Fotografii: (c) Gheorghe PIETRAR / AGERPRES

Teritoriul pe care se află astăzi comuna Medieșu Aurit are o importanță deosebită pentru istorici, după ce au fost descoperite peste 200 de cuptoare dacice de făcut vase din lut. Recent, au mai fost descoperite peste 50 de cuptoare de redus minereu din sec. II — III, semn că pe lângă un mare centru ceramic era și un foarte mare centru metalurgic.

O perioadă înfloritoare a fost în Evul Mediu și la Medieșu Aurit. Ca și în vestul Europei sau în alte zone unde se construiau castele, la Medieșu Aurit a fost ridicată o construcție ce avea să sclipească secole și să fie amintită inclusiv în arhiva de la Vatican.

Primarul comunei, Silviu Zetea, spune că actualul castel a fost construit cel mai probabil pe urmele unei așezări dacice. De altfel, și numele localității Medieșu Aurit ar proveni de la castelul care avea tavane placate cu foițe de aur. În maghiară numele comunei este Aranyos Meggyes și ar proveni de la arannyos — aurit, megye — județ, comitat.

Dacă unele aspecte din trecutul castelului încă nu au fost clarificate, cert este că a fost construit în 1630 de Sigismund Lonyai, informație care este inscripționată pe fațada ce se mai păstrează și astăzi: ANNO DNI MDCXXX MAGS SIGIS DE LONIA COMES COTT CRASNEN A FVNDAMENTIS EXTRVXIT mai poate fi descifrat și astăzi în latină pe frontispiciul castelului, adică “În anul domnului 1630 marele Sigismund de Lonia comitele comitatului Crasnei a ridicat din temelii”.

Clădirea avea patru aripi dispuse în jurul unei curți centrale, fiecare turn-bastion fiind de tip italian. Elementele de fortificație erau alcătuite dintr-un șanț, vizibil încă, și un pod mobil. Servitorii, bucătăria și depozitele erau la parter, în vreme ce primul etaj era destinat stăpânilor. Ancadramentele ferestrelor erau prevăzute cu timpan decorat cu frunze și vrejuri. La intrarea în castel era blazonul familiei Lonyai, furat după Revoluția din 1989.

“Se spune că acest castel avea sala de bal poleită cu petale de vișin aurit, era o capodoperă renascentistă, fiind unic în felul său, o bijuterie. Așa în ruină cum e are valoare de document-monument. În partea din dreapta sus erau apartamentele contesei Ana de Lonia, care are și ea o istorie. Tot de acolo derivă legenda cu dâmbul Acastăului, spânzurătoarea în traducere liberă, unde ar fi fost spânzurați slujitorii acestei contese pe motiv de trădare, că trădarea se purta și pe vremea aceea”, a amintit Silviu Zetea.

După moartea lui Sigismund Lonyai, proprietara castelului rămâne fiica sa Anna. Ea a pornit într-o acțiune împotriva curuților din zonă, care au atacat garnizoana germană din cetatea Satu Mare, a fost descoperită și întreaga avere ajunge în administrarea Cămării Regale. Ulterior, castelul a fost cumpărat de familia Wesselenyi, după care a ajuns la familia Teleki, iar în 1920 regele Carol al II-lea a cumpărat castelul. În 1944, castelul a fost folosit ca spital militar, iar în timpul retragerii armatei germane a fost incendiat și lăsat în paragină până anul trecut, când primăria a amenajat parcul, a montat un sistem de iluminat și l-a readus oarecum în centrul atenției.

“Ținând cont că acest castel a fost sub formă de reședință de agrement pentru mai marii acelor vremuri, ne putem gândi că acei castelani de la Medieș dețineau la un moment dat proprietățile a peste 100 de localități din ziua noastră, ceea ce înseamnă de pe lângă Negrești Oaș până prin Baia Mare, chiar spre Baia Sprie, înseamnă că Medieșul avea o importanță mare pentru cei care dețineau domeniile. Ce înseamnă asta, că în timp denumirea ar putea veni nu numai de la petalele de vișin aurite de la castel, ci ar putea veni de la regiunea înfloritoare economică ce s-ar fi putut dezvolta în jurul castelului”, a adăugat primarul Zetea.

Crăpăturile din ziduri și cărămizile afectate de intemperii arată chinurile prin care a trecut renumitul castel. Nici localnicii nu au fost foarte prietenoși, probabil marcați de tensiunile interetnice dintre români și maghiari din anii tulburi ai războiului, astfel că mulți dintre ei și-au făcut case folosind cărămizile din castel. O bună parte din castel a fost descompletată cărămidă cu cărămidă de mâna oamenilor, care și-au construit case.

“În ceea ce privește faptul că de-a lungul timpului oamenii au folosit materialele pentru a construit, pot să spun că este adevărat, știm cu toții că de-a lungul timpului oriunde s-a găsit o clădire degradată a fost considerată mai repede o sursă de materiale pentru construcții noi, lucru care s-a întâmplat și aici”, a recunoscut Silviu Zetea.

De abia în urmă cu un an castelul a fost în atenția administrației locale. După Revoluție nu a mai fost îngrijit, vegetația “s-a sălbăticit” și a acoperit castelul, care de abia mai putea fi văzut. Acum și-a recăpătat oarecum puțin din strălucire, dar privit ca o ruină.

“S-a făcut un parc în zona castelului, lucru care l-a pus în valoare. Se vede și prin numărul de vizitatori mult crescut. Zilnic vedem turiști pe lângă castel, aproape zilnic se fac ședințe foto, au început să vină mirese de prin Satu Mare să-și facă ședințele foto în Medieșu Aurit”, a spus primarul Zetea.

Deocamdată nu se poate vorbi nici măcar despre lucrări de conservare, deoarece situația juridică nu este clarificată, castelul fiind revendicat în natură de urmașii Casei Regale.

“Acest castel se află într-un litigiu pe Legea 10, este cerere de retrocedare depusă de urmașii lui Carol al II-lea, care îi avea pe cei doi fii Mircea Grigore și regele Mihai, copiii lui Mircea Grigore fiind prințul Paul de România, cum este cunoscut, și fratele Alexander care trăiește în Statele Unite. În 2001 a fost depusă o cerere de retrocedare care nu a fost soluționată până în 2014 când Comisia locală de fond funciar a decis respingerea cererii pe vicii de formă, decizie ce a fost atacată în instanță”, a afirmat Silviu Zetea.

El subliniază că indiferent cine va fi proprietarul sau administratorul castelului, acesta are obligația morală de a-l întreține sau chiar de a-l reabilita măcar parțial.

“Dacă instanța va stabili ca aceste acte recunoscute în 2012 prin decizia Înaltei Curți din București din 2012, mă refer la recunoașterea calității de succesori ai regelui Carol a celor doi solicitanți, atunci noi nu vom putea face decât să punem în aplicare o astfel de sentință. Și atunci, ținând cont de faptul că de 70 de ani nu s-a intervenit deloc la castel, noi am făcut-o în ultimii ani, fiind un monument istoric vizitat cu o istorie bogată și o sumedenie de legende, cred că oricine ar fi proprietar ar acestui edificiu are aceeași obligație de întreținere, de punere în valoare. Nici nu contează cine va rupe bilete de intrare, dacă se va ajunge acolo, ca la castelele Bran sau Peleș, ci contează punerea în valoare turistică și istorică”, a spus primarul Zetea.

Potrivit acestuia, dacă va fi retrocedat în natură este foarte clar că nu va fi răscumpărat de administrația locală, bugetul local fiind mic și direcționat spre alte nevoi ale localnicilor.

“Fiind Casă Regală, poate fi un blazon, iar în cazul în care va fi retrocedat în natură noii proprietari vor avea obligația de a-l întreține. Niciodată comunitatea nu va da bani pentru răscumpărarea acelui castel, nu are de unde, avem alte proiecte pentru interesul cetățeanului decât să cumpărăm monumente istorice în stadiu avansat de degradare sau ruină. Atunci aș spune că am putea chiar să cerem și să forțăm cumva lucrurile în sensul punerii în valoare, indiferent cu aportul cui, în sensul în care va fi Casa Regală sau descendenții proprietari, cu sprijinul acestora să se obțină sume pentru reconstituirea în tot sau în parte pentru a fi pus în valoare. Dacă timp de 70 de ani, până anul trecut, nu s-a făcut nimic, ce garanție avem că peste câțiva ani administrația locală care va urma sau noii proprietari vor avea vreun interes să-l pună în valoare? Este totul sub semnul întrebării și al suspiciunilor”, a remarcat Silviu Zetea.

Soarta castelului se află din nou la un moment de răscruce. Nu se știe ce se va întâmpla dacă va fi retrocedat, însă se cunosc intențiile actualului primar de a reface partea interioară, care mai poate fi folosită, și a subteranelor. Cu siguranță unele săpături arheologice și o cercetare mai amănunțită a împrejurimilor ar aduce mai multe surprize, ar face mai multă lumină în trecutul castelului.

“Situația juridică trebuie clarificată cât mai repede. Dacă ne rămâne nouă, până mai sunt primar vreau să pun la punct partea de interioare, de subterane. Interesul nostru este de a-l pune în valoare și de a da denumirea centrului Medieșului Aurit denumirea Piața Castelului, tocmai ca să fim singura comună cu piață, nu cu centru. Pentru Satu Mare este o mină de aur din punct de vedere turistic. Vrem să avem aeroport internațional, vizitatori, turiști, pensiuni, interes turistic. Știm că avem zona Oașului pentru tradiții, avem zona Codrului pentru folclor și tradiții și avem partea de luncă a Someșului, de centru, Medieșul e în imediata apropiere a municipiului Satu Mare, poți să ajungi în 15 minute”, a spus Silviu Zetea.

Cert este că istoria castelului nu mai poate fi schimbată. Totuși, există speranța că, dacă a rezistat vreme de aproape patru secole, cu o viziune modernă și o investiție pe măsură ar mai putea povesti încă pe atât despre trecutul glorios al acestei zone.

AGERPRES/(A — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Ștefan Gabrea)