Ziua Marinei Române, la fel ca Ziua Aviației (sărbătorită la 20 iulie), a fost instituită prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004, privind instituirea Zilei Marinei Române și a Aviației, publicată în Monitorul Oficial partea I, nr. 896 din 1 octombrie 2004.

Potrivit legii, Ziua Marinei Române este o sărbătoare civilă și militară, marcată de autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului, prin organizarea unor programe și manifestări cu caracter evocator, în spiritul tradițiilor poporului român, precum și prin ceremonii militare și religioase organizate de Ministerul Apărării Naționale și de Ministerul Administrației și Internelor.

Prin intrarea în vigoare a legii, la 4 octombrie 2004, s-a abrogat Decretul Marii Adunări Naționale nr. 203/1960, privind stabilirea Zilei Aviației Republicii Populare Române și a Zilei Marinei Republicii Populare Române.

Ziua Marinei Române s-a aniversat pentru prima dată în 1902, la 15 august, fiind strâns legată de sărbătoarea religioasă a Sfintei Maria, ocrotitoarea marinarilor de pretutindeni. La acea dată, evenimentul a fost marcat în Portul Constanța, la bordul Crucișătorului ”Elisabeta”, în prezența ministrului de război Dimitrie A. Sturdza și a tuturor ofițerilor Diviziei de Mare. De asemenea, pe faleza Cazinoului au fost organizate ample manifestări, spectacole în aer liber și jocuri de artificii.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, această zi festivă s-a marcat prin slujbe religioase, prin organizarea de expoziții de trofee ale combatanților marinari, la Constanța și la București.

Între anii 1949-1953, Ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei URSS (ultima duminică din luna iulie), diminuarea ceremonialului, ca semnificație, fiind determinată de intenția conducerii Ministerului Apărării Naționale de a schimba data sărbătorii.

După 1954, Ziua Marinei Române s-a celebrat (conform Decretului Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 309 din 29 august 1953) în prima duminică a lunii august, iar după 1990 s-a reluat tradiția sărbătoririi Marinei Române pe 15 august, odată cu sărbătoarea religioasă a Adormirii Maicii Domnului.

Amploarea sărbătorii Zilei Marinei a crescut an de an, festivitățile constând în: salve de tun, ridicarea marelui pavoaz, cuvântul Comandantului Marinei, sau a reprezentantului acestuia, intonarea Imnului de Stat, aruncarea unei ancore de flori în apă, în amintirea eroilor marinari, jocuri sportive marinărești, concursuri cu ambarcațiuni sau focuri de artificii.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Cerasela Bădiță)

Născut în urmă cu aproape 66 de ani, în satul Mila 23 din Delta Dunării, multiplul campion olimpic la canoe Ivan Patzaichin a prezentat, miercuri, oficial, pentru prima dată serviciile oferite prin pescaturism.

Practic, timp de câteva ore, însoțiți de gazde, turiștii pot vedea dintr-o barcă din lemn cum decurge o zi din viața pescarilor. Capturile sunt apoi pregătite fie în gospodăriile localnicilor, fie în locuri special amenajate, poveștile pescarilor și vechile rețete ale preparatelor tradiționale putând fi ingredientele unei zi perfecte în Deltă.

“Genul acesta de turism este dedicat pescarilor profesioniști. Ei sunt cei care vor crea o asociație și vor decide ce este mai bine pentru ei. Astfel, presiunea pe resursa piscicolă va fi mai mică, iar valoarea peștelui va fi mai mare, cu aceeași muncă. Este o soluție de bun-simț pentru localnici, în condițiile în care un pescar nu are acasă un restaurant sau o pensiune de cinci stele”, a declarat Ivan Patzaichin.

De la Mila 23, gazdele își conduc oaspeții pe canale, în bărci din lemn construite de ultimul marangoz al Deltei, Paul Vasiliu. Conducătorul ambarcațiunii, Mihai Giurgiuveanu, în vârstă de 33 de ani, spune că a ținut mult să aibă o barcă din lemn. “Este un vis de când eram mic, o pasiune moștenită de la bunicul meu. Acum câțiva ani, am început să transport turiștii cu o lotcă din lemn cu un motor de 10 cai putere, iar anul trecut am făcut schița acestei bărci pentru grupuri de 12 persoane pe un șervețel. Paul Vasiliu a construit-o.

Toată lumea în Deltă a început cu bărci din lemn cătrănite, nu cu bărci din fibră de sticlă. Ambele bărci sunt în regulă, iar orice detaliu al Deltei se poate observa mai bine dacă barca are o viteză mică. În plus, dacă tragi la rame, nefăcând zgomot, poți să te apropii mult de păsări”, a afirmat Mihai Giurgiuveanu.

La intersecția canalelor Heracle cu Lopatna, pescarii arată ce au prins în plase. “Un somn și trei crapi. E bine. Dacă erau mai mulți, mergeam la cherhana”, spune unul din pescarii din localitate.

Pentru tulcenii din Mila 23, pescaturismul este în continuare un vis, cât timp legislația din România nu le permite să-și ia în bărci nici măcar proprii copii pentru a-i învăța să pescuiască. “Nu avem voie să luăm în bărci persoane neautorizate. Dacă vrem să-i învățăm pe copii cum se pescuiește, ne iau bărcile și motoarele și tot ce mai avem. Toată lumea vrea să mănânce tradițional, iar pentru asta nu e nevoie decât de un ceaun, o tigaie, farfurii și linguri. Dacă vin autoritățile în control însă, ne cer restaurante de cinci stele”, a afirmat Dorin Barbăneagră, în vârstă de 46 de ani, din Mila 23.

Plimbarea cu bărcile din lemn în Deltă continuă până la un foișor acoperit cu stuf de pe malul unui canal. Se taie lemne, se face focul și se pregătește borșul de pește. “Ce nu se poate face din pește? Ciorbă tradițională, pește prăjit, saramură, ciorbă de perișoare din pește, storceag, ciorbă de varză cu capete de pește prăjit, plachii, proțapuri și câte și mai câte. Toată lumea știe și cere pește prăjit, dar după ce gustă din celelalte și le ține minte, a doua oară când vine le cere și pe celelalte”, a povestit Lucica Buhaev.

Printre turiștii care gustă preparatele tradiționale premiate la concursurile gastronomice organizate în România în ultimii ani se numără și președinta Asociației româno-canadiene pentru protecția Deltei Dunării, Izabel Nițoi. “Vrem să sprijinim financiar proiectele lui Ivan Patzaichin pentru a ne ajuta țara și pentru a o promova. Inițiativele sale sunt o garanție a succesului. Chiar dacă proiectele se derulează încet, e important că încercăm să schimbăm mentalități”, a menționat Nițoi.

Pentru satul Mila 23, pescaturismul este o șansă, potrivit primarului comunei Crișan, Ilie Munteanu. “Avem mulți investitori din alte localități din țară în comună și sunt foarte puțini localnici implicați în turism. Sperăm ca, prin pescaturism, să-i încurajăm. Am început să înființăm un Grup de Acțiune Locală și vrem să-i ajutăm pe localnici să se dezvolte, pentru că, în mod normal, întrunesc condițiile — soțul pescuiește, iar soția gătește”, a declarat primarul Munteanu.

Demersul Asociației Ivan Patzaichin-Mila 23, susținut financiar de Danube Competence Center, Germania, care a avut în vedere atât realizarea unui traseu culinar pilot în Rezervația Biosferei Delta Dunării, cât și armonizarea cadrului legislativ din România pentru implementarea conceptului de pescaturism, se va încheia în luna octombrie a acestui an. Atunci, potrivit reprezentanților asociației, va exista un set de reguli de bun-simț și pentru pescari, dar și din punct de vedere legislativ. În timpul sezonului de iarnă, autoritățile vor încerca să multiplice proiectul și în alte zone din Deltă, în beneficiul localnicilor.

“Este foarte important să conștientizăm importanța resurselor naturale, să le exploatăm durabil și să le transformăm în atuuri, astfel încât România să poată fi identificată pe piața turistică într-un mod unic. Delta Dunării trebuie să ne aducă pe primele locuri în topul destinațiilor turistice. Pescaturismul este necesar României, este o resursă și un produs turistic care poate fi transformat într-un atu. În mare parte, legislația pentru pescaturism este definitivată”, a declarat președinta Autorității Naționale pentru Turism, Mirela Matichescu, prezentă la inaugurarea oficială a primului traseu de pescaturism din Deltă.

Așezată pe malul Dunării Vechi, pe una din buclele cunoscute navigatorilor ca ‘Marele M’, care au fost eliminate încă din secolul al XIX-lea ca urmare a rectificării brațului Sulina prin lucrările efectuate de Comisiunea Europeană a Dunării, localitatea Mila 23 este o așezare lipovenească. În apropierea acesteia, cercetările arheologice româno-franceze au scos la iveală cea mai veche așezare umană cunoscută până în prezent în Deltă, situl Taraschina. Datat cu patru milenii înainte de Hristos, situl a fost declarat, în anul 2011, monument istoric.

AGERPRES/(A, AS-autor: Luisiana Bîgea, editor: Vicențiu Purcărea)

Acțiunile, organizate în perioada 13-15 august, au început joi cu deschiderea unui târg al meșteșugarilor în Piața ‘Mircea cel Bătrân’, la care participă peste 20 de artizani din țară, precum și comunitățile de minorități din județ.

“Vin de patru ani la târgul din Tulcea, pentru că îmi place organizarea de aici. De la an la an, vânzările scad însă, pentru că puterea de cumpărare este mică și piața se schimbă, iar meșterii trebuie să fie în pas cu cererea și să îmbine tehnica veche cu modelele moderne”, a declarat, pentru AGERPRES, Ion Radu, București, participant la târgul meșteșugarilor.

Joi seara, pe faleza orașului au concertat trupa ‘Est’ și artistele Alina Eremia și Delia, vineri seara în fața publicului urmând să se prezinte ‘Lady and the tramps’, ‘Gândul Mâței’ și ‘Zdob și Zdub’.

Sâmbătă dimineața, principala zonă de promenadă a orașului Tulcea va găzdui festivitățile prilejuite de Ziua Marinei Române, seara pe scena amenajată pe faleză urmând să concerteze ‘Zona zero’, Sore și Nicu Alifantis și Zan.

Zilele municipiului Tulcea se vor încheia cu un foc de artificii, duminică seara urmând să se închidă și târgul meșteșugarilor din Piața ‘Mircea cel Bătrân’.

AGERPRES/(A, AS-autor: Luisiana Bîgea, editor: Vicențiu Purcărea)

Considerată o bijuterie arhitecturală, clădirea muzeului este amplasată pe strada Mihai Eminescu nr. 8 din Oravița, județul Caraș-Severin. A fost construită în anul 1817, în stil baroc vienez, după modelul teatrului din Viena și după planul arhitectului imperial Ion Niuni. Se remarcă și ca fiind prima clădire din România executată din piatră și prima din țară și din Europa care a fost luminată cu lămpi de acetilenă, așa cum arată și siteul www.descoperimlumeaimpreuna.ro.

Clădirea are o lungime de 36 m și o lățime de 15 m. La parter se găsește “cercul locurilor bune” și o sală mare, pentru recepții și baluri, iar alături, un foaier de unde se ajunge și la balconul sprijinit pe coloane. Sala de spectacole, în formă de semicerc, are loji, atât la parter, cât și la etaj. Cortina mare a fost pictată de Francisc Zech, directorul Școlii Gimnaziale din Oravița, iar o ornamentele sunt în stil rococo, în culorile roșu și auriu.

Muzeul de Istorie a Teatrului și a Orașului Oravița funcționează în această clădire din anul 1968, când a luat ființă expoziția permanentă de istoria culturii, reorganizată în anii 1973 și 1982. Expoziția valorifica tipărituri, manuscrise, afișe, documente, costume, recuzită, accesorii, texte, fotografii. Muzeul are secții de istorie, etnografie-folclor, geografie istorică, arhive documentare și biblioteca de carte și presă veche intitulată “Sim Sam Moldovan — Ionel Bota”.

Sunt expuse tipărituri, manuscrise, afișe, documente, costume, recuzită, obiecte casnice, accesorii, texte, fotografii. Printre piesele de excepție se remarcă lista originală de subscripție pentru construcția teatrului (1817) și afișele trupei G. A. Petculescu, prima trupa profesională din Ardeal și Banat. De asemenea, este expusă Cartea de oaspeți care are prima însemnare din anul 1870, potrivitwww.welcometoromania.ro. și www.hoinari.ro.

Unul dintre cei care și-au dedicat viața cercetării istoriei culturii și tradițiilor artistice din Caraș-Severin este profesorul Ionel Bota, director al Teatrului Mihai Eminescu. Acesta a scris, potrivit surselor amintite, numeroase cărți și articole esențiale pentru descoperirea istoriei celui mai vechi teatru din țară, de la etapele construirii, la renovările de care a avut parte, de-a lungul timpului și până la felul în care s-a impus și s-a păstrat ca un loc central în viața culturală a Banatului.

AGERPRES (Documentare-Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru)

Sursa: ict.org.il

Institutul Internațional pentru Combaterea Terorismului a fost înființat în 1996 și are sediul la Centrul Interdisciplinar (IDC) din Herzliya, Israel.

ICT reprezintă un grup de experți independent ce furnizează expertiză în domeniul terorismului, al combaterii terorismului, al vulnerabilității, evaluării riscurilor, analizei informațiilor, securității naționale, politicii de apărare ș.a.

Institutul servește, de asemenea, ca un forum comun pentru factorii de decizie politică internaționali și cercetători în scopul împărtășirii de informații și expertiză, prin diverse lucrări de cercetare, rapoarte, situații, diverse publicații academice distribuite la nivel mondial.

O serie de seminarii internaționale, ateliere și conferințe sunt organizate lunar de Institutul Internațional pentru Combaterea Terorismului în vederea discutării și instruirii pe probleme globale și regionale de securitate, apărare și politici publice, în scopul facilitării unui mai bun schimb de perspective, informații și propuneri de acțiune politică.

Totodată, ICT administrează cea mai mare bază de date de cercetare din domeniul public de pe Internet cuprinzând atacuri teroriste la nivel mondial, organizații teroriste, rapoarte statistice.

Institutul se bazează pe o rețea largă și internațională de persoane și organizații având expertiză unică în ceea ce privește cercetarea în domeniul terorismului și combaterii terorismului, analiza de politici publice și instruire, răspândite în întreaga lume, inclusiv Statele Unite, Uniunea Europeană și Israel, potrivit site-ului amintit.

Sursa: : ict.org.il

Institutul Internațional pentru Combaterea Terorismului are un Consiliu de administrație, al cărui președinte este prof. Uriel Reichman, precum și o serie de cercetători și de asociați.

Experții ICT organizează ateliere și seminarii privind combaterea terorismului pentru academicieni, specialiști și agenții de aplicare a legii, care oferă o analiză teoretică și practică cuprinzătoare privind acest subiect.

Publicațiile scoase de institut, asemenea activității de cercetare, cuprind analize pe o mare varietate de subiecte: terorismul, combaterea terorismului, procesul de radicalizare, cyber-terorismul ș.a.

ICT este o organizație non-profit, care se bazează exclusiv pe donații private și venituri provenite din organizarea de evenimente, proiecte și programe.

Sursa: ict.org.il

Între 7-10 septembrie 2015 va avea loc cea de-a 15-a Conferință Internațională privind Combaterea Terorismului a ICT.

AGERPRES (Documentare: Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiță)

Săptămâna aceasta vă propunem ”Castraveți prăjiți” și ”Peltea de caise”, ambele rețete fiind publicate în ”Carte de bucătărie — 1501 feluri de măncări” (1935), cu o prefață de Constantin Bacalbașa.

Castraveți prăjiți 
Curăță castraveții, taie-i în mai multe bucăți și aruncă-i 4-5 minute în apă fierbinte. Scoate-i și scutură-i bine de apă. Pune o lingură de peșmete și bate’l cu un ou întreg adăogând și ceapă tocată mărunt. Când totul s’a împreunat bine pune înăuntru bucățele de castravete. Apoi în unt fierbinte introduci bucățele de castravete ca să se rumenească pe toate fețele.

Peltea de caise
Fierbi un kgr. de caise foarte curate și o mână de sâmburi fărâmați într’un litru de apă limpede; în urmă torni o jumătate de litru din această zeamă peste un kgr. de zahăr, lași să se topească, pui puțină vanilie și îl pui pe foc iute, adaogi zeama dela o jumătate de lămâe, apoi torni pelteaua caldă în borcan. Poți pune sâmburi de caise, când torni în borcan; sâmburii vor fi curățați cu mâna, iar nu opăriți.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) lefthandersday.com
Ziua internațională a stângacilor este celebrată pe 13 august, în fiecare an. Preferința pentru utilizarea mâinii drepte sau a celei stângi este o manifestare a unui fenomen natural numit lateralitate — tendința ființelor vii înzestrate cu simetrie bilaterală de a utiliza predominant o parte sau alta — stânga ori dreapta — a corpului.

Deși manifestarea cea mai evidentă este preferința pentru o mână sau alta, tendința se manifestă și în alte aspecte, chiar și în utilizarea, pentru diferite sarcini, a uneia sau alteia dintre emisferele cerebrale.

În trecut existau o serie de superstiții în legătură cu stângacii: se presupunea că spiritele rele se furișează peste umărul stâng și se arunca sare peste acest umăr pentru a le îndepărta; vărsarea solniței însemna ghinion și acesta putea fi contracarat doar prin aruncarea unei cantități mici de sare peste umărul stâng; dacă te mănâncă palma dreaptă primești bani, dar dacă te mănâncă palma stângă, atunci dai bani; dacă ți se bate ochiul drept, te întâlnești cu un prieten, dacă ți se bate cel stâng, vezi un dușman; dacă pornești într-o călătorie cu piciorul stâng, vei avea ghinion, etc.

Până în prezent nu s-a descoperit o explicație științifică definitivă pentru folosirea prioritară a mâinii stângi în locul celei drepte. Unele teorii susțin că este o problemă genetică, altele că ar fi determinată de factori externi și nu de genele moștenite de la părinți.

Abilitatea stângacilor de a folosi mâna stângă în locul celei drepte a stârnit controverse între cercetători. Ideea că stângacii ar fi, în general, mai inteligenți decât dreptacii este azi respinsă de majoritatea oamenilor de știință, iar marea creativitate a stângacilor comparativ cu dreptacii este și ea subiect de dispută, dar există încă specialiști care susțin că stângacii sunt persoane cu un potențial deosebit, care au în mai mare măsură decât dreptacii (statistic vorbind), anumite talente și înzestrări.

După cum menționează www.dailyinfographic.com populația stângace reprezintă aproximativ 15% din populația mondială.

Se estimează, de asemenea, că numărul acestora este în continuă creștere, aproximativ 20-30% din copiii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani fiind stângaci.

Sărbătoarea zilei cuprinde competiții sportive între dreptaci și stângaci, demonstrații ale abilităților sportive și artistice ale stângacilor, precum și evenimente unde dreptacii sunt îndemnați să încerce să folosească unelte și echipamente proiectate pentru mâna stângă, pentru a înțelege cum este să trăiești într-o lume proiectată pentru cealaltă mână.

Deși, multe dintre culturile lumii au depășit faza în care stângacii erau stigmatizați, fiind considerați aducători de nenoroc, blestemați ori răuvoitori, pentru stângaci, existența este încă dificilă într-o lume a dreptacilor. Astfel, robinetele, instrumentele muzicale, aparatura electro-casnică, mouse-ul calculatorului, totul pare construit pentru utilizarea lor exclusivă de către dreptaci. Organizatorii acestei zile doresc să determine firmele producătoare de articole casnice să ia în considerare și nevoile stângacilor atunci când creează design-ul produselor.

Ziua internațională a stângacilor (Left Handers Day) a fost marcată prima dată, în 1976, la inițiativa organizației “Lefthanders International” (în prezent nu mai activează), cu scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la dificultățile și frustrările cu care stângacii se confruntă în viața de zi cu zi.

În 1990 s-a constituit Clubul Stângacilor (Left-Handers Club) cu scopul de a menține o legătură între stângacii din întreaga lume și de a face cunoscute nevoile și cerințele acestora, www.lefthandersday.com. În 1992, Clubul Stângacilor a lansat marcarea Zilei internaționale a stângacilor, ca un eveniment anual, pentru a crește gradul de conștientizare publică asupra avantajelor și dezavantajelor de a fi stângaci.

Printre cei mai cunoscuți stângaci se numără: Iulius Cezar, Cezar, Pablo Picasso, Isaac Newton, Albert Einstein, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Wolfgang Amadeus Mozart, Charlie Chaplin, Ashley Tisdale, Marilyn Monroe, Jimi Hendrix, Robert DeNiro, Martina Navratilova, Phil Collins, Paul McCartney, Hugh Jackman, Lisa Kudrow, Ricky Martin, Linkin Park, Nicole Kidman, Demi Moore, Morgan Freeman, Tom Cruise, Amitabh Bachchan, Adam Brody, Steve Forbes, Lady Gaga, Bill Gates, Oprah Winfrey, prințul William al Marii Britanii, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Bill Clinton, Justin Bieber și Barack Obama.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

“Se aleg castraveți de mărime potrivită, se spală cu apă rece apoi se pun într-un vas cu apă rece peste care se presară aproximativ o mână de sare, și se lasă 24 de ore. Se aruncă apoi zeama lăsată și se așează în borcan pentru iarnă. Din grădină aduc câteva frunze de vișin, frunze de țelină, un morcov sau mai mulți, după câte borcane avem cu castraveți, un strugure—doi necopți, hrean proaspăt, usturoi, cimbru, mărar, un măr, pătrunjel rădăcină, foi de dafin și piper. Toate se pun în borcan printre castraveți, iar deasupra crenguțe de cimbru și mărar.

Se încălzește apoi apa, care nu se fierbe, doar se încălzește, iar la un litru de apă pun două linguri de sare și o lingură de zahăr. Torn compoziția în borcane care se lasă descoperite, fără capac sau celofan, 10 zile, timp în care, în fiecare zi se aruncă spuma care se face deasupra castraveților, în urma fermentației. După 10 zile, când compoziția se limpezește, borcanele se leagă la gură și se păstrează fără probleme chiar și doi ani”, a precizat, pentru AGERPRES, Caroline Fernolend.

În cazul în care se pune oțet în loc de apă, în compoziție se pun două linguri de zahăr și una de sare, foi de dafin și piper, iar deasupra borcanului fire de hrean, fără alte condimente. Rețetele sunt valabile și în cazul în care punem gogonele la murat, în loc de castraveți.

AGERPRES /(A — autor: Jana Pintili, editor: Mihai Simionescu)