Facebook Twitter Email

Municipiul Alexandria, reședința județului Teleorman, este situat în zona de contact a Câmpiei Boianului cu Câmpia Găvanu-Burdea, la 47 m altitudine, în lunca râului Vedea, la 88 km sud-vest de București.

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Cercetările arheologice efectuate în zona în care este situat orașul au scos la iveală vestigii care datează din paleolitic, neolitic (culturile Boian și Gumelnița), epoca metalelor, Evul Mediu.

În apropierea actualului oraș, în punctul numit ”La Vii” au fost descoperite urmele unei așezări geto-dace din secolele V-IV î. Hr. în care s-au găsit vase de ceramică (străchini, cupe cu două toarte etc.) lucrate cu mâna sau la roată, fibule din bronz ș.a. La doi km sud-est de oraș au fost identificate vestigiile unei așezări din secolul IV d.Hr., cu bordeie de formă rectangulară, în care s-au găsit vase de ceramică din pastă cenușie sau cărămizie, lucrate la roată, cu decor de linii incizate.

Pe malul stâng al Vedei a fost descoperită o așezare veche românească datând din secolele VIII-XI. Există, de asemenea, mărturii arheologice din perioada de început a feudalismului despre dezvoltarea economică și organizarea socială din așezările de aici (gropi și vase pentru depozitarea cerealelor, unelte agricole, obiecte de ceramică). Pe vatra acestor străvechi așezări a fost întemeiată, în 1834, localitatea Alexandria de către domnul Alexandru Ghica (1834-1842), de la care derivă și numele orașului.

În martie 1834 ia sfârșit ocupația rusă în Țara Românească și Moldova, iar Poarta otomană numește, cu acordul Rusiei, noi domni în cele două țări. Astfel, în Țara Românească a fost numit Alexandru Ghica, domnul care a desfășurat o activitate remarcabilă în domeniile judiciar, edilitar, de organizare a vieții orășenești, de dezvoltare a căilor de comunicație și transporturi, mai cu seamă în fostele raiale Turnu Măgurele, Giurgiu și Brăila, acestuia datorându-se și întemeierea orașului Alexandria.

Întemeiat în 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von Moritz (cel ce lucrase planurile orașelor Brăila și Giurgiu și avea să execute, mai târziu, planul viitorului oraș Turnu Severin), orașul și-a luat numele domnitorului de atunci al Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale ”Sfântul Alexandru” din municipiu.

După întemeiere, Alexandria se impune rapid ca unul dintre punctele însemnate comercial-agrare ale zonei. În 1837, localitatea a fost distrusă în mare parte de un violent incendiu.

Locuitorii orașului s-au implicat în toate evenimentele importante ale istoriei moderne a României: Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române (1859), Războiul de Independență (1877-1878), Răscoala țărănească din 1907, Primul și cel de-Al Doilea Război Mondial. În timpul Războiului de Independență, la Alexandria s-au amenajat spitale. Răscoala de la 1907 a cuprins la 9 martie și Alexandria, iar de aici s-a extins în sate și comune, apoi în tot județul Teleorman.

În a doua jumătate a secolului XIX și începutul secolului XX, la Alexandria, aveau loc vestite târguri anuale. Comerțul, dominat de afacerile cu cereale și vite, a constituit cea mai importanta ramură a vieții economice a orașului până la 1948. În a doua jumătate a secolului XX, în Alexandria s-au dezvoltat industria ușoară și alimentară, au fost înființate Întreprinderea de rulmenți, întreprinderi de morărit și panificație, ș.a.

După reînființarea județului Teleorman, în anul 1968, Alexandria devine reședința acestuia. La 27 iulie 1979 orașul Alexandria este declarat municipiu. A suferit mari pagube la cutremurul din 4 martie 1977.

La recensământul populației din 2011 municipiul Alexandria avea 45.434 locuitori.

Din septembrie 1996, la Alexandria, se află sediul Episcopiei Alexandriei și Teleormanului.

Principalele obiective culturale ale municipiului sunt: Biblioteca Județeană ”Marin Preda” (își are începuturile în perioada interbelică, din 1974 funcționează ca bibliotecă județeană, iar în 1991 a primit actuala denumire), care deține și un fond de carte aparținând scriitorilor și publiciștilor teleormăneni; Muzeul de Istorie al orașului Alexandria (inaugurat la 1 mai 1952, din anul 1998 — Muzeul Județean Teleorman), cu colecții de arheologie, numismatică, etnografie, artă, istorie; Școala Populară de Arte Teleorman, înființată în 1978; Centrul Cultural Româno-Francez, inaugurat la 14 aprilie 2000.

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Principalele monumente sunt: Catedrala ortodoxă cu hramul ”Sfântul Alexandru”, construită între 1869-1898, în stil bizantino-romanic, cu picturi murale interioare executate în 1898 de Ștefan Luchian și Constantin Artachino; bisericile ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1842-1846, restaurată în 1902-1904), ”Sfântul Nicolae” (1848-1850), ”Sfinții Împărați Constantin și Elena” (1852), ”Adormirea Maicii Domnului” (1858-1860), ”Izvorul Tămăduirii” (1859-1861), monumente ridicate în amintirea țăranilor uciși în timpul Răscoalei din 1907 și a eroilor căzuți în Primul Război Mondial, busturile domnilor Alexandru Ghica și Alexandru Ioan Cuza.

AGERPRES/(Documentare — Ruxandra Bratu; redactor Arhiva foto: Mihaela Tufega; editor: Anca Pandea)

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva