Sursa: worldmsday.org

Potrivit Federației Internaționale pentru Scleroză Multiplă, aproximativ 2,3 milioane de oameni din întreaga lume sunt diagnosticați cu scleroză multiplă (SM), însă numărul celor care suferă se estimează a fi mai mare, o mare parte rămânând nediagnosticați, potrivit site-ului dedicat zilei www.worldmsday.org.

În Europa numărul persoanelor afectate de SM este estimat la 700 000 de Platforma Europeană pentru Scleroza Multiplă (EMSP),www.emsp.org.

În România aproximativ 10 000 de persoane suferă de scleroză multiplă. În mai multe orașe din țară sunt organizate în această zi campanii de informare. Societatea de Scleroză Multiplă din România (SSMR), prin organizațiile membre, desfășoară cu acest prilej o serie de activități de conștientizare și informare a cetățenilor cu privire la această boală.

Între manifestările organizate în acest an, se înscriu și cele ale Asociației de Scleroză Multiplă Bistrița care a decis să marcheze Ziua internațională a sclerozei multiple la 21 și 22 mai, printr-o dezbatere la Primăria Bistrița și două ateliere tematice la Hotel Krone. Pe 22 mai, Ștacheta ciclistă SM 2015 a început în Oradea, unde mai multe trupe de dans și cântăreți au susținut un spectacol. Cei prezenți au fost invitați să transmită câte un mesaj pentru bolnavii cu scleroză multiplă cu ajutorul unor bilețele. Cicliști vor încheia cursa pe 28 mai la Alba Iulia.

Scleroza multiplă (SM) este una dintre cele mai frecvente tulburări neurologice și cauze de invaliditate la adulții tineri. Cele mai multe persoane cu SM sunt diagnosticate între 20 și 40 de ani, fiind de 2 ori mai frecventă la femei decât la bărbați. Este o boală progresivă a sistemului nervos central (SNC), caracterizată prin episoade de inflamație și demielinizare focală cu localizări multiple diseminate în timp. Simptomele sunt imprevizibile, în ansamblu incluzând oboseala, pierderea vederii, slăbiciune în picioare și brațe, rigiditate, spasme musculare, amețeală, încetinirea vorbirii și altele, potrivitwww.smromania.ro.

Nu se știe încă ce anume cauzează boala și nu există un tratament pentru vindecare. Există însă terapii care reduc simptomele și evoluția bolii. Este important ca pacienții să beneficieze de tratament cât mai repede din momentul în care sunt diagnosticați.

Ziua internațională a sclerozei multiple este o inițiativă a Federației Internaționale pentru Scleroza Multiplă (FISM), stabilită pentru a fi marcată în ultima zi de miercuri a lunii mai. FISM este singura rețea la nivel mondial care are afiliate 90 de organizații dedicate pacienților cu scleroză multiplă.

Platforma Europeană pentru Scleroza Multiplă (EMSP) reprezintă interesele persoanelor cu SM la nivel european. Este o organizație non-guvernamentală, fondată în 1989, fiind umbrela pentru organizarea a 39 de societăți din 34 de țări europene.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Un drapel uriaș, măsurând 150 metri, a fost sfințit la hramul Mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de la Izvorul Mureșului, 15 august 2014

Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusă în 1996, prin purtarea de grijă a arhiepiscopului Covasnei și Harghitei, Ioan Sălăjan, ctitorul și arhitectul sfântului locaș, în prezent mitropolit al Banatului (ales la 16 decembrie 2014). În 2000 a avut loc sfințirea bisericii de către patriarhul Teoctist (1986-2007).

Mănăstirea este așezată lângă șoseaua națională, trezind admirația și stârnind curiozitatea călătorului, care este surprins să vadă dintr-o dată, un zid masiv de piatră, care amintește de epoca medievală și o clopotniță înaltă, albă și frumoasă, se arată pe site-ul oficial al mănăstirii.

Biserica este construită în spiritul arhitecturii muntenești din timpul domniilor lui Matei Basarab (1632-1654) și Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

Catapeteasma bisericii

Sfântul locaș este pictat în întregime în tehnica frescă, în stil neobizantin, după Erminia picturii bizantine, de către pictorul Liviu Dumbravă din Gura Humorului. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de păr sălbatic. Decorația ei se înscrie între sculpturile epocii brâncovenești și este preluată după modelul iconostasului din paraclisul Mănăstirii Dealu. Icoanele de pe catapeteasmă sunt pictate de maici în atelierele mănăstirii.

Sfânta Biserică adăpostește racla cu o părticică din Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae aduse de la Bari, Italia.

Clădirile, care alcătuiesc așezământul, sunt împodobite în interior cu fresce bogate prin tematică și culoare, se găsesc aici peste 2 000 mp de pictură. În realizarea picturilor s-au respectat regulile iconografiei bizantine. Programele iconografice au fost executate de echipa pictorului Marcel Codrescu.

Corpul de chilii al maicilor domină prin mărimea și forma arcelor în stil brâncovenesc, având și un paraclis de iarnă închinat Sfântului Ioan Botezătorul. Tot parterul corpului de chilii este împodobit numai cu sfinți români, în ordine cronologică, începând de la martirii primelor secole creștine, primii ierarhi, cuvioși întemeietori de mănăstiri, mărturisitori, nevoitori, terminând cu sfinții care au trăit în zilele noastre (Sf. Ioan Iacob Hozevitul). În afara incintei mănăstirii se află două case pentru pelerini.

Mănăstirea nou zidită și fără să fie încărcată de istorie are totuși o contribuție duhovnicească și culturală deosebită pe aceste meleaguri. Este izvor de duhovnicie și ușurare pentru pelerinul trecător; pentru localnici este umbra istoriei care îi acoperă și îi marchează permanent, fiindu-le reazem că au fost și încă mai sunt în acest loc. Este balsamul care oblăduieșțe și leagă rănile românilor din această încercată zonă a țării, arată istoricul sfântului locaș, prezentat de sursa citată.

La început de mileniu, mănăstirea este o candelă aprinsă în inima Ardealului și are rolul de a ține strânsă legătura dintre viața monahală și poporul din care s-a născut.

“Oricum, omul propune și Dumnezeu hotărăște ce este folositor și întru zidire”, se arată în cuvântului de încheiere din istoricul mănăstirii prezentat pe site-ul oficial.

Mănăstirea este un așezământ de maici cu viață de obște. Primul hram al mănăstirii este cel sărbătorit la 15 august 1999, “Adormirea Maicii Domnului”, când s-a săvârșit prima Sfântă Liturghie în locașul nou ridicat, după trei ani de la așezarea pietrei de temelie. Al doilea hram este cel al paraclisului închinat Soborului Sfântului Ioan Botezătorul prăznuit pe 7 ianuarie.

Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, la hramul Mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” de la Izvorul Mureșului, 15 august 2013

Într-un interviu acordat postului Radio Trinitas, preluat de Agenția de știri Basilica, ctitorul Mănăstirii de la Izvorul Mureșului, arhiepiscopul Ioan Selejan (în prezent mitropolit), declara că Mănăstirea Izvorul Mureșului a fost gândită ca un loc de rugăciune pentru românii din județele Harghita și Covasna. Așezământul monahal a început să fie căutat, însă, de români de pretutindeni.

“Aici au fost credincioși din cele două județe și nu numai (sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din anul 2011 — n.r.); au venit oameni din alte județe ale țării și chiar din străinătate, oameni care ne cunosc de ani de zile. Mănăstirea și-a păstrat prin cumințenia ei, prin slujbele pe care obștea de aici le săvârșește, viața în curățenie, în rugăciune. Oamenii caută locuri de rugăciune, de mângâiere, și acesta a fost și scopul construcției acestei mănăstiri, drept o oază de mângâiere pentru românii din cele două județe: Covasna și Harghita”, a spus arhiepiscopul Ioan Selejan.

Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei și Harghitei a fost înființată în 1994. Eparhia are o Catedrală episcopală cu hramul “Sfântul Ierarh Nicolae”, în municipiul Miercurea-Ciuc. În același an a fost ales întâistătătorul nou-înființatei Episcopii, în persoana arhimandritului Ioan Selejan.

Instalarea primului episcop al Covasnei și Harghitei, Ioan Selejean, a avut loc la 25 septembrie 1994, la Miercurea-Ciuc. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de patriarhul Teoctist și patriarhul Partenie al Alexandriei

În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 18-19 iunie 2009, vlădica Ioan Selejan a fost ridicat la rangul de arhiepiscop, pentru activitatea ierarhică pilduitoare și slujire chiriarhală deosebită și îndelungată a Bisericii.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)

Antarctica

Lădești are, susțin localnicii, cea mai blândă climă din zonă, care aduce “zăpezi cuminți și veri plăcute la respirat”.

De fapt, nu există localnic care să nu vorbească despre “al nostru Ierunca”, spune primarul Ion Lixandru.

“Aici se asculta altfel Europa Liberă. Și nu doar cei cu carte, ci toți spuneau că e timpul să vorbească doamna Lovinescu și domnul Ierunca. Lădeștiul îl are pe Ierunca în suflet, e al nostru, dar nu doar pe Ierunca, că aici în Oltenia de sub munte se știe poate cel mai bine despre cum arată Polul Sud, despre Antarctica. Primele diapozitive cu Antarctica au fost prezentate aici, în anii ’70. Eram elevi de școală primară când ne uitam la acele imagini absolut fabuloase cu țara unde e zăpadă mereu”, spune edilul din Lădești.

Gheorghe Neamu, unul din cei mai renumiți geografi și cercetători din România, s-a născut la Lădești. El este al doilea român care a ajuns în Antarctica și primul român care a atins polul frigului.

“În 1971, Neamu reușește în urma unor relații cu Academia de Științe din URSS să plece într-o expediție polară cu nava Profesor Vize, o navă uriașă construită strict pentru cercetări polare. O navă care avea un deplasament de 7.000 de tone care aparținea Institutului Arcticii și Antarcticii din Leningrad. Nava s-a deplasat spre sud ajutată de spărgătorul de gheață Obi. Cu această navă, după Emil Racoviță, al doilea român, Gheorghe Neamu, atinge Antarctica”, precizează prof.dr. Gheorghe Ploaie.

Profesorul Gheorghe Ploaie era elev în clasa a X-a la liceul din Horezu când l-a întâlnit prima dată pe Neamu.

“În anul 1965 a fost mare vâlvă la noi la Horezu când a apărut profesorul Gheorghe Neamu. Omul se ocupa cu studiile climatice în Oltenia de sub munte, adică în zona deluroasă. Am fost primul elev care m-am oferit să-l ajut în acest sens. Mai ales că eram pasionat de tot ce scrisese dumnealui și eram și eu un idealist. Neamu a montat cu acordul liceului din Horezu mai multe termometre pe tije înalte de doi metri. Termometre care erau fixate din 20 în 20 de centimetri. Profesorul avea nevoie de cineva care să vină să monitorizeze temperaturile din oră în oră. Nu spun că nu i-am supărat pe profesorii mei când le spuneam că trebuie să ies să mă ocup de instrumente, dar era pentru mine fascinant totul”, spune biologul Ploaie.

De altfel, potrivit profesorului, Neamu a creat noțiunile de topoclimat și microclimat, astfel de instrumente fiind montate în toată zona deluroasă a Olteniei, aceste date apărând ulterior în studiile de doctorat ale cercetătorului.

“Neamu a făcut realizat măsuri climatice și în timpul expediției la Polul Sud. Aceste măsurători le-a făcut în Oceanul Indian până în Australia, la Perth. De altfel, în 1971, Neamu a vizitat trei stațiuni de cercetare ale URSS la Polul Sud, ajungând la polul frigului, aproape chiar de pol, la 3.500 de metri altitudine, la Vostok, loc în care s-a înregistrat o temperatură de—88,3 grade Celsius. A fost un tip respectat și apreciat de colegii săi sovietici pentru activitatea sa de cercetare. Politica nu avea legătură cu cercetarea sau așa părea atunci”, a adăugat profesorul Ploaie.

A doua întâlnire cu Neamu, profesorul Ploaie a avut-o în 1982, la Voineasa, când exploratorul vâlcean a ținut o prelegere despre schimbările climaterice.

“M-a recunoscut, pe mine elevul de liceu și a fost mândru că am urmat o carieră de cercetare. Autograful dat pe cartea ‘Am fost în Antarctica’ are un simbol aparte pentru mine. Nu spun că datorită lui Neamu am ales să iubesc natura, să o simt la detaliu, să-i urmăresc transformările să monitorizez ecosistemele și implicațiile schimbărilor climaterice asupra acestora, dar am un respect deosebit pentru acest om”, a menționat Ploaie.

Cercetarea românească în domeniu are însă premise bune, spune profesorul vâlcean și dă exemplul primului român care a ajuns la Polul Nord, Teodor Liviu Negoiță.

“Stațiunea românească permanentă de dezvoltare ‘Law Racoviță’ din Antarctica spune că suntem și noi acolo, printre cele 30 de state de la Polul Sud. Efortul lui Liviu Negoiță concretizat prin această stațiune ne facem să fim mândri și să respectăm această muncă de cercetare și implicit să respirăm acest aer, acest pământ și poate vom deveni mai umani cu natura. Și poate că statul român se va ocupa mai mult de această stație de cercetare pe care am primit-o cadou de la australieni și care funcționează pe timpul verii australe”, conchide profesor dr. Gheorghe Ploaie.

AGERPRES/(AS — autor: Liviu Popescu, editor: Cristian Anghelache)

PUBLICITATE

Biserica fortificată din Rotbav
Sursa: brasov.ro

Este vorba despre bisericile din Cincu, Codlea, Cristian, Prejmer, Hărman, Homorod, Roadeș, Rotbav, Rupea, Sânpetru, Seliștat și din Vulcan.

“Episcopia Sibiului, împreună cu Decanatul Brașov — care le administrează din punct de vedere al patrimoniului — au intrat într-un proiect european de reabilitare a acestor biserici fortificate. Deocamdată suntem în faza în care Sibiul are două biserici fortificate care urmează să intre într-o restaurare generală, iar județul Brașov un număr de 12. Vor fi mai multe etape. În prima fază, vor fi reparații curente asupra lor și, mai ales, se vor gândi niște programe turistice cu un aspect programatic funcțional, cu implicarea lor într-un turism național și internațional. În faza a doua, vor fi lucrări de restaurare, consolidare și reabilitare integrală, pe baza unei cercetări interdisciplinare deosebite, începând de la arhitectură, structură, pictură, istoria artelor, arheologie”, a precizat Gheorghe Mitran.

Lucrările vor începe în acest an și se vor întinde pe o perioadă de trei-patru ani, aceste biserici fiind “puse pe picioare” în așa fel încât să reprezinte niște nuclee istorice foarte bine conservate, puse în valoare, care să slujească turismul, cu un potențial economic deosebit.

Valoarea lucrărilor este estimată la peste 15 milioane de euro.

“Eu gândesc în felul următor: Aceste nuclee istorice pot deveni motoarele dezvoltării economice ale comunităților respective și acestea trebuie să graviteze ca interes în jurul lor”, a mai subliniat directorul Direcției pentru Cultură a Județului Brașov, afirmând că ar trebui luat modelul localității Cristian, unde autoritățile locale, împreună cu sașii din Germania care se întorc vara în localitate și oameni de cultură organizează concerte muzicale la Biserica Evanghelică, manifestări care atrag numeroase persoane.

Direcția pentru Cultură a județului Brașov este preocupată de promovarea valorilor culturale, istorice ale acestor obiective, publicând în acest sens două lucrări intitulate “Arhitectura Bisericilor Fortificate” și Cetăți, Castele, Palate”, în limba română, într-un număr de 500 de exemplare, care sunt puse la dispoziția tinerilor, a elevilor, studenților, turiștilor, istoricilor.

“Am realizat aceste lucrări mai ales pentru cei care iubesc istoria, pentru a fi cunoscute îndeaproape datele istorice primare ale acestor monumente extraordinar de valoroase, fotografii aeriene pentru a se putea identifica valoarea lor istorică și arhitecturală. Mai mult, având în vedere cercetările care se vor face în aceste biserici fortificate, în vederea reabilitării, restaurării, consolidării, cel mai valoros și important lucru după sistemul constructiv este pictura murală foarte valoroasă, de excepție, care a fost acoperită sau martelată de-a lungul timpului, cu toate că în anumite locuri s-a păstrat în stare foarte bună, iar punerea acestor picturi în valoare, descoperirea, restaurarea, consolidarea și conservarea lor va revaloriza din punct de vedere național și internațional cultura acestor biserici fortificate. Vor fi tot atât de valoroase, după părerea mea, ca și sistemul de construcție fortificat și aceste valori imagistice au o însemnătate extraordinară pentru toată literatura de specialitate europeană. Pentru prima dată, vor apărea picturi de o valoare necunoscută în Transilvania”, a explicat sursa citată.

Aceasta a precizat că refacerea picturilor va fi îndelungată și costisitoare, dar merită, pentru că sunt niște valori extraordinare imagistice pentru patrimoniul național.

Cele mai valoroase biserici fortificate din județul Brașov sunt amplasate în Țara Bârsei, în zona Rupea și în partea de nord a Făgărașului. Cele din Țara Bârsei sunt cele mai mari și cele mai frumoase și pot reprezenta un potențial turistic cultural deosebit.

“Aceste obiective, în ansamblu, își păstrează caracteristicile de epocă, volumetria, substanța istorică. Cele mai valoroase sunt cele de la Prejmer care, alături de biserica fortificată de la Viscri, sunt monumente UNESCO. Biserica de la Prejmer se păstrează cel mai bine fiind cea mai amplă cetate fortificată cu o bogată istorie medievală. Trebuie să se știe că aceste cetăți fortificate sunt unice ca ansamblu în Europa, s-au născut datorită unei strategii deosebite a localnicilor și, fiind o creație a mediului local, sunt o sinteză constructivă între sacru și spiritul pragmatic de a se apăra împotriva invaziei tătarilor și a turcilor, în perioada secolelor XIV, XV, XVI. Inițial, au fost biserici catolice, iar de la jumătatea secolului al XVI-lea, după reforma lui Luther, comunitățile și preoții au fost convinși și au devenit evanghelici”, a mai arătat directorul Direcției pentru Cultură Brașov.

Conform acestuia, cele mai frumoase biserici fortificate ar fi cele din zona Brașovului, de la Prejmer, Hărman, Sânpetru, Hălchiu, Bod, Codlea și Râșnov, care merită să fie vizitate de turiști, fiind obiective deosebit de interesante, cu o istorie de secole.

AGERPRES/(A-autor: Jana Pintili, editor: Diana Dumitru) 

Sursa: gradinamea.ro

Fragul de pădure (Fragaria vesca), denumit popular frăguță, frag iepuresc, buruiană de fragi, afrange, franză, pomiță, vărăguță, căpșună de pădure, este o plantă perenă ce aparține de familia rozaceelor. Prezintă un rizom și stoloni. Înălțimea fragului este redusă (până la maximum 20 cm). Frunzele îi sunt, întotdeauna, trifoliate. Majoritatea speciilor de fragi au o mare perioadă de înflorire (mai — iunie) , după cum se menționează pe site-ul ceai-verde.com. Florile sunt mici, albe, plăcut mirositoare. Fructele, comestibile, sunt mici, conice, roșii sau albicioase. Când sunt coapte, fructele au gust dulce-acrișor și o aromă specifică.

Crește în pădurile de foioase și conifere din Europa și Asia. La noi în țară, frăguțele cresc prin fânețe, pe pajiști, prin poieni, la marginea pădurilor, în tufărișuri, fiind răspândite din zonele joase și până în zonele montane. Preferă solurile bogate în humus și nutrienți, umede dar și însorite.

Fructele conțin mucilagii, pectine, glucide, vitaminele A, B1, B2, PP și C, acid salicilic, antocianidina, protide, lipide, acizi organici, săruri minerale de potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier și fosfor, potrivitwww.plantedevis.ro. Frunzele conțin taninuri elagice, fragarol, cvercetol, cvercitrina, citrol, saruri minerale, ulei volatil, zaharuri, vitamina C, acizi organici (citric, malic).

Fructele sunt folosite pentru prepararea gemului, dulceții sau lichiorului, toate considerate delicatese.

În medicina populară, fragul de pădure este considerat o plantă medicinală, frunzele sale fiind apreciate pentru conținutul bogat de vitamina C și tanin. De la fragi se utilizează fructele și frunzele, sub formă de ceai, uscate și amestecate în proporții egale. Rizomii sunt folosiți sub formă de praf. Proprietăți medicinale au și rădăcinile. Preparatele care se obțin din frunzele și rădăcinile fragului sunt: decoctul — cel mai des folosit, infuzia și cataplasmele.

Cura cu fructe proaspete sau cu suc este benefică în caz de astenie, anemie, reumatism degenerativ, gută, constipație, febră, afecțiuni renale, circulatorii și dermatologice, precum și hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, afecțiuni hepato-biliare. Datorită conținutului de vitamina C stimulează pofta de mâncare.

Sucul de frăguțe are efect terapeutic de excepție, el fiind recomandat, mai ales, în bolile de ficat. Acesta stimulează activitatea ficatului și îl drenează, favorizând regenerarea celulei hepatice, potrivitwww.terapiinaturiste.ro

Sucul din fructe ajută la degerături, la îndepărtarea pietrei de pe dinți, alungă durerile de dinți și mirosul fetid al respirației.

Preparatele de frunze de frag sunt astringente și dezinfectante, fiind utile în tratamentul inflamațiilor gastro-intestinale și al mucoasei bucale.

În cazuri de diaree, frunzele sunt un bun remediu deoarece au un conținut mare de tanin, fiind recomandate și în combaterea viermilor intestinali.

Pulpa fructelor, sub formă de piure, poate fi folosită în cosmetică ca măști pentru prevenirea apariției ridurilor, împrospătarea și strălucirea tenului, potrivit www.agrofm.ro. Frecarea pistruilor cu suc de fragi, poate duce la dispariția acestora. Metoda este eficientă și în cazul petelor solare. Datorită efectului diuretic, fructele consumate favorizează eliminarea toxinelor din organism, fiind utile și în tratamentul eczemelor și a altor afecțiuni dermatologice. Un tonic făcut din frunze de frag calmează inflamațiile pielii și ochilor.

Ceaiul din frăguțe și frunze ajută la curățarea rinichilor și la cicatrizarea leziunilor interne.

Ca și în cazul căpșunii, fragul de pădure poate produce la unele persoane reacții adverse. Se recomandă precauție în folosirea preparatelor obținute din această plantă.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Sursa: Irma kalandadze / Youtube

Georgia este o țară din regiunea Caucaz, Eurasia, situată la intersecția Asiei de Vest cu Europa de Est. Georgia se învecinează la Vest cu Marea Neagră, la Nord cu Rusia, la Sud cu Turcia și Armenia, iar la Sud-Est cu Azerbaidjan. Georgia se bucură de o moștenire culturală unică, fiind renumită pentru tradițiile sale. Georgia a reprezentat de-a lungul secolelor obiectul rivalității dintre mai multe imperii, înainte să fie anexată la Rusia, în secolul al XIX-lea.

Sursa: Irma kalandadze / Youtube

Țara beneficiază de un decor natural deosebit, o climă blândă și o varietate de floră și faună bogată. Văile înalte, bazinele hidrografice largi, stațiunile cu ape minerale faimoase, peșterile și cascadele se combină armonios în acest spațiu de o frumusețe aparte, potrivitglobi.ro. Georgia a devenit un centru turistic înfloritor și se mândrește cu câteva dintre cele mai uimitoare frumuseți naturale de pe planetă.

Sursa: Irma kalandadze / Youtube

Situată în Caucaz, Georgia s-a aflat în calea Drumului Mătăsii, care a adus multe culturi diferite la granițele sale. Georgia a fost invadată și ocupată de perși, romani, califi arabi și mongoli. Mărturia acestui fapt o reprezintă ruinele arheologice impresionate, unele datând din secolul V IHr., fortărețele și bisericile antice, potrivit turistik.ro.

Bucătăria georgiană îmbină influențe turcești, arabe, grecești și chiar indiene. Mâncarea este adesea condimentată, cu coriandru, tarhon și “khmeli suneli”, un amestec de condimente. O masă festivă tipică include verdețuri și spanac făcute piure și presărate cu semințe de rodie, “khachapuri” (o pâine făcutĂ cu brânză), “satsivi” (carne de pui în sos de alune), “chanakhi” (carne de miel cu tocană de legume), “tolma” (sărmăluțe) și “badrizhani nivrit” (vinete cu usturoi). Vinul reprezintă o parte esențială a mesei iar georgienii prepară o varietate de vinuri roșii (precum Mukuzani) și albe (precum Tsinandali).

Capitala și principalele orașe: Tbilisi (capitala), Kutaisi, Zugdidi, Batumi, Rustavi.

Capitala Tbilisi are o atmosferă mediteraneeană și se află pe malurile râului Mtkvari, într-o vale înconjurată de dealuri. Orașul vechi se întinde la sud de râu și are numeroase biserici cu fresce, case din secolul al XIX-lea cu arcade și galerii la etajul superior, un castel și numeroase cafenele și magazine pentru turiști.

Prima mențiune documentară a orașului Tbilisi datează din anii ’60 ai secolului IV. În acea perioadă, Varaz-Bakur, regele statului georgian Iberia Orientală, care plătea tribut dinastiei persane a Sasanizilor, a ocupat orașul. Perșii, care au sosit în regiune în aceeași perioadă, au construit cetatea Narikala la sfârșitul secolului al IV-lea.

În Tbilisi regăsim parlamentul, guvernul Georgiei și instituții importante precum: Academia Georgiană de Științe, Universitatea de Stat Tbilisi, Universitatea Medicală Georgiană, Universitatea Agrariană Georgiană, Universitatea Tehnică Georgiană, Universitatea Pedagogică de Stat Tbilisi, Conservatorul de Stat Tbilisi, Banca Națională a Georgiei, Biblioteca Națională Publică a Parlamentului Georgian.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Horia Plugaru)

Sursa: Youtube

Cu o suprafață de 2.780.400 kmp și o populație a țării ce numără aproximativ 42,1 milioane de locuitori, potrivit datelorworldpopulationreview.com din 2015, Argentina este situată în Sud-Estul Americii de Sud și are ca vecini Bolivia, Paraguay, Brazilia, Uruguay și Oceanul Atlantic, Chile și Pasajul Drake (Mar de Hoces).

Argentina ocupă o bună parte a Americii de Sud și cuprinde o bogată diversitate geografică, de la piscurile acoperite de zăpadă și ghețarii din anzi, până la câmpiile Patagoniei fiind un tărâm de minunății și aventuri nesfârșite, potrivit turistik.ro. Ospitalitatea argentinienilor dovedește un spirit tenace și o dragoste de viață molipsitoare, această pasiune regăsindu-se în preocuparea pentru fotbal, mâncare și petreceri. Numele Argentinei vine din latinescul “argentum”, țara reprezentând o sursă de minerale valoroase. Un rol mai important l-a avut producția de vite și cereale, clasând țara printre cele mai bogate națiuni din lume.

Sursă: Youtube

Argentina reprezintă și o țară cu standarde excepționale în ceea ce privește mâncarea și băutura. În ultimii ani, vinurile argentiniene au pătruns pe piața internațională și au devenit celebre prin calitatea și valoarea lor. De asemenea, ceaiul Mate obținut din frunzele uscate ale arborelui Ilex paraguarensis. Denumirea de ”mate” provine de la cuvântul quechua ”matí” care este numele dovleacului (un fel de tărtăcuță), care este tradițional folosită pentru a bea infuzia.

Principalele orașe sunt Buenos Aires (capitala), Córdoba, Rosario, Mendoza, San Miguel de Tucumán, La Plata, Mar del Plata. Buenos Aires este cel mai mare oraș argentinian, localizat pe malul vestic al estuarului Rio de la Plata, pe coasta sud-estică a țării.

Metropola este încadrată în categoria ”oraș Alfa” — oraș global, important nod în sistemul economic mondial. Capitala s-a răspândit peste Pampasul de est, cu suburbii moderne și aglomerate, adesea fiind amintit alături de Paris sau Roma, datorită stilurilor arhitecturale și vieții de noapte animate. Industria a atras coloniști din Italia, Spania și numeroase alte țări, care au imigrat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.

Locuitorii orașului Buenos Aires sunt considerați ”porteńos” (oamenii portului). Buenos Aires reprezintă o destinație turistică de top și este cunoscut pentru stilul arhitectural european și bogata viață culturală. Orașul a fost fondat în 1536 de către Pedro de Mendoza, distrus de indieni și refondat în 1580 de Juan de Garay. Buenos Aires a crescut în importanță în 1776, când a fost numit capitală a Regatului Rio de la Plata. Condiția sa de port, l-a transformat în cheia dezvoltării țării, în detrimentul interiorului.

AGERPRES/ (Documentare — Suzana Cristache Drăgan, editor: Marina Bădulescu)

Sursa: international.visitjordan.com

Locuit de triburi semite și arabe, teritoriul Iordaniei a fost succesiv ocupat de asirieni, babilonieni, greci, de imperiile Roman (106 d. Hr.) și Bizantin (395), de Califatul arab (636, în urma bătăliei de la Yarmuk), care impune islamul ca nouă religie, și, parțial, de cruciați (Regatul Latin de Ierusalim 1118-1187). Teritoriul Iordaniei a fost cucerit în 1187 de Saladin, el rămânând în stăpânirea Aiubizilor până în 1257, când s-a instituit stăpânirea sultanilor mameluci din Egipt. O dată cu marea campanie de cucerire a lui Selim I, din 1516-1517, teritoriul Iordaniei a fost cucerit și inclus în Imperiul Otoman, rămânând în componența acestuia până la Primul Război Mondial.

După Primul Război Mondial, potrivit www.mae.ro, teritoriile aflate la est de Iordan au fost puse sub mandat britanic, cu numele de Transiordania. La 15 mai 1923, Marea Britanie a recunoscut Transiordania, ca regat sub tutelă britanică, sub conducerea emirului Abdallah. La 25 mai 1946, Transiordania devine independentă, iar în 1948, emirul Abdullah a fost proclamat rege al Regatului Hașemit al Iordaniei. Acesta a fost asasinat în 1951, la tron urmându-i Talal și apoi Hussein, fiul acestuia din urmă. Actualul rege Abdullah al II-lea conduce Regatul din februarie 1999.

Capitala Amman numără circa 1.148.000 (2014) de locuitori, potrivitwww.cia.gov, fiind cel mai mare oraș al Regatului Iordaniei, amplasat pe șapte coline (acoperite cu sute de case din calcar alb-bej), într-o zonă deluroasă între deșert și Valea Iordanului. Amman este unul dintre cele mai frumoase și curate orașe din lumea arabă.

Sursa:Freedigitalphotos.net

Primele mărturii despre oraș datează de aproape 4.000 de ani. Rând pe rând, aici s-au stabilit poporul regelui David, asirieni, persani, babilonieni și arabi. Iordania, în general, și Amman, în particular, au dezvoltat o adevărată industrie turistică, devenind, astfel, un oraș modern și cosmopolit, fără a-și uita trecutul și tradițiile orientale, a căror urme sunt întâlnite tot pasul, potrivit www.paralela45.ro.

În centrul orașului, se înalță, Moscheea Al Hussein, ridicată în 1924 pe locul uneia mai vechi, construită de Omeyyazi, în stil islamic, din piatră albă și roz. Zona dealului Citadelei (837 metri) — Djebel Al-Qalla, este o zonă arheologică, cu vestigii din numeroase perioade ale istoriei îndelungate a orașului: Templul lui Hercule, Palatul Omeyyad, Biserica bizantină, Poarta Qasr, Teatrul Roman (cu o capacitate de 6.000 de locuri, o acustică excelentă, ce găzduiește spectacole și concerte chiar și în prezent) și Muzeul de Arheologie — cel mai complex muzeu arheologic din Iordania, cu colecții de ceramică, sticlă și piatră.

În parcul regelui Hussein se poate vizita Muzeul Regal de Automobile, o colecție de motociclete și mașini luxoase sau militare achiziționate de familia regală ori primite cadou din partea altor oficiali. Alte puncte de interes: Muzeul Tradiției Populare, în care sunt expuse mozaicuri, colecții de bijuterii de epocă și costume tradiționale și Casa de Arte Darat Al Funun — o galerie cu lucrări ale unor artiști arabi.

Pe lista patrimoniului internațional UNESCO au fost incluse, între anii 1985-2011, patru dintre cele mai spectaculoase obiective naturale sau culturale ale Iordaniei: ruinele orașului Petra, Cetatea Q’useir Amra, situl arheologic de la Um er-Rasas, zona protejată Wadi Rum. Totodată, pe lista patrimoniului umanitar al UNESCO figurează, începând cu 2005, tradițiile culturale ale beduinilor din zona Petra și Wadi Rum.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Sursa: interferente.ro

Pentru a marca această zi sunt organizate mese rotunde pe tema copiilor dați dispăruți, sunt răspândite mesaje de solidaritate cu familiile acestora, prin mass-media sau pe străzile marilor orașe, sunt înălțate baloane colorate, semnul speranței. Simbolul acestei zile este floarea de “nu-mă-uita” (Myosotis sylvatica), din pricina numelui ei dar și din cauza abundenței acesteia în luna mai. De aceea, la 25 mai, organizațiile care se ocupă de manifestările din această zi obișnuiesc să distribuie populației aceste flori (fie naturale, fie artificiale).

Ziua internațională a copiilor dispăruți este marcată și în România. Din anul 2002, Salvați Copiii România este membru asociat în cadrul Federației Europene pentru Copilul Dispărut, Exploatat Sexual — Missing Children Europe. Alături de alte 28 de organizații neguvernamentale din 19 țări membre ale Uniunii Europene și Elveția, Salvați Copiii România derulează programe de informare, prevenire și intervenție în cazurile de dispariție și exploatare sexuală a copiilor.

Salvați Copiii România, în parteneriat cu Inspectoratul General al Poliției Române, marchează în România Ziua internațională a copiilor dispăruți prin activități de informare și sensibilizare a elevilor, părinților, profesorilor și opiniei publice în legătură cu numărul sporit de dispariții voluntare în rândul copiilor, potrivit www. salvațicopiii.ro.

Numărul european pentru copii dispăruți 116 000 este un număr de telefon gratuit pentru apelant, operațional 24/24, activ în 10 state membre ale Uniunii Europene (România, Belgia, Franța, Italia, Grecia, Ungaria, Olanda, Polonia, Portugalia și Slovacia). Formând 116 000, orice cetățean aflat în una dintre cele 10 țări poate raporta dispariția unui copil, primind informații utile despre modul de instrumentare a cazului în țara respective.

Povestea acestei zilei a început la 25 mai 1979, atunci Etan Patz, în vârstă de șase ani, a dispărut de la domiciliul său din New York și nu a mai fost găsit. A fost lansată atunci cea mai amplă campanie de căutare a vreunei persoane dispărute. Au fost înălțate baloane spre cer, au fost legate panglici roz în copaci, au fost împânzite orașele cu afișe reprezentând chipul celui dispărut și au fost anunțate recompense fabuloase. Nimic nu era prea mult pentru familia îndurerată și pentru cei care îi erau aproape. În anul următor, diferite organizații americane au patronat manifestări în amintirea lui Etan Patz, iar la 25 mai 1983, președintele SUA a declarat ziua de 25 mai “Ziua națională a copiilor dispăruți” (Missing Children’s Day).

O astfel de zi a început să fie celebrată în Canada, din 1986, la inițiativa Organizației “Copiii dispăruți” și la nivel internațional, tot din 1986, la inițiativa Crucii Roșii Internaționale, pe fondul înmulțirii alarmante a cazurilor de dispariții în rândul copiilor, potrivitwww.missingchildreneurope.eu.

Prima Zi europeană a copiilor dispăruți a fost organizată în 2002, la inițiativa organizației britanice “Child Focus”, patronată de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord și a organizației olandeze “Vermist”.

AGERPRES/(autor: Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Fundația “Maria Nobrega”, care derulează proiecte în Brazilia, Italia și Libia, s-a implicat în România într-o serie de proiecte, două dintre acestea în Archita, pentru protejarea și restaurarea patrimoniului construit și pentru relansarea vieții economice a localității, căzută în izolare și uitare încă din secolul al XIX-lea.

Archita, care era o comună liberă recunoscută pentru bogăția ei, una dintre dovezi fiind și faptul că dispunea de cea mai mare fortificație din zonă, a rămas izolată după ce Sighișoara a devenit un centru puternic, iar la începutul anilor 1800 a decis schimbarea cursului drumului comercial peste Târnava Mare către Secuime, fapt ce a aruncat-o într-o completă izolare.

“Datorită poziției sale geografice a devenit o localitate izolată — acum trece calea ferată prin zonă, dar în vechime era mai izolată. De exemplu, sighișorenii râdeau de cei din Archita că în 1848 și 1849 au aflat abia după trei ani că au trecut rușii prin zonă. Deci, nu i-a căutat nimeni. La un moment dat Archita era foarte bogată, fiindcă se afla pe vechiul drum care făcea legătura între prima capitală a scaunului, care era Saschiz, cu zona Secuimii. Ulterior, traseul s-a modificat și datorită dezvoltării Sighișoarei, drumul spre Secuime a început să treacă pe la Vânători, peste Târnavă, către Cristuru Secuiesc. Din această cauză Archita decade, devine un apendice din cauza poziționării geografice”, a declarat directorul Muzeului de Istorie a Sighișoarei, Nicolae Teșculă.

Decăderea Architei a fost stopată în 1873 când a fost inaugurată calea ferată Sighișoara-Brașov, însă niciodată nu a mai redevenit ceea ce a fost, iar declinul localității s-a accentuat din nou odată cu exodul sașilor, începând cu anul 1987, anii 2000 găsind-o în cea mai avansată stare de degradare.

Revitalizarea Architei a început în urmă cu mai bine de cinci ani, când colonelul englez Michael R. Carrington a închiriat și restaurat Casa von Sternburg, situată chiar în apropierea bisericii fortificate și a început implementarea de proiecte de protejare și regenerare a patrimoniului săsesc, pe educație, ocuparea forței de muncă, protecția mediului, sănătate și dezvoltarea unor forme tradiționale de artă.

În anul 2011 a început și reabilitarea bisericii fortificate din Archita în cadrul proiectului “Tezaure Fortificate Redescoperite — Dezvoltarea durabilă a Regiunii Centru prin punerea în valoare a potențialului turistic al rețelei de biserici fortificate săsești din Transilvania”, în urma unei investiții de 16,9 milioane de lei, realizată din fonduri europene.

Fortificația din Archita a făcut parte din proiectul Consistoriului Superior Evanghelic, în valoare totală de 5,25 milioane de euro, în care au fost restaurate și consolidate în total 18 biserici fortificate din județele Sibiu, Mureș și Alba. La finalul proiectului de reabilitare a bisericii fortificate, în 2014, la Archita — care deși este situată la doar 11 kilometri de satul Mureni și de intersecția cu Drumul European 60 este izolată în special din cauza drumului greu practicabil — a fost deschisă prima farmacie și un centru medical, la care și-a adus contribuția Consiliul Județean Mureș, cu o investiție în valoare de 386.130 euro.

Prințul Charles de Wales, care patronează o organizație aflată în parteneriat cu Fundația “Maria Nobrega”, s-a aflat la Archita în 2013, unde a discutat cu autoritățile județene despre posibilitățile inventarierii și protejării patrimoniului din Transilvania, înființării unei clinici multifuncționale care să asigure asistența medicală pentru întreaga zonă și despre posibilitatea creării de locuri de muncă.

Datorită interesului manifestat de Prințul Charles pentru satele săsești din Transilvania, viața în Archita — fondată în jurul anilor 1200, dar menționată în documente abia în 1356 sub denumirea de Ercud — a început să se schimbe, biserica evanghelică fortificată, construită în secolul al XIII-lea, devenind axa în jurul căreia gravitează totul.

“Probabil că biserica a fost fondată mult mai devreme, în preajma anului 1200 de către sași, într-o zonă mai îndepărtată de vatra satului de azi, denumită Dosul Cetății, unde s-au găsit urme de locuire care datează din preistorie. Satul este într-adevăr celebru acum prin ansamblul fortificației care se găsește în centrul localității. Aceasta este o incintă dublă, cu șase turnuri, cu rol de apărare, din cele nouă turnuri care au fost ridicate inițial. Lucrările de consolidare și fortificare fosta bazilică romană cu trei nave a fost transformată în biserică gotică de tip hală. Interesantă este și clopotnița bisericii, care a fost edificată înaintea fortificării, probabil în secolul al XIV-lea. Prezența acestei biserici fortificate se datorează faptului că în 1504, odată cu fortificarea bisericii, satul a fost scutit de impozite. Astfel s-a putut reface biserica și să se construiască sistemul de apărare care salva satul de atacul turcilor”, a arătat Nicolae Teșculă.

Potrivit acestuia, turnurile au suferit modificări în anul 1802, după modelul turnurilor construite în Țara Bârsei, fiind prevăzute cu un foișor exterior, dar fortificația păstrează încă intacte numeroase elemente inițiale.

“Dubla fortificație cuprinde drumurile de strajă exterioare care prezintă o formă dreptunghiulară, caracteristică fortificațiilor din secolul al XVI-lea. Cele nouă turnuri erau poziționate pe colțurile incintelor, zidurile incintelor au o înălțime de șapte metri, de aici straja află la o înălțime de patru metri, sprijinită pe console de lemn. Meterezele au fost zidite aproape în totalitate, turnurile comunicau cu curțile interioare prin porți aflate fie prin domul de strajă, fie prin scări mobile. În ziua de astăzi se mai păstrează intact drumul de strajă al incintei exterioare, precum și meterezele sale distanțate una de alta la circa 3-4 metri. Prezența dublei incinte arată că Archita era o așezare puternică, care se ocupa cu creșterea animalelor, iar materialul folosit la construirea bisericii și a fortificațiilor a fost piatra, iar apoi a fost folosită și cărămida”, a arătat directorul Muzeului de Istorie a Sighișoarei.

După reabilitarea Casei von Strenburg, apoi a ansamblului fortificat din Archita, satul a început să prindă viață, să fie vizitat de grupuri de turiști, aceștia având și posibilități de cazare în unul dintre turnuri, casele din zona centrală au fost restaurate și au început să prindă culoare.

Acum satul a început să prezinte interes și din partea altor organizații neguvernamentale, care au închiriat clădiri și dezvoltă activități cu caracter social, iar anul trecut a găzduit un concert susținut de participanții la cea de-a XXI-a ediție a Academiei Sighișoara, organizată de Asociația Cultura Viva Sighișoara din Berna (Elveția), condusă de Alexandru Gavrilovici, și Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca.

AGERPRES/(A — autor: Dorina Matiș, editor: Cristian Anghelache)