Facebook Twitter Email

Biserica Fortificată din Saschiz, a cărei construcție a început în 1493 sub amenințarea invaziei tătare, este considerată prima biserică-reduit din zonă, fiind o fortificație de dimensiuni reduse, construită în cadrul altei fortificații, care deținea mijloace de foc și de subzistență pentru a rezista unui atac timp îndelungat.

Foto: (c) Dorina MATIȘ / AGERPRES FOTO

Locuirea în zona Saschizului este semnalată încă din penultima epocă a preistoriei, din neolitic, una dintre primele construcții durate aici, denumită Cetatea Uriașilor, situată în nord-estul localității de azi, fiind datată în jurul anilor 2500-1800 înainte de Hristos și ale cărei urme abia se mai observă. Acesteia i-au urmat și alte construcții remarcabile, o bazilică romană, apoi Cetatea Țărănească, care este amplasată la vest și a cărei construcție a început în 1347, apoi Biserica fortificată ‘Sfântul Ștefan’, construită în secolele XIV-XV.

În jurul anilor 1150-1200, este consemnată în istorie perioada colonizării populațiilor germanice, aduse în zonă de regii Geza al II-lea și Andrei al II-lea, pentru a-și consolida stăpânirea. Profesorul Alin Pora precizează în monografia localității că, în jurul anilor 1200, aici a fost instalat Scaunul Keisd (o altă denumire a Saschizului, alături de Kaizd, Huhnenburg și Szaszkezd, plus cea neoficială de Siebenkirchen, adică șapte biserici) de care aparțineau 7 sate, iar pentru o scurtă perioadă de timp acesta a fost centrul de putere al zonei, până când Sighișoara și-a impus supremația.

‘Acest centru de putere este demonstrat și de vastul sistem de fortificații care s-a păstrat, cum ar fi Biserica fortificată care deține un Turn cu Ceas similar cu al Sighișoarei, Cetatea Țărănească a celor șapte sate, a cărei construcție a început în 1347, care avea șapte turnuri — dintre care unul era al școlii, un heleșteu și o fântână adâncă de peste 50 de metri, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată de jos. În jurul anilor 1490, a început construcția Bisericii Fortificate, așezate pe un platou din centrul comunei. Atestarea bisericii este dovedită și de Ordinul pe care principele Transilvaniei l-a dat la vremea respectivă, prin care poruncea jujilor din Saschiz să aresteze pe oricine se opunea plății tributului pentru ridicarea bisericii închinate Sfântului Ștefan. În tipologia bisericilor fortificate din Transilvania, biserica din Saschiz este considerată cap de serie pentru edificiile care pot face față independent unui atac, cunoscute sub denumirea de biserici-reduit’, a precizat profesorul.

Foto: (c) Dorina MATIȘ / AGERPRES FOTO

Biserica Fortificată este construită în stilul gotic tardiv, a fost ridicată de locuitorii din Saschiz împreună cu cele șapte sate afiliate dar și cu ajutor acordat de Scaunul Sibiului, fiind zidită pe temelia unei basilici romane, din care se mai păstrează unele urme.

‘Din exterior, edificiul apare ca un bastion, cu arcuri impunătoare construite deasupra uriașilor contraforți de piatră și cărămidă, elemente caracteristice tuturor monumentelor gotice. Frumusețea arhitecturală se îmbină însă cu destinația defensivă a Bisericii fortificate, în spatele arcurilor fiind încă vizibile fantele gurilor de aruncare. Datorită distanței considerabile dintre vatra satului și colina pe care a fost construită Cetatea Țărănească, în decursul timpului Biserica fortificată a devenit principalul loc de refugiu al sătenilor’, mai precizează monografia localității.

Potrivit monografiei comunei Saschiz, construcția bisericii fortificate a început în 1493 și s-a încheiat la 1525, iar Turnul Bisericii a fost conceput ca parte a sistemului defensiv, formând împreună cu zidul înconjurător un sistem de fortificație extrem de greu de trecut.

Ca și în cazul Sighișoarei, pârjolită în 1676, în aprilie 1714, un incendiu devastator a distrus cea mai mare parte a clădirilor din Saschiz, topind inclusiv cele trei clopote ale turnului cu ceas.

Turnul și biserica mică au ajuns la înfățișarea actuală în anul 1677, fiind conceput după modelul Turnului cu Ceas din Sighișoara, dar nu cel pe care îl vedem astăzi, ci așa cum arăta acesta înaintea incendiului din 1676. Turnul din Saschiz a fost renovat 1832, dar a fost serios avariat de cutremurul din 1986, iar în perioada 2000-2011, biserica și turnul au fost cuprinse în Planul Național de Restaurare.

Foto: (c) Dorina MATIȘ / AGERPRES FOTO

Modelul Turnului din Saschiz este aproape identic cu Turnul cu Ceas din Cetatea Sighișoarei în privința găurilor din partea superioară, folosite pentru a ataca năvălitorii, având și un ceas cu un mecanism mult mai vechi decât cel sighișorean, care deține o statuetă denumită Bogdan.

‘Turnul adiacent bisericii fortificate este un pandant al Turnului cu Ceas din Sighișoara, care, la începutul secolului XX, primește țigla smălțuită, la fel ca cel din Sighișoara. Mecanismul ceasului din Saschiz este mult mai vechi decât cel din Turnul cu Ceas al Sighișoarei și nu are atâtea păpuși, ci doar una, numită Bogdan, chiar și în dialect săsesc. Bănuim că denumirea are o conotație religioasă — în majoritatea bisericilor fortificate care dețin ceasuri, figurina este numită Bogdan — întrucât Bogdan este pandantul lui Theodor, cel adorat, cel aflat în grațiile Domnului. Ceasul este poziționat spre piața din fața bisericii, unde erau târgurile’, a declarat pentru AGERPRES, Nicolae Teșculă, directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara.

Potrivit acestuia, în anul 1999, Biserica Fortificată din Saschiz a fost cuprinsă în patrimoniul mondial UNESCO, alături de Cetatea Medievală a Sighișoarei, la concurență cu care, de-a lungul secolelor, a cunoscut mărirea, însă și decăderea.

Directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara a arătat că, după ce Saschiz a pierdut în favoarea Sighișoarei sediul scaunului săsesc, și-a păstrat, totuși, importanța din punct de vedere religios, însă nu fără sacrificii.

‘Decăderea acestui târg se datorează faptului că drumul comercial care mergea spre Brașov își modifică cursul, în sensul că se dezvoltă mult Cetatea Făgăraș, iar de la Sighișoara către Brașov se mergea parțial pe Valea Hârtibaciului până la Agnita, apoi pe actualul Deal Frumos, Făgăraș și Brașov, ocolindu-se ruta pe care acum trece Drumul European 60. Astfel, se dezvoltă mult Sighișoara, însă decade Saschizul, care până în secolul al XIX-lea își păstrează totuși denumirea de oppidum, adică târg. Avea dreptul de a ține târg și era a doua localitate ca importanță din scaunul Sighișoara. În secolul al XVII-lea, are loc și un conflict major între scaunul Sighișoara și Saschiz care, la un moment dat, refuză să plătească niște taxe, socotindu-se o localitate majoră. Are loc arestarea primarului și a oficialităților din Saschiz și, în cele din urmă, lucrurile se clarifică, procesul este pierdut de Saschiz în favoarea Sighișoarei, și astfel localitatea decade’, a spus Teșculă.

Istoricul a precizat că, în ciuda acestui fapt, Saschizul va găzdui în 1663 o Dietă a Transilvaniei, chiar în Biserica Fortificată.

Aceasta deține și în prezent obiecte cu o valoare deosebită, printre care un potir gotic, lucrat acum mai bine de 500 de ani, de către un artist necunoscut.

AGERPRES/(A — autor: Dorina Matiș, editor: Diana Dumitru)

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva