Romania on TOP 10
Ziua europeană a resuscitării
October 16th, 2015 |
La 16 octombrie, este marcată Ziua europeană a resuscitării, eveniment ce are ca scop educarea populației tinere din Europa în ceea ce privește acordarea primului ajutor unei persoane care a suferit un stop cardiac.
Sursa foto: restartaheart.eu
Inițiativă a Consiliul European de Resuscitare (European Resuscitation Council—ERC), această zi este marcată după ce, la 14 iunie 2012, Parlamentul European a solicitat organizarea unei săptămâni de informare, la nivelul întregii Europe, despre tehnicile de resuscitare, datorită numărului mare de decese înregistrat din această cauză, potrivit www.erc.edu.
La ediția de anul trecut, bucureștenii interesați au putut exersa pe manechine tehnicile de a reda funcțiile vitale ale organismului, această acțiune având drept scop creșterea numărului de persoane informate și instruite din Romania în tehnicile de prim ajutor și salvarea a cât mai multor vieți omenești. Cursuri de prim ajutor au fost oferite de către Societatea de Salvare București și în școli, pentru a sublinia importanța acordării primului ajutor la momentul potrivit de către o persoană inițiată în tehnicile de resuscitare.
În Europa, numărul anual al celor care suferă un stop cardio-respirator este în jur de 500.000 de oameni. Victimele unui stop cardio-respirator au nevoie de manevre de resuscitare în cel mai scurt timp posibil, deoarece resuscitarea asigură un debit cardiac mic dar esențial către inimă și creier. Cu o intervenție corectă și în timp util rata de supraviețuire poate crește de 2-3 ori. Ar putea fi salvate astfel 100 000 de persoane, potrivit ERC Guidelines on Resuscitation 2015,www.cprguidelines.eu.
Dacă în țări precum Spania sau Germania rata de intervenție publică în caz de stop cardio-respirator se situează între 12% — 15%, în Suedia sau Olanda șansa de a beneficia de prim ajutor din partea semenilor este apropiată de 60%. În Europa, doar una din cinci victime ale stopului cardio-respirator primește ajutor de urgență în afara spitalului.
În România funcționează Consiliul Național de Resuscitare (CNRR), organizație medicală științifică interdisciplinară care a fost constituită în 1998. Scopul său principal constă în apărarea vieții prin facilitarea accesului la îngrijiri de calitate în domeniul resuscitării, potrivitwww.cnrr.org. Orientat fiind către educație în resuscitare, CNRR s-a organizat sub forma unor grupuri de lucru zonale. Consiliul reunește reprezentanți ai societăților medicale românești și este membru asociat al Consiliului European de Resuscitare, activitatea sa în domeniul educației în resuscitare desfășurându-se după standardele ILCOR (International Liaison Committee on Resuscitation).
AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)
Articol din 
Ziua mondială a spălatului pe mâini
October 15th, 2015 |
Ziua mondială a spălatului pe mâini este celebrată, în fiecare an, la 15 octombrie, în peste 100 de țări din întreaga lume, fiind axată pe creșterea gradului de conștientizare și înțelegere a importanței spălatului pe mâini.
Tema din acest an, “Ridicați o mână pentru igienă!”, este orientată spre acțiune și poate fi folosită în vederea promovării de norme sociale pentru existența unei igiene eficientă în școli, în cadrul comunităților sau în regiuni. În stabilirea temei s-a avut în vedere faptul că actul de a ridica o mână este similar cu exprimarea unei solidarități dar și faptul că prin acest gest putem atrage atenția asupra necesității unei schimbării. Spre exemplu, asociațiile de părinți pot folosi gestul pentru a cere o politică de igienă mai bună în școlii. Celebrităților li se cere să participe la această zi și să ridice o mână pentru a cere politicienilor să finanțeze cât mai multe programe de igienă, potrivit pagini dedicate zilei globalhandwashing.org.
În fiecare an, cu acest prilej, peste 200 de milioane de persoane sunt implicate în acțiuni, pentru informarea cu privire la necesitatea spălării mâinilor, susținute de instituții guvernamentale și internaționale, organizații ale societăților civile, ONG-uri, companii private sau persoane fizice. Școlile sunt implicate în desfășurarea de activități de promovare a igienei, în special în țări din Africa și Asia. Potrivit UNICEF, Ziua mondială a spălatului pe mâini reprezintă o ocazie bună pentru a promova igiena la nivel mondial în rândul copiilor.
Ziua mondială a spălatului pe mâini este adresată în special copiilor, avându-se în vedere bolile de care suferă aceștia, precum cele diareice și respiratorii. În fiecare an, la nivel mondial sunt consemnate 1,7 miliarde de cazuri de diaree la copii. Diareea poate fi un inconvenient minor, în unele locuri, dar în același timp ucide în multe țări. În fiecare an, 760.000 de copii mor înainte de a împlini 5 ani, din cauza diareei și pneumonie. Simplul act de spălare al mâinilor cu săpun poate reduce riscul de bolilor diareice cu până la 47 la sută, potrivit OMS. Spălarea mâinilor cu săpun este printre cele mai eficiente și ieftine metode pentru a preveni aceste boli. Spălarea mâinilor cu săpun are efecte pozitive nu doar asupra sănătății și a nutriției, dar și asupra educației, economie și a veniturilor proprii.
Ziua mondială a spălatului pe mâini este promovată și susținută de Parteneriatul Global Public-Privat pentru spălarea mâinilor (The Global Public-Private Partnership for Handwashing — PPPHW), care este o coaliție internațională de părți interesate (organizații naționale și internaționale) ce lucrează în mod explicit pentru promovarea spălării mâinilor cu săpun pe o scară largă și recunoașterea igienei ca pilon al dezvoltării internaționale și a sănătății publice.
Pentru prima dată, Ziua mondială a spălatului pe mâini a fost marcată în 2008, anul care a fost declarat de Națiunile Unite — Anul Internațional al Stării de Salubrizare.
AGERPRES/ (Documentare-Dumitrescu Daniela, editor: Mariana Zbora-Ciurel)
REȚETE VECHI DE 100 DE ANI: Anghinare umplute cu tocătură de găină și Ciurecuri
October 15th, 2015 |
În cadrul acestei rubrici vă prezentăm rețete culinare vechi, preluate din diferite ”tratate” de specialitate, precizând, de fiecare dată, sursa.
În această săptămână vă prezentăm ”Anghinare umplute cu tocătură de găină” și ”Ciurecuri”, rețete care au fost publicate în seria ”Buna Menajeră — Carte de bucate, practică” (1907) scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad.
Anghinare umplute cu tocătură de găină
Curăță o duzină de anghinare (sau câte vei avea) de foile tari, până ce vei da de foile fragede; taie vârfurile foilor deopotrivă și curăță-le înăuntru bine de părul obișnuit: spală-le în vre-o câteva ape reci, apoi spală-le și cu zeamă de lămâe sau cu oțet alb, ca să nu se înegrească. Pune-le să fearbă, și când fertura va fi pe jumătate terminată, scoate-le pe o masă ca să se răcească. Apoi pregătește două din acele anghinare tocate mărunt, amestecă 300 grame de unt afânat, un miez de franzelă muiat în lapte, vreo 20 de gâturi de raci sau carne de pui, patru ouă întregi, puțină sare, prea puține foi de mărar și piper. Amestecă foarte bine toate acestea împreună, fă o tocătură pisată în piuliță, dă-o prin sită, pune-o printre foițele și mijlocul anghinarilor, așază-le într ‘o tingire în care se află cinci linguri mari de zeamă de carne sau apă, după câtimea anghinarilor, unt sau untdelemn bun și sarea necesară, și pune-o să mai fearbă puțin în untdelemn, cu foc iute, până ce va scădea.
Umplutura descrisă mai sus poți s’o înlocuiești și cu orez rumenit în untdelemn, cu foi de ceapă verde tăiate mărunțel, cu puțin mărar, piper și sarea necesară.
Ciurecuri
Se ia un kilogram de făină și 250 grame drojdie de casă, făcând plămădeală de dimineață. Până se dospește plămădeala, pregătim patru kilograme de făină, opărind-o cu un kilogram de unt clocotit. Se amestecă în palme până ce se face iar făină; pe urmă să avem 20 de ouă pregătite și bătute bine cu un kilogram de lapte, un păhărel de rom, jumătate kilo de zahăr, răzătura dela o lămâe, sarea trebuitoare și 20 grame de apă de flori; toate acestea fiind gata de mai înainte, bătute bine și cu plămădeala, se frământă bine până face bășici, se lasă de se dospește, și se ung tavele cu unt. Adunându-le, li se dă forma de ciurecuri, adică: câte trei bucăți la fiecare ciurec, ca o jumătate cot lungime, rotund ca de colac. Se lasă să mai dospească la un loc cald, apoi se ung puțin cu ou, se presară cu susan sau cu grunjuleți de zahăr amestecat cu scorțișoară pisată, și se pun în cuptor potrivit, după cum se cuvine, nu ca de pâine.
AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)
ICR Londra: Muzica românească din nou în ofensivă în capitala Marii Britanii, la a doua ediție a fEAST
October 15th, 2015 |
Cea de-a doua ediție a festivalului fEAST, care va aduce în fața publicului britanic câteva dintre cele mai carismatice și mai apreciate formații românești rock, electro, ragge, bass și hip-hop ale momentului, va avea loc în perioada 16-18 octombrie, la Londra.
În imagine: Shadowbox
Potrivit unui comunicat al Institutului Cultural Român din Londra, transmis miercuri AGERPRES, la eveniment vor fi prezente trupele: Gojira & Planet H, Robin and The Backstabbers, Shadowbox, Moon Museum, Șuie Paparude, Coma, Byron, Phoenix, RATB, E.M.I.L și The Blue Nipple Boy.
Weekend-ul muzical se va desfășura la The Garage, unul dintre cluburile londoneze legendare, unde, de-a lungul timpului, s-au lansat și au concertat trupe faimoase precum The Killers, Mumford & Sons, Red Hot Chili Peppers sau Oasis. The Garage este, în același timp, una dintre cele mai importante scene de muzică live deținute de nu mai puțin celebra companie MAMA productions, precizează sursa citată.
Organizat de “Gazeta românească” și Biskit Radio în parteneriat cu ICR Londra, festivalul duce mai departe un proiect inițiat cu succes anul trecut, când, la cluburile The Borderline și The Garage, un public de peste 1.000 de persoane s-a bucurat, printre altele, de prezența trupelor The Amsterdams, Omul cu șobolani, Mihail și CTC.
AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Claudia Stănescu)
SĂRBĂTORI RELIGIOASE – 15 octombrie – Sfantul Luchian
October 15th, 2015 |
Ortodoxe
Sf. Mc. Luchian preotul; Sf. Ierarhi Savin, episcopul Ciprului, și Vars, episcopul Edesei
Greco-catolice
Sf. pr. m. Lucian din Antiohia; Sf. Tereza de Avila
Romano-catolice
Sf. Tereza din Avila, fc. înv.
Sfântul Mucenic Luchian preotul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 15 octombrie.
Originar din Samosata, Siria, Sfântul Mucenic Luchian provenea dintr-o familie de vază. S-a stabilit în Antiohia, spre sfârșitul secolului al-III-lea, fiind hirotonit preot. Aici a înființat o școală catehetică care avea să ia un avânt considerabil în secolele următoare, unul din marii teologi care aveau să-i frecventeze cursurile fiind Sfântul Ioan Gură de Aur.
O mare realizare a Sfântului Luchian a fost revizuirea Septuagintei (textul grecesc al Sfintei Scripturi).
Sfântul Mucenic Luchian a suferitul martiriul în timpul lui Maximian Daia (305-313), în Nicomidia, după ce a rostit cuvântul adevărului despre Hristos Dumnezeul său înaintea împăratului.
Maximian auzise despre Sfântul Luchian că atât îi este de frumoasă fața și vorbele lui sunt atât de dulci, încât oricare, văzându-i cinstita lui față și auzindu-i cuvintele, nu era cu putință ca să nu devină creștin. Din acest motiv, împăratul stătea la o oarecare distanță de Sfântul Luchian, după o perdea, spre a nu fi atras la creștinism de fața sa și de cuvintele pe care acesta le rostea pentru adeverirea credinței creștine.
AGERPRES/ (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)
Ziua internațională a femeilor din mediul rural
October 15th, 2015 |
Ziua internațională a femeilor din mediul rural se celebrează la nivel mondial, la 15 octombrie, pentru a conștientiza faptul că femeile de la sate au un rol principal în producerea hranei.
Noile Obiective de Dezvoltare Durabilă (SDGs) cuprind aspecte ale egalității de gen, subliniind abilitarea femeilor în ceea ce fac și includ obiectivul “dublarea productivității agricole și a veniturilor producătorilor de alimente la scară mică, în special a femeilor”. Într-adevăr, femeile din mediul rural joacă un rol decisiv pentru a obține succesul în aproape toate cele 17 obiective ale SDGs, menționează secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, în mesajul său pentru această zi.
Încă de la începutul marcării sale, acest eveniment a fost considerat modul pragmatic de a obține recunoașterea și susținerea rolurilor multiple asumate de femeile din mediul rural, care se ocupă de obicei cu agricultura sau dețin mici afaceri. Femeile contribuie la bunăstarea familiilor lor și la dezvoltarea economiei rurale.
Din cauza rolului lor cheie privind producția de alimente și a siguranței acesteia s-a decis ca Ziua internațională a femeilor din mediul rural să fie aniversată la 15 octombrie, cu o zi înainte de Ziua mondială a alimentației.
Femeile din mediul rural, dintre care majoritatea depind de resursele naturale și de producția agricolă pentru asigurarea hranei de zi cu zi, alcătuiesc peste un sfert din totalul populației mondiale. În țările în curs de dezvoltare, femeile din mediul rural reprezintă aproximativ 43 la sută din forța de muncă din agricultură și din producția de prelucrare și procesare a unei părți considerabile din produsele alimentare, conferindu-le astfel acestora responsabilitatea principală pentru siguranța alimentară.
Cu toate acestea, femeile din mediul rural suferă în mod disproporționat de sărăcie și se confruntă cu forme multiple de discriminare, violență și nesiguranță.
Cincisprezece ani de eforturi în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) au produs doar îmbunătățiri marginale în situația femeilor din mediul rural.
Având în vedere că 76 la sută din populația cea mai săracă trăiește în zonele rurale, asigurarea accesului femeilor din mediul rural la resursele producției agricole contribuie la reducerea foametei și a sărăciei în lume și atribuie femeilor din mediul rural un rol important pentru succesul noii Agende de dezvoltare durabilă până în 2030.
În acest an, pentru a marca Ziua internațională a femeilor din mediul rural, la Palatul Parlamentului din București a avut loc, pe 13 octombrie, o dezbatere sub sloganul “Egalitate de șanse pentru Femeile din Mediul Rural!”, având ca obiectiv crearea unui cadru propice privind accesul pe piața forței de muncă a femeilor din mediul rural, ce șanse au, ce posibilități, ce proiecte există și cine le susține, dar și dacă există un cadru legal care să le avantajeze: reduceri de taxe pentru firme care își desfășoară activitatea în mediul rural și care angajează femei din categorii defavorizate sau care au prioritate la accesarea de fonduri europene pentru susținerea tradițiilor și meșteșugurilor românești, potrivit www.amosnews.ro.
În mai multe orașe din țară sunt organizate evenimente cu prilejul acestei zile. În România, Ziua internațională a femeii din mediul rural a fost sărbătorită pentru prima dată în 1999, la Moeciu, județul Brașov. În anii următori, Asociația Națională a Femeilor din Mediul Rural-ANFMR a marcat această zi prin organizarea mai multor manifestări cu specific tradițional, în numeroase localități din țară.
Prima Zi internațională a femeilor din mediul rural a fost celebrată la 15 octombrie 2008. Această nouă zi internațională, stabilită de Adunarea Generală în Rezoluția sa 62/136 din 18 decembrie 2007, recunoaște “rolul critic și contribuția femeilor din mediul rural, inclusiv a femeilor indigene, în consolidarea dezvoltării rurale, a agriculturii, îmbunătățirea securității alimentare și eradicarea sărăciei rurale”, potrivit www.un.org.
Ideea celebrării, în fiecare an, a unei Zile mondiale dedicate femeilor din mediul rural s-a conturat cu prilejul unei Conferințe a ONU pentru femei, care a avut loc la Beijing, în septembrie 1995.
Propunerile pentru organizarea unei astfel de zile au venit din partea mai multor organizații: Federația Internațională a Producătorilor Agricoli (IFAP), Asociația mondială a femeilor din zona rurală (ACWW), Rețeaua Asociațiilor femeilor africane din zona rurală (NARWA) și Fundația Summitul Mondial al Femeilor (WWSF).
AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Andreea Onogea)
Un român anunţă o invenţie revoluţionară
October 14th, 2015 |
Christian Neacşu a prezentat în această primăvară, la Paris, în calitate de purtător de cuvânt al celor care au iniţiat proiectul, una dintre cele mai importante invenţii ce va putea avea un rol considerabil în sectorul energetic la nivel mondial: o instalaţie care permite folosirea apei drept combustibil pentru maşini sau pentru încălzirea locuinţelor. În exclusivitate pentru evz.ro, Neacşu prezintă avantajele acestei instalaţii, dar şi importanţa de a susţine eforturile inventatorilor.
Emigrat în Franţa din 1988, piteşteanul Christian Neacşu s-a stabilit definitiv în această ţară în 1992. Activitatea sa de bază este cea de creator artistic şi designer în porţelan de Limoges.
Activitatea principală de designer i-a permis lui Neacşu să-şi exporte creaţiile peste Ocean. Lucrează pe contracte mari, iar lucrările sale sunt prezente pe siturile marilor distributori. Ultimele creaţii reprezintă teme sau adaptări după Balete sau Opere celebre. Acestea vor fi prezente pentru stagiunea din toamnă la Metropolitan, Coven Garven sau la Sydneyn, în San Francisco.
Pasionat de inventică, acesta s-a alăturat iniţiativei României de a crea un Forum Mondial al Cercetătorilor şi Inventatorilor, la care s-a alăturat Franţa, ca ţară fondatoare.
Din 2006, de la crearea sa, forumul a primit până acum alte 36 de state membre. Anunţul invenţiei româneşti care va revoluţiona sectorul energetic a fost făcut cu ocazia ediţiei din martie a forumului, acesta fiind primit cu entuziasm atât de cercetătorii prezenţi, cât şi de presa de specialitate din Franţa.
EVZ: Cum aţi ajuns să vă implicaţi în Forumul Mondial al Cercetătorilor şi Inventatorilor?
Christian Neacşu: Sunt inventator şi, fireste, ca român şi francez am relaţii amicale şi de colaborare cu inventatorii din România şi, într-o anume măsură, cu preşedintele Forumului, distinsul domn Radu Marin, din Bucureşti.
În acest an România deţine mandatul de preşedinte al Forumului. Ce reprezintă acest mandat pentru inventatorii români?
Este un lucru prestigios şi am impresia că la noi nici nu se dă seama de importanţa sa. La ideea şi initiaţiva României, legată de iniţiativa acestui forum, s-a raliat şi Franta, în 2006. Până în prezent au aderat 36 de ţări din lume. Ceea ce nu este puţin lucru. Asta vorbeşte despre seriozitatea şi nevoia acestui organism non-guvernamental.
Care au fost temele principale de discuţii în cadrul acestui forum?
Invenţiile, inventatorii, cum pot fi ei ajutaţi în vederea unui bine comun, progresul societăţii, întrucât invenţiile sunt la baza progresului şi modernizării societăţii.
În ce constă invenţia românilor, importantă pentru sectorul energetic la nivel mondial?
România, prin vocea preşedintelui Forumului a anunţat, între alte probleme ce ţin de inventică, o realizare mondiala deosebită. Este vorba despre performanţa unui grup de cercetători români, care a reuşit, după lungi căutari şi experimentări, să realizeze o invenţie care ar putea rezolva marile probleme energetice ale lumii şi poate contribui la a da un răspuns eficace la chestiunile ecologice şi de mediu si să atenueze chiar, criza economică actuală a lumii.
Aceasta instalaţie tehnologică permite utilizarea directă a hidrogenului, fără transport şi stocare, precum în cazurile cunoscute până acum în lume, în scopul de a putea alimenta motoarele diverse de vehicule de transport, inclusiv de transport în comun, dar şi intalatii producătoare de căldură cum sunt centralele individuale de încălzire.
Fără falsă modestie, acestă invenţie care produce energie prin utilizarea combusiei hihrogenului şi care este ecologică ar putea deveni soluţia energetică a planetei. Suntem primii care reuşim aceasta.
Care sunt principalele avantaje ale acestei invenţii?
Invenţia foloseşte hidrogenul ca şi combustibil. Costul, în raport cu cel similar de acum se reduce cu cel puţin 60%, instalaţia este ecologică, astfel că poluarea este zero. Prin urmare, şi motoarele vor fi ecologice. Epuizarea resurselor petroliere este, la nivel mondial, o preocupare. Şi a venit momentul în care trebuie găsită o soluţie. Este admirabil faptul că am găsit-o noi şi chiar dacă unii sunt sceptici, este vorba despre o mare realizare, care poate aduce lumii un beneficiu.
Care sunt principalele dificultăţi cu care se confruntă inventatorii români?
Ca şi cei din Franţa: lipsa înţelegerii şi lipsa de ajutor a puterii publice, a clasei politice, care nu poate sau nu vrea să vadă că invenţiile şi creaţiile de orice natură sunz motorul de bază al societăţii.
Scopul forumului este să-i ajute în primul rând pe inventatori. Aceştia se confruntă cu dificultăţi materiale legate nu numai de crearea propriilor invenţii, cât şi brevetarea acestora şi costurile anuale legate de acest aspect, taxa de protecţie a brevetului. Acesta, după 20 de ani “expiră”, iar produsul ajunge în domeniul public. Un inventator primeşte de la fabricant, 0,1% din valoarea invenţiei sale, iar noi vrem să creştem acest procent la 10%.
În România, ca să depui un brevet este mai scump decât în Franţa. În SUA este doar 30 de dolari. Prin acest forum dorim să facem şi un apel către investitorii din Franţa să sprijine inventatorii. Cu aceste realizări se pot crea mii de întreprinderi care, la rândul lor, pot oferi locuri de muncă. Sunt foarte multe invenţii care “dorm”, din cauza taxelor anuale, a faptului că băncile nu îi ajută pe inventatori şi a lipsei de mediatizare.
Ce părere aveţi despre cercetarea din România?
Nu este susţinută cum ar merita. Iar Franţa are şi ea probleme în acest sens, prin suprimarea sau diminuarea bugetului cercetătorilor.
Când aţi început să dezvoltaţi interes pentru inventică?
Din totdeauna. Un vis al meu a fost şi a rămas să pot capta şi înmagazina energia ”conţinută” într-o scânteie naturală, în fulger. Pare năstruşnic, dar într-o zi cred că cineva va găsi soluţia.
Care este sfatul dumneavoastră adresat tinerilor inventatori şi cercetători români?
Fără fals patriotism şi ipocrizie, eu cred că dincolo de situaţia actuală şi de dificultăţile prezente, dincolo de tracasările cotidiene sau de absurditatea administrativă, vă rog să nu încetaţi să visaţi, pentru a putea crea. Şi nu încetaţi să realizaţi chiar şi cele mai nebune sau năstruşnice idei. Va veni o zi când o sa fiţi mândri de ceea ce aţi avut curajul şi tăria să duceţi până la capăt.
Care sunt obiectivele dumneavoastră profesionale?
Arta, Spiritualitatea şi diverse, afaceri corecte ce sper să putem realiza şi să pot materializa şi alte invenţii pe care le-am realizat deja, dar pe care încă nu le-am brevetat din cauza costurilor destul de mari. Este paradoxal, incredibil şi aberant în sine să creezi ceva, pentru binele societăţii, şi să plăteşti pentru asta.
Sursa: evz.ro
Anghel Iordănescu
October 14th, 2015 |
La 4 mai 1950, s-a născut, la București, generalul Anghel Iordănescu, fost fotbalist, fost și actual antrenor al echipei naționale de fotbal a României.
Anghel Iordănescu, 29 martie 2015
Foto: (c) Liviu ȘOVA / Arhiva AGERPRES
Este absolvent al Academiei de Studii Economice din București și al Colegiului Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare ”Carol I”.
A început să joace fotbal la vârsta de opt ani, la Steaua București, fiind un produs sută la sută al echipei ”militare”. A debutat pe prima scenă a fotbalului în noiembrie 1968, sub bagheta regretatului Ștefan Kovacs, într-un meci Steaua — Poli. Iași 1-2, de atunci jucând de 318 ori în prima divizie și marcând 115 goluri.
Mijlocaș și extremă stângă de mare valoare, excepțional executant al loviturilor libere din preajma careului, Anghel Iordănescu a fost unul dintre marii jucători ai anilor ’70, reușind meciuri memorabile atât cu echipa de club, dar și la națională.
Pe plan intern a câștigat de două ori campionatul (1975-1976 și 1977-1978), cinci cupe ale României (1968-1969, 1969-1970, 1970-1971, 1975-1976 și 1978-1979) și a fost golgheter al României, în 1982, cu 20 goluri marcate.
A fost selecționat de 64 de ori în echipa reprezentativă, marcând 26 de goluri; a fost de nouă ori căpitan al naționalei. În 1982, după 14 ani jucați numai la Steaua, se transferă la echipa greacă OFI Creta, unde joacă până în 1984, când se retrage din activitatea de jucător.
Anghel Iordănescu (stânga) alături de echipa de fotbal Steaua București, la sosirea în Capitala României după câștigarea Cupei Campionilor Europeni. 8 mai 1986
Foto: (c) Mircea HUDEK / Arhiva AGERPRES
Revine în țară la clubul unde s-a consacrat, preluând o grupă de copii, cu care își începe cariera de antrenor. La câteva luni este numit secund la Steaua, cu care reușește la 7 mai 1986 cea mai mare performanță din fotbalul românesc: câștigarea Cupei Campionilor Europeni, jucând chiar 40 de minute în marea finală de la Sevilla.
În toamna anului 1986, devine antrenor principal la Steaua, cu care reușește să cucerească trei campionate (1986-1987, 1987-1988, 1988-1989), două cupe ale României (1986-1987 și 1988-1989) și Supercupa Europei, învingând la Monte Carlo, cu 1-0, puternica echipă Dinamo Kiev.
Din vara lui 1990, antrenează doi ani în Cipru formația Anarthosis Famagusta, echipa sa fiind eliminată în Cupa UEFA de Steaua București, într-o dispută foarte echilibrată. Revenit în 1992, la Steaua, mai cucerește un titlu în ediția 1992-1993, fiind apoi numit la cârma primei reprezentative unde reușește să obțină cele mai mari performanțe ale naționalei.
Antrenorul principal al echipei naționale de fotbal a României, Anghel Iordănescu 13 octombrie 1993
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES
Se califică la două turnee finale ale Campionatului Mondial — SUA 1994, unde ajunge în sferturi, și Franța 1998, precum și la turneul final al Campionatului European din Anglia 1996.
Antrenorul principal al echipei naționale de fotbal a României, Anghel Iordănescu (stg.) și jurnalistul sportiv, Octavian Vintilă (dr.), la finalul meciului de fotbal dintre selecționatele României și Boliviei. 20 aprilie 1994
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES
În 1998, se retrage de la cârma primei reprezentative, preluând naționala Greciei, unde este demis o jumătate de an mai târziu. Ajunge la echipa saudită Al Hilal, unde obține câteva succese (cupe, campionat), trece pentru câteva luni și pe la Rapid București, după care ia din nou drumul Emiratelor, unde antrenează până în 2002.
Înaintea preliminariilor pentru Campionatul Mondial din Japonia și Coreea de Sud, președintele FRF, Mircea Sandu, îl numește pentru a doua oară antrenor al primei reprezentative. După un parcurs cu meciuri foarte bune, dar și cu unele mai puțin reușite, ratează calificarea la turneul final. În toamna anului 2004, renunță la echipa națională, după egalul, 1-1, din Armenia.
La 16 decembrie 2013, a devenit director tehnic al Federației Române de Fotbal. La 27 octombrie 2014, Comitetul Executiv al Federației Române de Fotbal a aprobat, cu unanimitate de voturi, propunerea președintelui Răzvan Burleanu ca Anghel Iordănescu să fie antrenor principal al echipei naționale de seniori a României. Contractul lui Anghel Iordănescu se întinde pe un an de zile, având ca obiectiv calificarea la Campionatul European din 2016.
Implicându-se și în politică, devine senator PSD (6 februarie-14 decembrie 2008; 15 decembrie 2008-ianuarie 2009) și vicepreședinte al PSD Ilfov. Din ianuarie 2009, în urma demisiei din PSD, se alătură Grupului Parlamentar Progresist, ca senator independent, unde activează până la 8 decembrie 2012. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009, a fost vicepreședinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport.
Senatorul Anghel Iordănescu. 5 ianuarie 2010
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES
La alegerile locale din 2012 a candidat, fără succes, din partea Uniunii Naționale pentru Progresul României (UNPR), la funcția de primar general al Capitalei.
Maestru emerit al sportului, antrenor emerit, general al Armatei Române, a fost desemnat oficial “cel mai bun antrenor român al secolului XX”; ocupă locul 66 într-un clasament al celor mai buni antrenori din lume din perioada 1996-2009, realizat de Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului.
La 6 mai 2011, în cadrul unei ceremonii dedicate sărbătoririi a 25 de ani de la cucerirea Cupei Campionilor Europeni de către echipa Steaua București, ministrul Apărării Naționale, Gabriel Oprea, a conferit ”Diploma de Excelență” antrenorilor echipei — Emerich Ienei (antrenor principal) și Anghel Iordănescu (antrenor secund).
Primește, alături de Sorin Oprescu și Ilie Năstase, la 20 noiembrie 2014, Placheta de Onoare a Ministerului Afacerilor Interne pentru “contribuția semnificativă la întărirea și promovarea României”.
La 1 decembrie 2014, a fost înaintat la rangul de general-locotenent cu trei stele în retragere.
Este decorat, la 12 decembrie 2014, de către președintele României cu Ordinul Național “Steaua României” — în grad de Cavaler cu însemn pentru militari, “în semn de înaltă apreciere pentru conduita profesională de excepție, pentru serviciile deosebite pe care le-a adus statului și sportului românesc”.
AGERPRES/(Documentare — Horia Plugaru, redactor arhivă foto: Mihaela Tufega, editor: Irina Andreea Cristea)
VITICULTURĂ ROMÂNEASCĂ: Soiuri pentru struguri de masă aparținând sortogrupului Coarnă
October 14th, 2015 |
Coarna albă, Coarna neagră, Coarna roșie și Coarna vânătă sunt soiuri pentru struguri de masă, care aparțin aceluiași sortogrup, respectiv Coarnă. Ele sunt, totuși, diferite din punct de vedere morfologic: primele trei au florile hermafrodite funcțional femele, iar cel de-al patrulea este singurul soi autofertil al sortogrupului. Toate cele patru soiuri au origine orientală, fiind aduse pe meleagurile noastre în urmă cu câteva secole. S-au adaptat atât de bine condițiilor de la noi, încât în prezent sunt considerate soiuri autohtone.
Soiul Coarna albă este întâlnit, răzleț, în majoritatea podgoriilor românești, dar cu precădere în cele din Oltenia și din sudul Moldovei. Este un soi autosteril, drept pentru care se cultivă alături de Razachie albă, care este un bun polenizator. Strugurii au formă cilindrică sau cilindro-conică, de până la 18 cm lungime, iar boabele sunt ovale, ușor ascuțite spre vârf, dese, de culoare alb-verzui. Datorită stratului de pruină, care acoperă boabele, ele prezintă un aspect cerat. Strugurii ajung la maturitate deplină la sfârșitul lunii septembrie, începutul lui octombrie, iar în cazul în care rămân pe butuc până spre sfârșitul lunii, capătă o culoare galben-auriu și acumulează o cantitate mai mare de zaharuri, de până la 170-180 g/l, notează I Pușcă, în volumul ”Vechi soiuri românești de viță-de-vie”.
Coarna neagră se cultivă în spațiul românesc încă dinainte de apariția filoxerei, o insectă parazită care distruge rădăcina și frunzele viței-de-vie, identificată pe teritoriul românesc la sfârșitul secolului al XIX-lea. Având, însă, o bună rezistență la acest parazit, Coarna neagră este unul dintre puținele soiuri care a supraviețuit atacului acesteia. Soiul este întâlnit cu precădere în podgoriile din Oltenia, din Muntenia și din sudul Moldovei. Este și el tot un soi autosteril, care necesită un polenizator, și de aceea este asociat în cultură îndeosebi cu soiul Băbească neagră, dar și cu Razachie roșie. Strugurii sunt de formă cilindrică sau cilindro-conică, de până la 20 cm lungime, iar boabele sunt mijlocii și omogene, de formă alungită, ovoidală, de culoare negru-roșiatic, dese pe ciorchine. Ajung la maturitate în luna septembrie, acumulând 190 g/l zaharuri. Fiind rezistent la ger, soiul Coarna neagră este folosit în curțile românești și în scopuri decorative, pentru bolți sau arcade. Este rezistent la transport și mai ales la păstrare peste iarnă.
Coarna roșie, cel de-al treilea soi ce aparține aceluiași sortogrup, se întâlnește, în prezent, foarte rar în cultură. Are strugurii uniaxiali, cilindrici sau cilindro-conici, ajungând tot până spre 20 cm lungime. Boabele sunt ovale, alungite, de culoare roșu deschis. Ca și celelalte două soiuri prezentate anterior, este și el un soi autosteril, fiind asociat în cultură cu Razachie roșie. Strugurii ajung la maturitate în cursul lunii septembrie, ajungând la o concentrație în zaharuri de 170-180 g/l.
Coarna vânătă este singurul soi autofertil ce aparține acestui sortogrup, prin urmare el poate fi plantat singur, pe suprafețe mari. Strugurii ajung și ei până la 20 cm lungime și au boabe ovoide, de culoare roșu-vinețiu.
Mai recent, în anul 1970, a fost omologat soiul Coarnă neagrăselecționată, obținut la Catedra de Viticultură a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, prin fecundare liberă a soiului Coarnă neagră, având ca autori pe academicianul Gherasim Constantinescu și pe Elena Negreanu, notează prof. Adriana Indreaș și Luminița Vișan în volumul ”Principalele soiuri de struguri de masă cultivate în România” (2000).
AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Cerasela Bădiță)
Povestea românului care a devenit unul dintre marii dirijori ai lumii: “Tata a făcut Madrigalul când eu aveam doi ani jumate. Era ca un frate mai mic”
October 14th, 2015 |
de Roxana Petrescu
Am fost la două concerte la ediţia de anul acesta a Festivalului George Enescu, dar mi-au rămas în minte O Fortuna a lui Carl Orff, parte din colecţia Carmina Burana, şi Concertul pentru pian şi orchestră numărul trei al lui Rahmaninof. Nu am nicio pretenţie, abia învăţ abecedarul muzicii clasice, dar cele două opere menţionate m-au făcut să-mi înfig mâinile în scaunele ponosite ale Sălii Palatului, să mi se dilate pupilele de extaz şi să nu-mi revin minute bune după ce toată experienţa se terminase. Niciun alt fel de muzică nu generează astfel de trăiri şi am încercat să le experimentez pe toate. Aveam impresia că bagheta dirijorului ţese valuri de mătase. Acel sunet avea o consistenţă aproape palpabilă. Te îmbrăca.
Un astfel de „ţesător“ acustic este Ion Marin, unul dintre cei mai cunoscuţi dirijori la nivel global, prezent pentru a doua oară la Festivalul Enescu, unde a dirijat două concerte.
„Este foarte greu să spun care este prima amintire legată de muzică. Probabil eram în formă intrauterină“, spune dirijorul, pe chipul căruia se putea citi efortul după cele două concerte. Ceea ce spune Ion Marin despre începuturile sale muzicale nu este nicio exagerare. Tatăl său a fost Constantin Marin, omul care a fondat Madrigalul, unul dintre cele mai valoroase produse muzicale ale României.
„Nu-mi amintesc ceva care să nu fie legat de muzică. Asta pot să vă spun sigur. Pe la trei sau patru ani ascultam discuri cu operă acasă, eram fascinat. Tatăl meu a fost unul dintre cei mai mari muzicieni români. Tata a făcut Madrigalul când eu aveam doi ani jumate. Este ca un frate mai mic. Sună foarte bine chestia asta, dar duce la o logică destul de primitivă. Nu înseamnă că dacă te naşti în casa unui muzician, devii un mare muzician. Asta ar fi lipsă de respect faţă de sutele de mii de ore de muncă pe care le-am făcut.“
Dar dincolo de influenţa tatălui şi a orelor de muncă, a mai fost ceva care poate, măcar la nivel simbolic, a decis soarta lui Ion Marin.
„Aveam vreo cinci ani jumate. Tata a devenit directorul Operei din Bucureşti. Ce ţin minte este că chiuleam de la grădiniţă şi mă duceam la absolut toate repetiţiile la operă. Mă duceam şi la spectacole şi eram fascinat de lucrul acesta. Tâmplarul de acolo, văzându-mă că mişcam, mi-a făcut o mică baghetă de lemn. Nu o mai am din păcate. Stăteam la repetiţii şi participam în felul meu. Era joaca mea preferată. Vezi unde te poate duce joaca? După aceea a venit partea foarte serioasă.“
Îşi face studiile la Academia de Muzică George Enescu, pe care şi le completează cu filosofie şi cu istoria religiilor. La 21 de ani devine director muzical al Filarmonicii Transilvania. În 1986 decide însă să plece din România şi alege Viena pentru a o lua de la capăt.
„Muzica are nevoie de câteva lucruri esenţiale, iar unul dintre ele este libertatea de spirit. Nu se poate face muzică sub constrângere. Era un aşteptat al luminii, dar care nu era lumina de la capătul tunelului, ci chiar trenul care venea din cealaltă direcţie. Ştiam ce este în partea cealaltă, ştiam că nu mă aşteaptă nimeni cu un covor roşu, ştiam că va fi cumplit de greu. Un violonist care pleacă poate să arate imediat ceea ce face. Ca dirijor ai nevoie de o condiţie esenţială, de o orchestraă. Viaţa este un dat personal. Trăitul cu gloata într-un fel de mizerie călduţă mi se pare o impietate faţă de cadoul pe care-l primim de la Dumnezeu în momentul în care ne naştem. Atunci am decis să-mi asum existenţa ca pe un dat personal. Pentru cei tineri este un lucru esenţial de înţeles.“
Românul fugit de acasă se transformă însă într-un cetăţean universal şi ajunge să conducă Opera de Stat din Viena. Mai departe, de bagheta lui au ascultat Luciano Pavarotti sau Jose Carreras. De multe ori m-am întrebat însă dacă violoniştii, oamenii care scot magia din violoncel sau acele mici instrumente cum ar fi clopoţeii chiar au nevoie de prezenţa unui dirijor. O orchestră poate cânta şi fără omul cu bagheta?
„Instrumentiştii nu citesc partituri. Partitura arată aşa. Este o pagină care are 20-30 de rânduri. Primul rând de sus scrie în stânga flaut, al doilea rând este piccolo, al treilea rând este oboiul, al patrulea rând este cornul englezesc şi aşa mai departe. Sunt voci complet diferite. Asta este partitura. Fiecare grupă de instrumente are în faţă numai vocea lui. Cine cântă la vioară are linia lui de vioară. El nu ştie ce are de cântat trompeta. Ei nu au niciun control. Ei au vocea lor, cu pauzele lor, dar ce se întâmplă în restul orchestrei ştie numai dirijorul. O lucrare muzicală se face în momentul în care este executată.“
Practic, dacă ai asculta aceeaşi operă cu doi dirijori diferiţi, cel mai probabil experienţa va fi complet diferită.
„Trebuie să sune diferit. Dacă ascultaţi şi aceeaşi arie cu aceeaşi persoană în două seri diferte trebuie să sune diferit. Diferenţele vin din esenţa artei interpretative. A interpreta înseamnă a-ţi asuma un text muzical şi a-ţi introduce sângele şi viaţa ta în el. Dacă vorbim de o scenă de iubire, interpretarea ajunge în zona asta unde trebuie să-ţi pui iubirea proprie. Nu avem unităţi de măsură pentru stările emoţionale şi pentru stările afective. Nu ştii dacă tu eşti îndrăgostit de cineva de 500 de grame, iar celălalt te iubeşte de un kilogram şi 200. Acolo intervine interpretarea. Arta este individuală.“
Spune că nu are opere preferate, ci că atunci când dirijează ceva, în acel moment, aceea este cea mai frumoasă muzică din lume. „Ieri am dirijat Simfonia a cincea de Mahler. În acel moment, aceea era cea mai frumoasă muzică din lume. Cu o seară înainte am dirijat Pasărea de Foc de Stravinsky, care era cea mai frumoasă muzică din lume.“
La Festivalul Enescu a dirijat două concerte şi este pentru a doua oară când participă la acest eveniment.
„Este un festival foarte bun, un lucru extraordinar, este un grand slam. Dar ce ar fi foarte bine ar fi ca acest proiect să nu mai fie evenimentul, ci normalitatea. Să genereze şi alte evenimente şi să creeze o continuitate pentru că o dată la doi este extraordinar, dar ce se întâmplă între o ediţie şi alta? Acolo se măsoară calitatea vieţii culturale. În România se măsoară în ceea ce se întâmplă în fiecare zi, nu o dată la doi ani.“
Dar cum aduci mai ales tinerii în sala de concerte, cum îi faci că în afară de stadion sau Piaţa Constituţiei să se ducă şi la Ateneu? Muzica clasică trebuie să coboare în piaţă? Ion Marin refuză această idee.
„De multe ori, muzica clasică a fost demonizată ca fiind o artă a elitelor. De ce merg tinerii la teatru? Pentru că înţeleg limba. Aici trebuie să dai un pic timpul înapoi şi să te uiţi la bagajul pe care sistemul de educaţie dintr-o ţară îl dă tinerilor. Dacă îi ţii complet rupţi de muzică, nu se vor duce pentru că este o limbă pe care nu o cunosc. Acolo este de căutat. Dacă pe un tânăr care nu a văzut niciodată artă îl pui în faţa unui tablou de Picasso, o să aibă reacţia aceea clasică. A, păi asta pot să fac şi eu. Totul este o chestie de educaţie. Nu arta trebuie să coboare în piaţă. Nu este nici un turn de fildeş, este acolo unde a fost mereu.“
În plus, Ion Marin mai spune ceva, un lucru care deşi este absolut evident, are greutatea unei descoperiri.
„Ateneul nu este un turn de fildeş. Ateneul are o casă de bilete.“
Atât de simplu!
Sursa: zf