servit ca baze de rezistență ale pandurilor lui Tudor Vladimirescu, dar Tismana a fost fără îndoială cea mai importantă dintre ele.

În 1844 a început o epocă de mari transformări pentru vechiul monument, care n-au avut însă cel mai fericit rezultat. Pornite din inițiativa domnului regulamentar Gheorghe Bibescu de a restaura cele mai vechi și însemnate monumente istorice ale țării, aceste lucrări au fost executate de arhitecți străini, într-o vreme, când în Europa domnea stilul neogotic. În acest fel, pe lângă multe alte schimbări pe care le-a suferit vechiul lăcaș, bisericii i-a fost a provocată o pierdere ireparabilă, prin dărâmarea pridvorului deschis.

Timp de zece ani, între 1954-1964, Arhiepiscopia Craiovei a susținut lucrările de reconstituire a vechii înfățișări a Tismanei. În cadrul acestor lucrări, elementele decorative străine arhitecturii românești au fost îndepărtate, redându-i-se mănăstirii o înfățișare cât mai apropiată de cea de odinioară, se arată pe site-ul oficial.

În 1983 a fost reconstruit pridvorul bisericii pe vechile temelii, conducătorul lucrărilor fiind inginerul Ioan Sălăjan, actualul mitropolit al Banatului. Acesta a fost pictat în tehnica al fresco, între 1994 și 1996.

În prezent, Mănăstirea Tismana își etalează statutul de “monument de artă ” prin tot ceea ce reprezintă și există în ea. Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un sanctuar al marilor arderi ale prezentului și o fereastră deschisă spre aspirațiile viitorului, potrivit istoricului său prezentat pe site-ul oficial.

AGERPRES/ (Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) agricultor.ro/article/38812/Loboda


Loboda (Atriplex hortensis), denumită popular: loboda albă, loboda bună, loboda domnească, loboda porcească, loboda roșie, lobode roșii de vârzare, lobodina, spinaț, știr sau talpa gâștei, este o plantă cu port înalt, cu o tulpină simplă sau ramificată. Frunzele pot fi de culoare verde, roșu-violacee, ușor gălbui, sunt mari, de formă trunghiulară și ușor catifelate la atingere. Florile sunt de culoare verde sau roșie. Semințele sunt de mici dimensiuni, incapsulate în fructele denumite achene.

Este o plantă originară din Europa și Asia. Cultivată prin grădini atât primăvara cât și toamna, ea crește și în formă sălbatică pe lângă garduri, drumuri, locuri virane sau pârloage. Se adaptează perfect la condițiile de climă temperată, fiind foarte puțin pretențioasă. Crește atât la umbră cât și la soare și este rar atacată de dăunători. Se recoltează când este încă tânără și fragedă, prin smulgere în lunile aprilie și mai sau chiar în iunie în primăverile reci, potrivit site-ului sfatulmedicului.ro.

Planta conține glucide, celuloză, proteine, substanțe minerale (potasiu, fosfor, calciu), acidul oxalic liber, pigmenți clorofilieni și carotenoizi. Loboda are cantități semnificative de vitamina K și de două ori mai multă vitamina C decât lămâia și spanacul.

Frunzele ei au un gust ușor sărat și acrișor și o textură fină. Sunt folosite în special în bucătărie, în salate, borșuri, ciorbe sau plăcinte și ca remediu natural în medicina populară. Acestea se pot conserva peste iarnă în borcane sau se pot păstra în congelator, menținându-și intacte atât gustul cât și proprietățile hrănitoare, potrivit site-ului ierburiuitate.wordpress.com.

În scop fitoterapeutic, se utilizează frunzele și uneori semințele.

Loboda are acțiune depurativă, diuretică, remineralizantă, emolientă, emetică, calmantă și vitaminizantă.

Datorită conținutului de fibre este recomandată pentru reglarea digestiei și prevenirea constipației, dar împiedică și apariția hemoroizilor și a cancerului de colon, potrivit www.sfatulmedicului.ro.

Prin conținutul de vitamina K, ajută la fixarea calciului, dar și la întărirea vaselor de sânge. Astfel, loboda împiedică formarea cheagurilor de sânge, reducând riscul atacurilor cerebrale, scrie Garbo.ro. Datorită conținutului de vitamina C, la rândul său antioxidant puternic, loboda favorizează procesul de regenerare celulară și întărește sistemul imunitar al organismului.

Anto-cianina din compoziția sa este un antioxidant deosebit de puternic, care are capacitatea de a proteja organismul împotriva radicalilor liberi, responsabili de apariția celulelor canceroase. Astfel, consumul de lobodă ajută la prevenirea acestei maladii necruțătoare. De asemenea, consumul de lobodă stimulează metabolismul.

Loboda previne și combate astenia de primăvară și contribuie la detoxifierea organismului. În afecțiuni pulmonare și dureri de stomac, loboda este utilizată sub formă de extract, sucuri sau fierturi din frunze, infuzie sau decoct din semințe. Sub formă de comprese sau cataplasme din frunze fierte sau tocate se pot trata diferite afecțiuni ale pielii, în special pe leziuni purulente, pentru a grăbi coacerea.

Loboda, la fel ca spanacul, conține foarte mult acid oxalic. Și din această cauză nu este permisă în cantități mari în cazul litiazei renale, potrivit www.dcnews.ro.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) Organizația Internațională a Muncii / ilo.org

Tema pentru 2015 este prezentată sub forma unui îndemn: “Alăturați-vă construirii unei culturi de prevenire în domeniul securității și sănătății în muncă!”. O cultură națională de securitate și sănătate în muncă este una în care dreptul la un mediu de lucru sigur și sănătos este respectat la toate nivelurile, în care guverne, angajatori și lucrători participă activ la asigurarea unui mediu de lucru prietenos prin intermediul unui sistem de drepturi, responsabilități și îndatoriri definite.

Ziua mondială a securității și sănătății muncii a fost marcată pentru prima dată în 2003. Cu toate acestea, în ultimii zece ani, cu o frecvență anuală, aproximativ două milioane de bărbați și femei își pierd viața ca urmare a accidentelor și bolilor legate de activitatea la locul de muncă. În plus, în fiecare an, se produc 270 de milioane de accidente de muncă și 160 de milioane de angajați sunt afectați de boli profesionale. Cheltuielile exprimate în dolari ajung la 2,8 miliarde, bani cheltuiți pentru tratament, pentru compensare și pentru reabilitare, după cum se menționează pe pagina ONU dedicată zilei în acest an.

Prevenirea accidentelor și a bolilor profesionale, securitatea și sănătatea la locul de muncă, devin tot mai necesare în condițiile în care, potrivit unor statistici, la fiecare 15 secunde un muncitor moare ca urmare a unui accident la locul de muncă sau a unei boli profesionale. La fiecare 15 secunde, 160 de muncitori suferă un accident de muncă, potrivit www.un.org.

Potrivit unui comunicat al Confederației Naționale Sindicale “Cartel Alfa”, dat publicității la 27 aprilie 2015, numărul total al accidentelor de muncă în România a scăzut cu 5,6% în 2014 comparativ cu anul precedent, până la 3.962.

“La nivelul țării noastre, conform statisticilor furnizate de Inspecția Muncii, situația cu privire la numărul accidentelor de muncă în anul 2014 arată că s-a înregistrat o ușoară îmbunătățire față de anul 2013. Numărul total al accidentelor de muncă a fost 4.201 în 2013 și 3.962 în 2014. Numărul total al persoanelor care au suferit accidente din care a rezultat incapacitate temporară de muncă a scăzut de la 3.903 în 2013 la 3.728 în anul 2014”, informează comunicatul CNS “Cartel Alfa”. Potrivit acestuia, numărul persoanelor accidentate mortal a scăzut în 2014, când s-au înregistrat 234 cazuri comparativ cu 298 cazuri în 2013.

28 aprilie este, de asemenea, o zi în care mișcările sindicale din întreaga lume organizează manifestări comemorative în memoria celor care au decedat la locul de muncă sau campanii de întrajutorare pentru cei care sunt victime ale accidentelor și bolilor profesionale.

Biroul Internațional al Muncii lansează anual o carte de prezentare a situației actuale din domeniul securității muncii. Se pun în evidență progresele tehnice, dar și riscurile noi, care apar în procesul muncii, evoluția și tendințele de pe piața muncii.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Grigore Alexandrescu” din București a primit la Londra, în cadrul Achievements Forum, premiul “Cel mai bun spital” iar managerul unității, Dan Mircea Enescu, a primit premiul “Cel mai bun manager”.

Foto: (c) George CĂLIN / Arhiva AGERPRES

Potrivit unui comunicat de presă al unității medicale, nominalizarea a fost făcută la categoria “Inovație în sănătate și management public”.

La această categorie au fost nominalizate instituțiile și companiile publice, precum și profesioniști din domeniu care s-au remarcat prin rezultate deosebite prin: atragerea de fonduri pentru modernizarea anumitor secții, spitale și clinici publice, implementarea de programe naționale pentru diferite afecțiuni în beneficiul pacienților, dezvoltarea educației medicale a specialiștilor prin diverse programe/ acțiuni științifice, dar și rezultate medicale excepționale precum transplanturi, intervenții chirurgicale etc.

“Acad. Dan Mircea Enescu a primit din partea “Comitetului Socrate” premiul internațional “Cel mai bun manager” din domeniul sanitar. Aceasta este o recunoaștere a excelentei reputații, a experienței profesionale remarcabile (oferirea de metode de tratament sigure și eficiente) și a managementului de succes. În virtutea acestei nominalizări, acad. Dan Mircea Enescu va figura în “Almanahul Socrate”, pe siteul EBA (http://www.summitofleaders.co.uk/en/)”, se arată în comunicatul de presă.

Europe Business Assembly a premiat pe 21 aprilie, în cadrul Achievements Forum, cei mai buni reprezentați ai medicinei, științei și economiei.

Achievements Forum este o platformă interactivă de colaborare internațională, la eveniment participând oameni de afaceri, finanțatori, diplomați, lideri ai camerelor de comerț, asociații de afaceri și sindicate profesionale din peste 60 de țări.

European Business Assembly este o corporație independentă de colaborare economică, socială și umanitară și a fost fondată în Oxford, Marea Britanie, în anul 2000.

AGERPRES/(AS — autor: Roberto Stan, editor: Florin Marin)

Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Andreea Munteanu a câștigat medalia de aur la bârnă cu ocazia Campionatului European de Gimnastică de la Montpellier, iar inventatorul Corneliu Birtok Bănească a reușit să obțină medalia de aur pentru o invenție pe care a prezentat-o la Salonul internațional de invenții de la Geneva.

Deoarece Andreea Munteanu nu a putut fi prezentă la festivitatea de premiere, pentru că se pregătește cu lotul național în Centrul Olimpic de la Izvorani, ea fost reprezentată de sora sa geamănă, Adelina, și de către directorul Colegiului Național Sportiv “Cetate” Deva, Adrian Liga.

“Deplasarea la Deva ar fi însemnat pentru Andreea o întrerupere a programului de pregătire de câteva zile. Andreea se pregătește acum pentru Campionatul Mondial de la Glasgow, ce va avea loc în toamna acestui an. Pentru ea contează însă foarte mult acest premiu”, a declarat Liga.

La rândul său, inventatorul Corneliu Birtok Bănească a arătat că premiul este unul foarte important pentru el, deoarece se constituie într-o recunoaștere a eforturilor și pregătirii sale. “Este foarte bine să fi premiat în afara țării, dar premierea acasă valorează cât toate cele 21 de saloane internaționale de invenții la care am fost prezent până acum. Am arătat că un oraș ca Deva poate conta pe harta inventicii din Europa”, a spus inventatorul.

Primarul municipiului Deva, Petru Mărginean, le-a mulțumit celor doi tineri premianți, afirmând că autoritățile locale sprijină dezvoltarea activității sportive la Colegiul Național Sportiv “Cetate” Deva, apreciat ca un centru de excelență în gimnastică.

În ceea ce privește activitatea inventatorului Corneliu Birtok Băneasă, primarul a menționat că activitatea unor asemenea oameni ar trebui sprijinită mai mult de statul român și de comunitățile locale, pentru ca invențiile acestora să-și găsească ulterior un corespondent în practică.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) Silviu MATEI / Arhiva AGERPRES

Florentina Buzenschi, directorul Muzeului de Etnografie al județului Neamț, a declarat, pentru AGERPRES, că denumirea plăcintelor “poale-n brâu” își are originea în mediul rural.

“Această denumire vine de la femeile care purtau catrința și, ca să fie mai lejere în mișcări când spălau sau făceau treabă, își ridicau colțul la catrință și îl puneau în brâu. De aici vine denumirea plăcintelor ‘poale-n brâu’. Înainte, aceste plăcinte se făceau cu brânză de burduf, care se îndulcea cu zahăr. Plăcintele cu brânză dulce reprezintă o modă orășenească, dar în mediul rural se păstrează rețeta tradițională. Țăranii nu aveau cultul mâncărurilor diversificate, iar dulciurile se făceau doar la momente speciale sau pentru a da de pomană. Plăcintele cu brânză se dau de pomană la Moșii de Iarnă sau când se intră în postul Paștelui”, a declarat Florentina Buzenschi.

Varianta de post a “poalelor în brâu” sunt plăcintele cu varză sau vărzările, care se dau de pomană în special la Ovidenii. Aceste plăcinte se fac cu varză murată, călită cu piper, și se servesc și în Post ca desert.

Viorica Nicoară, din Podoleni, ne-a dezvăluit rețeta pentru plăcintele “poale-n brâu” cu brânză.

“Este o rețetă pe care am învățat-o încă de mică, de la bunica mea. Diferența este că atunci plăcintele se coceau la vatra cu lemne, iar acum se pun la cuptorul cu gaz sau cel electric. Totodată, fiecare a mai îmbunătățit rețeta adăugând stafide, unt, mac și alte ingrediente care nu existau atunci la îndemâna oricui”, a declarat gospodina.

Ingredientele aluatului necesar la o tavă cu 12 plăcinte cuprinde: 500 grame de făină, 2 ouă, 200 mililitri de lapte călduț, 30 grame de drojdie, o lingură de zahăr și două linguri de untdelemn.

La umplutură este nevoie de 250 — 300 grame de brânză proaspătă de vacă, 2 ouă, 4 linguri de zahăr și o jumătate de linguriță de sare.

Pentru ungerea plăcintelor se folosește un gălbenuș de ou amestecat cu o lingură de zahăr.

Viorica Nicoară povestește cum se prepară plăcintele: “într-un vas mic se amestecă drojdia cu puțin zahăr și puțin lapte, pentru a prinde o consistență omogenă. Ouăle se bat cu restul de zahăr. În mijlocul făinei se face o gaură și se toarnă drojdia, și ouăle după care începe omogenirea compoziției, turnând progresiv laptele cald. Compoziția se frământă până se omogenizează și apoi se toarnă untdelemnul, după care iar se frământă până se încorporează. Apoi se acoperă vasul cu un prosop și se lasă la crescut circa o oră. Compoziția este foarte ușoară pentru că brânza este amestecată cu ouăle bătute cu zahăr și sare”.

Ea spune că după ce a crescut aluatul, se întinde cu sucitorul și se taie în forme pătrate, groase de un deget. În mijlocul fiecărei bucăți de aluat se pune o lingură din compoziția cu brânză, după care se unesc colțurile opuse ale aluatului, formând deasupra un țugui.

“Plăcintele se așează într-o tavă tapetată cu făină și apoi se ung pe deasupra cu gălbenușul amestecat cu zahăr. Se dau la cuptor și se scot după aproximativ o oră. Imediat se tapetează cu zahăr vanilat și se servesc călduțe dar și reci”, afirmă în final Viorica Nicoară.

AGERPRES/(AS — autor: Gabriel Apetrii, editor: Cristian Anghelache)

Fotografii: (c) Marinela Brumar / AGERPRES

Tema celei de-a X-a ediții a Festivalului “Primăvara Românească la Bruxelles”, “Din Transilvania, Crișana, Banat și Maramureș în inima Europei”, a avut ca scop valorizarea acestor patru regiuni din România, a identității lor culturale și sociale.

Numeroși belgieni, dar și turiști veniți de pe diverse continente au fost atrași de produsele expuse pe standurile amenajate cu acest prilej, de la specialitățile culinare, cum ar fi micii, până la oalele de ceramică sau iile.

Un tânăr american, care a afirmat că a auzit despre Transilvania, dar că nu știe foarte multe despre România, s-a declarat încântat de ceea ce a văzut. “Din câte am înțeles este sărbătoarea Transilvaniei. Nu știu foarte multe despre România”, a spus tânărul, care a adăugat că, poate, într-o bună zi o să viziteze și țara noastră. “De ce nu? Nu am avut un motiv să merg încă, dar de ce nu? Ar putea să existe o oportunitate în viitor”, a spus acesta, întrebat dacă are în intenție să viziteze și România.

La fel au spus și doi turiști japonezi, care știau despre România doar că s-a aflat mult timp sub regimul lui Nicolae Ceaușescu și, bineînțeles, despre Nadia Comăneci. Ei s-au arătat plăcut impresionați de cum anume arată portul popular românesc. “Suntem turiști și s-a întâmplat să fim aici, în piață. Am văzut costumele populare românești doar la TV”, au spus aceștia. Și ei au afirmat că și-ar dori să ajungă să viziteze și România. “Am vrea, la un moment dat, să vizităm și partea de Est a Europei, pentru că ni se pare interesantă, lucru care include și România”, au mai spus aceștia.

În schimb, doi tineri din Paris, dar originari dintr-o insulă din Oceanul Indian, au spus că știu mai multe despre România, deoarece au prieteni români. Și ei s-au declarat încântați de produsele expuse la standurile amenajate în cadrul festivalului și de spectacolul organizat cu acest prilej. “Este foarte frumos ceea ce vedem, este o altă cultură. Plănuim să mergem în România, nu însă în viitorul foarte apropiat, dar plănuim”, au afirmat ei.

Printre cei prezenți la festival s-a aflat și ministrul delegat pentru Dialog Social, Liviu Marian Pop, care a afirmat că intenționează să cumpere, de la un meșter popular olar din Prundu Bârgăului, pentru cabinetul său, din fondurile sale proprii, câte 20 de căni pentru ceai și 20 de cești pentru cafea. Originar din Maramureș, Pop nu a ratat prilejul de a proba și un clop, pălărie specifică zonei sale.

În ceea ce-l privește pe meșterul olar, originar din Prundu Bârgăului, acesta a făcut și o demonstrație în fața belgienilor, pentru a le arăta cum anume se ajunge la produsul finit. “Este foarte interesant ca oamenii să vadă cum se ajunge la produsul finit. Îmi face plăcere să lucrez demonstrativ, mă simt în elementul meu”, a spus artistul popular.

Tot din Bistrița-Năsăud a fost prezentă la Bruxelles și Adriana Tăut, reprezentanta primei întreprinderi sociale din acest județ, cu un stand de unde vizitatorii au putut achiziționa Povila de Bârgău, o dulceață de prune fără aditivi sau zahăr, precum și goblenuri sau tricouri decorate cu mărgele.

A venit la festival, tot din Bistrița-Năsăud, pentru a-și prezenta creațiile — costume populare, pieptare, brâie etc — și artistul popular Virginia Linul. “Am făcut și vreo doi bani și ne pare bine că am văzut și Bruxelles-ul, că în alte părți am mai fost”, a declarat aceasta.

O doamnă din Bogdan Vodă, județul Maramureș, Ileana Bizău, aflată pentru prima dată la Bruxelles, i-a atras pe străini cu păpuși îmbrăcate în costum popular, șosete de lână făcute pe cinci ace și zgărdane.

Un alt stand căutat a fost cel la care a expus Margareta Armanko, din Brașov, care realizează pe diverse obiecte de lemn — farfurii, căni pentru cafea, tăvi, casete de bijuterii, rame pentru oglinzi — motive cu pictură tradițională din Țara Bârsei, de inspirație săsească cu preponderență. “Pictura are modele inspirate de pe lăzi de zeste și blidare vechi de două-trei sute de ani. Este realizată cu vopsele acrilice, așa încât obiectele realizate sunt ecologice. Farfuriile se pot folosi, se pot spăla, nu sunt toxice, ele nu sunt doar de decor”, a declarat aceasta.

Țara Moților a fost reprezentată la festival de mai mulți artiști populari.

“Reprezentăm Țara Moților în inima Europei și am venit cu mult drag”, a spus Carmen David, din Arieșeni, care le-a arătat străinilor cum anume se coase o zadie (vestă de lână — n.r.). “Puțină lume se mai ocupă de cusutul manual, fiindcă este migălos și destul de greu, dar merită”, a afirmat ea. Carmen David a expus și trăistuțe, costume populare, veste, fețe de masă, prosoape etc. “Noi am venit aici cu scopul de a ne promova produsele, dar și de a le vinde”, a declarat Carmen David.

Un alt meșter popular din Arieșeni, Traian Mocan, le-a arătat străinilor prezenți în piața în care a avut loc festivalul cum anume se realizează un tulnic artizanal, confecționat din lemn de molid sau brad. Străinii au putut alege și o serie de produse din lemn, cum ar fi “ciubere” pentru flori, serviciu pentru țuică, fluiere făcute din lemn de plop etc.

Traian Mocan a confecționat și tulnicele lungi de 2,5 metri cu care i-au impresionat pe străini tulnicăresele din Avram Iancu și Arieșeni prezente la festival, care au acompaniat-o și pe solista Alexandra Vădan.

Grupuri și ansambluri folclorice din Beiuș și Teiuș au susținut mai multe reprezentații în cadrul festivalului.

Gabriel Cotabiță și Daniel Iancu au fost, de asemenea, printre artiștii care au urcat pe scena ridicată în Marche aux Poissons din Bruxelles.

Desfășurat în acest an sub patronajul Delegației Transilvaniei, Crișanei, Banatului și Maramureșului, festivalul a fost organizat de Casa de Cultură Belgo-Română Arthis, în colaborare cu Consiliile Județene din Bistrița-Năsăud, Timiș și Maramureș, Casa de Cultură din Beiuș și Primăriile din Cîmpeni, Teiuș, Reșița și Năsăud, cu sprijinul Departamentul pentru Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul MAE și Primăria Orașului Bruxelles.

AGERPRES/(AS — editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) Silviu MATEI / Arhiva AGERPRES

Halep a mai fost opt săptămâni pe locul al doilea în clasamentul WTA, între 11 august și 5 octombrie 2014.

Simona are un avans de 230 de puncte față de rivala sa, dar se află la peste 2.000 de puncte de liderul Serena Williams.

Alte patru românce se află în top 100, Irina Begu, care staționează pe locul 33, Monica Niculescu, aflată pe locul 61, o treaptă mai sus față de săptămâna precedentă, Alexandra Dulgheru, care a urcat și ea un loc, pe 69, și Andreea Mitu, care a reușit un salt de trei locuri și este pe 100, cea mai bună clasare din cariera ei.

La dublu, Monica Niculescu se menține pe locul 49, Raluca Olaru a urcat pe locul 59 (+1), iar Irina Begu se află în continuare pe 65.

Simona Halep este a doua și în ierarhia Road to Singapore, care asigură calificarea la Turneul Campioanelor, cu un avans mult mai consistent față de Șarapova (locul trei).

Românca ocupă locul secund și într-o ierarhie a banilor câștigați din tenis în 2015, cu peste două milioane de dolari, cu 1,7 milioane mai puțin decât liderul Serena Williams, dar cu aproape 400.000 mai mult decât Șarapova, ocupanta locului al treilea.

Clasamentul WTA la simplu

1 (1). Serena Williams (SUA) 9.981 puncte

2 (3). Simona Halep 7.755

3 (2). Maria Șarapova (Rusia) 7.525
4 (4). Petra Kvitova (Cehia) 6.060
5 (5). Caroline Wozniacki (Danemarca) 4.790
6 (7). Eugenie Bouchard (Canada) 4.122
7 (6). Ana Ivanovic (Serbia) 4.000
8 (8). Ekaterina Makarova (Rusia) 3.465
9 (9). Agnieszka Radwanska (Polonia) 3.345
10 (10). Carla Suarez Navarro (Spania) 3.335
………………………………………………………….
33 (33). Irina Begu 1.409
61 (62). Monica Niculescu 848
69 (70). Alexandra Dulgheru 791
100 (103). Andreea Mitu 586
143 (145). Sorana Cîrstea 380
178 (165). Ana Bogdan 300
179 (178). Patricia Țig 296
320 (323). Alexandra Cadanțu 112
354 (358). Elena Bogdan 96
381 (387). Irina Maria Bara 85
384 (388). Diana Buzean 83

Clasamentul WTA la dublu

1 (1). Sania Mirza (India) 7.660 puncte

2 (2). Sara Errani (Italia) 7.360

2 (2). Roberta Vinci (Italia) 7.360
4 (4). Martina Hingis (Elveția) 6.465
5 (5). Cara Black (Zimbabwe) 5.870
6 (6). Shuai Peng (China) 5.632
7 (7). Ekaterina Makarova (Rusia) 5.315
7 (7). Elena Vesnina (Rusia) 5.315
9 (9). Su-Wei Hsieh (Taiwan) 5.110
10 (10). Kristina Mladenovic (Franța) 4.515
………………………………………………………..
49 (49). Monica Niculescu 1.635
59 (60). Raluca Olaru 1.298
65 (65). Irina Begu 1.215
88 (89). Elena Bogdan 826

Clasamentul Road to Singapore

1 (1). Serena Williams (SUA) 3.390 puncte

2 (2). Simona Halep 3.185

3 (3). Maria Șarapova (Rusia) 2.011
4 (4). Carla Suarez Navarro (Spania) 1.855
5 (5). Karolina Pliskova (Cehia) 1.650
6 (10). Caroline Wozniacki (Danemarca) 1.471
7 (12). Angelique Kerber (Germania) 1.417
8 (7). Ekaterina Makarova (Rusia) 1.366
9 (6). Madison Keys (SUA) 1.270
10 (8). Venus Williams (SUA) 1.215

Clasamentul banilor câștigați în circuitul WTA în 2015

1. Serena Williams (SUA) 3.777.399 dolari

2. Simona Halep 2.017.326 

3. Maria Șarapova 1.645.525
4. Ekaterina Makarova 948.776
5. Carla Suarez Navarro 843.347
6. Madison Keys (SUA) 713.288
7. Karolina Pliskova (Cehia) 639.737
8. Lucie Safarova (Cehia) 569.971
9. Jelena Jankovic (Serbia) 554.274
10. Andrea Petkovic (Germania) 504.469 dolari

AGERPRES (editor: Mihai Țenea)

Parcul Keukenhof, situat în orașul Lisse (Olanda), cunoscut și ca Grădina Europei, este cea mai mare grădina de flori din lume
Foto: (c) Răzvan CHIRIȚĂ / Arhiva AGERPRES

Având o suprafață de 41.543 kmp, este situată în vestul Europei și are ca vecini Germania, Belgia, Marea Nordului.

Parcul Keukenhof, situat în orașul Lisse (Olanda), cunoscut și ca Grădina Europei, este cea mai mare grădina de flori din lume
Foto: (c) Răzvan CHIRIȚĂ / Arhiva AGERPRES

Potrivit turistik.ro, Olanda este un amestec de tradiție, țara morilor de vânt și a lalelelor și ritmul rapid al vieții europene moderne. Cu ani în urmă, țara consta doar în câteva insule, despărțite de câteva dune de nisip de Marea Nordului. De-a lungul secolelor, aceste insule au fost legate una de alta, cu ajutorul ingeniozității și măiestriei tipice olandeze. Olanda este și o țară cosmopolită, ale cărei orașe cuprind o serie de muzee din epoca de aur a regatului iar scenele festivalurilor și ale concertelor sunt pline de artiști veniți din întreaga lume, purtați de spiritul new-age și nonconformist al țării.

Parcul Keukenhof, situat în orașul Lisse (Olanda), cunoscut și ca Grădina Europei, este cea mai mare grădina de flori din lume
Foto: (c) Răzvan CHIRIȚĂ / Arhiva AGERPRES

Capitala și principalele orașe: Amsterdam (capitala), Haga (sediul administrației centrale al misiunilor diplomatice și a numeroase organizații internaționale), Rotterdam, Utrecht, Eindhoven, Maastricht.

Amsterdam este un oraș mai discret în culoare, însă bogat în varietatea tonalităților rezultate din jocul luminii și umbrei. Culorile evoluează de la albul pur până la negrul aproape absolut. Amsterdam satisface gusturile fiecărui călător: de la cumpărături în marile centre comerciale și în micile boutique-uri, până la savurarea unei cafele în atmosfera intimă din renumitele puburi și cafenele și la plimbările prin minunatele grădini publice ori o croazieră pe canalele din oraș.

Amsterdam este, probabil, cel mai cunoscut oraș din nordul Europei. În secolul al XVII-lea, Amsterdam era considerat centrul economic al lumii, iar în prezent orașul este cunoscut pentru caracterul său tolerant.

Termenul ”Amsterdam” provine din alăturarea cuvintelor ”dam” (în neerlandeză însemnând baraj) și cuvântul ”Amstel” (râu ce străbate orașul). Prima atestare documentară a numelui Amsterdam o reprezintă un document emis la 27 octombrie 1275 de contele Floris al V-lea de Olanda și Zeelanda, iar data la care Amsterdam a primit drepturile de oraș se presupune că a fost conferită de către episcopul de Utrecht Guy, în 1306. Începând cu secolul al XIV-lea, Amsterdam a înflorit, datorită comerțului. Secolul al XVII-lea este considerat Era de aur a Amsterdamului, la începutul secolului devenind unul dintre cele mai bogate orașe din lume. Secolele XVII și XIX au reprezentat declinul prosperității, războaiele cu Anglia și Franța punându-și amprenta pe economia orașului. Sfârșitul secolului al XIX-lea este numit A doua eră de aur a orașului, perioadă în care au fost construite muzee noi, o stație de tren, sala de concerte Concertgebouw, considerată în primele trei ale lumii, și Canalul Amsterdam-Rin, pentru a oferi orașului legătură directă cu Râul Rin portului o legătură mai scurtă cu Marea Nordului.

Amsterdam este unul dintre orașele turistice ale Europei bogate în obiective turistice. Între acestea amintim Muzeul Van Gogh, Cartierul Roșu, Muzeul Madame Tussauds, Piața Dam și Monumentul Național, Casa Anne Frank, Palatul Regal, Muzeul Național — Rijksmuseum, Muzeul de tehnică Nemo, Fabrica Heineken, Piața Albert Cuyp, Artis Zoo Amsterdam, Parcul Vondel, Muzeul Torturilor, Muzeul Lalelelor, Muzeul de Istorie.

Muzeul Van Gogh — situat în Cartierul Muzeelor din Amsterdam, între Rijksmuseum și Muzeul Stedelijk — cuprinde cea mai mare colecție de tablouri ale lui Van Gogh din întreaga lume. Tablourile oferă posibilitatea vizitatorilor de a observa evoluția artistului sau de a compara tablourile acestuia cu ale altor artiști ai secolului al XIX-lea. Muzeul oferă, de asemenea, și expoziții cu diverse subiecte artistice ale secolului al XIX-lea. Colecția permanentă a Muzeului Van Gogh cuprinde lucrări ale lui Vincent Van Gogh precum și lucrări ale altor artiști. Lucrările lui Van Gogh sunt prezentate în cinci perioade, fiecare reprezentând o fază diferită din viața și creația marelui pictor. Cele cinci perioade și zone ale muzeului sunt: Olanda, Paris, Arles, Saint-Remy și Auvers-sur-Oise.

Muzeul figurilor de ceară Madame Tussauds situat în Piața Dam cuprinde o serie de exponate de ceară și vedete cunoscute, însă și personalități marcante ale istoriei. Muzeul reprezintă practic o sucursală a bine-cunoscutului muzeu londonez, care și-a deschis ramuri și în Berlin, New York ori Shanghai. În muzeu există și o zonă în care se poate vedea cum arăta Amsterdam în trecut.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)