Foto: (c) LIVIU POPESCU/AGERPRES ARHIVĂ

“Pentru comuna Berislăvești, faptul că acest schit vechi de patrimoniu va fi reabilitat și redat circuitului de pelerinaj este un mare câștig. Alături de bijuteriile ecleziaste ale Călimăneștiului — Cozia, Turnu, Ostrov, Stânișoara, iată că Bersilăveștiul revine ce a fost odată. Noi ca primărie am încercat tot ce am putut dar investiția care ar fi trebuit făcută depășea cu mult posibilitățile bugetului nostru.

Schitul a primit 8 hectare de pământ, noi am asfaltat drumul de acces până la poarta mănăstirii. Berislăveștiul intră astfel pe circuitul monahal al Vâlcii”, a precizat Bușagă.

Berislăvești este un ansamblu monahal început în secolul al XVIII-lea de Alexandru Bucșenescu, mare paharnic, și finalizat de egumenul Nicodim Beligrădeanu în 1762. Ansamblul se compune dintr-o biserică, cândva impunătoare, amintind Biserica cu hramul ‘Toți Sfinții’ din Râmnicu Vâlcea, ridicată în aceeași perioadă, inclusiv în ceea ce privește turlele mici de pe pronaos torsate după modelul turlelor de la Mănăstirea Curtea de Argeș, o incintă pătrată, generoasă, având chilii pe două laturi, la est și nord, o frumoasă clopotniță dominând valea spre vest și o stăreție cu o impresionantă pivniță boltită spre nord.

Istoria mănăstirii s-a împletit strâns cu cea a Mănăstirii Cozia, căreia i-a adăpostit în vremuri tulburi documentele și odoarele de preț, motiv pentru care ‘la leatul 1788, în războiul ce au avut Poarta Otomanicească cu Poarta Chesearecească, când s-au ars mănăstirea Cozia s-au ars și Berislăveștii’, cum stă menționat pe un clopot din 1801, refăcut de Teodosie, arhimandritul Coziei.

Mănăstirea a fost refăcută și, un fapt important de menționat, autoritățile comuniste au sprijinit renovarea ei, astfel că au fost făcute reparații în anii 1949, 1966 și 1976.

În ultimii 25 de ani, schitul s-a degradat fiind aproape de prăbușire.

AGERPRES/(AS—autor: Liviu Popescu, editor: Adrian Drăguț)