| Cum poți da unui sat aproape uitat o perspectivă de dezvoltare sănătoasă, sustenabilă? În primul rând prin turism, mai ales dacă locul respectiv are o poveste și o istorie ce pot genera un interes autentic. Cum poate rămâne o comunitate prosperă? Atâta timp cât știe să-și cultive resursele și să-și păstreze centrul spiritual – valorile ce o țin unită, care mișcă lucrurile: de la cele de zi cu zi, economice, până la cele legate de mentalitate.
 Turnul Bisericii fortificate din Cincșor
Despre sate frumoase din Transilvania și case restaurate ce sunt un exemplu de dezvoltare turistică v-am mai povestit prin tururile noastre de vacanță în România. Exemplele nu sunt multe, inițiativele individuale și mai puține. Iar starea generală a națiunii este, de ce să n-o recunoaștem, aceea de deplângere a vieții de la sat – tradițiile și valorile se degradează cu viteaza deteriorării peisajului pe care îl străbați observând frumusețea unor detalii lăsate de izbeliște în paragina prezentului imediat.
 Școala evanghelică Art Noveau, de la 1910, din Cincșor: abandonată, recuperată și transformată de câțiva ani în casă de oaspeți.
Suntem acum în Cincșor, un sătuc transilvănean, la mijlocul distanței dintre Brașov și Sibiu, de care nu am știut că există până nu am descoperit Casele de oaspeți din Cincșor. Centrul cultural și spiritual al satului – reprezentat de Biserica fortificată din secolul XIII; de școala evanghelică Art Nouveau de o frumusețe rară, din 1910; și de fosta casă parohială din secolul XVI – a fost restaurat datorită implicării doamnei Carmen Schuster. Iar cele două clădiri – fosta școală evanghelică, ce devenise groapa de gunoi a satului, și casa parohială – au fost transformate într-unele dintre cele mai frumoase case de oaspeți din România.
 Fosta Casă parohială, acum casă de oaspeți, cu o largă grădină
Carmen Schuster s-a născut în România, la Cincșor, a învățat la școala evanghelică din sat, a făcut carieră în Germania, dar s-a întors în România, după Revoluție, pentru a-și continua drumul aici. Iar acum a reușit să pună pe Harta Designist a României, cum îi spunem noi, satul natal. Să-i redea centrul și, ușor, ușor, speranța unui mai bine ce poate fi atins. Și a făcut-o “fără mult zgomot”, cu conștiința datoriei pe care a văzut-o ca o șansă. În interviul de mai jos veți vedea cum povestea capătă profunzimi și sensuri noi, care vă vor contura acea fărâmă de Românie în care frumosul trainic, construit să dăinuie, a fost posibil.
 Biserica fortificată din Cincșor, restaurată. În apropierea ei sunt școala și casa parohială – Casele de oaspeți Cincșor.
 Interiorul bisericii fortificate din Cincșor
Când v-aţi întors în Cincșor şi care a fost impulsul ce v-a determinat să începeţi salvarea complexului biserică – şcoală – casă parohială din sat?
Prima oară m-am întors în 1992, apoi am revenit în 1998. În ambele cazuri a fost o revenire generată de activitatea mea profesională. De fiecare dată am vizitat şi locurile unde m-am născut – adică satul Cincșor. Şi de fiecare dată m-am simţit – după câţiva ani buni petrecuţi în străinătate – din nou acasă. Datorită acestui sentiment de “acasă” am început să mă implic în restaurarea ansamblului din Cincșor: vechea biserică fortificată din secolul XIII, vechea parohie din secolul XV şi fosta şcoală evanghelică din 1910. Este un ansamblu care te confruntă cu propria istorie, cu propria biografie şi cu valorile locului. Te face să reflectezi asupra lor.
 Casa de oaspeți din fosta școală, opera talentatului arhitect transilvănean Fritz Balthes.
 Sunt şcoala din Cincșor, casa parohială şi biserica fortificată primul proiect de restaurare şi recuperare în care v-aţi implicat?
Clădirile cu o istorie specifică, cu o poveste specială şi cu un destin care merită descoperit sunt o pasiune mai veche de-ale mele. Îmi place să descopăr aspecte inedite şi mi se pare important să cunoaștem universul care ne-a format, să ştim de unde venim şi încotro ne îndreptăm, adică să ne cunoaştem istoria – atât cea individuală, cât şi cea a generaţiei şi a ţării în care ne-am născut. Fără o istorie asumată – cu bune şi cu rele – nu cred că poţi să te ancorezi corect în prezent şi nici nu poţi să-ţi asumi un set valori în viaţă – atât pe cele individuale, cât şi pe cele ale comunităţii.
 Biblioteca casei de oaspeți din fosta școală evanghelică.
Cât a durat procesul de restaurare şi reconversie a şcolii şi a casei parohiale în case de oaspeţi?
Prima decizie am luat-o în 2008, când am început să mă implic în proiectul de restaurare a bisericii fortificate din Cincșor. Aceasta a fost o decizie bazată pe necesitatea şi oportunitatea de moment – starea clădirilor bisericii şi a fortificaţiei era destul de precară. A apărut oportunitatea unui proiect de restaurare a bisericii fortificate iniţiat de Biserica Evanghelică din Sibiu care m-a făcut să mă implic. Acesta a fost începutul.
A doua decizie am luat-o în 2010: îmi era foarte clar că doar păstrarea bisericii fortificate nu va schimba foarte multe în viaţa comunităţii. Sunt zeci de biserici fortificate restaurate. Oricât de frumoasă ar fi o biserică fortificată – şi cea din Cincșor este frumoasă – potenţialul ei turistic trebuie completat cu zona în care se află, cu poveştile locului şi ale oamenilor. Astfel, am început să restaurez – de data aceasta ca iniţiativă privată – şi cele două clădiri: fosta şcoală şi fosta parohie evanghelică.
 Veranda fostei școli, acum dining
 Biserica fortificată şi cele două clădiri formează un ansamblu tipic pentru satele săseşti: parohia cu preoţii ei formaţi în vestul Europei a fost întotdeauna un element de reformă; şcoala un instrument de generare de progres social pentru toată comunitatea; iar credinţa puternică a fost reprezentată de biserica fortificată. Ansamblul reprezintă esenţa spiritualităţii (fostelor) sate cu populaţie săsească din Transilvania. Memoria colectivă a saşilor din Transilvania îţi transmite că nu este suficient să-ţi meargă ţie bine, trebuie să prospere întreaga comunitate dacă vrei să construieşti lucruri care dăinuie. O experiență valabilă şi astăzi.
 Spațiile comune ale casei de oaspeți amenajate în fosta școală
Cu cine ați colaborat pentru amenajarea interioarelor și restaurare?
Am colaborat cu arhitecţi diferiţi. Fiecare a contribuit la descoperirea potenţialului clădirilor. Ne-am dorit însă foarte mult ca intervenţiile moderne să rămână reduse, deci şi arhitecţii au fost mai degrabă precauţi. Ne-au ajutat însă să scoatem în evidenţă specificul fiecărei clădiri.
Cele două clădiri – fosta parohie şi fosta şcoală – sunt ele însele foarte frumoase, ceea ce ne-a făcut să dorim să înţelegem foarte bine intenţia celor care le-au construit. Abia după aceea am intervenit, însă foarte puţin şi numai atât cât să integrăm noile funcţionalităţi – cele ale unei case de oaspeţi. Cred că cel mai complicat lucru este să te abţii, să eviţi decizii rapide şi spectaculoase. Am dorit să realizăm o conversie atentă a clădirilor, astfel încât spaţiul să devină în mod natural unul primitor, uman, fără spectacol şi artificialităţi, dar interesant şi autentic.
  Ne place foarte mult decorul relaxat, boem, al caselor de oaspeţi, ale căror elemente esenţiale sunt chiar detaliile recuperate şi dezvăluite ale clădirilor istorice – frescele pereţilor, tencuielile autentice, bârnele vechi din lemn, sobele, forma ferestrelor…
  
Pentru vechea parohie intenţia iniţială a celor care au construit-o şi care au trăit în ea a fost să se protejeze. Vorbim de anii 1500–1600. Această intenţie este foarte bine redată în cea mai veche cameră, cea care face legătura cu beciul – ambele foarte solide, cu ziduri de 80–90 de centimetri, cu elemente de protecţie evidente. Pe parcursul istoriei, casa a devenit mai generoasă, mai încăpătoare, grădina s-a extins. Astfel, stilurile perioadelor de construcţie şi-au pus amprenta pe casă, pe camere. Poţi să urmăreşti povestea casei şi a familiilor de-a lungul a câteva sute de ani. Ştim care au fost familiile care au stat în această casă încă din 1470 până astăzi!
 Casa de oaspeți amenajată în fosta parohie
 Livingul casei de oaspeți din fosta parohie, cu frescele renascentiste dezvăluite
 Statutul casei şi a grădinii parohiale este unul special. De obicei preoţii îşi urmau studiile universitare în vestul Europei – Germania, Elveţia. Ei erau purtătorii progresului în aceste sate: s-au racordat la cultura şi ştiinţa din universităţile din vestul Europei, au preluat idei reformiste în agricultură, medicină şi s-au implicat puternic în dezvoltarea comunităţii. Atât casa, cât şi grădina lor trebuia să fie o gospodărie model pentru comunitate. Acest specific am dorit să-l păstrăm. Am lucrat cu un constructor foarte priceput din zonă, cu tâmplari şi meşteri din satele învecinate.
 Biblioteca și livingul din fosta parohie
Regândirea spaţiului a fost necesară mai ales datorită faptului că într-una dintre încăperi am descoperitfresce, dar şi pentru că structura fragilă a clădirii nu permitea mansardarea, pe care am avut-o în vedere iniţial. Am regândit așadar funcţionalităţile: am redus numărul camerelor şi am lăsat acces liber pentru oaspeți în camerele cu fresce. Astfel am creat un spaţiu public suplimentar, un spaţiu care invită oaspeţii să experimenteze generozitatea locuitului într-o casă parohială autentică.
Clădirea fostei şcoli evanghelice din Cincșor ne-a oferit o experienţă diferită: ea este construită de un arhitect transilvănean renumit, însă aproape uitat – Fritz Balthes. Anul trecut s-au împlinit 100 de ani de la moartea lui, în 1914. A fost un architect înzestrat. A studiat la Berlin, München şi Karlsruhe. În scurta lui activitate a proiectat şcoli, cămine culturale, hoteluri, a fost urbanist şi conservator, şi a pledat pentru o arhitectură “sustenabilă”, care păstrează şi conservă patrimoniul şi care integrează noul. Este un exponent al Jugendstil-ului (Art Nouveau) pe care a încercat să-l facă cunoscut în Transilvania.
Am avut colaborări cu arhitecţi foarte buni, care ne-au ajutat să găsim soluţii parţiale. Nici unul dintre ei însă, din păcate pentru noi, nu a fost suficient de interesat să ducă acest proiect până la capăt. Motivele le înţeleg: din punct de vedere economic este un proiect cu un buget limitat, cere foarte multă răbdare, foarte multă muncă, durează şi nici nu poţi să-ţi pui amprenta personală foarte puternic pe lucrările de restaurare. Deci, într-un fel, ca architect ai foarte multe limitări – estetice şi economice. Soluţia noastră a fost să ne implicăm noi, să decidem pragmatic şi să ne bazăm şi pe simţul nostru estetic format în timp.
 Școala evanghelică din Cincșor, restaurare & reconversie în casă de oaspeți
 O altă temă de reconversie care ne-a provocat: cum reuşeşti să faci din fostele grajduri ale parohiei spaţii confortabile de locuit, fără să distrugi farmecul spaţiului iniţial şi fără să devii rustic, folcloristic? Noi am optat pentru intervenţii minimale în clădiri, am integrat elemente moderne pentru a asigura funcţionalităţile şi am deschis spaţiile interioare pe verticală, încât să devină mai generoase şi să lase la vedere vechea structură de lemn.
Ceva mai simplă a fost restaurarea bisericii fortificate – regulile de restaurare la monumentele istorice sunt clare. Important este să ai un constructor-restaurator cu experienţă, cu simţ artistic şi să fie onest. Altfel pot apărea surprize neplăcute. În cazul nostru, am avut un constructor bun cu personal de calitate şi cu experienţă în restaurare acumulată în Italia.
 Fostele grajduri ale casei parohiale, transformate în spații de locuit și terasă pentru oaspeți și evenimente.
 Unde aţi găsit piesele de mobilier, tapiseriile şi broderiile tradiţionale?
Multe obiecte provin din familia mea. Altele din colecţia mea de textile. Însă în Casele de oaspeţi de la Cincșor avem şi foarte multe “objets trouvés” sau “obiecte orfane”. Într-un fel, obiectele ne-au găsit pe noi. Oamenii din zonă ni s-au adresat, ne-au oferit spre păstrare obiecte dragi lor care nu-şi mai găseau locul într-o casă nouă sau în familie. În alte cazuri am găsit obiecte valoroase pur şi simplu aruncate sau uitate de foştii proprietari. Fiecare obiect are istoria lui, povestea lui specială.
Ce rol a jucat substratul emoțional în acest proiect? Simțiți cum perspectiva personală – pe care nimeni din afară, chiar dacă şi-ar fi propus să salveze aceste clădiri, nu o putea avea – a contribuit la rezultatul atât de armonios, autentic?
În mod sigur că emoţia legată de acel “acasă” a jucat un rol foarte important. Perspectiva copilăriei mele – adică acea fereastră prin care priveşti zilnic lumea din jur până devii adult – a fost într-adevăr o fereastră care dădea spre biserica fortificată şi spre clădirile fostei şcoli evanghelice. În aceste clădiri mi-am petrecut o parte din copilărie. Revenind după mulţi ani, această fereastră deschisă spre biserica fortificată şi spre lumea din jur mi-a dat dat din nou acel seniment de “acasă”.
Însă, şi aş dori să subliniez acest lucru, nu mi-am dorit un proiect nostalgic, emoţional. Îmi doresc ca acest proiect să fie unul care să ofere perspective – dezvoltarea unui turism autentic, în consonanţă cu natura şi cultura locului pentru un sat uitat din Transilvania, care se redescoperă şi care are potenţial de dezvoltare. Suntem la început de drum promiţător.
  
 Cu cât timp înainte trebuie să ne facem o rezervare, ca să fim siguri că ne puteți primi?
Şi la noi se simte apropierea sezonului turistic – avem deja multe rezervări şi evenimente programate. Vă sugerez să contactaţi echipa de la Cincșor din timp. Capacitatea caselor de oaspeţi este limitată şi va rămâne aşa. Această limitare este necesară pentru a le asigura oaspeţilor noştri un maximum de confort şi o calitate ridicată a serviciilor.
Cum resimțiti acum experienţa turismului sustenabil, sănătos, slow, ce promovează valori locale şi ajută la dezvoltarea unei comunităţi şi a unei zone? Feedback-ul comunităţii şi al turiştilor s-a ridicat la aşteptările dumnevoastră sau le-a depăşit?
Suntem în plină transformare la Cincșor în sensul unui turism slow, autentic, sănătos, sustenabil şi onest – nu vrem să părem altceva decât ce suntem, nu dorim să oferim altceva decât ceea ce putem oferi prin propriile forţe, nu promitem mai mult decât ceea ce putem realiza, nu suntem perfecţi. Învăţăm să devenim mai buni, ne dezvoltăm. Cred că avem multe de oferit: o poveste autentică, o istorie bogată, oameni pricepuţi şi prietenoşi, produse sănătoase, o bucătărie autentică de calitate şi o echipă dedicată întru totul oaspeţilor noştri. Produsele pe care le folosim sunt în majoritatea cazurilor cele din grădinile noastre şi ale vecinilor sau sunt din zonă.
Oaspeţii noştri apreciază această abordare. Cei care vin pentru prima oară la noi sunt surprinşi: nu se aşteaptă la o asemenea experienţă într-un mic sat din Transilvania. Mulţi dintre ei se întorc şi între timp ne-au devenit prieteni. Cea mai frumoasă confirmare pentru noi este când aleg să-şi serbeze cele mai personale evenimente din viaţa lor la Cincșor şi ne încredinţează organizarea acestora.
 Cameră și baie în fosta școală evanghelică. Despre tipurile de apartamente din cele două case de oaspeți afli mai multe pe site.
 Comunitatea din Cincșor a fost iniţial sceptică – eu fiind persoana care cumpărase groapa de gunoi a satului (fosta şcoală fiind de peste 20 de ani nefolosită, se deteriorase şi devenise groapă de gunoi). Între timp cred că sunt mândri, încep să vadă avantajele turismului generat de biserica fortificată, de casele de oaspeţi şi ca avantaje economice personale. Oferim produsele lor oaspeţilor noştri, ceea ce le aduce bunăstare.
Marea provocare este să dezvoltăm împreună o perspectivă pe termen lung pentru acest sat. Turismul oferă această şansă. Cea mai dificilă transformare este însă cea de mentalitate. Pentru a dezvolta un turism sustenabil este nevoie de răbdare, să faci lucrurile bine, pas cu pas, să nu te grăbeşti să obţii câştig imediat în detrimentul unei bunăstări viitoare şi de durată. Aici mai avem de lucru.
 Aveţi în plan integrarea ansamblului de la Cincșor unor noi programe de turism în zonă, cum este programul Descoperă Sufletul Transilvaniei?
Da, biserica fortificată din Cincșor este integrată în iniţiativa Bisericii evanghelice din România – “Descoperă Sufletul Transilvaniei”. Iniţiativa pune în centrul atenţiei bisericile fortificate din Transilvania şi turismul sustenabil, non-agresiv, cultural şi autentic. Anul acesta, această iniţiativă oferă şi Transilvanian Card, un card care acordă acces gratuit în mai mult de 40 de biserici fortificate. Biserica fortificată din Cincșor poate fi vizitată cu acest card.
 Transilvanian Brunch la Cincșor, în curtea casei parohiale.
Pe lângă experienţa de a-ţi petrece câteva zile de vacanţă într-o fostă şcoală, o bijuterie de arhitectură în stil Art Nouveau, de la începutul secolului XX, sau într-o casă parohială cu o istorie de secole, ce alte experienţe cu savoare locală ne mai aşteaptă la Cincșor?
Oferim oaspeţilor noştri nu numai experienţa caselor în care vor locui, ci şi cea a unor îndeletniciri speciale: coptul pâinii în cuptorul de pâine, cursuri de gătit, cursuri de fotografie. De asemenea, pot explora împrejurimile Cincșorului prin drumeţiile pe Valea Oltului; pe colinele de la Cincșor spre Făgăraş, cu panorama splendidă a Văii Oltului şi a Carpaţilor; la cabana Sâmbăta; la stânele din jurul satului. Sau pot face tururi cu bicicleta la bisericile fortificate din jur – Cincu, Rodbav, Dealu Frumos – sau la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, ce organizează ateliere de pictură pe sticlă.
Cincșorul se află în centrul Transilvaniei, de aceea este locul ideal pentru cei care vor să combine câteva zile de relaxare cu explorarea centrelor culturale transilvănene – Sibiu, Braşov, Sighişoara, Mediaş. Toate se află la aproximativ 1 oră–1oră și jumătate de Cincșor (cu maşina).
 În casa parohială
Ne dorim foarte mult – pe lângă tururile culturale şi istorice – să dezvoltăm tururi şi evenimente personalizate care pun în centrul atenţiei dezvoltarea comunităţii din Cincșor şi din împrejurimi: experienţa individuală istorică, mecanismele de convieţuire paşnică de-a lungul secolelor (la Cincșor trăiesc români, maghiari, saşi, rromi, respectiv evanghelici, ortodocşi, reformați, adventişti), experienţa comunităţii în transformarea ultimilor 25 de ani, poveşti de viaţă şi perspective.
Povestiţi-ne mai multe despre meniul pe care îl pregătiţi oaspeţilor şi despre Cursurile de gătit: cât de des au loc, de la cine şi ce vom învăţa?
Noi dezvoltăm un turism bazat pe o experienţă autentică. Folosim în mare parte produse locale. Meniurile noastre reflectă tradiţia săsească, adaptată la condiţiile actuale – bucătărie uşoară, ingrediente de calitate. Aşadar este vorba de o bucătărie reinterpretată modern.
Pe lângă faptul că avem un bucătar foarte bun, Adrian Boscu, colaborăm şi cu Daniel Wendorf, Chef Société Gourmet, pentru tot ce înseamnă bucătărie – de la design, la reţete. Împreună cu el oferim cursuri de gătit gourmet. Unul dintre cursuri a fost integrat în sejurul de Paşte şi s-a adresat adulţilor, iar pentru copii vom organiza un curs special.
  Bunătăți à la Cincșor, specifice săsești, pe care înveți să le prepari și tu, la cursurile de gătit.
 
Ce fel de evenimente aţi găzduit până acum la Cincșor?
Ne place să organizăm evenimente unde putem să fim originali, creativi şi să oferim experienţe inedite. Astfel, am organizat împreună cu Reky Travel anul trecut Transilvanian Brunch, un eveniment care pune specificul locului şi comunitatea pe prim plan. Pe urmă ne-a plăcut să organizăm Întâlnirea Cincșorenilor de pretutindeni, un eveniment foarte emoţionant, care ne-a permis să revigorăm tradiţii demult uitate. Sărbătoarea cu ocazia Reinaugurării bisericii fortificate şi a orgii a fost de asemenea un eveniment la care am lucrat cu plăcere.
Pentru oaspeţii noştri fiecare eveniment trebuie să fie o experienţă personală unică, fie că este vorba de o nuntă, un picnic în aer liber, de un candle-light-dinner, de celebrarea Anului Nou, a zilei de naştere.
 Căsuța cu povești pentru cei mici: în curtea casei parohiale. Demult, aici stăteau stupii. 
Spaţiul şi povestea ansamblului joacă un rol foarte important. Credem că evenimentele mai mici, mai intime se pretează cel mai bine Caselor de oaspeţi din Cincșor. Astfel evenimentul îşi păstrează aura de personal, inedit, autentic. De aceea ne luăm timp şi vorbim cu fiecare oaspete în parte, înainte să vină la noi, dar şi pe perioada şederii lui aici – fie pentru o discuţie la un pahar de vin în faţa şemineului; fie oferind o seară de poveşti pentru cei mici. Vrem să le cunoaştem aşteptările pentru un sejur la noi cât mai plăcut!
Pentru că ne plac tururile şi recomandările, va rugăm să ne recomandaţi un tur de weekend (2 zile) pe care l-am putea savura cazându-ne la Cincșor?
Recomand, cum ar putea fi altfel, ceea ce-mi place mie cel mai mult: un weekend de relaxare, cu descoperirea în tihnă a spaţiului bisericii fortificate din Cincșor, cu o plimbare pe dealurile Cincșorului savurând Valea Oltului şi panorama Carpaţilor, cu meniuri inedite şi un vin pe măsură şi cu clipe de răgaz în faţa şemineului sau în bibliotecă… Bineînţeles că există multe alte variante posibile, în funcţie de interesele fiecăruia.
 Dining (sus) și living (jos) în casa parohială
Satisfacţia acestei transformări atât de importante a reușit să şteargă din dificultăţile inerente unui astfel de traseu şi să aducă entuziasmul ce poate însufleţi un nou proiect capabil să schimbe frumos o zonă, un sat, speranţa unei comunităţi?
Efortul a fost untr-adevăr foarte mare. Însă, dacă mă raportez la oamenii care au trăit de-a lungul secolelor în acest sat, atunci efortul meu devine relativ. Imaginaţi-vă că în 1600 în Cincșor trăiau doar 27 de familii: în mod sigur trăiau cu grija zilei de mâine, în condiţii de muncă fizică extrem de grea, sub ameninţarea foametei şi a bolilor, supravieţuind atacurilor turcilor. Şi cu toate acestea au reuşit să lase în urma lor o biserică fortificată, să-şi întreţină familiile, să creeze fresce renascentiste de o frumuseţe rară.
Ce vreau să spun prin această relativizare: este important să facem ceea ce simţim că trebuie să facem, fără să considerăm că facem ceva excepţional, fără să facem prea mult zgomot în jurul nostru. Satisfacţia pentru mine va fi aceea că, privind după 20–30 de ani acest proiect, voi considera că mi-am îndeplinit cumva datoria faţă de acest loc dacă oamenii vor trăi mai bine aici, dacă zona se va fi dezvoltat turistic, dacă va există un viitor economic. Consider un asemenea proiect de redescoperire a trecutului o şansă, un privilegiu şi o binecuvântare.
Urmărește și pagina de facebook a Caselor de oaspeți din Cincșor pentru ca această poveste frumoasă să te inspire în fiecare zi. Iar pe site, găsești toate detaliile despre prețuri și rezervare. Pentru întrebări suplimentare, scrie cu încredere aici.
 
Fotografii: Silvia Ciungu, Alexa Cătălin
|
October 19th, 2015 |
Articol din 
De la fotograf, ajunge cameraman, operator, şi chiar regizor de film. Graţie talentului, Eli Lotar devine un nume celebru la Paris în perioada interbelică. S-a dedicat cinematografiei şi a colaborat cu nume mari precum regizorii Rene Clair sau Jean Renoir, dar şi cu artişti precum Jean Cocteau, Malraux sau Dali. Eli Lotar a practicat fotografia documentară, realizând o serie de fotografii despre violenţa din abatoarele din Paris.
